In textele juridice romane, puterea parinteasca era desemnata prin expresia PATRIA

POTESTAS. Ea era puterea pe care seful de familie o exercita asupra fiilor si

descendentilor de fii. Puterea parinteasca avea doua trasaturi: era absoluta ;i
perpetua.
Caracterul absolut al puterii se manifesta asupra persoanei fiului de familie si
asupra bunurilor acestuia. In privinta fiului de familie , puterea parinteasca se
manifesta prin dreptul de viata si de moarte , dreptul de abandon si dreptul de a-l
vinde pe fiul de familie. caracterul absolut al puterii parintesti asupra fiului de
familie se datora faptului ca fiul de familie era considerat ca fiind un bun, un
element al patrimoniului lui PATER FAMILIAS.
Caracterul absolut al puterii parintesti se rasfrangea si asupra bunurilor fiului
de familie. Fiin un element al patrimoniului lui pater familias, el nu putea avea
bunuri proprii. Tot ceea ce dobandea intra in patrimoniul sefului de familie.
Evolutia societatii si a ideiilor juridice au dus la un moment dat la decaderea
drepturilor parintesti. Aceste lucruri au permis fiului de familie in anumite
conditii sa aiba bunuri proprii.
Caracterul PERPETUU al puterii parintesti presupunea exercitatrea acestuia atata
timp cat seful de familie traia. In aceasta perioada fiul de familie nu putea
incheia acte juridice decat in mod exceptional si daca prin aceasta tatal sau
devenea creditor sau proprietar.