STUDIU DE CAZ GONARTOZẶ

(refãcut)

Ι. Anamnezã:

 Nume şi prenume: Neagu Manuiela

 Vârsta: 52
 Stare civilã: cãsãtoritã
 Domiciliu: Piatra Neamţ
 Profesie: croitoreasã

ΙΙ. Istoricul bolii:

 Diagnostic: Gonartrozã unilateralã, stadiul II – dureri în aşezat şi la mers prelungit,
obosealã musculo-articularã localã, reducerea amplitudinilor maximale ale genunchiului.
 Originea durerii: durerea la nivelul genunchiului (senzaţie de arsurã, junghi) iradiind
pe muşchii coapsei şi gambei.
 Debutul durerii: 49 ani, debutul şi agravarea sunt trepatte, durerea persistã de mai bine
de 6 luni.
 Localizarea durerii:
- Durerea se resimte într-un punct fix sau iradiazã?
- Durerea iradiazã spre coapsã
 Tipul durerii: durere severã ce provocã impotenţã funcţionalã
 Caracterul durerii:
- La cald/rece ?
- La rece se accentueazã durerea.
- La repaus/mişcare?
- Durerea se accentueazã la efort şu dupã efort, chiar şi noaptea.
- Vã puteţi desfãşura activitãţile casnice?
- Da, însã intervine durerea dupã un timp şi apare şchiopãtatul.
 Redoarea, senzaţia de articulaţie înţepenitã:
- Când este resimţitã durerea? Dimineţa la trezire, iar apoi dispare?
- Da, se resimte imediat dupã trezire, aproximativ 30 de minute şi dispare dupã câteva
mişcãri pe toatã amplitudinea articularã.
- Se resimte în permanenţã?
- Nu întotdeauna, în special dimineaţa, dar şi când desfãşoe activitãţi casnice.

 Durata redorii:
- Sub 15 minute, orienteazã spre o afecţiune articularã de tip degenerativ
- Peste 30 de minute, afectiuni de tip inflamator.

1
  Intensitatea:
- Cât de mult vã simţiţi articulaţia înţepenitã când va treziţi dimineaţa?
- Moderat.
- Cât de mult vã sinţiti articulaţia înţepenitã când vã mişcaţi?
- Moderat.
 Tumefacţia articularã
- Simţiţi o umflãturã în zona afectatã?
- Da.
 Limitarea mobilitãtii articulare:
- Simţiţi limitare în mişcarãrile zonei genunchiului?
- Simt rigiditate la nivelul genunchiului, care creşte progresiv în intensitate.
 Mialgie:
- Apar dureri în zona afectatã dupã efort fizic?
- Durerea persistã, agravându-se a mers şi ameliorându-se în repaus.
 Dispnee, greutate în respiraţie:
- Apare semzaţia de greutate în respiraţie la efort? Dar la repaus?
- Nu.
- Palpitaţie, tahicardie?
- Nu.

III. Antecedente personale:

 Antecedente personale patologice:
- Boli ale copilãriei?
- Oreion, rubeolã.
- Intervenţii chirurgicale?
- Apendicitã.
- Alte efecţiuni ale paratului circulator, respirator, excretor?
- Nu.
 Antecedente heterocolaterale:
- Vârsta pãrinţilor?
- Decedaţi – mama la 84 de ani, tata la 82 de ani
- Anomalii genetice în familie?
- Nu.
- Boli ereditare?
- Nu.
- Consum de medicamente?
- Medicaţie antalgicã.
IV. Condiţii de viaţã şi muncã:
- Locuiţi în mediu rural sau în mediu urban?
- Locuiesc în mediu urban.
- Urcaţi pe scãri/ cu liftul Aveţi dureri la urcarea treptelor sau la coborârea lor?
2
 - Urc cu liftul. Am dureri la nivelul membrelor inferioare.
- Ce tip de activitãţi fizice desfãşuraţi?
- Activitãţi casnice.
- In ce domeniu lucraţi?
- Sunt pensionarã, am lucrat în croitorie.
- Mediul în care a-ţi lucrat, cum era?
- Mediu rece.
- Fumaţi?
- Da
- Consumaţi bãuturi alcoolice?
- La ocazii speciale.

V. Examen clinic:
1. Starea de nutriţie: normoponderal
2. Facies: normal
3. Tegument: erupţii cutanate pe suprafeţele expuse la razele U.V.
4. Noduli: nu
5. Deformaţii osteorticulare: se simpt la palpare
6. Fanele, par friabil, psoriazis unghial – nu prezintã

Sistemul osteorticular:

- Inspecţia: atrofii musculare

- Palparea: atrofii musculare
- Mobilizarea – goniometria ( mãsurea unghiurilor de mişcare ):
*Flexia genunchiului : valoare normalã - 135 grade / valoarea pacietului – 95 de grade
*Extensia genunchiului: valoarea normalã – 0 grade/ valoarea pacientului – 0 grade
*Rotaţoa internã a genunchiului: valoare normalã – 30 de grade / valoarea pacientului
– 14 grade
* Rotaţia externã: valoare normalã – 14 grade / valoarea pacientului 10 grade

Teste funcţionale specifice genunchiului:

 Testarea mersului:
- Testul „ ridicã-te şi mergi” ( 0 – incapabil, 1 – realizeazã cu dificultate şi ajutor din
partea kinetoterapeutului, 2 – realizeazã singur cu dificultate, 3- realizeazã fãrã
dificultate) / pacient – realizeazã singur cu dificulatate

- Testul „ urcatul şi coborâtul scãrilor : subiectul este pus sã urce un anumit numãr de
trepte , pânã când apare oboseala sau incapacitatea de a mai urca – în cel moment,
testul este oprit şi se noteazã numãrul de trepte pe care pacientul a reuşit sã le urce.

3
 Pentru coborâre se procedeazã la fel. Testul se poate realiza cu ajutor din partea
kinetoterapeutului sau fãrã, dacã este cazul.

- Teste de echilibru:
1. Testul Romberg clasic - cu închiderea ochilor 20/30 secunde, picioarele lipite. Se
apreciazã gradul de legãnare.
2. Testul „ brânciului „ – se executã în douã moduri: din ortostatism, ca la Romberg,
aplicãm scurte împingeri neanunţate pacientului la nivelul sternului, pe bazin, din
lateral şi apreciem stabilitatea / varianta a doua, se executã la fel, dar cerem
pacientului sã se opunã, sã nu se lase împins.
 Sensibilitatea:
- Tactilã – testarea tactilã, prin atingerea uşoarã a pielii cu vatã, deget sau un obiect
bont
- Termicã – cu 2 eprubete – una caldã, una rece, se atinge pielea solicitând
precizarea din partea pacientului sã specifice ce a simţit
- Dureroasã – cu un ac de siguranţã apãsãm pe piele cu partea neascuţitã a acului,
pacientul va discrimina recunoscând apãsatul sau înţepatul.

VI. Obiective generale:

 Corectarea poziţiilor vicioase
 Obţinerea relaxãrii musculare
 Îmbunãtãţirea semnificativã şi pe termen lung a calitãţii vieţii bolnavului prin
estomparea manifestãrilor clinice specific bolii, îmbunãţirea funcţionalitãţii articulare şi
prevenirea apariţiei leziunilor osoase cu caracter progresiv.
 Informarea pacientului despre boala şi metodele de a se descurca
 Despre consecinţele funcţionale şi psihice ale bolii
 Respectarea regulilor de igienã.

VII. Obiective specifice:

 Combaterea sau ameliorarea durerii
 Menţinerea sau creşterea stabilitãţii şi mobilitãţii articulare
 Menţinerea sau creşterea forţei şi rezistenţei musculare
 Creşterea gradului de coordonare şi echilibrul în mers.

VIII. Mijloace de recuperare:

a. Terapia medicamentoasã: medicamente cu acţiune lentã, fãrã efecte inflamatorii ( în
acest grup intrã: sãrurile de aur, penicilina, etc...), medicamente antiinflamatorii
nesteroidiene ( AINS ) – sunt medicamente cu acţiune imediatã antiinflamatorie,
antialgicã.

4
b. Electroterapia sau cãldura profundã, se aplicã pentru efectul antalgic şi
musculotrop. Se folosesc toate frecvenţele de curent: curent galvanic, în special sub
forma ionogalvanizãrii, bãi galvanice, galvanizãri, ionoforezã, curenţi interferenţiali
cu efect decontracturant şi antalgic, ultrasunetecu efecte antalgice, decontracturante,
de asuplizare a structurii periarticulare. Sedinţele de electroterapie se aplicã zilnic,
timp de10-30 de minute, iar numãrul lor este de 10-12 zile.

c. Laserterapia – reprezintã amplificarea luminii prin emisie stimulatã de radiaţii şi

este un adjuvant preţios în afecţiuni reumatice. Laserterapia are efect: analgezic,
miorelaxant, antiedematos, accelerarea microcirculaţiei.

d. Masajul – are un rol principal chiar de la începutul programului de recuperar,

datoritã efectelor favorabile care în funcţie de manevrele utilizate pot fi: efect
antalgic şi miorelaxant, stimularea propriocepţiei cu menţinerea tonusului muscular,
efectul circulator şi biotrofic tisular local (tonifiant).

e. Tratamentul kinetoterapeutic al gonartrozei|:

Acest tratament este alcãtuit dintr-un program de exerciţii pasive, active, active cu
rezistenţã, program elaborat în funcţie de evoluţia bolii, stadiul acesteia, de cãtre un
kinetoterapeut

f. Curele balneare: au scop profilactic, terapeutic şi de recuperare, factori naturali

terapeutici (ape minerale, nãmoluri), metode terapeutice fizicale-termoterapie,
hidroterapie, terapie prin mişcare, aplicare de factori mecanici.

g. Tratament igieno – dietetic

- se recomandã regim hiposodat, hidratare oaralã suficientã, dietã bogatã în
vitamine, hipocaloric.

5
IX. Program de exerciţii
 Exerciţii de încãlzire
 Program de efort
 Exerciţii de dupã efort

Exerciţii de încãlzire
1. Stai cu picioarele depãrtate, cam la distanţa şoldurilor tale. Îndoaie genunchiul
drept şi prinde-ţi la spate vârful piciorului drept cu mâna dreaptã. Aducerea
cãlcâiului drept cât mai aproape de muşchii feselor, atât cât este posibil. Pentru un
echilibru bun, te poţi sprijini cu mâna stângã de un perete. Menţine poziţia aceasta
30 de secunde şi repetã apoi cu piciorul stâng, sprijinindu-te de acelaşi perete.

2. Stai pe un scaun, cu ambele picioare îndoite la 90 de grade. Ridicã uşor piciorul

drept , astfel încât sã fie paralel cu podeaua, menţinând piciorul stâng în
continuare pe podea. Menţine poziţia 30 de secunde, poi uşor lasã piciorul drept
pe podea şi repetã exerciţiul cu piciorul stâng, Repetã mişcãrile de 10 ori, de douã
ori pe zi.

3. Culcat cu faţa în jos, braţele întinse înainte : îndoirea genunchilor apucând cu

mâinile gleznele şi menţinând poziţia 4-5 secunde.

Exerciţii de efort

1. Ridicarea piciorului în extensie (cvadriceps izometric)

Culcat pe sol, cu faţa în sus, îndoim un genunchi, iar pe celãlalt îl întindem, având
vârful degetelor îndreptate spre tavan. Ridicãm încet piciorul întins cât putem de
sus, încercând sã ţinem încordat cvadricepsul 5 secunde. Coborâm picorul şi
repetãm exerciţiul cu celãlalat picior.

2. În poziţia şezând, flexionãm genunchiul.

Stând cu spatele drept pe un scaun, ridicãm un picior perfect întins cu laba
îndreptatã spre tavan, apoi îl îndoim cât putem de mult. Îl ţinem în aer 5 secunde,
apoi îl coborâm încet. Repetãm cu celãlalt picior.

3. Întindem partea posterioarã a picorului.

Ne putem folosi de un scaun pentru a menţine echilibrul. Stând în picioare,
flexionãm un genunchi, celãlalt picior rãmânând în urmã întins şi cu cãlcâiul pe
pãmânt. Menţinem aceastã poziţie 20 de secunde, dupã care schimbãm piciorul.

4. Pe vârfuri
6
 Ṣi pentru acest exerciţiu ne putem folosi de un scaun ca punct de sprijin. Cu
corpul perfect drept, ne ridicãm pe vârfuri şi ne menţinem în aceastã poziţie 5
secunde. Facem pauzã 10 secunde, dupã care repetãm de 10 ori, cu pauze între
exerciţii.

5. Echilibru şi sprijin pe un picior

Obictivul acestui exerciţiu este sã-l realizãm dãrã sprijin, dar se poate realza şi cu
ajutorul unui scaun, ca sã ne fie mai uşor. Ne lãsãm cu toatã greutatea pe un picior
întins, în vreme ce pe celãlalt îl ridicãm, flexionându-l de la genunchi.Îl menţinem
în aer 10 secunde, după care schimbãm piciorul. Repetãm exerciţiul de 10 ori
pentru fiecare picior.

Exerciţii dupã efort

1. Plasarea unei mingi gonflabile sub genunchi în timp ce staţi aşezat pe un scaun
înalt şi se încordeazã cvadricepsul, apoi relaxare.
2. Genuflexiuni, ţinând un baston în mâini şi plasând-ul în faţã în ce facem
genuflexiunea.
3. Punem bastonul în spatele gâtului, îl ţinem cu mâinile, apoi vom flexa genunchii şi
vom executa o rotire într-o parte spre stânga şi una spre dreapta.