Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Tema 6
Tema 6
articulaţiei
femporomandibulare.
1. Anatomia radiologica a maxilarelor.
Structura osoasa a maxilarului superior în diferite părți ale osului e aceeași. Desenul de „gauri
mici” caracteristic, e relativ putin diferit la diferite grupe de varste. Sarcina mecanica
masticatorie de la dintii superiori se trasmite in directie verticala la „contraforsele” zonei mijlocii
a craniului facial pana la glabela. Asa si se explica directia verticala a trabeculelor functionale ale
procesului alveolar.
Fata anterioara e dispusa intre marginea inferioara a orbitei si procesul alveolar. Cu 0.5-1cm mai
jos de marg inf a orbitei se deschide canalul orbital inferior prin care trec nervul mandibular,
artera si vena corespunzatoare. Mai jos de foramen se afla fosa canina rpin care de obicei se
deschide sinusul in interventiile chirurgicale.
În secțiunea centrală a maxilarului este vizualizat sinusul maxilar în formă de iluminare de formă
triunghiulară. Sinusurilor maxilare apar la luna a 5-a dezvoltarii fetale în formă de gropi mici, la
luna a 7-a radiologic sunt vizibile peretii ososi ai sinusului. La copiii de 2,5-3 ani - iluminare
deformă triunghiulară plină de muguri dentari. Formarea sinusurilor se termina la 13-15 ani,
volumul fiind aprox 15-20 cm3. Sinusul drept si stang pot sa difere. Grosimea mucoasei în mod
normal nu depășește 1-1,5 mm. Peretii sinusului maxilar sunt reprezentati de o umbră liniar
continuu subțire.
Procesul alveolar al maxilarului superior se termina fie conic fie mai plat, formand septurile
interalveolare. Forma lor e reprezentata de 2 variante: in zona centrala a maxilarului
triunghiulare, in portiunile marginale – trapezoidale.
Marginea superioara a septurilor interalveolare se afla cu 2 mm mai jos de jonctiunea smalt
cement.
E un os plat spongios, ce apre pe radiografii cu un desen de „ochiuri mari” крупнопетлистым
рисунком al trabeculelor osoase. Numai la baza mandibulei trece o linie intensiva omogen
intensa de tes compact, latimea careia variaza: in portiunea centrala –0.3 – 0.6 mm, la unghiuri
se micrsoreaza si trece intro linie subtire.
Structura procesului alveolar al mandibulei se caracterizeaza prin desenul de ochiuri si directia
orizontala a trabeculelor functionale. Septurile interdentare au mai des desen triunghiular dintro
corticala evidenta.
In corpul canalul mandibular mandibulei este vizualizat canalul mandibular cu o lățime de 4-6
mm ce se extinde de-a lungul corpului și ramului. Canalul se deschide prin foramenul mental,
care pentru copiii e la canini, și la adulți la nivelul premolarilor. Foramenul mintal are forma de
iluminare rotunda sau ovala, înconjurat de o margine corticala clara.
Ramurile maxilarului inferior se indeparteaza de capetele corpului oblic în sus și înapoi,
formând cu marginea inferioară a corpului un unghiu care variază de la110-150 °. Ramul se
termina cu 2 procese: coronar si condilar.
Pe suprafata mediala a fiecarui ram se diferentiaza foramenul mandibular, ce duce in canal.
Foramenul e reprezentat de o iluminare (pana la 1 cm in diametru) cu contur neclar.
O mare influenta asupra formei septurilor interalveolare o are frecventa dintilor: cu cat e mai
mare dinstanta intre ei , cu atat mai masive/acoperitoare sunt septurile.
Acest fapt trebuie luat in consideratie la studierea radiografiilor pentru a nu lua septurile mai
pronuntate in caz de diasteme drept manifestari ale proceselor atrofice; iar septurile ascuti5te in
zonele molarilor si premolari inghesuiti drept clinica pungii osoase.
Există trei tipuri de structura osoasa a maxilarului inferior: bine diferențiat, slab diferențiate și de
tranziție. Structura osoasa slab diferentiata e observata în mod normal în cele două grupe de
vârstă extreme: copii și adolescenți, în care structura trabeculară a osului mandibular este slab
pronuntata, iar la vârstnici cu restructurarea sclerotica osoasa. Tipul tranzitor a structurii e de
obicei găsit în osteoporoza difuza.
Densitatea desenului osos la mandibula difera in functie de zona, : intensa la nivelul simfizei
mentoniere; plecand spre lateral se micsoreaza, iar la nivelul molarilor se intensifica datorita
situarii muschilor mentonieri aici.
Cu varsta, poziția canalului este oarecum diferită. La copii, canalul este mai restrâns, sa mutat
mai aproape de stratul compact compact la baza maxilarului. La subiecții tineri e situat mai
cranial iar la cei mai în vârstă s-a mutat si mai sus, mai ales in caz de atrofie a procesului
alveolar, din cauza pierderea danturii. Aceasta trebuie luat în considerare în timpul procedurilor
chirurgicale. Peretele superior superior al canalului e întotdeauna conturat mai clar decât cel mai
inferior.
În unele cazuri, este necesar să se stabilească relația dintre sinusului maxilar cu dinții
maxilarului superior. De multe ori între compacta podelii sinusurilor și rădăcinile dinților
(peretele compact al alveolei) poate fi determinat un strat spongios mai mult sau mai puțin
pronunțat. În unele cazuri, osul spongios nu este diferențiat, dar stratul compact continuu al
alveolelor permite excluderea pătrunderii rădăcinii în cavitatea sinusurilor.
Incisivii - sunt în număr de 8, situaţi de o parte şi de alta a fiecărei hemiarcade (incisiv central, incisiv
lateral). Erup în jurul vârstei de 7 ani şi sunt complet calci- ficaţi la 9-10 ani. Sunt monoradiculari,
rădăcina având aproximativ 11 mm, şi au coroana aplatizată (mai redusă ca înălţime la cel lateral).
Marginea liberă, iniţial neregulată, se aplatizează sub acţiunea antagoniştilor.
Molarul al treilea apare pe arcadă între 18-30 de ani. Rădăcinile sudate pot forma un corp radicular unic,
iar alteori, acestea pot fi curbate. Peste această regiune radiculară se poate suprapune creasta oblică a
mandibulei.
Molarii temporari
Sunt în număr de 8 (câte doi pe fiecare hemiarcadă) şi ocupă segmentul distal al dentiţiei de lapte, lăsând
loc apariţiei premolarilor.
Au coroanele mai largi decât înalte, fiind denumiţi şi „micii molari”.
Molarul 1 decidual superior are aspect intermediar între premolar şi molar. Are doi cuspizi (vestibular şi
lingual) şi trei rădăcini (două vestibulare şi una linguală).
Molarul 1 de lapte inferior are doi cuspizi vestibulari şi doi linguali. Are tot trei rădăcini.
Molarii 2 (superior şi inferior) se aseamănă cu molarii 1 permanenţi, dar sunt mai mici. Au câte două
rădăcini (mezială şi distală), cu două canale meziale.
6. Alte formaţiuni anatomice: cavum nasi. sutura intcrmaxilaris, foramen incisivum.
sinus maxilaris, os zygomnticum, tuber maxillac. proccssus coronoidcus. proccssus
condylaris. protuberantia mentalis. foramen mentale, canalis mandibularis. linca obliqua
externa, linca mylohşoidea. articulatio temporo- mandi bularis.
Cavum nasi
Peretele nazal al sinusului formeaza peretele extern al cavitatii nazale. In portiunea ei anterioara
trece canalul nazolacrimal ce se deschide in meatul nazal inferior. Sinusul maxilar se deschide
in meatul nazal mijlociu.
Partea de jos a cavității nazale pe imaginile intraorale se suprapune pe sinusul maxilar, și, uneori,
poate fi văzut la nivelul premolarilor sub formă de linie intensă.
Sutura intermaxilaris
Pe radiografiile incisivilor centrali pe linia mediana se vede intensiv sutura intermaxilara. Pe ea
sau un pic lateral se suprapune iluminarea Foramen incisivum, forma si dimensiunea se pot
modifica in functie de inclinarea fascicolului. De obicei diametrul lor constituie 3-6 mm. Daca
diametrul e mai mare 7 mm se poate vorbi de un chist. Mai sus de foramenul incisiv pe
fotografiile intraorale se afla o umbra intensiva – spina nazala.
Os zygomaticum
Pe radiografii procesul zigomatic se reprezinda sub forma de linie curba intensiva de aprope 3
mm dupa care se afla osul zigomatic propriu zis.
Tuber maxillae
Portiunile inferioare ale tuberozitatii sunt vizibile pe radiografiile intraorale ale molarilor
superiori. In spatele acestuia se proiecteaza procesul pterigoird. Interrelatia dintre tuberozitate si
procesul ptrerigoid poate fi evidentiata pe ortopantomografii.
Linea obliqua externa a trigonului retromolar ajunge pana la marginea anterioara a ramului
mandibular iar Linea mylohioidea incepanduse la marginea inf a simfizei se ridica in sus pe
marginea interna a mandibulei pana la ram. Ambele linii au densitate diferita, cel mai bine se vad
in zona molarilor unde linia milohioida se dispune mai aproape de marginea inferioara a
mandibulei.
7. Dezvoltarea dinţilor.
Dintele se formează pornind de la un mugure (burjon) dentar şi are origine dublă, epitelială şi conjunctivă
(mezenchimală), iar între aceste structuri există fenomene de inducţie, de stimulare reciprocă.
Către luna a doua de viaţă intrauterină, în grosimea viitorului maxilar se produce o invaginaţie a
ectomezenchimului subiacent. De aici se vor detaşa lama vestibulară şi lama dentară primitivă. în
continuare, de pe faţa internă a lamei dentare primitive se va detaşa lama dentară secundară, care se va
înfunda în ţesutul mezenchimal.
De pe faţa externă (labială) a lamei dentare secundare vor lua naştere 10 muguri epiteliali, din care se vor
dezvolta dinţii de lapte, iar de pe faţa ei linguală se vor dezvolta mugurii pentru dinţii permanenţi (în luna
a cincea intrauterină, mai târziu pentru molari).
Mugurele epitelial se mai numeşte şi organ adamantin şi acesta se va deprima la nivelul extremităţii
profunde. în acest loc va pătrunde o masă de ţesut conjunctiv şi vascular care va forma bulbul dentar, din
care vor lua naştere coroana şi, mai târziu, rădăcina dintelui. Această formaţiune dentară se va înconjura
de o capsulă numită sac folicular, care, prin remanieri, va orienta fascicule fibroase care îl vor fixa de osul
vecin (alveola) şi de cementul rădăcinii.
Astfel apare ligamentul alveolo-dentar.
Procesul de calcificare dentară se va produce iniţial în coroana incisivilor temporari (în luna a cincea, a
şasea a vieţii intrauterine).
După naştere, dinţii de lapte erup începând cu incisivii mediani, iar procesul de erupţie se termină către
vârsta de cinci ani. Prima dentaţie va avea 20 de dinţi.
Dentaţia definitivă (permanentă) va apărea între 6 şi 7 ani, începând cu molarul de 7 ani.
Radiografia arcadei dentare la vârsta de 6-7 ani evidenţiază prezenţa mugurilor permanenţi, intercalaţi cu
rădăcinile dinţilor temporari. în perioada înlocuirii dinţilor, pe lângă hipertrofia mugurilor dinţilor
permanenţi se constată şi o uzură a rădăcinilor dinţilor temporari (rizaliza fiziologică).
- Dinţii temporari
Sunt reprezentaţi de trei grupuri: incisivi, canini, molari deciduali şi, comparativ cu dinţii
permanenţi, au următoarele caracteristici: sunt mai mici (exceptând molarii), cu înălţimea mai
redusă, camera pulpară voluminoasă, rădăcina lungă şi efilată (sau cu rizaliză), bifidă la molari,
Au apexul deschis, iar smalţul şi dentina mai subţiri.
Glanda submandibulara
Are forma ovoida, elipsoida; lungimea 3-4.5 cm, latimea 1.5 – 2.5 cm, grosimea 1.2-2 cm.
Ductul Varton are lungimea 40-60 mm, latimea 2-3 mm si lumenul 1mm, se deschide pe amblele
parti de la frenul limbii.
Glanda sublinguala
Dimensiuni 3.5 x 1.5 cm. Ductul Bartholini are lungimea 20 mm si latimea 3-4 mm se deschide
langa ductul glandei submandibulare. Sialografia nu se face din cauza particularitatilor
anatomice.