Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
6) Anatomia Radiologiei Normală A Structurilor Dento-Maxilare. Articulaţiei Femporomandibulare
6) Anatomia Radiologiei Normală A Structurilor Dento-Maxilare. Articulaţiei Femporomandibulare
6) Anatomia Radiologiei Normală A Structurilor Dento-Maxilare. Articulaţiei Femporomandibulare
articulaţiei
femporomandibulare.
1. Anatomia radiologica a maxilarelor.
Structura osoasa a maxilarului superior în diferite părți ale osului e aceeași. Desenul de „gauri mici”
caracteristic, e relativ putin diferit la diferite grupe de varste. Sarcina mecanica masticatorie de la
dintii superiori se trasmite in directie verticala la „contraforsele” zonei mijlocii a craniului facial
pana la glabela. Asa si se explica directia verticala a trabeculelor functionale ale procesului alveolar.
Fata anterioara e dispusa intre marginea inferioara a orbitei si procesul alveolar. Cu 0.5-1cm mai jos
de marg inf a orbitei se deschide canalul orbital inferior prin care trec nervul mandibular, artera si
vena corespunzatoare. Mai jos de foramen se afla fosa canina rpin care de obicei se deschide sinusul
in interventiile chirurgicale.
În secțiunea centrală a maxilarului este vizualizat sinusul maxilar în formă de iluminare de formă
triunghiulară. Sinusurilor maxilare apar la luna a 5-a dezvoltarii fetale în formă de gropi mici, la
luna a 7-a radiologic sunt vizibile peretii ososi ai sinusului. La copiii de 2,5-3 ani - iluminare
deformă triunghiulară plină de muguri dentari. Formarea sinusurilor se termina la 13-15 ani,
volumul fiind aprox 15-20 cm3. Sinusul drept si stang pot sa difere. Grosimea mucoasei în mod
normal nu depășește 1-1,5 mm. Peretii sinusului maxilar sunt reprezentati de o umbră liniar
continuu subțire.
Procesul alveolar al maxilarului superior se termina fie conic fie mai plat, formand septurile
interalveolare. Forma lor e reprezentata de 2 variante: in zona centrala a maxilarului triunghiulare, in
portiunile marginale – trapezoidale.
Marginea superioara a septurilor interalveolare se afla cu 2 mm mai jos de jonctiunea smalt cement.
E un os plat spongios, ce apre pe radiografii cu un desen de „ochiuri mari” крупнопетлистым
рисунком al trabeculelor osoase. Numai la baza mandibulei trece o linie intensiva omogen intensa
de tes compact, latimea careia variaza: in portiunea centrala –0.3 – 0.6 mm, la unghiuri se
micrsoreaza si trece intro linie subtire.
Structura procesului alveolar al mandibulei se caracterizeaza prin desenul de ochiuri si directia
orizontala a trabeculelor functionale. Septurile interdentare au mai des desen triunghiular dintro
corticala evidenta.
In corpul canalul mandibular mandibulei este vizualizat canalul mandibular cu o lățime de 4-6 mm
ce se extinde de-a lungul corpului și ramului. Canalul se deschide prin foramenul mental, care
pentru copiii e la canini, și la adulți la nivelul premolarilor. Foramenul mintal are forma de
iluminare rotunda sau ovala, înconjurat de o margine corticala clara.
Ramurile maxilarului inferior se indeparteaza de capetele corpului oblic în sus și înapoi, formând cu
marginea inferioară a corpului un unghiu care variază de la110-150 °. Ramul se termina cu 2
procese: coronar si condilar.
Pe suprafata mediala a fiecarui ram se diferentiaza foramenul mandibular, ce duce in canal.
Foramenul e reprezentat de o iluminare (pana la 1 cm in diametru) cu contur neclar.
O mare influenta asupra formei septurilor interalveolare o are frecventa dintilor: cu cat e mai mare
dinstanta intre ei , cu atat mai masive/acoperitoare sunt septurile.
Acest fapt trebuie luat in consideratie la studierea radiografiilor pentru a nu lua septurile mai
pronuntate in caz de diasteme drept manifestari ale proceselor atrofice; iar septurile ascuti5te in
zonele molarilor si premolari inghesuiti drept clinica pungii osoase.
Există trei tipuri de structura osoasa a maxilarului inferior: bine diferențiat, slab diferențiate și de
tranziție. Structura osoasa slab diferentiata e observata în mod normal în cele două grupe de vârstă
extreme: copii și adolescenți, în care structura trabeculară a osului mandibular este slab pronuntata,
iar la vârstnici cu restructurarea sclerotica osoasa. Tipul tranzitor a structurii e de obicei găsit în
osteoporoza difuza.
Densitatea desenului osos la mandibula difera in functie de zona, : intensa la nivelul simfizei
mentoniere; plecand spre lateral se micsoreaza, iar la nivelul molarilor se intensifica datorita situarii
muschilor mentonieri aici.
Cu varsta, poziția canalului este oarecum diferită. La copii, canalul este mai restrâns, sa mutat mai
aproape de stratul compact compact la baza maxilarului. La subiecții tineri e situat mai cranial iar la
cei mai în vârstă s-a mutat si mai sus, mai ales in caz de atrofie a procesului alveolar, din cauza
pierderea danturii. Aceasta trebuie luat în considerare în timpul procedurilor chirurgicale. Peretele
superior superior al canalului e întotdeauna conturat mai clar decât cel mai inferior.
În unele cazuri, este necesar să se stabilească relația dintre sinusului maxilar cu dinții maxilarului
superior. De multe ori între compacta podelii sinusurilor și rădăcinile dinților (peretele compact al
alveolei) poate fi determinat un strat spongios mai mult sau mai puțin pronunțat. În unele cazuri,
osul spongios nu este diferențiat, dar stratul compact continuu al alveolelor permite excluderea
pătrunderii rădăcinii în cavitatea sinusurilor.
Incisivii - sunt în număr de 8, situaţi de o parte şi de alta a fiecărei hemiarcade (incisiv central, incisiv
lateral). Erup în jurul vârstei de 7 ani şi sunt complet calci- ficaţi la 9-10 ani. Sunt monoradiculari, rădăcina
având aproximativ 11 mm, şi au coroana aplatizată (mai redusă ca înălţime la cel lateral). Marginea liberă,
iniţial neregulată, se aplatizează sub acţiunea antagoniştilor.
Molarul al treilea apare pe arcadă între 18-30 de ani. Rădăcinile sudate pot forma un corp radicular unic, iar
alteori, acestea pot fi curbate. Peste această regiune radiculară se poate suprapune creasta oblică a
mandibulei.
Molarii temporari
Sunt în număr de 8 (câte doi pe fiecare hemiarcadă) şi ocupă segmentul distal al dentiţiei de lapte, lăsând loc
apariţiei premolarilor.
Au coroanele mai largi decât înalte, fiind denumiţi şi „micii molari”.
Molarul 1 decidual superior are aspect intermediar între premolar şi molar. Are doi cuspizi (vestibular şi
lingual) şi trei rădăcini (două vestibulare şi una linguală).
Molarul 1 de lapte inferior are doi cuspizi vestibulari şi doi linguali. Are tot trei rădăcini.
Molarii 2 (superior şi inferior) se aseamănă cu molarii 1 permanenţi, dar sunt mai mici. Au câte două rădăcini
(mezială şi distală), cu două canale meziale.
Cavum nasi
Peretele nazal al sinusului formeaza peretele extern al cavitatii nazale. In portiunea ei anterioara
trece canalul nazolacrimal ce se deschide in meatul nazal inferior. Sinusul maxilar se deschide in
meatul nazal mijlociu.
Partea de jos a cavității nazale pe imaginile intraorale se suprapune pe sinusul maxilar, și, uneori,
poate fi văzut la nivelul premolarilor sub formă de linie intensă.
Sutura intermaxilaris
Pe radiografiile incisivilor centrali pe linia mediana se vede intensiv sutura intermaxilara. Pe ea sau
un pic lateral se suprapune iluminarea Foramen incisivum, forma si dimensiunea se pot modifica
in functie de inclinarea fascicolului. De obicei diametrul lor constituie 3-6 mm. Daca diametrul e
mai mare 7 mm se poate vorbi de un chist. Mai sus de foramenul incisiv pe fotografiile intraorale se
afla o umbra intensiva – spina nazala.
Os zygomaticum
Pe radiografii procesul zigomatic se reprezinda sub forma de linie curba intensiva de aprope 3 mm
dupa care se afla osul zigomatic propriu zis.
Tuber maxillae
Portiunile inferioare ale tuberozitatii sunt vizibile pe radiografiile intraorale ale molarilor superiori.
In spatele acestuia se proiecteaza procesul pterigoird. Interrelatia dintre tuberozitate si procesul
ptrerigoid poate fi evidentiata pe ortopantomografii.
Linea obliqua externa a trigonului retromolar ajunge pana la marginea anterioara a ramului
mandibular iar Linea mylohioidea incepanduse la marginea inf a simfizei se ridica in sus pe
marginea interna a mandibulei pana la ram. Ambele linii au densitate diferita, cel mai bine se vad in
zona molarilor unde linia milohioida se dispune mai aproape de marginea inferioara a mandibulei.
7. Dezvoltarea dinţilor.
Dintele se formează pornind de la un mugure (burjon) dentar şi are origine dublă, epitelială şi conjunctivă
(mezenchimală), iar între aceste structuri există fenomene de inducţie, de stimulare reciprocă.
Către luna a doua de viaţă intrauterină, în grosimea viitorului maxilar se produce o invaginaţie a
ectomezenchimului subiacent. De aici se vor detaşa lama vestibulară şi lama dentară primitivă. în continuare,
de pe faţa internă a lamei dentare primitive se va detaşa lama dentară secundară, care se va înfunda în ţesutul
mezenchimal.
De pe faţa externă (labială) a lamei dentare secundare vor lua naştere 10 muguri epiteliali, din care se vor
dezvolta dinţii de lapte, iar de pe faţa ei linguală se vor dezvolta mugurii pentru dinţii permanenţi (în luna a
cincea intrauterină, mai târziu pentru molari).
Mugurele epitelial se mai numeşte şi organ adamantin şi acesta se va deprima la nivelul extremităţii profunde.
în acest loc va pătrunde o masă de ţesut conjunctiv şi vascular care va forma bulbul dentar, din care vor lua
naştere coroana şi, mai târziu, rădăcina dintelui. Această formaţiune dentară se va înconjura de o capsulă
numită sac folicular, care, prin remanieri, va orienta fascicule fibroase care îl vor fixa de osul vecin (alveola)
şi de cementul rădăcinii.
Astfel apare ligamentul alveolo-dentar.
Procesul de calcificare dentară se va produce iniţial în coroana incisivilor temporari (în luna a cincea, a şasea
a vieţii intrauterine).
După naştere, dinţii de lapte erup începând cu incisivii mediani, iar procesul de erupţie se termină către vârsta
de cinci ani. Prima dentaţie va avea 20 de dinţi.
Dentaţia definitivă (permanentă) va apărea între 6 şi 7 ani, începând cu molarul de 7 ani.
Radiografia arcadei dentare la vârsta de 6-7 ani evidenţiază prezenţa mugurilor permanenţi, intercalaţi cu
rădăcinile dinţilor temporari. în perioada înlocuirii dinţilor, pe lângă hipertrofia mugurilor dinţilor permanenţi
se constată şi o uzură a rădăcinilor dinţilor temporari (rizaliza fiziologică).
- Dinţii temporari
Sunt reprezentaţi de trei grupuri: incisivi, canini, molari deciduali şi, comparativ cu dinţii
permanenţi, au următoarele caracteristici: sunt mai mici (exceptând molarii), cu înălţimea mai
redusă, camera pulpară voluminoasă, rădăcina lungă şi efilată (sau cu rizaliză), bifidă la molari,
Au apexul deschis, iar smalţul şi dentina mai subţiri.
Glanda submandibulara
Are forma ovoida, elipsoida; lungimea 3-4.5 cm, latimea 1.5 – 2.5 cm, grosimea 1.2-2 cm. Ductul
Varton are lungimea 40-60 mm, latimea 2-3 mm si lumenul 1mm, se deschide pe amblele parti de la
frenul limbii.
Glanda sublinguala
Dimensiuni 3.5 x 1.5 cm. Ductul Bartholini are lungimea 20 mm si latimea 3-4 mm se deschide
langa ductul glandei submandibulare. Sialografia nu se face din cauza particularitatilor anatomice.