Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Epidemiologia cancerului:
- Epidemiologie descriptiva;
- Epidemiologie analitica;
- Epidemiologie experimentala.
Deşi epidemiologia cancerului nu este o ştiinţă nouă, aceasta s-a maturizat numai în a doua jumătate a secolului
XX când bolile infecţioase au înregistrat un declin. Dezvoltarea uor noi mijloace de comunicare, statistice, a
totalizării evidenţelor globale a făcut posibilă studiul mortalităţii prin cancer.
Istoric, epidemiologia s-a dezvoltat iniţial ca domeniu al bolilor infecţioase şi în al doilea timp în cel al
bolilor cronice. Primele constatări epidemiologice au aparţinut clinicienilor, precum observaţia de la începutul
secolului al XVIII-lea asupra frecvenţei crescute a cancerului de sân la călugăriţe, în relaţie cu celibatul, în 1713,
când Ramazzini observa frecvenţa cancerului mamar la călugăriţe. În 1775, medicul englez Sir Percival Pott
atrage atenţia asupra posibilei apariţii a cancerului scrotului la tinerii hornari. Rigoni Stern publică în 1844 un
raport referitor la cancerul uterin şi mamar în populaţia feminină din Verona. În acest, studiu autorul compară
frecvenţa acestor localizări ale cancerului la femeile căsătorite şi necăsătorite arătând relaţia dintre starea
maritală şi boală. În 1879, Volkmann şi Bell au observat cancere de piele la muncitorii a căror tegumente au
venit în contact cu tanin sau ulei de parafină (care conţin hidrocarburi aromatice policiclice). Odată cu
dezvoltarea industriei şi lărgirea spectrului profesional au fost observate tot mai multe relaţii de asociere între
diverşi factori de mediu şi cancer.
Epidemiologia cancerelor
Epidemilogia cancerelor studiază distribuţia cancerelor în populaţie şi modificările
acestora în timp, privind la caracteristicile diferitelor grupe de populaţie, nu numai a celor
persoanae care prezintă boală ci şi a celor sănătoase şi caută să identifice care sunt
difererenţele între aceste grupe.
Epidemiologia prezintă mai multe aspecte:
1. Demonstrarea variaţiilor incidenţei geografice şi temporale;
2. Corelarea incidenţei în diferite comunităţi, cu prevalenţa agenţilor de mediu şi
sociali;
3. Compararea grupurilor de persoane cu şi fără cancer;
4. Intervenţia privind înlăturarea (prevenirea primară) agenţilor suspecţi şi
observarea rezultatelor;
5. Observaţii cantitative care testează aplicabilitatea la om a modelelor şi
mecanismelor prin care este produsă boala.
Schematic, epidemilogia este divizată în trei categorii în funcţie de scopul său
prinicipal: descriptivă (studiul distribuţiei cancerelor în populaţie), analitică (studiul relaţiilor
cauzale a unor factori de mediu asupra cancerelor) şi experimentală sau de evaluare (studiul
relaţiilor cauzale, verifică prin experimente pe animale ipotezele identificate, prin studii
teraputice, epidemioogie clinică, acţiuni de sănătate publică).
A. Incidenţa este cea mai bună măsură a frecvenţei cancerului reprezintă numărul
cazurilor noi (incidenţa) ce survin într-o populaţie, exprimată ca număr de cazuri la
100.000 de persoane anual.
Incidenţa reprezintă– numărul de cazuri noi ce apar într-o populaţie cu risc de boală
într-o anumită perioadă de timp (de obicei 1 an), şi este exprimată uzual la 100.000
locuitori. La copii, cancerele fiind foarte rare, incidenţa se exprimă ca număr de cazuri la
1.000.000 locuitori. Incidenţa măsoară probabilitatea dezvoltării bolii şi compară ratele
dezvoltării bolii între populaţii. Ratele de incidenţă pot fi calculate în funcţie de: sex,
vârstă specifică, profesie, distribuţie geografică şi temporală sau rasă.
Indici de mortalitate
Mortalitatea
Informaţiile cu privire la mortalitate sunt obţinute în general având ca sursă
certificatele de deces completate de medici. Datele de mortalitate sunt mai exahaustive ca cele
furnizate ca datele de incidenţă. Nivelul de mortalitate este definit obişnuit pe o perioadă de
un an. Acesta este un criteriu important pentru terapeut, iar stabilirea ratei de mortalitate prin
cancer depinde de exactitatea cu care sunt înregistrate decesele. Ratele de mortalitate sunt
exprimate ca număr de decese la 100.000 de locuitori pe an. Incidenţa este un parametru mai
fidel decât mortalitatea privind evoluţia numărului de cazuri în funcţie de timp, într-un anumit
teritoriu sau ţară urmărite.
În unele ţări există registre spitaliceşti de cancer care permit urmărirea evoluţiei
mortalităţii în timp, în funcţie de tratamentele urmate. Datele colectate din aceste registre sunt
utilizate pentru alcătuirea unui fişier spitalicesc european de cancer.
În România , datele de mortalitate sunt sunt stabilite pe baza certificatelor de deces şi sunt
disponibile aula pentru ansamblul populaţiei. În România datele privind înregistrarea pe baze
populaţinonale a datelor bolnavilor de cancer şi înfinţarea Registrelor Regionale de Cancer
sunt legiferate prin Ordinul MS nr 2027/2007 in 26/11/2007, publicat în Monitorul Oficial
Partea I, nr. 822 din 03/12/2007 privind “ activitatea de înregistrare pe baze populaţionale a
datelor bolnavilor de cancer şi înfiinţarea registrelor regionale de cancer”. Acesta a aprobat
restructurarea şi reorganizarea activităţii de înregistrare pe baze populaţionale a datelor
bolnavilor cu cancer în vederea alinierii acestei activităţi la standardele Reţelei Europeene a
Registrelor de cancer ( ENCR) şi Agenţiei Internaţionale pentru Cercetarea Cancereor de la
Lyon ( IARC) a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Pe baza acestui ordin se prevede
înfiinţarea bazelor de date regionale care cuprind evideţele bolnnavilor de cancer, numite
Registre Regionale de Cancer grupate în 8 regiuni ( Registrul Regional de Cancer Bucureştu-
Ilfov, Nord Est, Sud Est, Sud Muntenia, Sud Vest Oltenia, cancer de Vest, Cancer Nord Vest,
Cancer Centru). La aceste nivele funcţionează Centre de implementarea a Registrelor
Regionale de Cancer ce asigură implementarea, coordonarea activităţii de înregistrare pe baze
populaţinale a datelor bolnavilor cu cancer la nivelul regiunilor de dezvoltare menţionate.
Comitetul Naţional de Coordonar pentru Registrele de Cancer din România coordonează
Registrele Regionale. Un caz raportabil îl constituie orice tumoră primară nou-diagnosticată
pentru care prin metode clinice şi/ sau de laborator s-a stabilit un diagnostic raportabil
definit în prezentul ordin; este obligaorie raportarea nominală a tuturor tumorilor primare care
fac parte din lista diagnosticelor raportabile: toate cancere in situ sau maligne/ invazive
conform Clasificării Internaţionalle a Maladiilor pentru Oncologie , Ediţia a treia ( CIM-0-3)
a Organizaţiei Modiale a Sănătăţii, toate tumorile intracraniene şi intraspinale indiferent de
comportament ( benign/ incer/ malign), afecţiunile boder line, iniferent de topografie.
Se observă o creştere a incidenţei pentru plămân, stomac, sân, cancer colorectal, cu
diferenţe între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare, unde sunt mai frecvente cancerele
de ficat, esofag, cap-gât, col uterin.
Riscul de cancer creşte cu vârsta, vârsta medie a deceselor prin cancer fiind de
aproximativ 62 de ani. La copil, predomină tumorile embrionare care au o repartiţie
tricincinală: 0-5 ani (50% din cazuri), 5-9 ani (25%) şi 10-14 ani (25%).
C. Probabilitatea de a dezvolta cancer
Probabilitatea ca un individ să dezvolte cancer sau să moară de cancer la o vârstă dată
este de asemenea utilizată pentru a descrie riscul de cancer în populaţia generală. Aceasta
reprezintă probabilitatea ca o persoană să facă cancer în cursul vieţii sale. Această
probabilitate este exprimată ca procente-vârstă sau ca o persoană din X persoane. De
exemplu, riscul de a dezvolta cancer bronho-pumonar în SUA la bărbaţi este de 7,7%, ceea ce
este echivaent cu 1 din 13 bărbaţi de a dezvolta cancer bronho-pulmonar în perioada de viaţă
estimată. Rata de risc este cumulativă, ceea ce permite calcularea sa în funcţie de vârstă.
Aceasta reprezintă suma ratelor specifice pentru fiecare an de viaţă (în practică, aprecierea
ratelor se face pe intervale de 5 ani), de la naştere până la vârsta de 74 de ani. De exemplu,
rata cumulativă pentru cancerul mamar la peste 74 de ani este pentru femeile americane în jur
de 9 la 100.000 locuitori; aceasta înseamnă că o femeie născută în SUA are o şansă de 1/11 de
a dezvolta un cancer mamar înainte de 75 de ani. Ratele cumulative 0-74 de ani pentru toate
formele de cancer privite împreună sunt cuprinse între 10 şi 12% în India, 35 şi 40% în
Canada la bărbaţi şi respectiv la femei. În general, una din trei persoane prezintă riscul de a
dezvolta un cancer (excluzând pe cele cutanate) înaintea vârstei de 75 de ani în ţările
dezvoltate.
Epidemiologia descriptivă
Studiile descriptive
Monitorizarea tendinţelor frecvenţei bolii este esenţială în studiile descriptive.
Studiile descriptive realizează o simplă decriere a frecvenţei de apariţie a bolii neoplazice prin
intermediul a trei parametri: persoana, locul şi timpul. Studiile descriptive au demonstrat
variaţiile importante ale populaţiilor diverse şi zone geografice, diferenţe ce au conturat
ipoteze cauzale, cu verificarea şi identificarea factorilor etiologici, cu ajutorul studiilor
analitice.
Caracteristici de persoană
Vârsta
Vârsta reprezintă cel mai important factor pentru riscul de cancer. Deşi cancerele pot
apare la orice vârstă, cancerul este considerat o boală a vârstnicului. Pentru majoritatea
cancerelor epiteliale, ratele de incidenţă cresc constant de-a lungul vieţii. Această relaţie între
vârstă şi incidenţă a fost interpretată ca o cumulare a efectului carcinogenic al expunerii la
diferite substanţe exogene în cursul vieţii.
Nu toate cancerele exemplifică această caracteristică: astfel, cancerele testiculare
cunosc un vârf de incidenţă între 20-34 de ani iar leucemiile acute limfoblastice sunt mai
frecvente între 3-4 ani.Cancerele pediatrice prezintă un alt profil de incidenţă specific:
leucemiile, limfoamele pe primul loc urmate de tumorile cerebrale, locul al doilea, după care
urmează cancerele specifice vârstei pediatrice precum: neuroblastomul, nefroblastomul
( tumora Wilms), retinoblastomul, hepatoblastomul, rabdomiosarcomul.
Incidenţa cancerelor la persoanele vârstnice creşte adesea mai puţin rapid decât la cele tinere,
aspect care poate fi diferit între diversele ţări precum în cazul cancerului mamar pentru care
incidenţa postmenopauză diferă de la aspecte de creştere continuă (Europa) la cele de
descreştere (USA, Canada, Japonia). Speranţa de viaţă crescută a oamenilor creşte şansa
„lovituri” care să lezeze structura genetică ca urmare a acţiunii factorilor de mediu care să
iniţieze celula spre procesul de carcinogeneză.
Sexul
Una dintre trăsăturile cele mai evidente ale cancerului este profilul incidenţei în
funcţie de sex: ratele de incidenţă specifice vârstei sunt mai crescute la sexul masculin decât
la sexul feminin. Cu excepţia unor diferenţe explicabile prin nivelul diferit al expunerii la
carcinogeni, diferenţele de incidenţă la cele două sexe nu pot fi explicate decât prin
participarea unor factori biologici încă obscuri.
Astfel, în afară de cancerul ovarian şi mamar, cancerele colonului, vezicii urinare,
tiroidei şi melanomul malign sunt mai frecvente la femei. Incidenţa cancerului de sân a cres-
cut cu 33%, în perioada 1975-1985. Dar creşterea cea mai semnificativă este prezentată de
cancerul bronhopulmonar, a cărui incidenţă a crescut cu 73%, în aceeaşi perioadă, probabil
din cauza adoptării obiceiului fumatului de către femei în multe regiuni ale lumii.
Cancerele oculare, ale glandelor salivare şi ale colonului drept prezintăo frecvenţă
aproximativ egală la ambele sexe. Cancerele de sân, colon şi rect, plămân şi prostată sunt
printre cele mai frecvente localizări la ambele sexe în Europa în 2006. În termenii de
mortalitate, cancerul brnho-pulmonar rămâne cel mai cel mai frecvent cancer la ambele sexe
urmat de cancerele : colo-rectal, mamar şi stomac.
Rasa şi etnicitatea
Sunt observate diferenţe mari în incidenţa cancerelor şi ratele de deces în funcţie de rasă şi
etnicitate acestea reflectând influenţa factorilor sociali, economici şi culturali decât diferenţe
în susceptibilitaea participării factorilor genetici. Factorii genetici moşteniţi sunt implicaţi în
mai puţin de 5% din toate cancerele în timp ce factorii de mediu în asociaţie cu factorii
genetici sunt implicaţi în etiologia majorităţii cancerelor. În cadrul aceleaşi rase, incidenţa
cancerului variază considerabil de la o regiune geografică la alta, sugerând rolul preponderent
a factorilor de mediu eexogen în etiologia cancerelor. În S.U.A populaţia de culoare prezintă
cele mai ridicate rate de mortalitate prin cancer decât oricare altă grupare rasială. Incidenţa
unor cancere ( ex. cancerul de prostată) apare mai crescut la rasa neagră faţă alte rase.
Studiul emigranţilor au ajutat la diferenţierea variaţiilor cancerelor între ţări şi rase. Astfel,
mortalitatea prin cancere de stomac şi hepatic este mult mai rescută la locuitorii din Japonia,
în timp ce cancerul mamar este cel mai rar ca frecvenţă la populaţia fminină. Emigranţii
japonezi în California prezintă după a doua generaţie un profil de incidenţă asemănător cu a
locuitorilor nativi. Astfel, riscul de cancer de colon şi de cancer mamar se dublează după
prima generaţie de japonezi emigranţi; ratele de deces prin cancere colo-rectale la japonezii
emigranţi sunt mai crescute ca la populaţia albă, reflectând participarea unor factori din dietă
şi activitatea fizică. Mortalitatea prin toate cancerele este cu 30% mai mare la rasa albă şi mai
mult decât dublă decât cea a populaţiilor hispanice şi asiatico-pacifice. Afro-americanii
prezintă incidenţeşi mortalitate mai crescută pentru cancerele de prostată, esofag, laringe,
pancreas şi mielomul multiplu: în Statele Unite, incidenţa prin cancerul de prostată la arasa
afro-americană este cea mai crescută din lume!
Epidemiologia analitică
Observaţia că incidenţa cancerelor este diferită pretudindeni în lume, că suferă modificări în
timp şi că emigranţii din ţările cu risc redus de cancer ating riscul de cancer a ţării de imigrare
au contribuit la ideea conform căreia cancerele sunt o consecinţă afactorilor de mediu în sens
mai larg incluzând factorii fizci, chimici, biologici, ocupaţionali şi comportamentali şi socio-
culturali ( ex. alimentaţia, fumatul, consumul de alcool, fertilitatea). Epidemiologia analitică
se bazează pe studii de caz ( caz-control) şi studii pe cohorte contribuind la la cunoaşterea
factorilor implicaţi la etiologia cancerelor.
Epidemiologia analitică a cancerului se bazează pe studiul cazurilor-control şi studiile de
cohortă ce contribuie la cunoaşterea concomientă a mai mulşţi factori implicaţi în etiologia
cancerelor. Deşi primele studii epidemiologice au fost iniţiate înainte de secolul XX abia după
al Doilea Război Mondial, epidemiologia analitică a cunoscu o dezvoltare rapidă. Astfel,
debutul este efectuat în 1950 când trei studii caz-control au demonsrtrat indubital asociaţia
dint fumatul de ţigarete şi incidenţa cancerelor bronho-pulmonare
Actual numeroase studii publicate înn diferite părţi ale lumii evaluează factorii de risc
potenţiali pentru diferite cancere, studiaţi de grupuri de lucru interdisciplinare, grupuri de
experţi, coordonaţi de International Agency for Reserch on Cancer.
Anchetele epidemiologice
1. Cohorta
Studiile de cohortă sunt în general prospective şi necesită observarea unei populaţii
fără boală pentru o lungă perioadă de timp pentru a observa dezvoltarea boii.
Grupurile de persoane care vor fi studiate sunt definite prin caracteristici (sau expuneri), care survin
înainte de apariţia neoplaziei de cercetat; grupurile sunt observate pe timpul necesar determinării apariţiei bolii
ce s-ar putea dezvolta în acea cohortă.
Bolnavi Sănătoşi
Expuşi A B
Neexpuşi C D
A /(A + B)
Riscul relativ datorat expunerii =
C / (C + D )
Riscul relativ este raportul dintre frecvenţa bolii în populaţia neexpusă şi frecvenţa în
populaţia expusă; este mai mare ca 1, când riscul creşte cu expunerea.
Riscul atribuabil este diferenţa dintre frecvenţa bolii în populaţia expusă şi frecvenţa
în cea neexpusă.
2. Studii caz-control
Expuşi Neexpuşi
Cazuri a b
Control c D
a/b ad
Raportul expunerii (odds ratio) aproximează riscul relativ (RR) = =
c/d bc
Rezultatele pot fi falsificate însă prin erori metodologice, părtiniri (bias) sau
caracteristici neuniforme ale lotului studiat. Criteriile pozitive prin care asocierile
epidemiologice au o cauză posibilă sunt (Hill, cit. Holland):
• evidenţe privind experimente pe om nu pot exista; există însă posibilitatea de trialuri
cu factori potenţiali protectori faţă de efectul unui agent cancerigen.
• puterea asocierii prin cuantificarea riscului relativ.
• asocierea temporală: expunerea a precedat boala.
• gradientul de risc: relaţia dintre creşterea nivelului expunerii şi creşterea riscului.
• sensul biologic bazat pe cunoştinţele experimentale actuale.
• sensul epidemiologic.
• specificitatea asocierii.
Tabel 5.
1
Sursa: GLOBOCAN, baza de date a International Agency for Research on Cancer (IARC). Accesată
30.03.2009, la http://www-dep.iarc.fr/
Toate sediile (exc. pielea) 296.7 216.4 12.5 100 32244
RSV, rata de incidenţă standardizată cu vârsta; RIS, rata de incidenţă standardizată (comparativ cu restul globului)
Mortalitate (Bărbaţi) 0-14 15-44 45-54 55-64 65+ Orice vârstă RSV (mondial)
ani ani ani ani ani
Cavitate orală 0.00 0.90 11.60 17.38 15.58 5.5 4.1
Nazofaringe 0.07 0.31 2.66 3.42 2.23 1.1 0.9
Faringe (alte) 0.07 1.03 13.26 20.14 12.60 5.7 4.4
Esofag 0.00 0.40 6.11 12.30 13.79 3.8 2.8
Stomac 0.05 2.16 20.82 60.59 126.82 24.5 17.0
Colon şi rect 0.02 1.95 13.70 42.83 111.80 20.0 13.6
Ficat 0.14 1.03 11.39 32.48 63.71 12.6 8.8
Pancreas 0.00 1.22 12.22 29.92 54.17 11.4 8.1
Laringe 0.02 0.83 12.94 23.32 24.12 7.2 5.3
Plămân 0.05 5.76 83.64 223.15 250.38 64.8 47.1
Melanom malign 0.00 0.56 2.45 3.94 6.04 1.7 1.3
Prostată 0.00 0.10 1.55 15.43 107.54 14.3 9.0
Testicul 0.00 0.76 0.62 0.71 1.79 0.7 0.6
Rinichi etc. 0.14 0.45 3.76 9.02 16.37 3.5 2.5
Vezică urinară 0.05 0.23 4.70 19.00 55.08 9.0 6.0
Creier, sistem nervos 1.52 2.27 10.70 19.66 18.08 6.8 5.5
Tiroidă 0.00 0.06 0.59 1.19 2.23 0.5 0.3
Limfom non-Hodgkin 0.58 1.17 3.97 7.60 11.52 3.3 2.5
Limfom Hodgkin 0.10 0.54 1.31 1.80 2.31 0.9 0.7
Mielom multiplu 0.00 0.19 1.38 3.70 5.96 1.3 0.9
Leucemii 2.47 2.06 4.70 10.78 22.89 5.8 4.6
Toate sediile (exc. pielea) 6.80 27.82 244.91 605.33 999.65 222.7 159.4
Nr. total decese 24203
RSV, rata de incidenţă standardizată cu vârsta
Mortalitate (Femei) 0-14 15-44 45-54 55-64 65+ Orice vârstă RSV (mondial)
ani ani ani ani ani
Cavitate orală 0.03 0.07 0.79 1.27 3.94 0.9 0.5
Nazofaringe 0.03 0.18 0.73 0.82 0.96 0.4 0.3
Faringe (alte) 0.00 0.18 1.19 1.40 2.21 0.7 0.5
Esofag 0.00 0.11 0.50 1.19 3.83 0.8 0.5
Stomac 0.08 1.18 6.24 19.09 54.86 12.0 6.6
Colon şi rect 0.00 1.41 10.50 25.75 73.28 16.2 9.0
Ficat 0.13 0.60 3.80 12.96 30.68 7.0 3.9
Pancreas 0.03 0.47 4.03 13.86 34.51 7.6 4.2
Laringe 0.00 0.08 0.33 0.90 1.50 0.4 0.2
Plămân 0.05 1.53 11.89 30.20 52.48 13.7 8.1
Melanom malign 0.05 0.50 1.91 2.10 4.34 1.4 0.9
Sân 0.00 4.88 38.08 57.47 82.59 26.2 16.7
Col uterin 0.00 8.27 34.50 32.70 42.95 18.4 13.0
Corp uterin 0.00 0.41 2.85 6.92 13.95 3.5 2.0
Ovar etc. 0.03 1.64 11.20 19.17 23.30 7.9 5.1
Rinichi etc. 0.38 0.36 1.65 3.33 8.52 2.1 1.3
Vezică urinară 0.00 0.09 1.09 3.70 11.95 2.4 1.3
Creier, sistem nervos 1.42 1.93 6.31 11.64 11.69 5.0 3.7
Tiroidă 0.00 0.07 0.63 1.27 3.61 0.8 0.5
Limfom non-Hodgkin 0.13 0.90 1.95 3.66 7.01 2.2 1.4
Limfom Hodgkin 0.05 0.45 0.50 1.23 1.08 0.6 0.4
Mielom multiplu 0.00 0.12 0.86 2.63 4.74 1.2 0.7
Leucemii 1.65 1.42 3.24 7.57 13.43 4.2 3.0
Toate sediile (exc. pielea) 5.45 29.70 157.17 289.58 553.66 152.2 93.7
Nr. total decese 17299
RSV, rata de incidenţă standardizată cu vârsta
Tabel 6. Incidenţa celor mai importante cancere în ţări dezvoltate economic (Anglia, Wales) în funcţie
de sex; estimarea în % a riscului de cancer în funcţie de grupa de vârstă.
% din cohorta care va dezvolta cancerul
Sediu din grupa de vârstă: Riscul de cancer în cursul vieţii
0 – 64 0 – 85+
Bronho-pulmonar 1,9 8,4 1 din 12
Prostată 0,6 7,0 1 din 14
Colo-rectal 1,3 5,3 1 din 19
Vezica urinară 0,7 3,2 1 din 31
Bărbaţi
Un instrument valabil de analiză a acestor diferenţe se poate utilize de CANCER Mondial pe sit-ul http://www-
dep. Iarc.fr/. Acest webside prezintă informaţii despre evoluţia cancerelor oferite de Desciptive Epidemiology
Group al IARC în patru baze de date ale OMS şi GLOBOCAN 2002. GLOBOCAN 2002 oferă date de incidenţă
şi mortalitate din 27 de cancere din toate ţările lumii în 2002.
Concluzii
Epidemilogia cancerului a contribuit la cunoaşterea diferenţelor regionale ale evoluţiei
cancerelor şi tendinţelor acestora în lumea întreagă. Aceasta a ajutat la identificarea factorilor
de risc în relaţie cu mediul, stilul de viaţă inclusive fumatul, alcoolul, obiceiuri alimentare şi
factorii asociaţi locului de muncă, poluării care sunt importanţi pentru poluarea care pot
explica parţial diferenţele de incidenţă a cancerelor.
• Epidemiologia a adus argumente puternice pentru identificarea unor factori
etiologici furnizând dovezi esenţiale că factorii de mediu sunt reponsabili de
diferenţele internaţionale observate, referitor la ratele de apariţie a cancerului.
• Epidemiologia cancerelor a furnizat informaţii remarcabile cu privire la cauzele
cancerelor în diferite populaţii ale lumii, contribuind la progresele terapiei
cancerului din ultimii 30 de ani.
Bibliografie
1. Primic-Zakelj M. Cancer epidemiology. In Scrijvers D, Senn HJ, Mellstedt H, Zakotnk B ( eds) European
Society of Medical Oncology Handbook of Cancer Prevention. Informa Healthcare 2008: 1- 28.
2. Şuteu O. Epidemiologia cancerului. In Nagy Viorica ( ed) Principii de cancerologie generală.Curs pentru
studenţi. Editura Medicală Universitară “ Iuliu Haţeganu”Cluj-Napoca 2007: 1-24.
3. Johnson BE, Rudin CM, Salgia R. Novel and targeted gents for small cell lung cancer.In American Society
of Clincal Oncology Educational Book, 44th Annual Meeting, Alexandia; VA 2008: 363-367.
4. Miron L. Epidemiologia cancerelor umane. In Miron L (ed) Oncologia generală. Ed. Egal, Bacău 2000: 16-
26.
5. Xiaomei MA, Herbert YU, Ahmedin MJ, Garcia M, Byers T. Epidemiology of cancer. In DeVita,Jr VT,
Lawrence TS, Rosnberg SA, DePinho RA, Weinberg RA (eds): DeVita, Hellman, and Rosenberg’s Cancer-
principles and practice of oncology. 8th edition, Wolter Kluwer/Lippincott Williams& Wilkins,
Philadelphia 2008: 245- 282.
6. Subramaniton J, Govindan R.- Lung cancer. In Govondan R (ed): The Washington Manual of Oncology.
Second edition, Wolter Kluwer/Lippincott Williams& Wilkins, Philadelphia 2008:134-148.
7. Edelman MJ, Gandara RM. Lung cancer. In Casciato DA (ed): Manual of clinical oncology. Sixth edition.
Wolters Kluver/ LippincottWilliams & Wilkins, Philadepphia 2009:169-187.
8. Sutcliffe S, Visvanathan K, Platy EA. Use of epidemiology. In Abelofff MD, Armitage JO, Niederhuber JE,
Kastan MB, McKenna WG (eds) Abeloff’s Clinical Oncology. Fourth Edition, Churchill Livingstone
Elsevier, Phildelphia PA 2008: 343-360.
9. Roman V., Georgescu M.- Aspecte din dinamica mortalităţii cancerului în România (1958-1998) în volumul
de rezumate: „Programul manifestărilor şi rezumatul lucrărilor Congresului Naţional de Oncologie”,
Bucureşti,14-16 octombrie 1999, R34.
10. Simone Mathoulin-Pelissier in Lacave R, Larsen Ch-Jaques, Robert J.( eds) - Cancerologie fondamentale.
John Libbey Eurotext. Paris 2005 : 293- 303.
11. Ruddon RW. Causes of cancer. In Ruddon RW.(ed) Cancer biology. Fourth edition, Oxford University
Press, New York 2007: 17-55.
12. Stepans FO, Aigner KR. Epidemilogy. In Stephens FO, Aigner KR (eds) Basics of oncology. Springer-
Verlag, Berlin Heidelberg 2009: 17-48.
13. Bondy ML, Chang S. Cancer epidemiology. In Chang AE et al.(eds) Oncology- an evidence-based
approach: Springe, New York 2006: 287- 300.