Rolul și importanța comunicării în societatea secolului 21

Comunicarea gândurilor, sentimentelor şi dorinţelor umane se realizează prin limbă şi

vorbire. Cuvântul care zideşte e un concept destul de puţin utilizat astăzi. Câţi oameni sunt
conştienţi că fiecare vorbă pe care o rostim are un potenţial în ea, va produce un efect în cei care
o aud? Orice vorbă ieşită de pe buzele noastre va produce un ecou în ceilalţi, îi va afecta, îi va
transforma. Dacă vorbele sunt pozitive ascultătorii îşi vor schimba starea, dispoziţia într-una
bună, pozitivă. Dacă acele cuvinte vor fi negative schimbarea celorlalţi va fi în consecinţă.
Comunicarea desăvârşită este mediatorul perfect dintre minte, intelect, spirit şi inimă,
găsind în acelaşi timp soluţia perfectă pentru a se face înţeles de un receptor care are date
spirituale diferite de ale sale. A comunica perfect înseamnă a traduce pentru ceilalţi
individualitatea ta, selectând corect ceea ce este de dezvăluit de ceea ce este interzis de a se
spune.
În secolul 21, comunicarea informală contribuie la fluidizarea contactelor între salariați și
în același timp permite exploatarea ocaziilor de comunicare eficientă care se pot ivi și evitarea
unor anumite riscuri legate de incompatibilitatea dintre organigramă și situația de fapt din
organizație. Promovarea comunicării informale reduce riscurile legate de conflictele de muncă,
de fenomene de tipul contraputerii, generate, de obicei, de excesul de formalism.
Insuficiența comunicării formale are ca efect slaba coordonare a activităților interne, lipsa
de eficiență la nivel global și crearea unei imagini negative a organizației în exterior. Acest lucru
este cauzat de faptul că, fiind greșit sau insuficient informați asupra scopurilor, politicii și
valorilor pe care organizația dorește să le promoveze în exterior, salariații nu se pot constitui în
transmițători ai acestora.
Organizația școlară, în secolul 21, este o organizație în schimbare, comunicarea formală
de sus în jos ar trebui folosită în principal pentru a influența opiniile, pentru a schimba
atitudinile, în conformitate cu noua politică a organizației, pentru a diminua teama și reticența
generate de dezinformare sau de insuficiența informației, pentru a pregăti salariații pentru
schimbările din organizație. Comunicarea de sus in jos trebuie să fie completată de
comunicarea ascendentă (de jos in sus), angajații în acest mod comunicând managerilor părerile
și măsura în care au înțeles comunicarea de sus în jos, reacțiile la aceste comunicări anterioare,
fapt ce are rolul de a dezamorsa tensiunile emoționale și de a crea sentimentul de valoare
personală.
Comunicarea bazată pe inteligenţa emoţională reprezintă o provocare pentru întreaga
umanitate, semnificând valorificarea energiei afective pentru dezvoltarea personală şi
profesională. Formarea, în acest scop, a competenţelor emoţionale sporeşte calitatea asimilării
cunoştinţelor academice, contribuie la adaptarea socială, la excluderea stărilor de disconfort
psihic, la reducerea dificultăţilor de comunicare, sporeşte calitatea relaţiilor interpersonale,
garantând integrarea socioprofesională de succes şi un mod de viaţă sănătos. În perspectiva
secolului XXI, a fi inteligent nu înseamnă doar inteligenţă academică, ci inclusiv inteligenţă
socială – autocontrolul emoţiilor, empatia, toleranţa, deschiderea etc. – ce asigură dezvoltarea
optimă a personalităţii.
Bibliografie
1. Grigore, Georgiu. Filosofia culturii. Cultură şi comunicare, ediţia a II-a, revăzută şi
adăugată, Bucureşti, 2004,
2. Pânişoară Ion Ovidiu., Comunicarea eficientă. Iaşi, POLIROM, 2004