Sunteți pe pagina 1din 2

CONSTRÂNGEREA MORALĂ ȘI STAREA DE NECESITATE

 Judecatoria Constanța, sentința penală nr. 641/2017

1.Situație de fapt
La data 06.09.2015 orele 20.15, inculpatul Viorel A. a condus un automobil marca Audi
A6 fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule.

2.Declarația mamei
Martora Corina A. a declarat că fratele inculpatului este epileptic, are obezitate, iar în acea zi
acesta a făcut o criză. Deoarece la domiciliu se aflau doar ei trei, respectiv martora, inculpatul
si fratele acestuia, fără semnal la telefon, aceasta a ţipat și l-a forţat pe inculpat să se urce la
volan pentru a căuta si pentru a duce o asistentă sau un medic. A arătat că fratele inculpatului
si-a revenit intr-un târziu, însă inculpatul nu mai ajuns întrucât a fost depistat fără permis.

3.Constrângere morală și starea de necesitate


Apărarea inculpatului, privind săvârşirea faptei sub imperiul constrângerii morale, nu poate fi
primită, întrucât, potrivit art. 25cod penal, nu este imputabilă fapta prevăzută de legea penală
săvârşită din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin ameninţare cu un pericol grav şi
care nu putea fi înlăturat în alt mod.
(i)Condițiile constrângerii morale-cauză de neimputabiltate
Pentru a exista această cauză de neimputabilitate, trebuie să fie întrunite cumulativ
următoarele condiţii:
- Să existe o acţiune de constrângere exercitată asupra psihicului unei persoane de către o altă
persoană, prin ameninţare;
- Persoana ameninţată sau o altă persoană să fie supusă unui pericol grav;
- Pericolul să nu poată fi înlăturat altfel decât prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.
Astfel, constrângerea morală reprezintă o stare psihică determinată de o puternică presiune pe
care sentimentul de teamă, provocat prin ameninţare, o exercită asupra celui constrâns, iar
ameninţarea trebuie să fie exercitată de către o persoană care urmăreşte comiterea, prin
intermediul celui ameninţat, a faptei prevăzute de legea penală. Astfel, solicitarea mamei
inculpatului, prin care i-a cerut acestuia să se urce la volanul autoturismului familiei, chiar în
condiţiile în care ştia că inculpatul nu poseda permis de conducere, nu poate fi asimilată
noţiunii de „ameninţare” prevăzută de textul art. 25cod penal.
În cauză, se constată că nu sunt întrunite condiţiile constrângerii morale, nefiind vorba despre
nicio faptă de ameninţare săvârşită asupra inculpatului de către o altă persoană, prin care
aceasta din urmă să-i solicite săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, ameninţare
căreia făptuitorul să nu-i fi putut rezista.
(ii) Condițiile stării de necesitate
Totodată, instanţa reţine că nici condiţiile stării de necesitate prevăzute de art. 20cod penal nu
sunt întrunite în cauză. Astfel, potrivit acestui text de lege, pentru existenţa stării de
necesitate, este necesar să existe un pericol iminent, acest pericol să ameninţe viaţa,
integritatea corporală ori sănătatea proprie sau a altei persoane sau un bun important al
inculpatului sau al altuia, pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod, iar urmările să nu fie
vădit mai grave decât dacă pericolul nu era înlăturat.
Astfel, starea de boală a fratelui inculpatului era cunoscută de către familia acestuia, şi, chiar
dacă crizele epileptice survin brusc, în momente ce nu pot fi indicate cu precizie, apariţia
acestora este, totuşi, firească, având în vedere specificul bolii, astfel încât familia bolnavului
îşi poate lua din timp măsuri de prevedere, pentru a gestiona crizele bolnavului de epilepsie.
Chiar dacă s-ar aprecia că pericolul ar fi fost iminent, nu este întrunită condiţia care cere ca
pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod, inculpatul având alte posibilităţi de a solicita
intervenţia cadrelor medicale, respectiv fie prin folosirea apelului de urgenţă, fie prin apelarea
la un vecin, în condiţiile în care ora la care s-a săvârşit fapta nu era o oră înaintată.