UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ DIN

BUCUREŞTI

FACULTATEA DE BIOTEHNOLOGII

PROIECT

OBȚINEREA DE ANTIBIOTICE CU AJUTORUL

MICROORGANISMELOR

DISCIPLINA-PRACTICĂ

CADRU DIDACTIC:
Șef lucrări Dr. Camelia DIGUȚĂ

STUDENT:
ANDRONESCU M. ELENA-LUMINIȚA
GRUPA 6204
ANUL II
SEMESTRUL II
AN UNIVERSITAR 2020-2021

1
CUPRINS
1.Produși majori ai microbiologiei industriale.....................................................3
1.1.ANTIBIOTICELE........................................................................................4
2.Procesul de creștere...........................................................................................8
3.Clasificarea antibioticelor..................................................................................9
3.1.Antibiotice β-lactamice:..............................................................................9
3.2.Antibiotice polipeptidice:............................................................................9
3.3.Antibiotice glicopeptidice:........................................................................10
3.4.Antibiotice aminoglicozidice:....................................................................10
3.5.Antibiotice chinonice:................................................................................11
3.6.Antibiotice cu nucleu aromatic:................................................................12
4.Producția de antibiotice................................................................................13
Bibliografie........................................................................................................14

2
1.Produși majori ai microbiologiei industriale

Metaboliţii primari sunt compuşi legaţi de sinteza componentelor celulare ce se realizează

pe parcursul fazei de creştere (trofofaza). Acest grup de metaboliţi include aminoacizii,
nucleotidele şi anumiţi produşi finali de metabolism de tipul etanolului şi acizilor organici. In
plus, în timpul trofofazei mai sunt sintetizate şi diferite enzime, mai ales exoenzime care
prezintă importanţă practică deosebită.

Metaboliţii secundari se acumulează în timpul fazei ce urmează etapei de creştere activă,

numită idiofază. Compuşii sintetizaţi în această fază nu au legătură directă cu materialele
celulare esenţiale şi cu creşterea normală. De exemplu, majoritatea antibioticelor şi a
micotoxinelor sunt produse pe parcursul acestei faze.

Cultivate în condiţii ideale, fără limitări ale mediului, microorganismele tind să formeze
cantităţi mari de biomasă şi mai puţin să acumuleze anumiţi compuşi. Specialiştii au elaborat
o serie de metode de „păcălire” a microorganismelor de interes astfel încât acestea să producă
în exces compusul util, de obicei prin inducerea de mutaţii.

Obiectul biotehnologiilor farmaceutice este obținerea cu ajutorul microorganismelor a

unor produse naturale de biosinteză și eventual modificarea lor prin semisinteză.

Cea mai înalta treaptă tehnologică în obținerea produselor bioactive o reprezintă

ingineria genetică: într-un microorganism banal se introduce informația de preparare a unei
anumite specii chimice active terapeutic, greu de obținut altfel. Se poate prepara astfel
insulină și interferon uman cu ajutorul bacteriilor și drojdiilor al căror ADN a fost modificat
pe cale chimică. Medicamentele astfel obținute sunt mai putin toxice și mai ușor de prelucrat
de către organism.

Biosinteza dirijată a penicilinelor G și V are loc la scară industrială în fermentatoare.

Tulpina producătoare este Penicillium chrysogenum mutant Q 1674. Selectarea acestui
mutant a permis creșterea randamentelor biosintezei dirijate de la 60 mg penicilină /litru
mediu de cultură pentru prima tulpină producătoare, la mai mult de 20g/l pentru tulpina
utilizată în prezent.

Mediul de cultură trebuie să conțină ca surse de C și N (precursori ai aminoacizilor

cisteina și valina): glucide, extract de porumb. În mediul de cultură se introduc și săruri

3
minerale: nitrat de sodiu, clorură de sodiu, sulfați de sodiu, magneziu, fier, carbonat de calciu
fin divizat, precum și precursorii pentru catena laterală.

Producerea penicilinei este un proces puternic aerob, fiind necesară o aerație eficientă.
În timpul fazei de creștere se produc cantități foarte mici de penicilină, dar, îndată ce sursa de
carbon este epuizată, începe faza de producere a penicilinei, care poate fi extinsă până la
câteva zile, prin adaos de diferite componente din mediul de cultură.

Penicilina va fi excretată in mediu, 1% din aceasta rămânând atașată de filamentele

fungice. După înlăturarea miceliului prin filtrare, filtratul va fi acidulat, iar antibioticul va fi
extras cu acetat de amil sau acetat de butil.

Temperatura optimă fermentarii este cuprinsa între 24-27 0C, pH-ul este 5,5-7. După
un timp de fermentare de 4-5 zile, rezultă un lichid de cultură care conține aproximativ 3%
antibiotic. Urmează o serie de etape de filtrare, precipitare a proteinelor și extracția rapidă a
antibioticului cu etil-metil-cetonă sau eter la pH acid (acid fosforic) pentru a evita degradarea
penicilinei.

Schema biogenezei adiciclinei și a biosintezei dirijate a penicilinei naturale este

urmatoarea:

4
 1.1.ANTIBIOTICELE

Antibioticele reprezintă probabil cele mai importante produse comerciale obținute

prin biosinteză și sunt substanțe chimice produse de microorganisme, care omoară sau inhibă
cresșerea altor microorganisme.

Reprezintă un grup special de metaboliţi secundari, sintetizaţi în cea mai mare parte de
bacteriile din genul Streptomyces dar şi de specii de fungi filamentoşi . Majoritatea
antibioticelor cu semnificaţie în practica medicală includ antibioticele β-lactamice de tipul
penicilinei şi cefalosporinei, aminoglicozidele şi tetraciclinele.

Fig.1. Streptomyces spp.

5
Penicilina este primul antibiotic descoperit de Fleming în 1929; ea este sintetizată de tulpini
de Penicillium chrysogenum, iar producerea sa la nivel industrial este un foarte bun exemplu
de fermentaţie în care ajustarea compoziţiei mediului asigură obţinerea unor cantităţi maxime
de antibiotic.

Fig2.Formula structurală a penicilinei

Fig 3.Penicillium chrysogenum

6
Tabelul 1.Principalele antibiotice sintetizate de microorganisme

Grupul de
microorganis
me Specia Spectru de
Antibioticul
producătoare producătoare acțiune

Streptomyces
Amfotericina B Fungi
nodosus

Bacterii Gram
Carbomicina S. halstedii
positive

Clortetraciclina S. aureofaciens Spectru larg

Cloramfenicol S. venezuelae Spectru larg

Actinomicete

Drojdii
Cicloheximida S. griseus
patogene

Majoritatea
bacteriilor
Eritromicina S.erythaeus

Gram positive

S. Bacterii Gram
Kanamicina
kanamyceticus positive

7
 Oleandomicina S.antibioticus Stafilococi

Oxitetraciclina S.rimosus Spectru larg

Sprectru
Neomicina B S. fradiae
larg

Bacterii Gram
Novobiocina S. niveus
positive

Nistatin S. noursei Fungi

Bacterii Gram
negative,

Streptomicina S. griseus Mycrobacterium

tuberculosis

Bacillus Bacterii Gram

Polimixina B
polymyxa negative

Alte bacterii
B. Bacterii Gram
Bacitracina
licheniformis positive

Cephalosporiu
Cefalosporina Spectru larg
m acremoniium

8
 Aspergillus
Fumigilina Amoebe
fumigates

Penicillium
Griseofulvina Fungi
griseofulvum
Fungi

Bacterii Gram
Penicilina P.chrysogenum
positive

Cultivarea fungului în mediu bogat în glucoză stimulează creşterea vegetativă dar nu şi

producerea de penicilină; în schimb, utilizarea drept sursă de carbon a lactozei şi limitarea
concentraţiei surse de azot determină o acumulare însemnată a antibioticului după ce procesul
de creştere a fost stopat. Atunci când se doreşte sinteza unui anumit tip de penicilină, la
mediul de fermentaţie sunt adăugaţi precursorii corespunzători. Fermentaţia este completă
după 6-7 zile de cultivare după care biomasa micelială este separată de mediul de cultură,
acesta din urmă fiind apoi prelucrat prin adsorbţie, precipitare şi cristalizare pentru a obţine
produsul de interes. Materialul brut obţinut poate fi apoi supus unor tratamente chimice în
urma cărora au loc anumite transformări ale penicilinei iniţiale, cu formarea penicilinelor
semisintetice.

Streptomicina este un metabolit secundar sintetizat de tulpini de S.griseus în condiţii de

mediu strict controlate. Utilizarea făinii de soia atât ca sursă de carbon cât şi de azot, asigură
producerea unor cantităţi mari de antibiotic în timpul fazei staţionare de creştere. De
asemenea, trebuie remarcat faptul că, în prezent, există adevărate programe de identificare a
noi tulpini de streptomicete sau de fungi producătoare de antibiotice sau de alte substanţe
biologic active, cum ar fi cele cu acţiune antitumorală.

9
 2.Procesul de creștere

Viteza de multiplicare a bacteriilor este excepțional de mare. Durata unei generații -

interval de timp dintre două diviziuni succesive - este tipică pentru fiecare specie, dar poate
varia la aceeași specie în funcție de condițiile de mediu, fiind, în general, cuprinsă între 20 și
30 de minute.

Procesul multiplicării populațiilor bacteriene este bine cunoscut. Acesta cuprinde mai
multe faze care sunt descrise în continuare.

Curba de creștere a unei populații bacteriene (Gh. Zarnea)

A → însămânțare;

A-B → faza de lag;

B-C → faza de accelerare a ritmului de creștere;

C→ faza de multiplicare logaritmică;

D-E → faze de încetinire a ritmului de creștere;

E-F → faza staționară;

F-G → faza intermediară de declin;

G-H → faza de declin;

10
 3.Clasificarea antibioticelor

Clasificarea-criterii:

 originea microorganismului producător;

 spectrul de activitate;
 efectul asupra microorganismelor patogene;
 efectul asupra peretelui cellular și membrane citoplasmatice;
 activitatea asupra sintezei proteice;
 activitatea asupra sintezei proteice;
 activitatea asupra replicării AND;
 inhibitorii de β-lactamaze;
 structura chimică.

Clasificarea antibioticelor după structura chimică

3.1.Antibiotice β-lactamice:
antibiotice obținute prin procese de biosinteză, ca penicilinele și cefalosporinele și
semisinteză, ca ampicilina și amoxicilina.
Penicilinele obținute prin procese de biosinteză sunt considerate peniciline naturale și
sunt cunoscute sub numele de penicilinele G ‫܈‬și V.
au în structura lor heterociclul β-lactamic tiazolidin.Penicilinele G și V diferă între
ele prin structura catenei laterale și activitatea antimicrobiană.
sunt produse de specii ale genului Penicillium, cele mai utilizate fiind Penicillium
crysogeum și Penicillium notatum.
Penicilinele acționează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian, ele fiind active
asupra bacteriilor Gram+ aparținând genurilor Staphilococcus și Streptococcus și
asupra unor bacterii Gram- din genele Nesseria și Treponema.

3.2.Antibiotice polipeptidice:
Gramicidinele - Bacillus brevis și au o structură peptidică liniară; €
Bacitracinele - Bacillus licheniformis și care au o structură peptidică ciclică;
Polimixinele - Bacillus polymixa, fiind tot peptide ciclice.

11
 Acționează asupra germenilor patogeni prin inhibarea fosforilării oxidative, afectând
și funcțiile energetice de la nivelul membranei citoplasmatice. €
Bacitracina inhibă sinteza peretelui bacterian la unii agenți patogeni Gram+
aparținând genurilor Haemophilus, Neisseria, Treponema, Fusobacterium și
impiedică traversarea membranei citoplasmatice de către mucopeptide.
Polimixinele conțin, în structura lor, acid L-diaminobutiric, acid G-metil actanoic și
D-leucină. €
În procesul biotehnologic, elaborarea antibioticului are loc în faza staționară de
dezvoltare a microorganismului. Polimizinele acționează asupra membranei celulare
prin destructurarea unor molecule mici, urmată de liza celulelor, fiind active asupra
unor bacterii Gram-, precum Klebsiella, Pseudomonas aeruginosa, Salmonella,
Shigella, Bordetella. €
Sunt utilizate în tratamente contra unor germeni patogeni rezistenți la alte
antibiotice.

3.3.Antibiotice glicopeptidice:
Acestea sunt substanțe complexe, derivate din condensarea a șapte aminoacizi
aromatici sau dintr-un amestec de aminoacizi alifatici și aromatici, pe care sunt
inserate diferite glucide, cum ar fi glucoza și vancozamina, care reprezintă structura
glicopeptidică a antibioticului vancomicina, produsă de Streptomyces orientalis.
Tot din această clasă de antibiotice face parte și avoparcina, produsă de Amycolotopis
orientalis și de la care, prin sinteză, se obțin unii compuși derivați.
Antibioticele din această clasă acționează asupra unor germeni Gram+, ca stafilococi,
streptococi și enterococi.

3.4.Antibiotice aminoglicozidice:
sunt o clasă complexă de antibiotice, produse în special de tulpini microbiene ale
genului Streptomyces, conținând, în structura lor, diverși aminociclitoli, ca
streptidina, din streptomicină sau 2-deoxistreptamina, din structura celorlalte
aminoglicozide.

12
 în clasa aminoglicozide, intră streptomicina, neomicina, kanamicina și gentamicina,
care acționează prin inhibarea sintezei proteice la nivelul unor subunități ribozomale.
Streptomicina - Streptomyces griseus este un antibiotic utilizat în infecții cu
Mycobacterium tuberculosis, Streptococcus vividans, Proteus vulgaris, Shigella sp.,
Pasteurella pestis.
Mediul pentru procesul de biosinteză conține glucoză , surse de azot organic și azot
anorganic, precum și microelemente. Producția de antibiotic are loc în faza staționară
de dezvoltare a microorganismului la pH 7-8, utilizându-se o rată de aerare ridicată,
iar separarea streptomicinei din mediul de fermentație se face prin cromatografie de
schimb ionic, după separarea miceliului prin filtrare.
Un alt antibiotic din această clasă este neomicina. Aceasta este produsă de
Streptomyces fradiae, separarea antibioticului din mediul de cultură efectuându-se
prin cromatografie de schimb ionic și cromatografie de absorbție.
Neomicina are proprietăți bactericide asupra unor bacili Gram-, ca Shigella sp.,
Salmonella sp., Proteus sp., Pseudomonas și E. coli.
Kanamicina este un derivat de dezoxistreptomicină și este produsă de tulpina
Streptomyces kanamyceticus. Este activă asupra germenilor patogeni Gram-, ca
Enterobacter, Proteus, Pseudomonas.
Gentamicina este un antibiotic produs de specii ale genului Micromonaspora și are
un spectru larg de acțiune asupra unor bacterii patogene Gram- si Gram +, ca Proteus,
E. coli, Salmonella.

3.5.Antibiotice chinonice:
din această clasă de antibiotice fac parte tetraciclinele, care au o structură comună
tetraciclică. €
tetraciclinele naturale sunt produse de tulpini mutante de Streptomyces rimosus –
oxitetraciclina. Aceste tulpini diferă între ele prin capacitatea de a utiliza ionii de Cl-
si Br-.
€ Plecând de la oxitetraciclină, se obține o tetraciclină de semisinteză, denumită
doxiciclină, cu acțiune terapeutică mai ridicată. €
Producția de tetracicline începe în timpul fazei de creștere exponențiale a
microorganismului și continuă în timpul fazei staționare. €
Sinteza nucleului tetraciclic este stimulată de prezența, în mediul de cultură, a
benziltiocianatului.

13
 € Tetraciclinele au un spectru larg de acțiune, cuprinzând coci și bacili Gram+ și
Enterobacteriaceae. €
Recent aceste antibiotice au fost recomandate pentru tratamentul antraxului úi al
infecĠiilor cu Helicobacter pylori.

3.6.Antibiotice cu nucleu aromatic:

Din această clasă fac parte următoarele antibiotic:
-cloramfenicolul;
-griseofulvina;
-novobiocina.
Cloramfenicolul - un nucleu nitrobenzenic și este produs de tulpina Streptomyces
venezuelae, dar poate fi obținut și prin sinteză chimică. Biosinteza antibioticului are
loc în paralel cu dezvoltarea biomasei microbiene.

€ El acționează asupra procariotelor prin blocarea sintezei proteice la nivelul

transferului de acizi aminați între ARN și ribozomi. În celulele eucariotelor,
cloramfenicolul inhibă sinteza proteinelor mitocondriale.

Griseofulvina este produsă de specii ale genului Penicillium și este utilizată în

tratamentul dermatofiților. Griseofulvina are o structură triciclică și derivă din
griseofenonă. Printre speciile de fungi producători de griseofulvină, se numără
Penicillium notatum și Penicillium griseofulvum. €

Novobiocina este un antibiotic cu structură policiclică și este produsă de Streptomyces

sphaeroides. Eliberarea antibioticului în mediul de cultură se realizează în faza
staționară. Acest antibiotic acționează prin inhibarea sintezei peretelui celular
bacterian.

14
 4.Producția de antibiotice

 Antibioticele sunt produse prin fermentare.

 Procesul poate dura câteva zile pentru a obține un randament bun din produs.
 Producția de antibiotic se face prin process discontinuu.
 Concentrația de oxygen este o preocupare majoră.
 Se utilizează factori de creștere pentru a spori producția.
 Se fac teste =anti-biogramă pentru a observa cantitatea de agent antimicrobian în
mediul de fermentație.

Etapele principale ale producției comerciale de penicilină sunt următoarele:

(1) Prepararea inoculului.

(2) Prepararea și sterilizarea mediului.
(3) Inocularea mediului din fermentator .
(4) Aerarea forțată cu aer steril în timpul incubării.
(5) Îndepărtarea miceliului după fermentare.
(6) Extracția și purificarea penicilinei.

15
 Bibliografie

 cursuri bth.pdf
 MICROBIOLOGIE_APLICATA.pdf
 https://www.medichub.ro/reviste/infectio-ro/o-scurta-istorie-a-descoperirii-
antibioticelor-si-a-evolutiei-rezistentei-la-antibacteriene-id-2032-cmsid-67
 https://www.creeaza.com/familie/medicina/BIOTEHNOLOGII134.php
 https://ro.wikipedia.org/wiki/Penicilin%C4%83

 ***. Centers for Disease Control and Prevention. Antibiotic Resistance Threats in the
United States. 2013. Downloaded from http://www.cdc.gov/drugresistance/threat-
report-2013/index.html.
 Wright GD. The antibiotic resistome: the nexus of chemical and genetic diversity.
Nature Reviews Microbiology. 2007; 5(3):175-186.
 Preoţescu L, Nodea ME, Popa MI. Utilizarea anterioară de antibiotice, posibil factor
de risc pentru infecţiile cu bacterii rezistente. Infecţio.ro. 2014;39(3):13-15.
 Jesman C, Młudzik A, Cybulska M. History of antibiotics and sulphonamides
discoveries. Pol Merkur Lekarski. 2011; 30(179):320-2.
 Flemming A. Classics in infectious diseases: on the antibacterial action of cultures of
a penicillium, with special reference to their use in the isolation of B. influenzae. Brit
J Exp Pathol. 1929;10;226-236.
 Cristea CV, Oprea M, Neacşu G, et al. Mechanisms of resistance to ciprofloxacin and
genetic diversity of Escherichia coli strains originating from urine cultures performed
for Romanian adults. Roum Arch Microbiol Immunol. 2015;74(3-4):73-8
 Begg EJ, Barclay ML. Aminoglycosides–50 years on. Br J Clin Pharmacol.
1995;39:597-603.
 Schatz A, Waksman SA. Effect of streptomycin and other antibiotic substances upon
Mycobacterium tuberculosis and related organisms. Proc. Soc. Exp. Biol. Med.
1944;57:244-248. 
 Bush K. Characterization of β-lactamases. Antimicrob Agents Chemother.
1989;33:259-263. 
 Kotra LP, Mobashery S. β-Lactam antibiotics, β-lactamases and bacterial resistance.
Bull Inst Pasteur. 1998;96:139-150.
 Gaynes R. The discovery of penicillin-new insights after more than 75 years of
clinical use. Emerg Infect Dis. 2017;23:849-853. Disponibil la:
https://wwwnc.cdc.gov/eid/article/23/5/16-1556_article Accessed December 11, 2017.
 Andam CP, Worby CJ, Gierke R, et al. Penicillin resistance of nonvaccine type
pneumococcus before and after PCV13 introduction, United States. Emerg Infect Dis.
2017;23:1012-1015.
 Vyles D, Chiu A, Simpson P, et al. Parent-reported penicillin allergy symptoms in the
pediatric emergency department. Acad Pediatr. 2017;17:251-255.
 McCormick MH, Stark WM, Pittenger GE, et al. Vancomycina new antibiotic. I.
Chemical and biological properties. Antibiot. Annu. 1955–1956;606-611. 

16
 Parenti F, Beretta G, Berti M, Arioli V. Teichomycins, new antibiotics from
Actinoplanes teichomyceticus Nov. Sp. I. Description of the producer strain,
fermentation studies and biological properties. J. Antibiot. 1978;31:276-283.
 Gao Y. Glycopeptide antibiotics and development of inhibitors to overcome
vancomycin resistance. Nat. Prod. Rep. 2002;19:100-107.
 Roberts MC. Resistance to tetracycline, macrolide-lincosamide-streptogramin,
trimethoprim, and sulfonamide drug classes. Mol. Biotechnol. 2002;20:261-284.
 Roberts MC. Update on macrolide-lincosamide streptogramin, ketolide, and
oxazolidinone resistance genes. FEMS Microbiol Lett. 2008;282:147-159.
 Lescher GY, Froelich EJ, Gruett MD, et al. 1,8-Naphthyridine derivatives: a new
class of chemotherapy agents. J Med Pharm Chem. 1962;5:1063-1068.
 Hooper DC. Mechanisms of action and resistance of older and newer
fluoroquinolones. Clin Infect Dis. 2000;31:S24-S28.
 Muntean AA, Moisoiu A, Muntean MM, et al. Sensibilitatea la antibiotice şi chimio-
terapice a microorganismelor izolate de la pacienţi cu afecţiuni bronhopulmonare, în
Institutul „Marius Nasta“, în 2015. Infecţio.ro. 2016;47(3):24-37.
 Skold O. Resistance to trimethoprim and sulfonamides. Vet Res. 2001;32;261-273. 
 Cristea CV, Gheorghe I, Neacsu G, et al. Staphylococcus sp Involvement in
Community Acquired Urinary Tract Infections. Rom Biotechnol Letters.
2016;21(2):11413-417.
 Schlecht HP, Bruno C. Tetracyclines. Merck Manual. 2015. Downloaded from
 http://www.merckmanuals.com/professinal/infectious-diseases/bacteria-and-
antibacterial-drugs/tetracyclines. 
 Marosevic D, Kaevska M, Jaglic Z. Resistance to the tetracyclines and macrolide-
lincosamide-streptogramin group of antibiotics and its genetic linkage – a review.
Ann Agric Environ Med. 2017;24:338-344. 
 Chen Y, Cai Z, Ke Z. Antineuroinflammation of minocycline in stroke. Neurologist.
2017;22:120-126.
 ***. World Health Organization. Antimicrobial resistance: global report on
surveillance 2014. Downloaded from:
http://www.who.int/drugresistance/documents/surveillancereport/en/.
 Popa MI. Infecţiile nosocomiale din nou în actualitate. (editorial) Infecţio.ro.
2015;44(4):3.
 Vytenis A. Commissioner for Health and Food Safety, and Carlos Moedas,
Commissioner for Research, Science and Innovation – European Antibiotic
Awareness Day 2017, Brussels, 15 November 2017.
 D`Costa VM et al. Antibiotic resistance is ancient. Nature. 2011;477:457-461.
 McKenna M. Big Chicken: The Incredible Story of How Antibiotics Created Modern
Agriculture and Changed the Way the World Eats Hardcover. The Amazon Book
Review, September 12, 2017.
 Schmidt ML, Spencer MD, Davidson LE. Patient, Provider, and Practice
Characteristics Associated with Inappropriate Antimicrobial Prescribing in
Ambulatory Practices. Infect Control Hosp Epidemiol. 2018;1-9.
 Abraham EP, Chain E. An enzyme from bacteria able to destroy penicillin. Rev.
Infect. Dis. 1940;10:677-678. 
 Davies J. Vicious circles: looking back on resistance plasmids. Genetics.
1995;139:1465-1468. 

17
 Mihai MM, Holban AM, Giurcăneanu C, Popa LG, Oanea RM, Lazăr V, Chifiriuc
MC, Popa M, Popa MI. Microbial biofilms: impact on the pathogenesis of
periodontitis, cystic fibrosis, chronic wounds and medical device-related infections.
Curr Top Med Chem. 2015;15(16):1552-76. 
 Magnet S, Blanchard JS. Molecular insights into aminoglycoside action and
resistance. Chem Rev. 2005;105:477-497.
 Mitran CI, Mitran IM, Tampa M, et al. Mecanisme de rezistenţă a tulpinilor de
Mycobacterium tuberculosis. Infecţio.ro. 2016;45(1):15-18.
 Georgina C, Stogios PJ, Savchenko A, Wrighta GD. Structural and Molecular Basis
for Resistance to Aminoglycoside Antibiotics by the Adenylyltransferase ANT(2)-Ia.
mBio 2015;6(1):e02180-14. doi:10.1128/mBio.02180-14.
 Bradford PA. Extended spectrum β-lactamase in the 21st century: characterization,
epidemiology, and detection of this important resistance threat. Clin Microbiol Rev.
2001;14:933-951. 
 Muntean MM, Muntean AA, Popa MI. Carbapenemases in Enterobacteriaceae –
overview and importance. Infecţio.ro. 2017;49(1):13-16. 
 Leclercq R, Derlot E, Duval J, Courvalin P. Plasmid mediated resistance to
vancomycin and teicoplanin in Enterococcus faecium. N Engl J Med. 1988;319:157-
161. 
 Muntean MM, Muntean AA, Popa GL, Popa MI. Noi protocoale pentru optimizarea
antibioticoterapiei. Viaţa medicală. 2017;1425(18):2.
 Woodford N, Johnson AP, Morrison D, Speller D. Current perspectives on
glycopeptide resistance. Clin Microbiol Rev. 1995;8:585-615. 
 Weisblum B. Erythromycin resistance by ribosome modification. Antimicrob. Agents
Chemother. 1995;39:577-585.
 Jacoby GA. Mechanisms of resistance to quinolones. Clin Infect Dis. 2005;41:S120-
S126. 
 Skold O. Resistance to trimethoprim and sulfonamides. Vet Res. 2001;32:261-273. 
 Perreten V, Boerlin P. A new sulfonamide resistance gene (sul3) in Escherichia coli is
widespread in the pig population of Switzerland. Antimicrob Agents Chemother.
2003;47:1169-1172.
 Roberts MC. Update on acquired tetracycline resistance genes. FEMS Microbiol Lett.
2005;245:195-203.
 Alekshun MN, Levy SB. Molecular mechanisms of antibacterial multidrug resistance.
Cell. 2007;128:1037-1050.
 Peneş N, Muntean AA, Moisoiu A, et al. An overview of resistance profiles ESKAPE
pathogens from 2010–2015 in a tertiary respiratory center in Romania. Rom J
Morphol Embryol. 2017; 58(3):909-922. 
 Benveniste R, Davies J. Aminoglycoside antibiotic inactivating enzymes in
actinomycetes similar to those present in clinical isolates of antibiotic-resistant
bacteria. Proc Natl Acad Sci USA. 1973;70(8):2276-80.
 Muntean AA, Poenaru A, Neagu A, et al. Carbapenemase Inhibition Challenge
Method: a novel method for evaluating the presence of carbapenemases – a pilot
study. Infecţio.ro. 2017;50(2):18-21
 Muntean MM, Muntean AA, Gauthier L, Creton E, Cotellon G, Popa MI, Bonnin R,
Naas T. Evaluation of the Rapid Carbapenem Inactivation Method (rCIM): a
phenotypic screening test for carbapenemase producing Enterobacteriaceae. J
Antimicrobial Chemotherapy. 2018;73(4):900-908. 

18
 Moisoiu A, Popa MI. Detectarea prin tehnici de biologie moleculară a tulpinilor de
Mycobacterium tuberculosis rezistente la rifampicină şi/sau izoniazidă folosind
sistemul GenoType MTBDRplus. Rom J Inf Dis. 2014;XVII(3):147-152
 Moisoiu A, Mitran CI, Mitran MI, et al. Resistance pattern of multi-drug resistant
strains of Mycobacterium tuberculosis and characteristics of patients with multi-drug
resistant tuberculosis. Rom Arch Microbiol Immunol. 2016;75(1-2):25-31
 Popa GL, Gheorghe SA, Preda M, Popa MI. Factori ajustabili în prevenirea extinderii
rezistenţei la antibiotice şi chimioterapice: nivelul de cunoştinţe şi comportamentul
faţă de tratament al populaţiei din România. Viaţa medicală. 2015;1350(48):15
 Popa MI. Maladiile infecţioase neglijate – din nou în atenţie. Infecţio.ro.
2015;43(3):3.
 Popa GL, Preda M, Gheorghe SA, Popa MI. Intestinal infections of the modern era:
Travelers’ diarrhea through the clinician’s eye. Infecţio.ro. 2016;46(2):5-9
 Popa GL, Gheorghe SA, Preda M, Popa MI. Infecţii intestinale ale epocii moderne:
diareea călătorului din perspectiva medicinei preventive. Infecţio.ro. 2016;47(3):9-13 
 Mihai MM, Preda M, Lungu I, et al. Nanocoatings for Chronic Wound Repair –
Modulation of Microbial Colonization and Biofilm Formation. Int J Mol Sciences.
2018;19(4):1179
 Popa GL, Popa MI. Utilizarea corectă a antibioticelor şi chimioterapicelor, o
necesitate. Infecţio.ro. 2014;38(2):38-41

19