Etape în dezvoltarea imaginii de sine în procesul de dezvoltare a

personalității
AO,,OPORTUNITATE,,
Alistar Cojocaru ,specialist logistică
A.Cojocaru psiholog, expert comunicare.
Cuvinte cheie- imagine de sine,aitoapreciere .depreciere,denegrare, eu-concepţie
Implicarea copilului într-un comportament care i-ar putea ridica sau scădea
autoaprecierea, schimba imaginea de sine.
Această modalitate de a influenţa asupra constituirii Eu-concepţiei este legată de
antrenarea omului într-o anumită situaţie, creată special, în care el îşi poate acumula
experienţa care îi schimbă imaginea de sine.
Astfel, părinţii pot organiza, pentru copilul său care se teme de câini, o situaţie în care
el îşi va putea învinge frica, convingându-se de faptul că câinele (care în mod special a fost
găsit din timp de către părinţi) este o fiinţă prietenoasă, dă din coadă şi vrea se joace.
După asta, copilul îşi poate schimba imaginea despre sine ca om care se teme de căini
pe o imagine despre sine ca un copil care ştie că nu are rost să te temi de căini sau că este un
om care poate să-şi învingă frica şi să se convingă de faptul că totul se va sfârşi cu bine, or,
pur şi simplu, ca despre un om curajos, şi nu fricos, care se teme chiar şi de un câine.
Se poate crea o situaţie, când reprezentările omului despre sine se vor schimba până la
căderea autoaprecierii lui. Suntem cu toţii învăţaţi din copilărie “ce e rău şi ce e bine” şi
anumite calităţi îndată fac legătură în conştientul nostru – este bine sau rău.
Implicarea copilului în relaţii sociale mai largi, în cadrul cărora are loc procesul de
asimilare a regulilor de conduită, a normelor morale real existente. Venind pe lume, intrând
în familie, copilul se încadrează în relaţii existente deja independent de el, devine o parte a
situaţiei de familie.
Fiecare familie are o structură a valorilor, aspiraţii, speranţe, probleme, repartizarea şi
stilurile de îndeplinire a rolurilor de familie caracteristice doar ei. Toate acestea
caracterizează un “Noi” familial. La determinarea reprezentării despre sine copilul se bazează
pe relaţiile existente dintre “eul” propriu şi acei “Noi”, cu care el se identifică: “Eu sînt
feciorul părinţilor mei”, “Noi suntem copii”, “Noi – bărbaţii”, “Noi suntem familia noastră”.
Completarea conţinutului Eu-concepţiei a copilului este determinată de conţinutul acelor
“Noi” la care el se raportează. 
 Familiarizându-se cu anumiţi oameni în relaţii concrete şi asemuindu-se lor, copilul,
în acelaşi timp, este iniţiat în cultură în general. Însă diferiţi oameni poartă în sine diferite
opinii, valori, mijloace de viaţă, de aceea, alăturându-se unora, el, în acelaşi timp, se
diferenţiază de ceilalţi oameni. Mecanismele asemuirii şi diferenţierii stau la baza constituirii
Eu-concepţiei.
Identificarea copilului cu alţii însemnaţi pentru el. Identificarea este asemuirea
(asemănarea) în formă de emoţii şi acţiuni a unei personalităţi (subiect) altei personalităţi
(model). Obiectele identificării pot fi părinţii, cei apropiaţi, “alţii însemnaţi” - persoanele de
aceeaşi vârstă, personalităţile reale sau ideale, spre exemplu, eroi din filme de cinema sau
opere artistice, chiar animale.
Totodată, subiectul tinde să posede trăsăturile modelului, asimilează şi foloseşte
orientările şi purtările demonstrate de model, începe realmente să se comporte ca un “model”,
completând cu toate acestea conţinutul Eu-concepţiei proprii. Identificarea îl face pe copil
capabil de a-şi însuşi punctul de vedere al părinţilor şi altor oameni, îl face maleabil la
acţiunile lor de influenţă, capabil de a se supune lăuntric controlului lor şi de a-l suporta în
interior, îl face capabil să aprecieze pe sine după criteriile celor maturi, să aplice standardele
lor la activitatea sa, să-şi dezvolte autoidentitatea şi simţul de “Noi”. 
Pentru lucrul practic cu propria Eu-concepţie I.Kalinauscas (5) propune spre
evidenţiere trei aspecte ale ei.
Primul aspect “Eu ca Eu” sau “Eu ca autoidentitate”. Aceasta e ceea ce îi permite
omului, când se trezeşte dimineaţa, să fie încredinţat de faptul că el este acelaşi om care a fost
şi ieri. Partea această a Eu-concepţiei se înţelege de la sine, de obicei ea nu este conştientizată
de către om. Există o mulţime de mecanisme psihologice care deservesc susţinerea încrederii,
cu totul fireşti, a omului în faptul că el este el.
Aceste mecanisme, de regulă, sînt bine apărate de influenţe exterioare deoarece o
nepricepută invazie în această parte a psihicii omului îl poate face pe om clientul unui spital
de psihiatrie.
Această parte a Eu-concepţiei nu este predestinată intervenţiilor. 
Următorul aspect “Eu ca Altul” este descrierea de sine ca obiect, ca privire asupra sa
din punct de vedere a altuia.
După cum s-a mai menţionat, Eu-concepţia se constituie  în mod spontan, fără
participarea omului la toate astea. Eu-concepţia deja formată are însuşirea de autosusţinere.
Astfel, omul, de regulă, îşi alege în viaţă acele situaţii care îi confirmă propria descriere de
sine, şi evită situaţiile care ar putea ne respecta această descriere sau foloseşte mecanisme de
apărare psihologică, dacă evenimentele reale contravin propriei descrieri de sine. De
exemplu, dacă un om se consideră slab, bolnăvicios, el va avea o sensibilitate sporită la
oboseală şi va fi înclinat să aleagă acele situaţii de viaţă care, conform reprezentărilor lui, sînt
pe măsura unui om bolnăvicios şi slab.
Deoarece el se va strădui să evite alte situaţii, va avea puţine posibilităţi pentru a se
convinge de faptul că poate nu este el chiar atât de slab.
Această parte a Eu-concepţiei este accesibilă pentru lucrul independent, autoanaliză şi
transformări. De regulă, omul se cunoaşte pe sine foarte puţin, de aceea însuşi răspunsul la
întrebările testelor îi da omului multă informaţie despre sine, astfel schimbându-l.
Completând un chestionar de personalitate, omul poate descoperi că propria descriere de sine
undeva este foarte amănunţită, iar undeva este însemnată doar cu nişte amănunte, unele
întrebări pot stârni indignarea, protestul şi lipsa dorinţii  de a se gândi la acestea.
S-ar putea să se analizeze care ar trebui să fie conţinutul aspectului “Eu ca Altul”
pentru realizarea scopurilor Dvs. de viaţă şi prin ce se deosebeşte el de cel de acum.
Conştientizarea acestei diferenţe permite să vedem direcţia pentru lucru concret asupra sa.
Următorul aspect se numeşte “Eu ca Noi”. Fiecare din noi este membrul unor diverşi
“Noi” – cum ar fi familia, compania de prieteni, colegii de serviciu. Poate fi Noi – crescători
de câini, Noi – vizitatorii unui anumit bar, Noi – studenţii acestei instituţii de învăţământ, Noi
– bărbaţi sau femei, oameni de o anumită naţionalitate, tineretul sau oameni de vârstă medie,
posesorii de automobile ş.a.m.d. În psihologia socială este bine studiat în ce măsură
apartenenţa la un grup sau altul influenţează asupra comportamentului omului, asupra Eu-
concepţiei a lui
Oamenii se identifică pe sine cu propriile Noi: cu străbunii şi glorioasă lor istorie, cu
sexul, grupul etnic, genul de activitate etc. De fiecare dată când sînt atinşi acei Noi cărora
omul li se atribuie, el reacţionează aşa de parcă ar fi jignit el personal.
Descrierea metodelor aplicate
Metodica “Autoaprecierea imaginii de sine” (Traducere şi adaptare de Ion
Dafinoiu) Scopul: autoaprecierea imaginii de sine (a „eului actual‖ şi a „eului ideal‖). Pentru
afolescenți
Organizarea „eului‖, modul în care o persoană se defineşte ea însăşi se exprimă prin
avansarea unei „scheme a eului".
Dacă un sentiment pozitiv este asociat cu conceptul de sine al unei persoane, atunci
înregistrăm o stimă de sine elevată.
 Dacă stima de sine este slabă, înregistrăm un concept de sine asociat unui sentiment
negativ.
Metodica pentru stabilirea nivelului de autpoapreciere ,,Scăriţa,,
Scopul testului studierea autoaprecierii preșcolarilorși școșlatilor mici
Material stimulent desenul scăriţei care constă din 7 trepte        
 La mijloc se plasează figura unui copil .Pentru o mai multă eficienţă e bine,sa fie o
figurină de băiat şi una de fetiţă
 Diapazonul de vîrstă este începînd cu 3 ani
 Instrucţiunea –copiii începînd cu 3 ani
Instrucţiunea Priveşte acestă scăriţă .Veyi,aici stă un baiat-fetiţă
Cu cît sînt mai buni copiiii ,cu atît ei sînt mai sus.Pe treapta cea mai de sus stau
cei mai buni copii,pe treapta de jos cei mai răi
Cum crezi,unde stai tu?Cum crezi,unde te-ar plasa mama și tata ?_
Analiza rezultatelor
Conform treptei unde stă copilul se stabileşte caracterul autoaprecierii copilului
 Autoapreciere adecvată
 Supraapreciere
 Subapreciere
Aprecierea atitudinii faţă de propria persoană la copiii preșcilari

Atitudinea faţă de propria Numărul

persoană

Respect de sine 44,5%

Denegrare 55,5%
 55.5
60
44.5
50
respect de sine
40
denegrare
30

20

10

.Aprecierea atitudinii faţă de propria persoană în grupul de copii cu nivel mediu și jos
al gîndirii conform testului ,,Scărița ,,

Aprecierea atitudinii faţă de propria persoană la școlarii mici

Atitudinea faţă de propria Numărul

persoană

Respect de sine 40,5%

Denegrare 59,5%

59.5

40.5
respect de sine

denegrare
 Desenele copilor la testul ,,Scărița,,

Autoaprecierea imaginii de sine ,, eșantionul experimental

Autoaprecierea imaginii de sine
Analiza a rezultatelor
Comfortul psihologic Ponderea în cifre Ponderea în procente

Nivelul înalt 5 22%

Nivelul mediu 11 45%

Nivelul jos 8 33%

45

33

22

8Analiza rezultatelor Autoaprecierea imaginii de sine ,, eșantionul de control

Autoaprecierea imaginii de sine
Analiza a rezultatelor
Comfortul psihologic Ponderea în cifre Ponderea în procente

Nivelul înalt 8 29%

Nivelul mediu 16 52%

Nivelul jos 7 19%

Analizînd rezultatele

Din 31 de adolescenți 8 adolescenți -29% % nivel înalt

Din31de copii 9 adolescenți -52%prezintă s Nivelul mediu

Din31de adolescenți 8 adolescenți -19%Nivelul jos

 52

29

19

.
60
52
50 45

40
33
29
30
22
19
20

10

Rezultatele la autoapreciere conform testului,,Autoaprecierea imaginii de sine

Dintre toate categoriile de varstă, adolescenţii, în mod special, constituie categoria

vulnerabilă, din punct de vedere psihologic şi social, faţă de transformările enumerate,
datorită profundelor schimbări biologice şi psihologice cu o puternică influenţă asupra fiinţei
umane şi asupra evoluţiei sale ulterioare.
Imaginea de sine reprezintă modul în care un individ se percepe pe sine, în care
conștientizează punctele sale forte și slăbiciunile sale, modul în care este influenţat de
experienţele sale din trecut, şi felul în care se raportează, prin comparație, la semenii săi. În
acest studiu, s-a acordat importanţă identității personale şi identității sociale în cadrul unui
grup de elevi de aceeași vârstă; prin urmare, abordarea cea mai adecvată este aceea din
perspectivă socială.
Abordare socială pornește de la premisa că personalitatea reprezintă o parte a imaginii
de sine, iar imaginea de sine se compune din identitatea personală şi identitatea socială bazată
pe apartenenţa la un grup; la fel ca identitatea socială, identitatea personală se formează prin
comparaţie cu ceilalți.
 Adolescentul încearcă să își formeze o identitate printr-o permanentă raportare și
comparare socială cu ceilalți membrii ai societății, mai ales cu membrii grupului de egali. Pe
de o parte adolescentul își dorește să aibă preocupări, aspirații, concepții, idealuri, valori și
modele comune cu ale grupului, din nevoia de a fi acceptat și plăcut de ceilalți, pe de altă
parte acesta simte nevoia să se diferențieze de grup, să caute acele elemente prin care reușește
să se distingă față de alții, să-și contureze o identitate unică, originală.
Adolescenții testează diferite roluri sociale, intră în relație cu diferite persoane,
grupuri și instituții, toate acestea ajută la consolidarea unei identități de sine stabile și
coerente, la formarea unei imagini de sine reale, concrete, la îmbunătățirea relațiilor
interpersonale.
Noile situații sociale îi determină să se adapteze, să se acomodeze, să ia decizii, să fie
responsabili, iar adolescenții sunt încântați că își manifestă autonomia relațională, cognitivă
sau afectivă.
Incapacitatea adolescentului de a se adapta și integra, de a se acomoda la situațiile
sociale, la diferitele grupuri de apartenență, confruntarea în mod repetat cu eșecul pot
conduce la adoptarea unor comportamente antisociale.
Aceste probleme pot avea la bază conturarea unor obiective și idealuri neadecvate,
nerealiste, precum și urmarea unor modele psihosociale nepotrivite

BIBLIOGRAFIE

1. Allport, W. Structura şi dezvoltarea personalităţii. Bucureşti: Editura Didactică şi

Pedagogică 1991
2. . André, Chr; Lelord, Fr. (). Cum să te iubeşti pe tine pentru a te înţelege cât mai bine
cu ceilalţi. Bucureşti : Editura Trei 1999
3. Atkinson R. si Atkinson R.. Introducere in psihologie, Ed. Tehnică. (accesibilă la
biblioteca facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei2002
4. Bacus, A., Jocuri pentru copiii de la o zi la 6 ani, Editura Teora, Bucureşti, 1998
5. Bîrzea C. Ştiinţa şi arta educaţiei. Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1997.
6. Breben S.,ş.a., Metode interactive de grup, Ares, Bucureşti, 2008
7. Bontas, Ioan, Pedagogie  Bucuresti : All , 1996.
8. Debesse Maurice Psihologia copilului - de la nastere la adolescenta Bucureşti; 1995
9. Doron, R., Parot, F. Dictionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti; 1999,
10. Gagim, M Perfecţionarea învăţîmântului pedagogic în R.Moldova din perspectiva
edificării spaţiului educaţional european, 2006
11. Ferreol, G., A Neculau (. Violenţa. Aspecte psihosociale, Iaşi: Editura Polirom; 2003

12. Jelescu, P., Pregătirea cadrelor didactice-condiţie importantă a asigurării calităţii

educaţiei/ Aspecte psiho-sociale ale procesului educaţional, Chişinău, 2006;
13. Ilut Petru - Sinele si cunoasterea lui (Teme actuale de psihosociologie) -Editura
Polirom 2001
14. Iosifescu, Şerban Proiect: Patru exerciţii de politică educaţională 2005
15. Macsinga, I.– Psihologia diferentiala a personalitatii, Editura Mirton, Timisoara; 2003
16. Mitrofan, L., Elemente de psihologie sociala, Bucuresti: Editura S.P.E.R. 2004
17. Moscovici, S., Psihologia sociala a relaţiilor cu celălalt, Iasi: Polirom1998
18. Munteanu Anca Psihologia copilului si a Bucureşti; Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti; 1998
19. Piaget, J. Psihologia inteligentei, Bucureşti, Editura Stiintifica.1966
20. Piaget, J., Inhelder, B (1971), Psihologia copilului, Bucureşti, E.D.P
21. Racu I. Psihologia conştiinţei de sine. Chişinău: UPS „I. Creangă”, 2005.

22. Radu, I. Psihologia educatiei si dezvoltarii, Editura Academiei Republicii Socialiste,

Bucuresti; 1983
23. Radu, I, Introducere în psihologia contemporana, Ed. Sincron. (accesibilă la
biblioteca facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei)1991
24. Sima, I.; Petruţiu, R.; Sima, M. Psihopedagogie, vol. I. Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti; 1998
25. Sillamy, N. Dictionar de psihologie (trad.), Editura Univers Enciclopedic,
Bucureşti,1996
26. Şchiopu, U.(coord.). Dicţionar enciclopedic de psihologie, Editura Babel,
Bucureşti.1998
27. Şchiopu, U. (coord.) . Dicţionar de psihologie, Editura Babel, Bucureşti.1997
28. Şchiopu, U.,Verza, E.Psihologia vârstelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
1997