Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT Procedurile in Fata Curtii Europene de Justitie
REFERAT Procedurile in Fata Curtii Europene de Justitie
ele corespund diferitelor tipuri de acţiuni, care vor fi tratate ulterior. Independent de această
limitare, activitatea CJCE priveşte intregul drept comunitar 3, practic – toate sectoarele justiţiei. În
cadrul competenţelor atribuite, jurisdicţia CJCE este şi obligatorie.
Curtea are în principal atribuţii jurisdicţionale, dar poate avea şi atribuţii consultative,
atunci când este solicitată să-şi dea avizul la încheierea unui acord internaţional 4 sau când se
pune problema revizuirii tratatelor comunitare.
Atribuţiile jurisdicţionale ale Curţii constau în:
controlul legalităţii actelor adoptate de instituţiile comunitare;
controlul respectării de către statele membre a obligaţiilor care le sunt impuse de
către tratate;
interpretarea tratatelor comunitare şi aprecierea validităţii actelor instituţiilor
comunitare.
Curtea este competenta în primă şi ultimă instanţă să judece recursurile prejudiciale (cu
privire la care deţine exclusivitatea potrivit art. 225 din Tratatul CE) şi recursurile directe (în
anulare, în carenţă, repararea daunelor, încălcarea obligaţiilor) introduse de către un stat membru
sau de o instituţie comunitară.
Curtea acţionează: ca o instanţă administrativă atunci când controlează legalitatea actelor
comunitare şi judecă recursurile funcţionarilor comunitari; ca o instanţă constituţională, atunci
când interpretează tratatele comunitare sau judecă recursurile împotriva unui stat membru care
nu-şi respectă obligaţiile din tratate; ca o instanţă civilă, când judecă litigiile ce au ca obiect
acordarea de daune-interese şi ca instanţă de apel, când soluţionează recursurile introduse
împotriva hotărârilor pronunţate de Tribunalul de Primă Instanţă 5.
3
Deşi în TratatulUE (TUE), competenţele CJCE sunt destul de limitate.
4
Prin aviz, Curtea se pronunţă cu privire la compatibilitatea dispoziţiilor din acord cu tratatele comunitare.
5
Nicoleta Diaconu, Sistemul instituţional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001, p. 140; Dacian
Cosmin Dragoş, op. cit, p. 88.
2
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Gratuită
Deliberarea şi hotărârea
4
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Partea care a absentat şi împotriva căreia s-a pronunţat o hotărâre, poate face opoziţie
(sub forma plângerii) în termen de o lună de la comunicarea hotărârii, conform art. 94, pct. 4-6
din Regulamentul de procedură. Cel interesat în a face opoziţie trebuie să introducă o plângere
care trebuie să întrunească toate cerinţele cerute de Regulament pentru asemenea acte de
procedură şi prin care autorul cere Curţii să anuleze hotărârea pronunţată în lipsa sa.
Terţa opoziţie
Conform art. 36 din Statutul anexat Tratatului de la Paris, „persoanele fizice sau
juridice, ca şi instituţiile Comunităţii pot, în cazurile şi în condiţiile ce vor fi determinate prin
Regulamentul de procedură, să facă terţa opoziţie împotriva hotărârilor date fără ca ele să fi fost
citate”. Curtea de justiţie de la Luxemburg consideră terţa opoziţie nu numai o cale extraordinară
de atac, ci şi una excepţională.
Revizuirea
O cerere de revizuire a unei hotărâri se întemeiază pe descoperirea unui fapt care are un
rol decisiv în cauză şi care nu a fost cunoscut de către Curte la momentul în care aceasta a dat
hotărârea. O condiţie pentru acceptarea cererii este aceea că faptul decisiv în cauza respectivă să
fi existat anterior hotărârii şi să nu fi fost cunoscut instanţei sau părţilor. Cererea de revizuire este
îndreptată împotriva tuturor părţilor în cauza în care hotărârea contestată a fost dată.
Interpretarea hotărârilor
În caz de dificultate cu privire la sensul şi forţa unei hotărâri, Curtea poate s-o
interpreteze, la cererea unei părţi sau a unei instituţii a Comunităţii care justifică un interes în
acest scop. Partea care solicită interpretarea trebuie să dovedească un interes direct în această
privinţă, iar în cererea pentru interpretarea deciziei Curţii trebuie să precizeze decizia în cauză şi
pasajele a căror interpretare o cere.
Cererea de interpretare va fi îndreptată împotriva tuturor părţilor în cauza în care este
dată decizia. Cu privire la cerere, Curtea, după ascultarea avocatului general şi după ce a dat
posibilitatea părţilor de a prezenta observaţiilor lor, va da o decizie în forma unei hotărâri.
RECURSUL PREJUDICIAR
6
Octavian Manolache, Drept comunitar, ediţia a III-a revăzută, Ed. ALL BECK, 2001, p. 550. Intră în categoria
funcţionarilor publici comunitari Oficialii Comunităţilor, alţi funcţionari, precum şi cei care reclamă acest statut.
5
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
6
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
semnul întrebării validitatea unei norme juridice comunitare, ea trebuie să se adreseze Curţii de
Justiţie, singura în măsură să declare actul invalid.
Formularea chestiunilor
Tratatele nu prevăd anumite restricţii în ceea ce priveşte forma în care trebuie prezentate
problemele asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe. S-a stabilit de către jurisprudenţă că
acestea pot să fie prezentate aşa cum consideră judecătorul naţional, dar într-o formă directă şi
simplă, care să fie în măsură să permită Curţii să-şi exercite competenţele. În situaţia formulării
unor probleme într-un mod impropriu, sau care depăşesc cadrul competenţelor atribuite prin
tratate, Curtea a statuat că este competentă să reformuleze chestiunea din recurs şi se va pronunţa
doar asupra acelor aspecte care sunt legate de dreptul comunitar şi care necesită a fi interpretate .
Admisibilitatea recursului
7
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Curtea are competenţă să admită sau să respingă recursul în întregime sau doar în
anumite chestiuni care sunt solicitate spre a fi clarificate de Curte. Astfel, jurisprudenţa acesteia a
stabilit că într-o cauză în care, după sesizare, a intervenit o anulare din partea unei instanţe
naţionale superioare, Curtea va declara procedura fără obiect .
O altă cauză de neadmisibilitate a fost considerată inexistenţa unui raport între problema
solicitată a fi clarificată şi litigiul care urmează să fie soluţionat de judecătorul naţional.
Absenţa motivării recursului prejudiciar este de asemenea considerată ca un motiv de
respingere a acestuia, iar practica urmată de Curte a fost una de aplicare tot mai severă a acestei
condiţii .
Reguli speciale de procedură
Deşi prin esenţa sa judecarea recursului prejudiciar nu are un caracter contradictoriu,
totuşi Curtea a admis că în scopul unei mai bune aplicări a justiţiei să-i confere un caracter
contradictoriu. În acest sens se aplică o procedură care prevede prezenţa părţilor implicate în
litigiu în faţa instanţei naţionale precum şi a organelor comunitare interesate.
Grefa tribunalului naţional înaintează grefei Curţii de Justiţie ordonanţa de recurs
prejudiciar şi dosarul cazului. Grefa Curţii sesizează părţile în litigiu, Comisia, Consiliul şi
guvernele statelor implicate. Acestora li se acordă un termen de două luni pentru a prezenta
observaţiile scrise. Ei nu pot modifica chestiunile care sunt cuprinse în recursul prejudiciar
înaintat Curţii.
În momentul înregistrării recursului se numeşte un judecător raportor, care examinează
cazul şi stabileşte dacă sunt necesare unele măsuri judiciare, acestea referindu-se la judecătorul
naţional, părţile în litigiu, statele sau instituţiile comunitare.
Părţile în litigiu nu trebuie să prezinte memorii şi observaţii în mod obligatoriu, dar în
practică acestea obişnuiesc să depună observaţii.
Procedura cuprinde două faze: faza scrisă (depunerea observaţiilor) şi faza orală, în care
părţile îşi susţin cauza. Limba de desfăşurare a dezbaterilor este limba iniţială a cazului.
În final Curtea emite hotărârea, care are forma obişnuită.
Întrucât procedura preliminara, prevazuta de articolul 234 din Tratatul CE, este destul de
complexa datorita numarului de participanti si contrangerilor lingvistice, astfel incat in
majoritatea cazurilor, are o durata de aproximativ 2 ani, Consiliul a adoptat in data de 20
decembrie 2007 decizia de modificare a Protocolului privind statutul Curtii de Justitie. Dat fiind
ca la procedura preliminara se ajunge numai dupa declansarea unui proces in fata instantelor
nationale, intregul proces poate dura foarte mult. Complicatiile sunt cu atat mai grave cu cat se
pot incalca drepturi fundamentale ale omului (in cazul in care, spre exemplu, o persoana este
detinuta). Articolul 104 din regulamentul de procedura al Curtii de Justitie prevede deja o
procedura accelerata insa in practica de foarte putine ori a fost folosita. In plus, ea prevede
aceleasi etape ca si procedura preliminara obisnuita, iar celeritatea, obtinuta cu titlu exceptional,
rezulta din acordarea de prioritati cauzei respective in raport cu celelalte cauze pe rol.
S-a introdus astfel o procedură de urgenţă pentru soluţionarea întrebărilor preliminare
referitoare la spatiul de libertate, securitate si justitie, care presupune omiterea anumitor faze,
restrangerea numarului de participanti, introducerea unor termene mai scurte si crearea unor
camere specializate in rezolvarea intrebarilor preliminare referitoare la spatiul de libertate,
securitate si justitie.
Efectul hotărârilor Curţii
a) Hotărârile de interpretare
8
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
După primirea hotărârii Curţii, judecătorul naţional trebuie să ţină cont de conţinutul
acestuia. Această concluzie rezultă din logica lucrurilor întrucât dacă a solicitat un sprijin din
partea instanţei comunitare supreme, conform prevederilor acesteia în soluţionarea cazului se
impune de la sine. În cazul în care răspunsul primit nu este suficient de clar, judecătorul are
posibilitatea să revină cu întrebări suplimentare adresate Curţii de Justiţie, întrucât hotărârea
Curţii de Justiţie nu soluţionează cazul, nu are autoritate de lucru judecat. Ea are însă autoritate
de lucru interpretat, având drept consecinţă faptul că orice jurisdicţie naţională care are de
soluţionat un caz în care se regăsesc aceleaşi chestiuni, trebuie să ţină seama de respectiva
interpretare. Nimic nu împiedică însă ca şi alte instanţe să solicite Curţii o nouă interpretare.
Hotărârea de interpretare este considerată ca având efect retroactiv, de la data intrării în
vigoare a textului interpretat, situaţie care este apreciată ca putând anula efecte negative, având
în vedere faptul că poate să producă efecte diferite de la un stat la altul, în funcţie de prevederile
concrete ale dreptului intern, iar pe de altă parte, pentru că aduce atingere unui principiu general
de drept şi unor raporturi juridice care au putut fi stabilite, pe baza principiului bunei credinţe,
din cauză că nu este stabilită interpretarea normelor juridice care guvernează în materie. Din
aceste considerente, Curtea a acceptat neretroactivitatea în cazul reclamaţiilor adresate înainte de
data hotărârii interpretative. În acelaşi timp nu a acceptat neretroactivitatea asupra cazurilor
cărora li s-ar fi aplicat o legislaţie adoptată după data pronunţării hotărârii de interpretare, aflată
în contradicţie cu acesta .
b) Hotărârea în aprecierea validităţi
Hotărârea pronunţată de Curte în cazul unui recurs prejudicial reprezintă consecinţa unui
control obiectiv de legalitate, efectuat de către instanţa supremă comunitară, fapt pentru care ea
are autoritate absolută.
În caz de respingere a recursului, instanţa naţională care a solicitat interpretarea va trebui
să aplice dispoziţiile actului respectiv.
Constatarea invalidităţii actului comunitar va avea drept consecinţă obligaţia de a nu îl
aplica şi de asemenea, de a nu aplica nici reglementările interne care au fost adoptate în baza
acestuia.
Autoritatea absolută a hotărârii privind validitatea are drept consecinţă faptul că se
extinde cu privire la toate instanţele naţionale, care sunt obligate să se conformeze şi să considere
actul invalid.
Curtea a stabilit însă că se recunoaşte competenţa instanţelor naţionale conform art. 177
de a aprecia existenţa unui interes în baza căruia să solicite un nou recurs într-o chestiune deja
tranşată de Curte.
Se apreciază însă că există o contradicţie între caracterul absolut al hotărârii şi
posibilitatea reconsiderării actului, Curtea nemaiputând să revină în acest caz. În alte hotărâri,
Curtea a statuat că poate să limiteze în timp efectele retroactive ale invalidităţii unui regulament,
judecătorul naţional fiind obligat să acţioneze în consecinţă.
9
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
RECURSUL ÎN ANULARE
Este calea de drept prin care reclamantul contestă legalitatea unui act comunitar care
provine de la o instituţie comunitară.
Pot fi atacate cu recurs în anulare 7 actele adoptate de Parlamentul European şi de
Consiliul UE, în comun, actele Consiliului, Comisiei, ale Băncii Central Europene (altele decât
avizele şi recomandările), precum şi actele adoptate de Parlamentul European menite să producă
efecte faţă de terţi.
Acestea trebuie să fie acte juridice şi să producă efecte de drept. Motivele de anulare sunt
incompetenţa, încălcarea formelor substanţiale, încălcarea tratatului sau a oricărei reguli de drept
referitoare la aplicarea sa. Recursul poate fi formulat de către un stat membru, de către o
instituţie comunitară (mai ales de Comisie şi Consiliul UE, dar şi de către Parlament şi Banca
Central Europeană în vederea ocrotirii prerogativelor lor) 8 precum şi de orice persoană fizică sau
juridică, resortisant al statelor membre ale UE, dacă actul atacat îl priveşte în mod direct şi
individual.
Termenul de recurs este de două luni şi începe să curgă fie de la publicarea actului, fie
de la notificarea sa reclamantului, fie din ziua când reclamantul ia cunoştinţă de actul respectiv,
atunci când beneficiar este un alt subiect de drept.
7
Potrivit art. 173 din Tratatul CEE, art. 33 şi 38 din Tratatul CECO.
8
Acestea considerându-se că nu trebuie să demonstreze vreun interes, având o legitimare activă de a acţiona, interesul fiind
prezumat.
10
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
RECURSUL ÎN CARENŢĂ
Este acţiunea aflată la dispoziţia instituţiilor comunitare (cu excepţia CEJ), a statelor
membre şi a persoanelor fizice şi juridice prin care acestea solicită Curţii să constate abţinerea
instituţiilor comunitare. (Parlament, Consiliul U. E. şi Comisia Europeană) într-o problemă în
care acestea aveau obligaţia să acţioneze.
Înainte de sesizarea Curţii cu un recurs în carenţă este obligatorie efectuarea unei
proceduri administrative prealabile10, constând în invitarea instituţiei respective să acţioneze.
Dacă în termen de două luni de la această invitaţie, instituţia nu-şi exprimă poziţia, reclamantul
poate să sesizeze Curtea Europeană de Justiţie într-un alt termen de două luni care curge de la
data când instituţia comunitară trebuia să răspundă.
Admiţând acţiunea, Curtea declară ilegală abţinerea instituţiei comunitare; aceasta fiind
obligată să ia măsurile care se impun pentru executarea hotărârii Curţii, deci să emită actul
respectiv, reclamantul având şi dreptul de a fi despăgubit.
Procedura recursului în carenţă
Aceasta cuprinde două etape. O etapă preliminară, de punere în întârziere a instituţiei
aflate în carenţă şi o a doua, imediat următoare, care constă în procedura contradictorie în faţa
Curţii, în timpul căreia se examinează legalitatea inacţiunii instituţiei comunitare.
RECURSUL ÎN INTERPRETARE
Tratatele institutive prevăd posibilitatea realizării unei activităţi de interpretare de către
Curte, cu titlu incidental, prealabil, în afara unui litigiu propriu-zis dedus direct în faţa instanţei
comunitare pe calea recursului în interpretare, care este reglementat diferit în Tratatele de la
Roma, faţă de Tratatul de la Paris. Astfel, Tratatul de la Paris, la articolul 41, prevede: „Curtea
este singura competentă să statueze, cu titlu prejudicial (prealabil), asupra validităţii deliberărilor
Înaltei Autorităţi şi ale Consiliului, în cazul în care un litigiu admis în faţa unui tribunal naţional
ar pune în discuţie această validitate”.
Valoarea hotărârii Curţii de justiţie
Aceasta (hotărârea) are, conform doctrinei majoritare şi jurisprudenţei comunitare,
autoritate de lucru judecat relativă (priveşte numai părţile interesate).
9
Octavian Manolache, Drept comunitar, ediţia a III-a revăzută, Ed. ALL BECK, 2001, p. 550. Intră în categoria
funcţionarilor publici comunitari Oficialii Comunităţilor, alţi funcţionari, precum şi cei care reclamă acest statut.
10
După modelul contenciosului administrativ.
11
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Hotărârea Curţii prin care se pronunţă asupra validităţii unui act, în baza art. 177, a art. 150 şi a
art. 41, nu suprimă acest act, ci are autoritate de lucru judecat numai între părţile din litigiul
concret dedus în faţa judecătorului naţional.
Procedura recursului în interpretare
Conform articolului 20 din Protocolul asupra Statutului Curţii de justiţie a C.E.E. şi a
articolului 21 din Protocolul asupra Statutului Curţii de justiţie a C.E.E.A., judecătorul naţional,
care deschide un recurs în interpretare, suspendă procesul pendinte şi comunică hotărârea sa
Curţii, care o notifică, prin grefier, părţilor în cauză, statelor membre şi Comisiei, precum şi
Consiliului, dacă actul în discuţie emană de la acesta. În termen de două luni de la comunicare,
părţile, statele membre, Comisia şi, dacă a fost anunţat, Consiliul au dreptul să depună Curţii
memorii sau observaţii scrise. După depunerea acestora se urmează procedura obişnuită
prevăzută în articolul 64 şi următoarele din Regulamentul de procedură.
12
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
Este acţiunea intentată de către Comisia Europeană sau de către un stat membru prin
care i se cere Curţii Europene de Justiţie să se pronunţe cu privire la conformitatea cu dreptul
comunitar a acţiunilor statului membru.
Înainte de investirea Curţii cu judecarea cauzei se desfăşoară o fază administrativă
constând în examinarea cauzei de către Comisie, pe baza observaţiilor prezente de statul în
cauză şi emiterea unui aviz prin care i se cere luare unor măsuri pentru înlăturarea abaterii. În
cazul în care statul nu se conformează, Comisia poate sesiza Curtea de Justiţie. Această fază
administrativă este obligatorie şi în situaţia în care un stat membru invocă neîndeplinirea de către
alt stat membru a obligaţiilor ce-i revin, trebuind să fie sesizată mai întâi Comisia care emite de
asemenea un aviz motivat. Sesizarea directă a Curţii se poate face numai dacă într-un termen de
trei luni de la data cererii Comisia nu emite avizul.
Prin hotărârea pe care o ia, Curtea poate numai constata neîndeplinirea obligaţiilor şi
obligarea statului pârât la îndreptarea comportamentului său, dar nu poate anula actele emise de
autorităţile interne, pentru că astfel s-ar substitui judecătorului naţional.
Executarea hotărârii Curţii este obligatorie, prevăzându-se şi posibilitatea aplicării unor
sancţiuni pecuniare statelor care nu se conformează, sub forma unei sume forfetare sau a unei
amenzi 11.
Recursul împotriva sancţiunilor
Organizarea constrângerii, altfel spus a aplicării sancţiunilor menite să asigure
executarea forţată a regulilor comunitare, cunoaşte, în economia Tratatelor de la Paris şi Roma, o
distincţie clară, după cum sancţiunea urmează a fi suportată de statele membre sau de persoane
fizice sau juridice.
13
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
instanţă asupra unor categorii de acţiuni şi proceduri introduse de persoanele fizice şi juridice,
sub rezerva unui drept de recurs la Curte numai privind aspectele de drept şi în condiţiile din
statut. În acelaşi cadru, Consiliul era însărcinat să determine competenţa Tribunalului şi
adaptările necesare în statutul Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene.
Tribunalul de Primă Instanţă e compus din cel puţin un judecător desemnat de fiecare stat
membru, astfel, numărul judecătorilor de la Tribunal poate fi mai mare decât al celor de la
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, statutul Tribunalului fiind revizuit la fiecare
aderare.
Regulile referitoare la modalităţile de numire a judecătorilor, alegerea preşedintelui,
durata mandatului şi organizarea instanţei sunt similare cu cele care se aplică la Curte de Justiţie.
4. CHELTUIELILE DE PROCEDURĂ
Procedura în faţa Curţii de Justiţie este scutită de cheltuieli. În schimb, onorariul
avocatului abilitat să pună concluzii în faţa instanţelor unui stat membru, ce reprezintă părţile, nu
este suportat de Curte. Cu toate acestea, dacă o parte se află în imposibilitatea de a face faţă, în
totalitate sau în parte, cheltuielilor de judecată aceasta poate, fără a fi reprezentată de un avocat,
solicita să beneficieze de asistenţă judiciară gratuită. Cererea trebuie să fie însoţită de toate
informaţiile necesare pentru a demonstra starea de nevoie în care se află partea.
5. REGIMUL LINGVISTIC
În ceea ce priveşte acţiunile directe, limba utilizată în cererea introductivă (care poate fi
una dintre cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene) va fi limba de procedură a cauzei,
adică limba în care aceasta se va desfăşura. În ceea ce priveşte cererile de pronunţare a unor
hotărâri preliminare, limba de procedură este cea a instanţei judecătoreşti naţionale care se
adresează Curţii de Justiţie. Dezbaterile care au loc în timpul şedinţelor sunt traduse simultan, în
funcţie de necesităţi, în diferite limbi oficiale ale Uniunii Europene. Judecătorii deliberează fără
interpreţi, folosind o limbă comună, care este, în mod tradiţional, franceza.
CURTEA ÎN VIAŢA CETĂŢEANULUI UNIUNII13
Din miile de hotărâri pronunţate de Curte, cea mai mare parte, în special cele pronunţate
cu titlu preliminar, au în mod vădit consecinţe importante în viaţa de fiecare zi a cetăţenilor
Uniunii. Unele dintre aceste hotărâri sunt citate în continuare, cu titlu de exemplu, pentru
domeniile cele mai importante ale dreptului Uniunii.
13
http://curia.europa.eu/jcms/jcms/Jo2_7024/
14
PROCEDURILE IN FATA CURTII DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE
BIBLIOGRAFIE
Augustin Fuerea, Instituţii europene, Bucuresti, 2002
Nicoleta Diaconu, Sistemul instituţional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, Bucureşti 2001,
p. 140; Dacian Cosmin Dragoş, op. cit, p. 88.
Octavian Manolache, Drept comunitar, ediţia a III-a revăzută, Ed. ALL BECK, 2001, p. 550.
http://curia.europa.eu
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 13.4.2010, Modificări ale
regulamentului de procedură al Curții de Justiție
Jurnalul Oficial, 29/01/2008, Modificari ale Regulamentului de procedura al
Curtii Europene de Justitie
15