Decizia și rolul ei în activitatea managerială

Decizia este un act rațional de alegere a unei linii de acțiune prin care se urmărește realizarea
obiectivelor ținându-se cont de resursele disponibile și condițiile concrete.

Elementele procesului decizional:

1. Decidentul;

2. Obiectivul urmărit;

3. Mulțimea alternativelor/variantelor;

4. Mulțimea criteriilor decizionale;

5. Mediul ambiant;

6. Consecințele alternativelor/variantelor;

7. Utilitatea fiecărei consecințe a diferitelor variante.

Tipurile de decizii:

I. După gradul de cunoaştere a mediului ambiant de către decident:

a. decizii luate în condiţii de certitudine;

b. decizii luate în condiţii de incertitudine;

c. decizii luate în condiţii de risc.

II. După orizontul de timp pentru care se adoptă şi în raport cu implicaţiile deciziilor asupra
obiectivului

propus:

a. decizii strategice;

b. decizii tactice;

c. decizii curente.

III. După numărul persoanelor ce participă la adoptarea deciziei:

a. decizii individuale;

b. decizii de grup.

IV. În funcţie de periodicitatea elaborării:

a. decizii unice;

b. decizii repetitive (de rutină).

V. După numărul criteriilor decizionale:

a. decizii unicriteriale;

b. decizii multicriteriale.

VI. După sfera de cuprindere şi obiectivul managerial:

a. decizii globale/generale/la nivel de întreprindere;

b. decizii parțiale/la nivel de departament/subdiviziune;

c. decizii locale/la nivel de loc de muncă/post.

În elaborearea și fundamentarea deciziilor se parcurg în mod logic următoarele etape:

1. Identificarea și definirea problemei;

2. Precizarea corespunzătoare a obiectivului, prin stabilirea corelației între obiectivele de ansamblu

ale

întreprinderii și problema dată;

3. Stabilirea alternativelor sau variantelor decizionale;

4. Alegerea celei mai convenabile dintre alternative, adică a deciziei;

5. Aplicarea deciziei;

6. Evaluarea rezultatelor obținute.

Metode de luare a deciziilor în management:

1. Metoda ABC. Paşii pe care îi presupune această metodă:

a. Se întocmește mai întâi o listă cu sarcinile pe care le aveţi, aşa cum vă vin în minte.

b. Se împart sarcinile identificate pe trei categorii:

 Categoria A: lucruri foarte importante sau care ”trebuie făcute” şi nu pot fi delegate sub nici o
formă

(constituie chiar raţiunea de a exista a postului respectiv).

 Categoria B: lucruri mai puţin importante sau care ”ar trebui făcute” şi care, dacă este posibil, pot fi
delegate.

 Categoria C: lucruri foarte puţin importante sau care ”s-ar putea face” (sarcini de rutină, redactare
şi lectură de materiale, convorbiri telefonice, activităţi administrative etc.)

c. Se realizează o echilibrare atentă a acestor categorii de sarcini în cadrul zilei de lucru, astfel:

 A se planifica numai una sau două sarcini A pe zi (aproximativ 3 ore);

 Vizează 2 sau 3 sarcini B pe zi (aproximativ 1 oră);

 A se aloca şi ceva timp pentru sarcinile C (aproximativ 45 minute).

Ponderea acestor categorii de sarcini variază în funcţie de nivelul ierarhic. Este firesc ca la nivelele
ierarhice inferioare să se regăsească o pondere mare a sarcinilor de tip C. La nivelele ierarhice
superioare regula este: concentrează-te asupra sarcinilor A, deleagă sarcinile B, scapă de sarcinile C.

2. Brainstormingul. Brainstormingul constituie o modalitate de obținere, într-un interval scurt de

timp, a unui număr considerabil de idei de la un grup de oameni și reprezintă una din tehnicile
creative utilizate de echipele manageriale în soluționarea problemelor organizației și luarea deciziilor.
3. Grupul Delphi. Tehnica Delphi reprezintă o metodă de creare a unui consens între opiniile unor
experţi. Solicită exprimarea scrisă a unui număr de păreri ale unor experţi care contribuie în mod
individual.

După adunarea de răspunsuri scrise pe subiectul în discuţie, este realizat un rezumat al părerilor care
estedistribuit participanţilor. În a doua rundă, participanţii au avantajul de a cunoaşte părerile
experţilor şi de a-şi putea modifica răspunsul iniţial în lumina noilor informaţii. Acest proces al
rezumării propunerilor şi redistribuirii de noi chestionare poate continua până se ajunge la un
consens.

4. Tehnica grupurilor nominale. Tehnica grupului nominal a fost creată pentru a se asigura
participarea egală a membrilor grupului în procesul decizional. Pentru început, managerul adună un
număr de oameni şi le explică problema. Membrii sunt rugaţi apoi să scrie cât mai multe alternative,
pe care le expun pe rând. Ideile astfel explicate sunt înscrise pe un flip chart sau pe o tablă, pentru a
putea fi vizualizate. Discuţiile sunt limitate la simple clarificări. După listarea tuturor alternativelor, au
loc mai multe discuţii deschise, în urma cărora se recurge la vot. Este aleasă cea mai bine primită
dintre alternative.