Etape în realizarea unei lucrări AVAP.

Aspecte metodologice

O lucrare AVAP trebuie să îndeplinească simultan două condiții: să fie un obiect util, să fie un
obiect frumos. Dacă aceste două condiții nu pot fi îndeplinite, atunci mai bine renunțați să faceți
cu elevii acea lucrare. Ioan Nicola, reputatul profesor de pedagogie al Universității Clujene, scria
în al său tratat de pedagogie că dacă pentru o lecție nu putem formula un scop, mai bine să
renunțăm la acea lecție întrucât ar fi doar o pierdere de timp pentru profesor și doar o bătaie de
cap pentru elevi.
Pentru realizarea unei lucrări AVAP, din punct de vedere metodic, se recomandă parcurgerea
următoarelor etape:

1. Prezentarea modelului

Se poate începe cu enunțarea temei și a obiectivelor. Prezentarea modelului se face în fața

clasei prin afișarea la tablă sau șevalet. Lucrarea model trebuie să ilustreze tema respectivă.
Poate exista doar o lucrare sau mai multe. Lucrarea model poate fi preluată de pe internet și
proiectată; poate fi realizată de profesor; poate fi o lucrare realizată de un elev în anul/ anii
precedenți când s-a lucrat tema respectivă.
Modelul este supus unei observații dirijate: Ce dimensiune are lucrarea? Din ce materiale
este realizată? Din ce material e suprafața plastică? Ce instrumente credeți că a folosit creatorul?
Ce titlu ar putea avea lucrarea? Ce procedee de lucru credeți că a folosit creatorul? Etc.

2. Familiarizarea cu materialele și instrumentele de lucru

Profesorul prezintă materialele și instrumentele folosite în realizarea lucrării. ATENȚIE:

pe unele elevii le recunosc pentru că s-ar putea să le fi folosit anterior și atunci le descriu ei, nu
profesorul! Se recomandă ca elevii să exploreze materialele și instrumentele prezentate de
profesor urilizând cât mai multe simțuri (văz, pipăit, auz, miros etc.).
Avem în vedere o diversificare a materialelor și instrumentelor de lucru. Pentru aceasta
am creat un fond comun de resurse pe care elevii îl puteau utiliza în comun, fie la recomandarea
profesorului, fie din proprie inițiativă. Acest fapt a avut o consecință directă asupra diversificării

RDG 2020 1
materialelor, a mijloacelor de expresie artistică și a tehnicilor de realizare a lucrărilor. Prin
fondul comun am pus la dispoziția elevilor, dincolo de materialele și instrumentele de lucru
personale, întregi seturi și colecții de creioane de cărbune, creioane colorate, ceracolor, cretă
colorată, carioca, tuburi cu tempera, acuarelă, cerneluri, tușuri, pensule de diferite mărimi,
bețișoare, scobitori, agrafe, fire de lână, folii, bucăți de material textil, dopuri de plută, bucăți de
burete, vată, paiete, mărgele și bile din diferite materiale, hârtie de diferite texturi și porozități,
carton, plăci de lemn, faianță, ceramică, sticlă, nisip, griș, noroi, argilă, plastilină, hârtie colorată,
ștampile, paie și piesa centrală – un șevalet (importanța centrală a șevaletului a fost dată atât prin
faptul că la el se produceau demonstrațiile profesorului, elevii putând observa pe viu și direct
felul cum se utilizează diferite materiale, instrumente, procedee și tehnici artistice, precum și de
faptul că cele mai bune lucrări ale elevilor erau expuse temporar pe șevalet, ca o modalitate de
recompensă premială pentru reușitele elevilor).

3. Demonstrarea realizării lucrării de către profesor

În funcție de complexitatea lucrării, profesorul poate demonstra realizarea ei în întregime

(Atenție: demonstrația e verbalizată, însoțită de explicații), sau o poate realiza parțial (în cazul în
care e o lucrare laborioasă). În varianta a doua însă consecința este că la etapa 5 ghidajul
profesorului să fie mult mai consistent.
Bunăoară, dacă este vorba de tema îndointuri din hârtie, coiful, profesorul parcurge în
realizarea și explicarea lucrării următorii pași: se ia o foaie de hârtie în formă de dreptungi, se
așează pe verticală, se suprapune partea de jos peste cea de sus exact pe mijloc obținându-se
două dreptunghiuri mai mici suprapuse; noua formă se așează la fel pe verticală și se suprapune
din nou partea de jos peste cea de sus exact pe mijloc; se desdoaie; se observă pe mijloc o linie;
se ia colțul din dreapta sus și se îndoaie pânâ la linie; apoi se îndoaie colțul din stânga sus până la
linie; se obține un triunghi cu un surplus de hârtie în partea de jos; se îndoaie surplusul în sus
peste triunghi, întâi pe o față apoi pe alta; coiful e aproape gata, dar mai are niște aripioare care
se pliază după forma triunghiului; coiful e gata.

4. Conștientizarea etapelor de lucru până la obținerea produsului finit

RDG 2020 2
 Dacă profesorul a demonstrat și a explicat corect elevi pot conștientiza pașii în realizarea
lucrării. Aceștia se notează la tablă ca să reprezinte un îndrumar pentru elevi: se pornește de la o
hârtie dreptunghiulară, se îndoaie pe mijloc, se îndoaie încă o dată pe mjloc, se pliază colțurile de
sus până la linia de mijloc, se pliază surplusul în jurul triunghiului.

5. Exersarea de către elevi sub ghidarea profesorului

Considerăm că, înainte de efectuarea oricărei lucrări, elevii trebuie să facă mai multe
încercări, să probeze și să găsească mai multe soluții înainte de a se opri la una. Procedura
aceasta este, de fapt, caracteristică pentru toți creatorii (tehnici sau artistici): până ce lucrarea să
iasă cu adevărat bine, se încearcă iar și iar, nemulțumirile generate de încercările mai puțin
reușite sunt o foarte bună motivație pentru încă o încercare mai reușită și pentru încă una și mai
reușită. Pentru lucrările figurative exersarea, încercarea, ștergerea, corectarea și revenirea sunt
foarte importante și de aceea profesorul trebuie să fie precaut asigurându-se că logistica lecției
acoperă în întregime nevoia de materiale și instrumente pentru elevi. După ce au exersat, elevii
vor avea mâna mai sigură și o idee mai clară cu privire la ce și cum vor face în lucrare.
Revenind la exemplul cu paharul, în această etapă se recomandă refolosirea unor hârtii de
care nu mai e nevoie: paguni de reviste vechi, de materiale publicitare etc. Lucrurile se sefășoară
cam așa: se ia o foaie de revistă de formă dreptunghiulară; profesorul o așează vertical pe tablă/
șevalet, elevii o așează vertical pe bancă, profesorul verifică; se îndoaie partea de jos peste cea de
sus exact la mijloc, profesorul face îndoitura la tablă/ șevalet, elevii pe caiete, profesorul verifică
și ajută/ corectează acolo unde e cazul ș.a.m.d..... până la finalizarea lucrării.

6. Realizarea integrală a lucrării de către elevi (creația)

Este etapa în care elevii realizează lucrarea lor originală care ocupă și cea mai mare parte
a timpului didactic. Cu privire la timpul didactic, am observat, cu diverse prilejuri (lecții
demonstrative, inspecții, asistențe la ore), că profesorii insistă ca elevii să finalizeze lucrarea
într-o oră de curs, fapt ce împinge, mai totdeauna, la nereușite.
Elevii se grăbesc și lucrează superficial, aspectul formelor lasă de dorit, materialele nu
sunt bine preparate și aplicate, obiectul este realizat cu diverse defecte, principiile compoziției nu
pot fi respectate etc. Cu atât mai mult, în strategia propusă de noi, se impune observația că

RDG 2020 3
realizarea unei lucrări trebuie să se deruleze pe parcursul a două sau chiar trei ore. Preferăm o
lucrare reușită în locul a trei superficiale. Preferăm o activitate mai lungă, în care elevii să creeze
ceva, decât două sau trei activități scurte în care ei să facă doar obiecte urâte, fără utilitate.
Ni se pare foarte normal să aflăm despre cutare maestru că a lucrat la un obiect luni sau
ani de zile, însă cerem la școală elevilor să își termine lucrările în cincizeci de minute. E clar că
aceasta e o practică neproductivă și împotriva principiilor AVAP. La clasele mici, creația, mai
ales în cadrul lucrărilor de utilitate practică, trebuie să cuprindă, mai întâi, o fază de antrenament
și, mai apoi, o fază de lucru serios de realizare. Recomandăm, și aici, procedura pașilor mici:
elevii lucrează puțin, analizează împreună cu profesorul, primesc sprijin și încurajare, apoi
continuă lucrarea. Este ideal dacă această procedură se repetă de mai multe ori pe parcursul
realizării lucrării.
Revenind la exemplul anterior cu coiful, elementele de originalitate pot fi obținute prin
decorarea coifului: desene, autocolante, inscripții etc.

7. Evaluarea lucrărilor

Elevii se așteaptă să li se evalueze lucrările, e o etapă de la sine înțeleasă și ea poate fi

puternuc morivațională dacă este desfășurată metodic. Evaluarea ar trebui să fie analiza critică a
lucrărilor într-o activitate comună a profesorului și a elevilor, nu doar că la sfârșitul lecției elevii
sunt puși în situația de a se exprima dacă „le place” sau „nu le place” o anume lucrare.
În viziunea noastră, profesorul de învățământ primar are sarcina să îi conducă pe elevi în
a face judecăți de valoare cu privire la lucrările analizare, uzând de criterii de evaluare cantitative
și calitative. Se recomandă ca elevii să cunoască de la început, înainte de începerea lucrării, care
vor fi criteriile de evaluare la final. Această listă de criterii după care elevii trebuia să analizeze
critic lucrările, era simplă și scurtă la grădiniță, la clasa pregătitoare și tot mai consistentă, mai
complexă pe măsură ce se înainta spre clasa a patra. În continuare, redăm o astfel de listă
utilizată la clasa a treia. Ea conținea următoarele criterii de evaluare: realizarea temei, utilizarea
elementelor și materialelor, asamblarea elementelor componente, selectarea și utilizarea
instrumentelor de lucru, forma de prezentare, finalizarea lucrării, tehnici de realizare.
O astfel de analiză criterială va pune elevul în situația de a face o analiză argumentată a
nivelului de reușită a lucrării respective. Menționăm că elevii vor face astfel de evaluări sub

RDG 2020 4
îndrumarea și cu ajutorul profesorului, acesta având un rol foarte important la grădiniță și la clasa
pregătitoare și unul din ce în ce mai puțin pregnant pe măsură ce se înaintează spre clasa a patra.
Trebuie să se țină seama și de faptul că la această vârstă elevii sunt foarte critici, uneori chiar
răutăcioși atunci când e vorba de lucrările celorlalți și au un nivel foarte scăzut de autocritică.
Este necesar ca profesorul să instituie niște reguli privind aprecierile făcute despre lucrările
celorlalți și să se procedeze mai întâi la o autoevaluare și abia după aceea la evaluare. Practic,
elevii vor ieși pe rând cu lucrarea în fața clasei, își vor prezenta și autoevalua lucrarea, iar apoi
vor solicita aprecierile celorlalți. Nu este posibil ca întotdeauna toți elevii să treacă prin
autoevaluare și evaluare datorită constrângerilor de timp didactic, dar profesorul are obligația să
ofere fiecărui elev un feed-back personal.

8. Valorificarea lucrărilor

Valorizarea produselor realizate de către elevi se poate realiza la clasa printr-o expoziție de
tip special, intitulată „turul galeriei”. Specificitatea este dată de faptul că sub fiecare lucrare se
afișează o foaie goală pe care elevii pot scrie comentarii și impresii (la grădiniță recomandăm cel
mult inserarea unor simboluri: buline, fețe expresive). Expoziția are, de obicei, durata de o
săptămână în care elevii pot face adnotări sub lucrările colegilor, beneficiind de avantajul
anonimatului. Este foarte posibil ca unii elevi să nu poată exprima aprecieri în fața clasei și
atunci au această posibilitate de a scrie când nu sunt văzuți de nimeni. Și aici intervine regula că
aprecierile, impresiile și comentariile trebuie făcute într-un sens pozitiv, cu respect pentru autor
și într-un limbaj acceptabil. Pentru elevii din clasele începătoare ale ciclului primar, care nu și-au
însușit încă scrisul (clasa pregătitoare, clasa întâi), recomandăm utilizarea unor simboluri care să
exprime impresiile și opiniile lor: buline de diferite culori, fețe cu diferite expresii etc. După în
încheierea expoziției urmează selecția lucrărilor care vor lua diferite direcții: portofoliul elevului,
portofoliul profesorului, expoziții în afara clasei și participare la concursuri. În portofoliul
elevilor sunt puse toate lucrările pe care aceștia doresc să le rețină. În portofoliul profesorului
sunt reținute acele lucrări care vor constitui material didactic pentru generațiile următoare și
acestea trebuie să fie exemple pentru o anume temă din programă, o anume tehnică de lucru etc.
Este o valorizare superioară a lucrărilor elevilor. Lucrările selectate pentru expozițiile în afara
clasei, pentru a realiza designul diferitelor spații școlare, vor beneficia de o expunere și de o

RDG 2020 5
valorizare superioară. Desigur că cele mai bine realizate și cele mai originale lucrări vor fi
selectate pentru a participa la concursuri și elevii merituoși au participat la astfel de concursuri și
au obținut diverse premii. Aceasta a fost o modalitate de valorizare maximă a creațiilor elevilor.
Toate aceste modalități de valorizare au efecte motivante pentru elevi. Ei se vor strădui să
progreseze, să fie mai expresivi, mai originali în creațiile lor pentru a dobândi trepte mai înalte
de valorizare.

RDG 2020 6