Circumstanțialul de scop

este partea de propoziție care arată scopul desfășurării unei acțiuni sau al prezenței unei însușiri.

Răspunde la întrebările: cu ce scop?, în ce scop?. ›

Se subordonează unui verb sau unei locuțiuni verbale (Am adunat fonduri pentru ajutorarea copiilor
nevoiași. El a ținut minte exercițiul, spre a-l rezolva mai târziu.), unei interjecții predicative (Hai la
plimbare!) sau unui adjectiv (Era mereu atentă pentru a înțelege lecția.). ›

Se exprimă prin:

- substantiv (Mergem la cumpărături. Învăț cu scopul de a ști.; Ne-am documentat bine în vederea
discuției.),

-pronume (Testul e greu și în vederea lui m-am pregătit.),

-numeral cu valoare pronominală (Am trei examene și pentru cele trei am studiat bibliografia.), -
locuțiune adverbială (De aceea te-a vizitat, pentru a-ți face o bucurie.),

- forme verbale nepersonale de infinitiv, supin și gerunziu (Spre a se convinge, a venit el însuși.; Ogorul a
fost pregătit pentru semănat.; Umbla prin oraș cerșind.)

Circumstanțiala de scop

constituie, în frază, o realizare propozițională a circumstanțialului de scop.

Răspunde la întrebările: cu ce scop?, în ce scop?.

Regentul unei propoziții subordonate circumstanțiale de scop poate fi: ›

-un verb sau o locuțiune verbală: L-am chemat1/ să mă ajute.2/; A ținut minte greșeala,1/ ca să nu o
repete.2/ ›

- un adjectiv: Era amabil cu toți1/ ca să facă o impresie bună.2/ ›

- o interjecție predicativă: Poftim un ceai1/ ca să te încălzești.2/

Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția circumstanțială de scop sunt: ›

- conjuncții subordonatoare (ca să, ca…să, să, de): S-a dus la munte1/ ca să se relaxeze.2/ Vino1/ să îți
dau cartea!2/ Hai1/ de mănâncă!2/ ›

- locuțiunea conjuncțională pentru ca … să: Am urmat toate sfaturile grădinarului1/ pentru ca planta să
se prindă.2/ ›

- pronume relative însoțite de prepoziții: Muncise mult1/ pentru ce avea de realizat.2/ A plecat în oraș1/
după ce avea de cumpărat.2/
Circumstanțialul de cauză

este partea de propoziție care exprimă cauza sau motivul realizării unei acțiuni sau al prezenței unei
însușiri.

Acțiunea, starea sau însușirea indicate de circumstanțialul de cauză sunt obligatoriu anterioare celor
exprimate de termenul regent.

› Răspunde la întrebările: din ce cauză?, din ce pricină?, din ce motiv?. ›

Se subordonează unui verb, unei locuțiuni verbale (Am înghețat de frig. A băgat de seamă din
întâmplare.) sau unui adjectiv (Era roșu de furie.). ›

Se exprimă prin:

- substantiv (Întârziase din cauza ceții.),

-adjectiv (A plâns de bucuroasă.),
-pronume (Să nu fii supărat pentru mine.),
-numeral cu valoare pronominală (Pentru cei doi te-a pedepsit.),
-adverb de mod (De repede ce vorbea, nu-l înțelegeam.),
- locuțiune adverbială (Plouă și de aceea mi-e frig.),
- forme verbale nepersonale de gerunziu și infinitiv (Lăudându-l prea mult, a devenit îngâmfat.; Pentru a
nu-și fi făcut datoria, a fost sancționat.) ›
Substantivele din cauza și din pricina trebuie folosite în enunțuri care exprimă un efect nefavorabil,
neavând același sens cu prepoziția datorită, care exprimă un efect pozitiv.

Circumstanțiala de cauză constituie, în frază, o realizare propozițională a circumstanțialului de cauză.

Răspunde la întrebările: din ce cauză?, din ce pricină?, din ce motiv?.
Regentul unei propoziții subordonate circumstanțiale de cauză poate fi: ›
-un verb sau o locuțiune verbală: Toți te apreciază, 1/ pentru că ești silitor.2/; A băgat de seamă
greșeala,1/ fiindcă a citit atent.2/ ›
- un adjectiv: Fericită1/ pentru că a avut succes,2/ a cumpărat bomboane pentru toți.1/ ›
-un adverb: Dansează grațios, 1/ fiindcă a luat ore de balet.2/ ›
-o interjecție predicativă: Trosc! cu pumnul în masă,1/ că se enervase.2/
Elementele de relație prin care poate fi introdusă propoziția circumstanțială de cauză sunt: ›

- conjuncții subordonatoare (căci, că, dacă, deoarece, fiindcă, întrucât; cum, când și unde cu sens
cauzal): Am împrumutat cartea de la el,1/ întrucât mi-a plăcut prezentarea. 2/ De unde să știe,1/ dacă
nu i-a spus nimeni?2/ Cum nu s-a întors la timp,1/ m-am îngrijorat.2/ ›

locuțiuni conjuncționale (pentru că, pe motiv că, din cauză că, din pricină că, de vreme ce, din moment
ce, odată ce): Vine mereu la noi,1/ pentru că se simte bine.2/ ›

pronume relative însoțite de prepoziții: Am apreciat-o1/ pentru ce a realizat.2/ Nu mă doare capul1/ de

ce crezi tu.2/ ›

adjective pronominale relative: Nu-i tace gura,1/de câte istorii știe.2/