PRINTRE ROMÂNII DE DINCOLO DE NISTRU 607

lor, prin zăpadă şi ger groaznic; mulţi au murit şi preotul a fost

smuls, cu forţa, din mijlocul lor.
Presa s’a scandalizat şi a îmbrăţişat cauza acestor nenorociţi pele­
rini, întâmpinaţi de lume multă în călătoria lor de-a-lungul Rusiei.
Guvernul din Petrograd, sesizându-se de aceste stări, a trimis
în anchetă pe consilierul eparhial Scvorţov care, după cercetări
amănunţite, a constatat că nu este vorba de o sectă religioasă
— cum a fost acuzat Inochentie pe nedrept — ci este o acţiune
naţională pentru scoaterea limbii oficiale ruseşti din biserică şi
înlocuirea ei cu limba românească.
înainte de terminarea anchetei, Inochentie a fost arestat şi
torturat; silit să dea o declaraţie de renunţare la tot ce a făcut el,
o încheie astfel: «Poate am greşit, că nu ştiu multă carte. Faptul
însă că am slujit moldoveneşte ştiu că nu este o greşală, căci mi-am
făcut o sfântă datorie faţă de fraţii mei moldoveni ».
A fost condamnat cu toate acestea şi dus în mănăstirea Solo-
veţc, delà Marea Albă, unde a stat până în 1917 când, deschizân-
du-se uşile tuturor închisorilor, părintele Inochentie a putut reveni
la Balta, unde în apropiere — istovit — moare în Decemvrie 1917.
Mişcarea pornită de Inochentie a fost socotită periculoasă de
bolşevici, iar mănăstirea Sfântului Teodosie precum şi casele delà
Lipeţca, unde se retrăsese preotul, au fost distruse din temelie.
Ar fi bine să se întreprindă o cercetare amănunţită şi temeinică
— din însărcinarea unei înalte instituţiuni de cultură sau biseri­
ceşti — a acţiunii părintelui Inochentie delà Balta şi a consecin­
ţelor ei pentru a se preciza bine valoarea omului şi a faptelor sale
cari apoi, eventual, să fie încadrate la locul marilor mişcări de
conştiinţă pentru afirmarea limbii româneşti.
#
# #
Dar Românii nu sunt prezenţi numai în satele şi orăşelele Trans-
nistriei, ci chiar în viaţa celui mai mare oraş al regiunii, Odessa.
La construirea Odessei, ne spune d-1 N. P. Smochină (« Trans-
nistria », 27 Octomvrie 1941), Românii au jucat un rol însemnat.
Arhitectul Manole, originar din Moldova, a fost acela după ale
cărui planuri s’a clădit oraşul, iar portarul Gaius a fost acela care
a transportat, din pădurile Moldovei, materialul lemnos pentru
construcţii. Un număr de parcele a fost distribuit boierilor şi