Master Studii culturale românești în context European

Radu Claudia-Georgiana

Grupa 41106

Restanță Anul I Semestrul I

Cultura urbană românească

Ipostaze cutadine în opera lui Ion Luca Caragiale

 Ion Luca Caragiale născut Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L.
Caragiale, județul Dâmbovița, România – 9 iunie 1912, Berlin, Imperiul German) a fost un
dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist
român. George Călinescu îl considera a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai
importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Energia autorului pentru viața orașului a avut numeroase poundits efectul acesta este un Gregar,
revoltător, nedezvoltat, neașteptate și inccult. Principala imagine a contestării cazului provine de
la un notabil parior, Eugen Lovinescu, care crede că lucrarea lui Caragiale este de scurtă durată
în timp: ,, Eroii lui Caragiale sunt reprezentativi, dar numai pentru o epocă mărginită; ei sunt
tipici, în închegarea lor intră ceva şi din sufletul omenesc din toate vremile, dar intră totodată şi
prea multe lucruri legate de nişte împrejurări restrânse, ce tind să dispară cu desăvârşire”

În orice caz, poundits sunt prezentate în plus, care ajuta dramatica și respinge prin munca lor
toate atacurile coordonate la Caragiale. Unul dintre ei este Titu Maiorescu, care în lucrarea sa
comediile domnului Caragiale protejează personajele și circumstanțele descoperite în piesele
caragiale, garantând că acestea sunt complet propulsate de viața publicului larg la acel moment,
eliminând orice acuzație de comportament lipsit de etică împotriva scriitorului. ,, În acest
caleidoscop de figuri [...] d. Caragiale ne arată realitatea din partea ei comică.”

n orice caz, poundits sunt prezentate în plus, care ajuta dramatica și respinge prin munca lor toate
atacurile coordonate la Caragiale. Unul dintre ei este Titu Maiorescu, Care, în lucrarea sa,
comediile domnului Caragiale protejează personajele și circumstanțele descoperite în piesele lui
caragiale, garantând că acestea sunt complet motivate de viața publicului larg în acel moment,
găsind orice acuzație de corupție adusă împotriva scriitorului,în acest caleidoscop al figurilor
Caragiale ne arata adevarul comicului în opera sa, Caragiale chicoteste toate partile societatii
(tineri si mame sau femei binevoitoare), care este numit prin analiza ca negativitate, mistalitate si
afront pentru cei ceresti.

Proza lui I. L. Caragiale împleteşte elemente ale realismului, elemente naturaliste ( În vreme de
război, O făclie de Paşte ) şi elemente ale fabulosului popular ( La hanul lui Mânjoală, Calul
dracului ).În schiţele scriitorului există o relaţie importantă între narator şi personaje, primul
încercând diferite roluri: narator detaşat, precum întâlnim în schiţa Luna de miere, narator
justiţiar, în schiţa Bubico sau naratorul care îl judecă pe omul deosebit, cu principii, ca şi cum ar
fi un caraghios ( Dascăl prost ).

Ion Luca Caragiale este cunoscut ca o protectie hotarita a lucrarilor sale, care se multumeste
energic cu distribuitorii si incearca sa-i convinga sa vada primul continut, cu accent si ortografie.
În consecință, el trimite diferite scrisori companionilor în care el respinge cu privire la această
circumstanță, expunând în consecință conștiința sa ca un autor impecabil.

Caut casă... este o schiţă. în care povestitor, care cauta o casa de leasing la Bucuresti, citeaza
locul hag-Ilie umanararul din Ploiesti, unde era un substudiu. Fără a aduce atingere dimensiunii
sale mici, lucrarea este biplanară, aranjamentul actual al sarcinii fiind întrețesut cu cel al
convocării, prin analepe.

Atitudinea naratorului este una nostalgică, amintirile fiind extrem de vii şi foarte bine conturate
printr-o serie imagistică bogată: imagini vizuale ( ,,Colea, la dreapta, două odăi, dincoace, la
stânga, alte două"), tactile ( ,,[...] un bici, care arde ca focul”.), olfactive ( ,,[...] îmi trimet de
departe florile albe mirosul lor onest”.), sau gustative ( ,,Atunci să-i mănânci discret prunele
brumării”

Prin rememorare, Caragiale porneşte într-o călătorie în trecut, revenind pentru câteva momente la
viaţa şi simţurile copilului de altădată. El descrie cu melancolie casa şi grădina plină de flori şi
pomi fructiferi, folosind o evocare puternică - ,,grădina asta” , care îl aduce pe cititor în primul
rând în faţa tabloului conturat de amintiri.

Opera Caut casă.... se transformă într-o imagine semnificativă a obiceiurilor convenționale,

păstrând în viață imaginea unei case contemporane cu povestitor, care privește exact designul
obișnuit românesc prin formatul camerelor, acoperis cu șindrilă, preidor, subsol sau cuptoare
văruite.

Ion Luca Caragiale crează prin nuvela Grand Hôtel ,,Victoria Română” o metaforă frumoasă
pentru glorioasa victorie obţinută în Războiul de Independenţă al României din anul 1877.
Acţiunea nuvelei descrie evenimentele ce au avut loc intr-o noapte petrecută de narator la Grand
Hôtel din Ploieşti, oraş al copilăriei, pe care îl numeşte ,,orăşelul meu natal” .

Nararea s-a produs folosind perspectiva creatorului, la individul primar, oferind subiectul
lucrării, pentru a fi specifice renunț la toată speranța individului care se transformă într-un
supraviețuitor al rețelei în care trăiește. Pentru a desena o imagine publică generală, se folosesc
cicluri regulate distincte, de exemplu, efortul de a descrie existența cu toate părțile sale: Mizerie,
nefericirea, clavie sau insolență pentru creaturi și înglobate: mizeria, sărăcia, gălăgia sau lipsa de
respect faţă de cei din jur şi de animale.

Opera debutează cu sosirea naratorului la hotel, în prag de seară, acesta având o dispoziţie
proastă, cauzată de lipsa de somn. Starea îi este accentuată de conştientizarea că oraşul s-a
schimbat de când a plecat, devenind gri, cuprins de mizerie şi paragină. Observă cu tristeţe că nu
simte acea emoţie a călătorului care se reîntoarce în spaţiul copilăriei, afirmând că totul îi părea
străin şi că natura rămânea indiferentă la sosirea ,,vechiului lor prietin”.

Caragiale face un duplicat autentic al vremei de atunci, prin portretizarea în detaliu a celor din
magazinul dulce: Ochii iscoditori și de copiere, mișcările zornăitoare și necinstite fac ca
povestitoarea să se supere și să demisioneze în izolarea de cazare. Provocat de căldura
înăbușitoare, povestitoarea deschide fereastra, moment în care orașul este descoperit și percepe
efectiv zona de joacă a adolescenței. Fomentation și commoș îl coada peste tot, ruina restul și
hrăni exprimă lui anxios, fiind marcat de afirmaţia ,,simt enorm şi văz monstruos”
Sarcasmul specific caragialian este nelipsit din opera sa.Scriitorul utilizează incongruență pentru
a verifica frunțile solide și nervozitatea vieții orașului; el oferă peruser șansa de a face
determinări, să dimensionați ocaziile, în esență, oricât de înțepător, cât de bine s-a odihnit în
vechiul său cartier.
 Bibiliografie

1.Caragiale, Ion Luca, Momente şi schiţe, volumul I, Editura de stat pentru literatură şi artă,
[f.l], [f.a].

2. Lovinescu, Eugen, Critice, volumul I, Editura librăriei SOCEC & CO., societate anonimă,
Bucureşti, 1909.

3. Ilie, Loredana, Un veac de caragialism.Comic şi absurd în proza şi dramaturgia românească

postcaragialiană, Postfaţă de Ion Bălu, Colecţia Academica, 143, Seria Litere, Institutul
European, Iaşi, 2012.

4. Axis libri”, V, 2012, nr. 14.