1. Componentele implantelor de forma radiculara: enumerare, scurta descriere.

- Designul implantelor de forma radiculara este de coloana verticala in os

- Pot fi netede, filetate, perforate, solide, cavitare sau cu supapa (“vented”), invelite (“coated”)
sau texturate
- Au 2 tipuri principale de design:
o Cilindru (“press-fit”) – retentie microscopica si bonding la os, aplicate prin presiune
in cavitatea preparata
o Surub – aplicat prin insurubare, retentie macroscopica pentru fixarea primara
o Forme combinate
- Componentele implantelor – in ordinea aplicarii:
o Corpul = infrastructura – portiunea aplicata chirurgical in os
o Surubul de acoperire – insurubat la capatul liber al implantului, previne penetrarea
tesuturilor moi si a detritusurilor in interiorul implantului in timpul osteointegrarii
o Surubul de vindecare – insurubat dupa descoperirea implantului in portiunea
transepiteliala – dirijeaza vindecarea tesuturilor moi in mod etans in jurul implantului
o Bontul (stalp, abutment) = mezostructura – portiunea pentru retentia lucrarii protetice
 Drept/ angulat
 Prin insurubare/ cimentare/ atasamente
 Metalic/ fuzibil/ UCLA etc
o Surubul de fixare a bontului/ de acoperire – fixeaza bontul la implant
o Analogul de implant – replica in model corpul implantului – se insurubeaza in
analogul de transfer
o Analogul de transfer – transfera pozitia si designul corpului/ bontului in model si
serveste pozitionarii analogului de implant in model
 Indirect – insurubat in corp – ramane in cavitatea orala dupa amprentare
 Direct – se desurubeaza dupa priza, ramane in amprenta
o Adaptorul
o Surubul de adaptare/ de fixare a lucrarii – fixeaza suprastructura/ lucrarea protetica la
bont

2. Baze anatomice in implantologie: muschii masticatori – corelatii, interferente.

Pe masura aparitiei resorbtiei si atrofiei osoase, insertiile si pozitiile structurilor musculare se pot
modifica, ducand la aparitia unor complicatii in ceea ce priveste procesul de implantare. Principalele
complicatii pot fi: lezarea insertiei musculare, hematoame, punctia septica, infiltratii anestezice in
corpul muschiului, trismus, edem, difuziunea supuratiilor in lojele vecine, durere, bruxism, tulburari
masticatorii, miozita
 Milohioidianul – de la liniile milohioidiene la rafeul median si corpul hioidului
– insertia chirurgicala la creste resorbite poate leza fibrele
– complicatii in lojile planseului
 Genioglosul – de la apofizele genii superioare la fata dorsala a limbii si corpul hioidului
– apofizele si fibrele pot fi lezate in cursul chirurgiei
 Pterigoidianul intern – de la procesul pterigoidian lateral sfenoid si tuberozitate la unghiul
mandibular (intern)
 – lezare si contaminare la anestezie si decolare (spatiul pterigomandibular)
– gravitate
 Pterigoidianul extern – de la fosa infratemporala, creasta aripii mari a sfenoidului si fata
externa a procesului ptg. lateral sfenoid la meniscul, capsula si ligamentul median colateral
ATM si condil
– prin efectul de flectare a mandibulei la deschiderea gurii influenteaza implantele
subperiostale si cele unite prin bara
 Temporalul – de la fosa temporala la apofiza coronoida si marginea anterioara a ramului,
pana in trigonul retromolar
- la expunerea chirurgicala a ramului poate fi lezat tendonul / muschiul
 Mentonierul si incisivul – origine pe tuberculii mentonieri si fosele incisive
– dezinsertia acestora la decolare si lipsa reatasarii lor poate modifica relieful mentonier
 Buccinatorul – de pe fetele laterale ale proceselor alveolare maxilare si mandibulare,
tuberozitate, carligul si rafeul pterigomandibular la modiolus
– lezarea prin decolare a muschiului produce complicatii (durere, edem, tulburari
masticatorii, miozita, bruxism).
Atentie si la tendonul tensorului valului palatin si la constrictorul faringian superior
 Maseterul – de la marginea inferioara a arcului zigomatic la versantul extern al unghiului si
ramului – decolarea poate leza si contamina spatial marginit, cu trismus puternic si alte
complicatii

Maxilarul
 Prin resorbtia osoasa maxilarul “migreaza” spre muschii cu origine pe osul bazal
 Ridicatorul comisurii labiale (canin) – cu origine pe fata anterioara a maxilarului, inferior de
gaura infraorbitara – pachetul neurovascular poate fi lezat in decolare si in aplicarea
implantelor subperiostale

3. Baze anatomice in implantologie: ramurile nervoase cu interferente in procedura

chirurgicala.
Datorita traiectelor nervoase, acestea pot fi lezate in timpul inciziei, deperiostarii sau inserarii
implantului. In urma unui astfel de incident pot aparea parestezii, anestezii, dureri, hemoragie.
 Alveolarul inferior – poate avea traiect in 2 – 3 canale separate – mentonierul poate ajunge
pe creasta resorbita (pericol de lezare, iar contactul implantelor cu tesutul fibros perineural
are consecinte nefaste)
 Lingualul – lezabil in manoperele efectuate medial de trigonul retromolar
 Milohioidianul si bucalul – lezabili in cursul inciziilor si decolarii
 Alveolarul superior posterior – lezabil in cursul elevarii sinusale (consecinte reduse)
 Infraorbitarul – emerge prin orificiul situate intre ridicatorul buzei superioare (superior) si
ridicatorul comisurii (inferior) – lezabil la maxilarele atrofiate in decolarea pentru implantul
subperiostal, dupa proceduri de elevare si augmentare sinusala
 Alveolarii superiori mijlocii si anteriori – lezabili in traiectul intre os si membrane sinusala
 Palatinul anterior (mare) – lezabil in incizii si decolari
 Nazopalatinul – lezabil in dreptul gaurii incisive
 4. Baze anatomice in implantologie: vascularizatia maxilarelor – interferente cu
procedurile terapeutice.
Vascularizatia maxilarelor este abundenta, fiind realizata de artera maxilara, ramura terminala a
arterei carotide externe. La nivelul osului se regaseste o vascularizatie cu flux centrifug din
plexurile periostale, endoteliale si parodontale. Odata cu pierderea dintilor, plexurile parodontale
se pierd, iar modificarile atrofice duc la aparitia unei vascularizatii cu flux centripet. In cursul
interventiei chirurgicale, o serie de vase pot fi lezate prin diferite manopere: incizie, elevarea
podelei sinusale, insertia implantului.
Vascularizatia maxilarului
 Alveolara superioara posterioara patrunde in os pentru nutritia osului, membrana
sinusala, gingia – ramurile pot fi lezate in decursul elevarii sinusale, necesita hemostaza
 Alveolara superioara anterioara anastomozeaza cu precedenta si artera infraorbitara,
faciala, bucala (da rr. gingivale, bucale, labiale, palatinale, nazale, sinusale, periostale,
parodontale, endostale, ale partilor moi)
 Mucoperiostul palatinal este nutrit de palatina anterioara si nazopalatina
 Valul palatin este nutrit de palatina posterioara, faringiana ascendenta si palatina
ascendenta

Vascularizatia mandibulei
 Alveolara inferioara – cu rr. terminale – incisiva si mentoniera, anastomozeaza cu ramurile
facialei (labiala inferioara si submentoniera)
 Ramura linguala a alveolarei inferioare nutreste mucoasa linguala
 Rr. din muschii inserati pe mandibula
Fluxul sanguin din alveolara inferioara sufera importante modificari de ateroscleroza si
stenozare cu varsta – modificarile se amplifica cu pierderea dintilor
Aportul sanguin semnificativ devine cel din periost si partile moi – atentie la decolarea larga

5. Clasificarea lucrarilor protetice dupa Misch:

FP1 – lucrare fixa, substituie doar coroana dintelui
 Indicata in resorbtia redusa de parti moi si dure
 Inlocuirea coroanei anatomice si pozitionarea implantelor in mod ideal
 Frecvent la maxilar anterior (cand resorbtia incepe pe latime si apoi merge pe inaltime)
 Cand creasta e deficitara dimensional se indica augmentarea osoasa a acesteia si
gingivoplastie pentru papule
 Coroanele sunt confectionate pentru corectarea pozitiei implantului oralizat in deficitul
dimensional
 Coroane full ceramica sau mixte (ceramica pe metal nobil)
FP2 – lucrare fixa, inlocuieste coroana dintelui si o portiune din radacina (apare vizibila ca elongata
sau contur vizibil)
 Indicata pentru a restaura si o portiune din radacina dintelui absent
 Volumul si localizarea osului dicteaza pozitionarea mai apicala a implantului
 Treimea incizala a coroanelor devine supradimensionata
  Nesemnificativ daca nu exista “suras gingival”
 Ceramica pe metal nobil
FP3 – lucrare fixa, inlocuieste coroana si portiuni din gingie (acrilat colorat)
 Restaureaza si tesuturile moi
 Resorbtia mare – dimensiune verticala excesiva
 Aditie de acrilat sau portelan colorat
 La mandibula lucrarea poate ramane suspendata sau juxtapozitionata
 Cu cat cantitatea de tesut moale de inlocuit este mai mare, cu atat se indica folosirea
materialului combinat cu acrilat si dinti protetici
 Poate corecta malocluzii de clasa II sau III Angle
 Se selecteaza in functie de pozitia buzelor in suras si vorbire
 Necesita mai multe implante (raport coroana/radacina si moment crescut)
 E foarte grea – e ca o punte totala pe mai multe implante
 Solicitare osoasa mare
M4 – lucrare mobilizabila, suport integral pe implante
 Lucrare protetica sprijinita integral pe implante
 Este totusi confectionata o sa si pentru aceste lucrari – pt a se putea depune acrilat pentru a
inlocui zonele estetice lipsa
 Optionea este determinata de modul de sprijin, nu de cantitatea de tesuturi moi sau dure de
inlocuit
 Bonturile sunt unite prin structuri de tip bara
 6 implante la mandibula
 8 implante la maxilar
 Metal sau ceramica
M5 – lucrare mobilizabila, suport pe implante si tesuturi moi (mixt)
 Numarul de implante variabil dpdv financiar si osos
 2/3/4 implante anterioare unite prin bara la mandibula edentata total
 Unirea realizeaza reducerea sprijinului pe tesuturile moi
 Avantaj – cost redus

6. Evaluarea medicala a pacientului in implantologie: modificari fiziologice la varstnici.

 Rezerva fiziologica si functionala scade – creste receptivitatea la boala
 Aflati sub medicatie – unele medicamente pot interfera cu afectiunile, de exemplu
anticoagulantele – INR!
 Scade PO2 arterial
 Scade motilitatea gastrica si absorbtia intestinala – probleme cu administrarea medicatiei
orale
 Scade greutatea corporala totala (deficiente masticatorii)
 Creste grasimea totala (modificari de absorbtie a medicamentelor in tesutul adipos)
 Scade raspunsul imun – antibioterapie profilactica!
 Creste sensibilitatea SNC la medicatie
 Multiple boli cronice (artrite, HTA, cardiovasculare, DZ, boli imune, osteoporoza, tulburari
senzoriale – inclusiv auditive, degenerative)
 HTA intraoperator – sangerare mare
 Dezorientati, confuzi – greseli in administrarea medicatiei
 Alimentatie redusa si neadecvata (masticator si economic) – agravarea bolilor si tulburari de
vindecare
 Scade reactivitatea la stress (anestezic, operator, analgezic, interreactia cu medicamente)
 Sunt atinse limitele homeostaziei – batranetea este o boala
 Pacientul varstnic poate fi tratat implantologic, considerand modificarile amintite
 Examen exo– si endooral extrem de exact
 Examenul functiilor vitale
 Anamneza prietenoasa, demonstrand un medic familiarizat cu afectiuni multiple si complexe
 Interes fata de afectiunile pacientului
 Consemnarea afectiunilor – medicatie – alergii – OP
 Examenul parametrilor vitali – TA, puls, t0C, respiratie, greutate, inaltime
 Control complex, inclusiv oncologic, endocrin
 Discutia despre cerintele personale de reconstructie si estetica

7. Evaluarea medicala a pacientului in implantologie: examinari interclinice si de

laborator.
 Examinari interclinice: Cardiovascular, Respirator, Neurologic, Digestiv, Endocrin,
Hematopoietic, Alergii, Osteoarticular, Reumatologic, Genitourinar, Neoplasme,
Oftalmologic, Toxice, Medicamente, Femei: sarcini, lauzie, Stomatologic – monitorizare
puls, TA, temperatura, ritmul respirator.
 Examinari de laborator
o Cantarite si justificate
o Teste hematologice - cand se suspecteaza discrazii sanguine, boli renale, in trat.
corticoid in ultimul an, ChT, sau cand urmeaza pierderi sg. Importante:
hemoleucograma, tablou leucocitar, hemoglobina, hematocrit, trombocite
o Teste hemostaza - cand exista antecedente ereditare si personale, trat. anticoagulante,
aspirina, antibiotice, examen clinic sugestiv: T. sangerare, TTP, TP (calea intrinseca,
extrinseca)
 Examinari biochimice
o Glucoza
 Hiperglicemie (DZ), in asociere cu scaderea ponderala (ingestie alimente), in
b. Cushing
 Hipoglicemie - in b. Addison, septicemie, exces de insulina
o Calciul - in excitabilitatea neuromusculara, coagulare, activare enzime, nivelul trebuie
coroborat cu P, FA - echilibru intre PTH / calcitonina
 creste in hiperparatiroidism, tulb. abs. si nutritie, cancer, scade in
hipoproteinemii si boli renale
o Fosforul - se modifica complementar cu Ca
  creste in b. glomerulare cronice, b. endocrine si osoase
 scade in hiperparatiroidism, medicatie antiacida gastrica
o Fosfataza alcalina - nivelul seric releva afectiuni hepatobiliare si osoase
 creste in metastaze osoase, fracturi, b. Paget, hiperPTH
 normal in osteoporoza
o Lactatdehidrogenaza (LDH) - enzima tisulara creste in IM, b. hemolitice, b. hepatice,
este indicator al b. hematologice si reticuloendoteliale (impreuna cu SGOT,
bilirubina, acid uric, proteine totale)
o Creatinina - indica functia renala - risc osteoporoza
o Bilirubina - creste in b. hepatice
o Examenul urinei - detecteaza DZ, b. metabolice, b. renale, infectii

8. Evaluarea medicala a pacientului in implantologie: afectiunile cardiovasculare si

tratamentul implantologic.
HTA - 140/90 - 160/105 - 190/125 mm Hg
- b. nediagnosticata - riscul aparitiei b. coronariene, IC, IM, AP, AVC, IR
- medicatia specifica produce efecte secundare - hipotensiune ortostatice, xerostomie,
deshidratare, sedare, depresie
- li se vor administra anxiolitice
AP - b. coronariana, datorata ATS, frecvent la HTA, fumatori, obezi
- clinic durerea tipica, dispare la incetarea efortului sau nitroglicerina sl. (tbl. 0,3 - 0,4 mg),
oxigen
- efecte secundare: hipotensiune, lipotomie, vasodilatatie (inrosire), cefalee, tahicardie
- in functie de forma - analgosedare (premedicatie) - pana la spitalizare
Infarctul Miocardic - dupa ischemia miocardului - tablou clinic - durere, slabiciune, transpiratii,
cianoza, greata, voma, aritmie, tahicardie
- intrerupere trat., terapie de urgenta, se amana 12 luni tratamentul implantologic, in conditii de
spitalizare
Insuficienta Cardiaca Congestiva - afectarea functiei de pompa - astenie, dipsnee, edeme,
poliurie, crestere in greutate
- tratati cu digitalice, diuretice, vasodilatatoare
Endocardita Bacteriana - strept. alfa hemolitici - viridans, rar staf., anaerobi, si in bacteriemii
tranzitorii (OP orale).
- Riscul creste cu cantitatea tesutului traumatizat, inflamatia preexistenta, septicitatea - risc
variabil
- asanari si lavaje preterapeutice + antibioterapie profilactica
- contraindicatie la cei ce nu pot pastra igiena orala

9. Evaluarea medicala a pacientului in implantologie: afectiunile endocrine si tratamentul

implantologic.
Diabetul zaharat
- cea mai frecventa b. metabolica, 50% nedg. - poliurie, polidipsie, polifagie, scadere in
greutate - risc hemoragic, infectios, prejudicierea vindecarii
- trat. in cooperare cu diabetologul, dupa echilibrare
- 75 % din diabetici au parodontopatie cronica - monitorizam atent epitelizarea, inflamatia
gingival, resorbtia osoasa
B. tiroidiene - a 2 frecventa
- hipertiroidism - tahicardie, nervozitate, intoleranta la caldura, transpiratii, slabiciune, diaree,
apetit crescut, scadere in greutate - criza de tireotoxicoza la adrenalina (anestetic) -
hipertermie, agitatie, psihoza, aritmii, ICC
- hipotiroidism - intoleranta la frig, astenie, crestere in greutate - sensibil la sedative, narcotice,
analgezice - depresie respiratorie +/ colaps cardiovascular
B. glandei suprarenale
- b. Addison - hipocsr - astenie, scadere in greutate, hTA, greata, hiperpigmentatie
cutaneomucoasa, hiperK, hipoglicemie
- b. Cushing - hipercsr - obezitatea trunchiului, hirsutism, HTA
- nu compenseaza stressul chir. - colaps cardiovascular
- medicatia corticoida reduce sinteza proteica, scade nr. L (se administreaza in artrite, b.
sistemice, vasculare, renale, dermatologice, astm) - hiperfunctie glandulara
- antibioterapie dupa echilibrare - ajustarea dozei de hormoni si antibioterapie profilactica
- sedative sau anestezie generala

10. Evaluarea medicala a pacientului in implantologie: afectiunile hepatice, pulmonare, ale

sistemului nervos central, osoase si tratamentul implantologic.
Afectiuni pulmonare
BPCO si emfizem pulmonar - evaluat interdisciplinar
- tuse cronica, dispnee, expectoratie, tahicardie, cianoza, utilizeaza musculat. accesorie,
diametru toracic crescut a-p
- la cei cu bronhodilatatoare se contraindica vasoconstrictorul si medicatia cu act. deprimanta
asupra respiratiei - doar in spital (sedative, narcotice, tranchilizante)
- inerventiile ample contraindicate

Afectiuni hepatice
- prejudiciaza sinteza factorilor coagularii, descompunerea medicamentelor - risc hemoragic,
risc suprasedare, depresie respiratorie
- teste de laborator - echilibrare – spitalizare

Afectiuni osoase
Osteoporoza - de 2 ori mai frecventa la femei - structura osoasa normala, dar corticala subtiata,
trabecularitatea discreta, demineralizare progresiva a osului dentat si edentat
In deficitul de vit. D - clinic - osteomalacie, os trabecular redus, lamina dura indistincta, boala
parodontala frecventa
Hiperparatiroidism - pierderea laminei dura, mobilitate dentara, modificarea model trabecular,
evtl. leziuni gigantocelulare
Displazii osoase - contraindicate implantele dentare (imposibilitatea fixarii rigide primare, risc
infectie locala)
 Afectiunile SNC
- convulsive - tulburari motorii - tulburari ale starii de constienta
- Tratamentul implantologic este recomandat doar la pacientii echilibrati, sub terapie specifica
- ncesara distribuirea fortelor pe un numar cat mai mare de implante
- suprafete ocluzale rezistente, nu casante

11. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie: examenul radiologic – radiografia

retroalveolara.
Rx. retroalveolara - dimensiuni: inaltime si latime (brese unidentare)
- incidenta corecta - paralelizare (sau cu corticala orala)
- dificil in resorbtii avansate
- imposibila localizarea canal mandibular, gaura mentoniera
- incidenta ocluzala reda latimea intre punctele extreme, nu orizontal - este inutila

12. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie: examenul radiologic –

ortopantomograma.
Ortopantomograma - cea mai utilizata metoda imagistica in dg. si planul terapeutic
implantologic
- evalueaza:
o structuri anatomice, repere de referinta
o rapida, convenabila, iradiere redusa
o nu ofera detalii precise
o marirea (deformarea) poate fi neuniforma
o imaginea poate fi distorsionata / suprapusa
- aprecierea deformarii pentru evaluarea dimensiunii si pozitiei implantelor necesare
- componenta verticala a deformarii (la maxilar DV pare marita) si orizontala (structurile
situate mai departe de film par marite orizontal)
- DV poate fi apreciata corect in regiunile verticale (ex. maxilar posterior)
- regiunile anterioare angulate apar tulburi, distorsionate
- programe soft 3D pentru calculul implantelor
- Calculul dimensiunii cu ajutorul bilelor metalice de diametru stabilit, fixate in gutiere/folii
transparente cu implante “marite” la scara
- Particularitati anatomice:
o La maxilar
 anterior - podeaua aperturii piriforme
 posterior - podeaua sinusului maxilar
o La mandibula
 in zona premolara - gaura mentoniera (atentie la bucla pe care o face nervul
dupa ce isi continua traiectul anterior de gaura mentoniera)
 posterior - canalul mandibular
- Gaura incisiva – trebuie evitata. Daca noi vom face un implant care ajunge in gaura vom
avea o vindecare fibroasa si nu osteointegrare.
- In regiunea canina osul este cel mai bine reprezentat.
- Tuberozitatea este buna pentru recoltare de grefe osoase.
- Analiza sinusului maxilar pentru existenta unor septe intrasinusale ceea ce rezulta in caz de
sinus lift => 2 sinus lifturi
- La mandibula, inaltimea osului se calculeaza intre muchia crestei si limita superioara a
canalului/gaurii. Atentie la angulatia osului mandibular anterior!

13. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie: examen radiologic – evaluarea

dimensiunilor osoase la maxilar.
MAXILAR
- anterior: podeaua aperturii piriforme
- C, Pm: apertura pirifoma lateral, marginea anterioara a sinusului maxilar
- posterior: podeaua sinusului maxilar

14. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie: examen radiologic – evaluarea

dimensiunilor osoase la mandibula.
MANDIBULA
- anterior: marginea inferioara a simfizei
- C, Pm; gaura mentoniera, curbura anterioara a canalului mandibular
- posterior: canalul mandibular

15. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie – examenul prin tomografie

computerizata (CT, CBCT).
Tomografia computerizata:
- actual si sectiuni coronare si sagitale, nu doar axiale, prin programe de postprocesare digitala
si reconstituire 3D
- avantajul aprecierii densitatii osoase, masurarea directa pe imagine calibrata
- cea mai importanta indicatie - investigarea regiunii maxilare anterioare
- dezavantaj - artefacte metalice si pret mare
- doza mica de iradiere

16. Evaluarea diagnostica a pacientului in implantologie: modelul de studiu – scop,

utilizare.
Modelele diagnostice - model de studiu pentru evaluarea:
- resorbtiei osoase
- modificarile dintilor restanti
- stabilirea localizarii ideale a implantelor
- solutia protetica finala
- serveste discutiei intre specialisti, documentatiei, machetei, prezentarii pacientului, scop
medico-legal
- ofera informatii complexe legate de tratament:
o relatii ocluzale interarcade si dentare
o relatia crestei edentate cu dintii adiacenti si arcade antagoniste
 o pozitia potentialilor stalpi (angulatie, rotatie, localizare, estetica)
o morfologia dintilor, forma arcadelor
o directia fortelor in viitoarele zone implantate
o schema ocluzala prezenta, paralelismul stalpilor
o caracterele tesuturilor moi edentate
o spatiul interarcade
o curba ocluzala Spee

17. Etape de tratament in reconstructia sustinuta pe implante orale – enumerare, discutie.

1. Consultatia initiala
2. Consultatia de confirmare
3. Sedinta de tratament restaurator prechirurgical
4. Chirurgia implantologica
5. Etapa protetica de incarcare osoasa progresiva
6. Intretinerea

1) Consultatia initiala
 APP medicale si dentare
 evaluare dentara si radiografica
 plan de tratament si alternative (prezentare de caz)
 modele diagnostice
 examinari complementare
 imagistice
 laborator
 interdisciplinare

2) Consultatia de confirmare
 macheta pe modele dg. duplicate
 plan de tratament final
 tratament medical pentru afectiunile descoperite
 obtinerea consimtamantului dupa explicatii, instructiuni postoperatorii
 fotodocumentarea cazului
3) Tratament restaurator prechirurgical
 tratamentul cariilor, extractii
 tratament parodontal
 corectarea planului ocluzal
 proteza provizorie, conditionarea tisulara
 amprenta pentru gutiera chirurgicala
4) Chirurgia implantologica
 aplicarea implantelor
 faza de vindecare (4 - 6 luni)
 extensia perimucoasa secundara
 incarcarea primara
5) Etapa protetica de incarcare osoasa progresiva
 prepararea si amprentarea initiala a stalpilor
 purtarea de suruburi de vindecare
 prepararea finala …
 proba machetei sau a componentei metalice
 aplicarea provizorie / finala a lucrarii
6) Intretinerea implantelor
 control si igienizare profesionala la 3 - 4 luni in primul an
 control Rx la 6 luni, apoi anual timp de 3 ani, apoi in caz de necesitate
 educarea intretinerii la domiciliu:
 fluorizarea dintilor
 lavaje cu clorhexidina
 instrumente de igienizare

18. Gutiera chirurgicala in implantologia orala – scop, utilizare.

Gutiera chirurgicala
 fabricata dupa planul final de tratament, designul protetic, optiunea implantelor (nr.,
localizare, angulatie)
 serveste pozitionarii exacte a implantelor
 pozitionare la minimum 2 mm de dintii vecini
 in cazul lucrarilor
 cementate - implantul in dreptul cuspidului antagonist
 insurubate - implantul aliniat la fosa centrica antagonista
 maxima acuratete la maxilarul anterior
 implantul trebuie situat usor lingual fata de marginea incizala a lucrarii finale
 gutiera e confectionata dupa manoperele preprotetice
 distantata de portiunile edentate pentru augmentarea acestora
 in dreptul implantelor gutiera este perforata ocluzal, continua vestibular si oral pentru
determinara angulatiei

19. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: parametri de evaluare.

Inaltimea
- de la muchia crestei alveolare pana la canalul mandibular sau sinus, fose nazale (= limite
anatomice)
- inaltimea osoasa disponibila determina alegerea lungimii de implant
- Lungimea implantelor: 8-20 mm
- se determina pe OPT (de la coama crestei edentate pana la reperul opus), CT (sectiune
longitudinala)
- regiunea eminentei canine maxilareoferaceamai mare inaltime de osdisponibil
- regiunea caninului sau premolarului 1 mandibular poate prezenta o inaltime redusa a
osului disponibil, comparativ cu regiunea anterioara, datorita buclei anterioare a canalului
mandibular
- necesarul de inaltime poate fi corelat cu tipul osos calitativ:
- os dens (cel mai dens – interforaminal mandibular)- determina reducerea inaltimii
 - os poros (maxilar lateral) – determina cresterea inaltimii
Latimea
- dimensiunea V-O a crestei osoase
- determina alegerea diametrului implantului = 3,25-3,75-4 mm
- la nivelul coamei crestei alveolare este necesar cel putin 0,5 mm de os care sa inconjoare
de fiecare parte implantul
- intre 2 implante este necesar cel putin 1 mm de os
- se evalueaza prin: examen clinic, studiu de model, CT ( sectiuni transversale)
Lungimea de creasta disponibila
- lungimea mezio distal a osului disponibil in zona edentate este limitata deseori de dinti
sau implante adiacente
- lungimea osoasa necesara pentru supravietuirea implantelor endoosoase depinde de
latimea osului
- pentru un os cu latimea de 5 mm sau mai mult, de obicei este suficienta o lungime mezio-
distala de 5 mm pentru fiecare implant.
- pentru un os cu latimea de 2,5-5 mm este necesara o lungime mai mare –pentru sprijinul
implantului; in aceasta creasta ingustata, lungimea necesara atinge 15 mm
- pentru a obtine o interfata os-implant suficienta, in vederea compensarii in lungime a
deficientelor legate de latimea pentru implant a osului
- implantele se aplica pana la nivelul molarului 1 ( creasta zigomato-alveolara)
- la nivelul molarului 2 fortele masticatorii sunt cele mai puternice => nu se aplica implant
la acest nivel
- numarul de radacini lipsa determina nr de implante necesar( pentru molari sunt necesare
cate 2 implante)
- este necesara prezenta a 2 mm de os intre implant si orice reper anatomic
Angulatia osului disponibil
- angulatia osului alveolar urmeaza traiectoria radacinilor catre planul ocluzal
- in mod ideal, angulatia trebuie sa fie paralela cu fortele ocluzale si coroanele clinice
- angulatia se pastreaza rareori dupa pierderea dintilor
- la maxilar – resorbtie osoasa centripeta => angulatia creste
- la mandibula – resorbtie osoasa centrifuga compensarea protetica ocluzologica se poate
face utilizand bonturi protetice angulate
- PM 2 = 10 grade; M1= 15 Grade; M2 = 25 grade;
- angulatia maxima - 30 Grade
Raportul coroana-corpul implantului
- inaltimea coronara este masurata de la planul ocluzal sau incizal pana la coama crestei
- inaltimea implantului endoosos este masurata de la coama crestei pana la apexul
implantului
- daca C/I >1 – creste bratul fortei ,creste solicitarea la fortele laterale=> scade succesul
terapeutic

20. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos A (caracteristici).

- exista os alveolar din abundenta
- inaltimea >12 mm
 - latimea V-O > 5 mm
- lungimea M-D a bresei edentate <=7 mm
- angulatia procesului alveolar, respectiv a fortei de incarcare (unghiul dintre corpul
implantului si planul ocluzal) este de maxim 30 grade
- raportul dintre inaltimea coroanei clinice si inaltimea procesului alveolar, respectiv a
corpului implantului este < 1
- este o situatie intalnita dupa refacerea postextractionala a osului si se intinde pe o
perioada de cativa ani

21. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos B (caracteristici).

- odata cu aparitia resorbtiei osoase, grosimea crestei alveolare este prima care devine
deficitara prin disparitia osului cortical dinspre vestibular
- inaltimea ramane adecvata > 12 mm
- latimea intre 2,5 si 5 mm
- lungimea bresei edentate este de minim 15 mm pentru a gazdui fie mai multe implante
surub subtiri, fie implante lama.
- Angulatia fortei de incarcare trebuie sa fie mai mica de 20 grade
- Raportul coroana clinica/corpul implantului <1
- intervalul de timp in care osul alveolar se pastreaza in aceasta conditie este variabil in
functie de locatia anatomica si variaza de la cativa ani in zona posterioara maxilara pana
la 15 ani in zona anterioara interforaminala, mandibulara

22. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos C (caracteristici).

- cuprinde un os alveolar deficitar in una sau mai multe dimensiuni
- in functie de parametrul implicat exista 3 sub iviziuni :
o C-w = deficienta latimii osoase
o C-h = deficienta inaltimii osoase
o C-a = deficient angulatiei procesului alveolar
- latimea< 2,5 mm
- inaltimea< 12 mm
- angulatia> 30 grade
- raportul coroana/ implant supraunitar
- se formeaza prin continuarea resorbtiei procesului alveolar din diviziunea B

23. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos D (caracteristici).

- Este atribuita unui os cu atrofie severa, ce a cuprins in totalitate procesul alveolar si
partial osul bazilar
- Maxilarul devine plat iar mandibula poate atinge grosimea unui creion
- Raportul coroana/ implant >5

24. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos A – solutii terapeutice.

- Variate tipuri de lucrari: F1-F2-F3
- Estetica creste cu diametrul implantului
 - Restaurare – implante forma radiculara, 1i=1rest
- intotdeauna este mai lunga radacina decat coroana si mereu facem 1 la 1 adica un implant
o coroana/1 dinte 1 implant.
- Implant lama – necesita lungime mai mare a crestei, trebuie cuprins in lucrare cu alti dinti
25. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos B – solutii terapeutice.
Chirurgical, aceasta diviziune beneficiaza de 3 optiuni de tratament:
- Inserarea unor implante surub subtiri
- Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin osteoplastie, cu conditia prezentei unei
inaltimi osoase suficiente
- Modificarea diviziunii B in diviziunea A prin augmentare
Selectarea celor 3 optiuni chirurgicale se face in functie de viitoarea constructie protetica
- daca se doreste o lucrare protetica fixa de tipul FP-1 augmentarea este obligatorie
- osteoplastia aduce dupa sine construirea unor lucrari protetice de tipul FP 2 sau FP 3 sau
a unor solutii protetice mobilizabile de tipul MP 4 sau MP 5.
- Osteoplastia consta in reducerea cu freza sau dalta a inaltimii procesului alveolar pana la
o latime de minim 5 mm.
- Aceasta procedura nu trebuie sa transforme raportul coroana/implant intr-unul
supraunitar deoarece, in acest mod, diviziunea obtinutava fi una “C”, mai putin
favorabila decat cea existenta “B”.
- Protezarea MP-4 sau MP-5 necesita frecvent aceasta atitudine terapeutica, deoarece
reducerea inaltimii procesului alveolar este necesara pentru asigurarea spatiului pentru
componentele protetice.
- Augmentarea osoasa transforma diviziunea “B” intr-o diviziune “A” prin apozitia de
material osos autogen sau alogen la nivelul regiunii deficitare a procesului alveolar

26. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos C – solutii terapeutice.

Optiuni terapeutice:
- utilizarea implantelor surub in zona interforaminala mandibulara sau interpremolara maxilara,
in cazul subdiviziunii C-h in zona lateral si constructia unor proteze mobilizabile MP-4 sau
MP-5.
- osteoplastia in cazul subdiviziunii C-w (in zona anterioara maxilara sau mandibulara)
- augmentareosoasa-reconstructia osului, C-w mai dificila decat B se folosesc grefe osoase
autologe sub forma de blocuri: menton, ram ascendent, creasta iliaca, calvarie
- augmentarea osoasa – reconstructia osului C-h – cel mai frecvent in zona posterioara
maxilara – elevarea podelei sinusale + aplicare de os autolog
- augmentarea osoasa - reconstructia osului C-h in zona anterioara maxilara – aplicarea de
grefe onlay vestibulo-crestale sau osteotomii LeFort I si aplicarea grefelor cortico-
spongioase iliace in diastazisul create
- augmentarea osoasa - reconstructia osului C-h - in zona lateral mandibulara se utilizeaza
frecvent grefe onlay de creasta iliaca + transpozitia de nerv alveolar inferior
- augmentarea osoasa-reconstructia osului C-h-in zona anterioara mandibulara se utilizeaza
grefe onlay de creastailiaca
- utilizarea implantelor subperiostale in cadrul subdiviziunii C-h sau C-a
- aplicarea implantelor transosoase in zona interforaminala din subdiviziunea C-h
 27. Tipuri de os disponibil in implantologia orala: tipul osos D – solutii terapeutice.
- tratamentul cu implante este extrem de dificil si nu se poate realize fara o prealabila
transformare intr-o diviziune superioara prin augmentare
- cea mai frecventa protezare este cea mobilizabila de tipul MP-5

28. Evaluarea ocluzologica a pacientului in implantologia orala – parafunctiile.

Incarcare excesiva/inadecvata interfata os/implant
Evaluarea fortelor initial
Musculatura periorala, limba – forte orizontale slabe dar constante–deglutitia de 480ori/zi
F masticatorii (ating un maxim in masticatie, 9min/zi) depind de: parafunctii, pozitia stalpului pe
arcada(posterior F mai mari decat anterior), dinamica masticatorie, natura arcadei antagoniste,
directia F, raportul C/I, densitatea osului (in general mai mica la maxilar decat la mandibula pentru
ca spongioasa e mai mare si corticalele mai subtiri).
Parafunctiile – produc tulburari de vindecare la interfata os/i dupa insertie
- Produc resorbtie periimplantara si in 1 an dupa implantare
- Mai frecvent la maxilar pentru ca densitatea este mai mica
- Categorii de parafunctii (Nadler):
1.Locale
2.Sistemice
3.Psihologice
4.Ocupationale
5.Involuntare
6.Voluntare
Parafunctii - tipuri
o Locale – factori legati de dinti / ocluzie / tesuturimoi
o Sistemice - legate de afectiuni (paraliziicerebrale, epilepsie, diskinezii etc.)
o Psihologice - celemaifrecvente - descarcariemotionale, afective, tensiune, anxietate
o Ocupationale - legate de activitate: sport, muzicieni, croitori, munci de precizie
o Involuntare - miscari care producfixareamaxilarelor (ridicaregreutati, oprireabrusca)
o Voluntare - mestecatguma, creion, fumat pipa
Bruxismul
Miscari masticatorii verticale si orizontale nefunctionale cu F excesive, atat in somn cat si in veghe,
cumuleaza ore chiar zile.
Afecteaza dintii, implantele, muschii, ATM, oase, ligamente. Recunoastere timpurie!
Examen: fatete de abrazie, mobilitate, fremitus(sunet de scrasnire a dintelui la palpare sau in
ocluzie), abfractie cervicala, muschi sensibili/hipertrofici, devierea miscarii de deschidere, limiatre,
dureri ATM, oboseala materialului protetic, amprenta pe limba

29. Evaluarea protetica a pacientului in implantologia orala: spatiul interarcade, pozitia

implantului, planul de ocluzie existent.
• spatiul interarcade
- poate fi prea mare sau prea mic
- spatiul prea mare duce la o coroana mai inalta – implicit un spatiu mare vertical duce la o
crestere a momentului F daca si marim coroana
- spatiile interproximale largite – tulburari fonatorii
- Trebuie reconstruite portiunile gingivale in zonele expuse estetic cu crearea de papile
- Se recomanda augmentarea crestei in caz de prea mare
- In caz de spatiu redus – egresiune, extruzie – dimensiunea stalpilor trebuie redusa in
detrimentul retentivitatii, rezistentei, esteticii
- Plastie/osteoplastie/adancirea implantelor

• pozitia implantului
- depinde de pozitia lui, anterior vs posterior
- rol determinant in estetica, functie, fonetica, intretinere, biomecanica
- cea mai nefavorabila este pozitia vestibulara unde corticala subtire cedeaza
- implantul situat oral directioneaza fortele mai bine pt ca corticala e mai groasa, are o
rezistenta primara crescuta
- atentie la plasarea meziala sau distala a implantului (nu poate fi estetica coroana daca o
descentram fata de implant)
- gutiera chirurgicala are rol in stabilirea pozitiei implantului in momentul insertiei

• planul de ocluzie existent

- necesita adesea corectura antagonistilor cauzata de migrarea dintilor
- alinierea la curba Spee
- odontoplastie, endodntie, aplicare de coroane unidentare

30. Evaluarea protetica a pacientului in implantologia orala: relatia interarcade, forma

arcadelor, lucrarile protetice existente.
• relatia interarcade
- daca avem relatia scheletala incorecta aceasta se corecteaza prin ortodontie, chirurgie, mixt –
trebuie corectata preimplant
- regiunile anterioare maxilare si mandibulare
- resorbtia crestei – plasare orala a implantelor – supraconturare vestibulara a lucrarii
- rezulta consola – momente F supraliminale (daca se pastreaza anomaliile scheletate si
ocluzale) – controlate prin implante aditionale (posterioare)
- disarmoniile ocluzale mici se pot corecta prin slefuiri selective

• forma arcadelor – influenteaza lungimea consolei (cantileverului)

- ovala/dreptunhiulara(U)/ogivala(V)
- U – prin resorbtia versantului anterior mandib
- V – produce o consola extinsa anterior cu consecinte in poligonul de sprijin, sprijin
suplimentar (i.>)
- Distanta intre implantele anterioare si posterioare dicteaza consola anterioara si posterioara
- Arcada in V – cea mai lunga distanta sagitala - favorabila consolelor posterioare (i.anterioare)
- Arcada in U – cea mai scurta in sens sagital favorabila consolelor anterioare (i.posterioare)
- Forma ovala imbina proprietatile ambelor arcade, este varianta ideala
- Omega are forma de corectura intotdeauna
-
• ocluzia existenta – hartie de articulatie
- interferentele ocluzale eliminate
- adesea ambele arcade necesita restaurare protetica pentru eliminarea parafunctiilor
- ameliorarea ghidajului
-
• lucrarile protetice existente – evaluam:
- Monitorizare – remodelarea substratului osos
- Estetica si functionalitatea lor
- Dorinta pacientului – culoare, estetica, forma
- Lucrarile mobile care vor fi inlocuite servesc drept gutiere chirurgicale prin perforarea pe
model si crearea lacasurilor pentru insertia corecta a implantelor
- Marginile acrilice ale seilor indepartate pentru evaluarea reconturarii
- Ameliorarea suportului osos si al partilor moi
- Indepartarea marginilor acrilice pentru evaluarea partilor moi

31. Evaluarea protetica a pacientului in implantologia orala: numarul si localizarea dintilor

absenti, linia surasului si a vorbirii, flectarea mandibulei.
• numarul si localizarea dintilor absenti
- influenteaza planul protetic
- restaurarea se intinde pana la M1 inclusiv
- M1 superior in ocluzie cu cuspidul mezial al M2 inferior natural
- M2 nu se inlocuieste, daca se inlocuieste => F mari, interferente, pozitie cu risc anatomic (la
maxilar de exemplu pentru ca e sinusul)
- Lungimea bresei – conjunctie cu spatiul interarcadic – daca trebuie sa punem coroane mai
lungi, vom pune mai multe implante ca sa augmentam sprijinul
- Stalpi scurti au retentie redusa
- Corpul de punte – flectarea variaza cu cubul lungimii sale si dimensiunea ocluzo-gingivala si
depinde foarte mult si de mater. din care este confectionat
- Implante suplimentare, aliaje nenobile (coroziune)
- C absent – substituit prin implant canin neaparat si obligatoriu si 1 implant posterior
• linia surasului si a vorbirii
- pozitia buzelor evaluata in repaus/suras/vorbire
- criteriile de urmat sunt preluate din proteza mobila pentru dintii anteriori, marginea incizala,
fata vestibulara, colet, estetica, fonatia, ocluzia
- alegerea F2 sau F3
- Buza superioara – alegerea remodelarii portiunilor crestei, nu remodelam buza
- Vizibilitate 2-3mm din mg incizala a superiorilor in repaus
- Buza inferioara – pronuntarea S si a siflantelor – influenteaza inaltimea coroanelor si conturul
gingival – evidentiem prin dialog cu pacientul
• flectarea mandibulei
- In miscarea de deschidere a gurii
- Flectarea spre linia mediana
- Actiunea muschilor si ligamentelor inserate pe fata interna ram si unghi
- Miscare mai semnificativa in regiuni posterioare
- 0,8mm la M1 si 1,5mm in regiunea ramului
- Implantele posterioare bilaterale unite prin bare – la deschidere forte vestibulo-orale
- Depinde de densitatea osoasa, tip osos, amplitudinea deschiderii
- Consecinte: resorbtie periimplantara, mobilizarea i., fracturarea lucrarii
- Solutii – conectori ne-rigizi, implante suplimentare, restaurari independente, retentie
amelioarata
- La flectarea unei lucrari tip M4 – ataca osul, implantul, suprastructura si mezostructura
- Noi mizam defapt pe unirea implantelor intr-o bara rigida impreuna atunci cand mandibula
nu are suficient os si trebuie sa folosim osul restant cu un nr mai mic de implante. Nu putem
sectiona pe linia mediana, bara. => ca solutie nu ar trebui bara sa fie extinsa inspre posterior!
Flectarea anterioara are un efect nociv mai mic decat flectarea posterioara.

32. Optiuni terapeutice pentru proteza tip “overdenture” sustinuta pe implante

mandibulare: OD-1.
- numar mic de implante situate intre cele 2 gauri mentoniere (deci cel mai distal ar fi
pm1)
- Aceste coloane osoase sunt impartite in 5 – A,B,C,D,E – implantele se insera in zonele cele
mai distale adica A si E corespunzatoare premolarilor 1 (nu este bine ca acest OD I sa fie
facut doar pe 2 implante pentru ca => rotatii si momente de F mari) – 3 implante sunt mai ok
(2 posteriore si unul central)
- Rareori indicate (cresta bine reprzentata)
- Cost redus cu 6 grade de miscare
- Intindere mare a lucrarii – flexibila
- Contraindicatia unirii rigide prin bara pentru ca sunt foarte distantate si atunci produc
grade de miscare nefavorabile
- Bara induce lingualizarea sau vestibularizarea
- Consecinte: rotatia, momentul F, supraincarcare

33. Optiuni terapeutice pentru proteza tip “overdenture” sustinuta pe implante

mandibulare: OD – 2.
- tot 2 implante dar mai apropiate, in zonele B si D, unite printr-o bara dreapta – miscari
mai reduse decat in OD I
- Ideal bara este fixata pe versantul vestibular al implantelor – pentru ca sa putem confectiona
lucrarea cu versantul lingual pe vechiul traiect al arcadei dentare, e vorba si de spatiul limbii.
- Aceste bari trebuie sa fie foarte bine polizate si finisate

34. Optiuni terapeutice pentru ptoteza tip “overdenture” sustinuta pe implante

mandibulare: OD- 3.
- inseamna 3 implante fie pe A,C,E sau pe B,C,D, unite printr-o bara fara extensie distala
pentru a nu avea suprasarcini
- Daca creasta osoasa posterioara este de Tip A, atunci implantele vor fi situate in zonele
A,C,E. Daca creasta posterioara este de Tip B sau C, atunci implantele vor fi situate in zonele
B,C,D.
- Distanta antero-posterioara (implicit poligonul de sustinere al lucrarii) acoperita de implante
dicteaza stabilitatea laterala a sistemului. Este mai mare in A,C,E. Daca vom avea o creasta
nefavorabila in zona posterioara putem face un M5 dar daca avem suficient os putem facem
M4. De obicei mijloacele de sprijin, mentinere si stabilitate sunt capsele.
35. Optiuni terapeutice pentru proteza tip “overdenture” sustinuta pe implante
mandibulare: OD – 4.
- 4 implante unite printr-o bara ce poate fi prelungita inspre distal, maxim 10mm stanga
si 10mm dreapta
- Pozitia implantelor este A,B,D,E. Daca avem o creasta dreptunghiulara vom avea o consola
anterioara. Indicata in campurile deficitare anatomic si functional. Posterior creasta este
foarte afectata iar astfel muschii buccinator si milohioidian sunt aporape in contact. Lucrare
M5, minim sprijin pe tesuturile moi. Bara este prelungita in functie de curbura anterioara si
forma arcadei. Forma de V si cea ovala => mai favorabila decat dreptunghiulara.

36. Optiuni terapeutice pentru proteza tip “overdenture” sustinuta pe implante

mandibulare: OD – 5.
- 5 implante in zonele A,B,C,D,E unite prin bara, ce se prelungeste distal 15mm
- Indicata la pacientii cu cele mai ridicate pretentii de retentie si stabilitate.
- Consola este mai favorabila. Lucrare M4 daca implantele au numar suficient doar.
- Numarul mare de implante sustine consola anterioara cat si cea posterioara.
- { Variante elaborate pentru os Tip A – in os de calitate slaba se adauga care un implant
- La maxilar – similar mandibulei cu os Tip C } – nementionate la curs

37. Tratamentul implantologic al regiunilor edentate maxilare posterioare: varianta

subantrala 1: aplicarea conventionala de implante.
- Varianta ideala, utopica. Daca este prezenta, s-ar localiza in zonele mai anterioare.
- H > 12mm - Tip osos A.
- In caz de Tip osos B facem osteoplastii, augmentare, punem implante mai mici.
o inaltimea crestei este> de 12 mm,
o latimea osoasa este> de 5 mm,
o indicatia terapeutica este de implantare conventionala,
o in crestele inguste se indica reconstructive sau implante cu diameter mai mici,
- Incarcare dupa 4-8 luni de vindecare. Putem introduce un implante de 10-12mm, nu ne
apropiem de sinus.

38. Tratamentul implantologic al regiunilor edentate maxilare posterioare: varianta

subantrala 2: aplicarea specifica a implantelor.
- Inaltimea osoasa este intre 8-12 mm,
- indicatia este de preparare a cavitatii implantului pana la 2 mm de podeaua sinusala,
- se efectueaza cu osteotoamele de dilatare osoasa o fractura dirijata “in lemn verde” a
podelei sinusale.
- osul de densitate redusa de la nivel maxilar se condenseaza cu osteotoamele de diameter
progresive, pe marginile cavitatii, oferind conditii optime de osteointegrare a implantelor,
- incarcarea protetica progresiva se face dupa descoperirea implantelor la 6-8 luni dupa
interventia chirurgicala,
- elevarea mucoasei sinusale de la nivelul podelei se poate realize si cu un cateter special tip
balon gonflabil.

39. Tratamentul implantologic al regiunilor edentate maxilare posterioare: varianta

subantrala 3: elevarea mucoasei sinusale, cu augmentare subantrala si aplicarea
concomitenta de implante.
- Elevarea mucoasei sinusale-volet osos rotat spre interior-superior
- Aditia subantrala
- Inserarea simultana de implante endoosoase
- Creasta reziduala prezinta urmatorii parametri:
o inaltimea osoasa a crestei reziduale este intre 5-8 mm;
o spatiul obtinut intre podeaua osoasa si mucoasa elevate va fi umplut cu material
de augmentare;
o descoperirea implantelor se face dupa 6-10 luni;
o dupa aceasta perioada se face incarcarea osoasa progresiva.
- Tehnica chirurgicala a elevarii podelei sinusale:
o anestezie plexala cu vasoconstrictor;
o incizie;
o decolare lambou muco-periostal vestibular;
o se contureaza cu freze globulare diamantate sau cu aparatul piezo-chirurgical un
volet osos pe partea vestibulara maxilara;
o voletul osos este apoi tapotat pentru a-l fractura in scopul desprinderii de tesutul
osos vecin;
o mucoasa sinusala este desprinsa de la nivelul conturului osos vecin;
o voletul osos este rotat spre interior si superior avand rol de protectie a mucoasei
sinusale elevate;
o se insera implantele dupa tehnici conventionale;
o spatiul rezultat dupa elevarea membrane sinusale se umple cu biomaterial pentru
reconstructia osoasa periimplantara;
o in cazul septelor osoase intrasinusale se pot efectua doua aborduri diferite constand in
doua volete separate corespunzator celor doua cavitati.

40. Tratamentul implantologic al regiunilor edentate maxilare posterioare: varianta

subantrala 4: elevarea sinusala cu augmentare subantrala.
- inaltimea osoasa < 5 mm;
- latimea poate fi variabila;
- tehnica conforma celei descrise anterior;
 - insertia implantelor se efectueaza la aproximativ 4 luni dupa reconstructie;
- descoperirea implantelor urmeaza la 6-10 luni postinsertie;
- incarcarea protetica la alte 4 pana la 10 luni.
- In situatiile in care deficitul osos este foarte marcat reconstructia osoasa se poate efectua si
prin transplant autolog de creasta iliaca care se aplica sub forma de bloc osos pe podeaua
sinusala, modelat si conformat, si la nivelul peretelui vestibular dupa tehnica onlay.
- in densitate osoasa scazuta se utilizeaza implante tip cilindru introduse in os prin tehnica
press-fit;
- pentru crestere a calitatii osteointegrarii se recomanda utilizarea unor tipuri de implante cu
suprafata prelucrata(implantul invelit in ceramica – hidroxiapatita).

41. Metale si aliaje utilizate in fabricatia implantelor orale.

Titan si Ti6-Al4-V
- Aceste aliaje formeaza oxizi in aer
- Pasivizeaza instantaneu (pasivizeaza si zone abrazate) – minimizeaza fenomenul
biocoroziunii – ideal primul contact al implantului sa fie cu osul si nu cu o penseta sau
altceva. Identic si la curatarea profesionala a implantului. Atunci cand spirele sunt
descoperite in caz de retractii, igienizarea trebuie sa fie foarte atenta, de preferat cu
instrumente din titan pentru ca orice leziune pe suprafata implantului formeaza
microabraziuni in structura sa si devine placofil. Aliajele isi pot schimba proprietatile totale
corporale de la o simpla zgarietura.
- Modul de elasticitate si rezistenta relativ joase fata de alte aliaje - mai mare de 5-5,6 ori
decat al osului
- Metalul pur suporta mai greu prelucrarea in sectiuni subtiri asa ca se prefera aliajele de
titan. Metalul pur se foloseste la studii.
- Comportamentul electrochimic – titan similar cu cobalt
- Titanul mai ductil decat aliajele sale.
- Dar prin forjare urmata de calire – se imbunatatesc proprietatile aliajelor
- Tensiunile in acest material sunt cumulative. Asta inseamna ca dupa un an de functionare
implantul este mult mai bun decat dupa 10 ani de functionare (mai bun in termeni de
rezistenta,de pastrare a proprietatilor. Fiecare solicitare se adauga si induce fenomenul de
obosire). Obosirea depinde de gradul de deformare.
Aliajul de Co-Cr-Mo
- Diferit de protetica – sunt calite si turnate – destinate implantelor subperiostale
- Rezistenta de 4 ori mai mare decat osul + rezistenta la abrazie
- Cr-rezistenta la coroziunea de suprafata
- Mo-rezistenta la coroziunea in volum
- Ni(biocoroziune), Mn, C(ductilitate problematica)
- Ductilitate reduse – nu se indoaie / Fabricate in lab dentare
- In general, acum, este folosit pentru mezostructura si nu pentru implante sau suprastructura!
Aliajele Fe-Cr-Ni
- Otel inoxidabil chirurgical – mult folosit in ortopedie – in implantologia orala este istoric
- Implante lama, ramus frame, cadru, sisteme mucozale
- Sunt calite si forjate / Inalt rezistente si ductile – ductile deci suporta indoirea foarte bine
 - Pasivizare – anticorozive
- Supuse fenomenelor biocoroziune, fenomene galvanice
- Interactioneaza cu Ti, metale nobile, Co, Zr, C / Alergie la Ni

42. Principii de biomecanica clinica. Raspunsul biologic la interfata implantelor incarcate –

teoriile remodelarii osoase.
De a aplica sarcini implantelor, distribuite prin coroane peste tot, inclusiv osului
Forta – vectori 3D (amplitudine si directie)
“Normale” – compresiunea si tractiunea/tensiunea – perpendiculare pe interfata – mentin
integritatea
“Forfecare” (torsiune) – paralele cu interfata – distructive – disloca unirea dintre implant si os
Osul cortical suporta bine presiunea, dar slab torsiunea

Descompunerea vectorilor:
Componenta orizontala – torsiune – la insurubarea componentelor(abutment, surub de vindecare,
proba macheta, cimentare, insurubare) - pericol
Tipuri de forte – oblice, orizontale, torisune, roatie – nu sunt bune
Moment – tinde sa produca rotatia sau torsiunea in jurul punctului de aplicare
M = F x bratul momentului
M excesiv => separarea la interfata, resorbtie os, relaxarea suruburilor, fractura implant/lucrare
Momente sunt 3D – tind sa induca rotatia si “damage” in toate planurile
Momentul Depinde de inaltimea coroanelor (nefavorabil in resorbtii osoase)
Momentul Depinde de densitatea os, inaltime implant, lungmea consolei
Consola distala nu depaseste 2,5 x distanta antero-posterioara a poligonului de sprijin format de
implante. Optim este ca ele sa fie configurate pe o arcada ogivala pentru ca o arcada in U sau patrata
are o distanta sagitala mai mica.

43. Tesuturi periimplantare: etansarea tesuturilor moi

Adaptarea implantului in mediul oral ostil – rolul important al epiteliului gingival si al interfetei os-
implant
Gingia fixa se vindeca in jurul colului implantului la momentul descoperirii implantului in mod ideal
– in modul in care am lucrat in 2 etape: vindecare endoosoasa 6 luni si dupa descoperirea
implantului.
Gingia fixa se deosebeste prin culoare, textura, forma fata de mucoasa mobila.
Rol de bariera: toxine si microbi, detritusuri – sigileaza mai bine decat mucoasa mobila
Idela este ca la descoperirea implantului sa fie minim necesar 3mm de gingie fixa. Daca nu avem
destula, se augmenteaza gingie din palatul dur.
Local debutul inflamatiei, zona de slaba rezistenta
Cantitatea de gingie fixa este mult mai putina decat cea mobila, de aceea trebuie la orice manopera sa
o menajem cat mai bine. Sondare, igienizare, excizie, etc.
Pierderea sigiliului – debutul inflamatiei ce activeaza osteoclastele
Activare osteoclaste cu formare de tesut de granulatie cu resorbtie osoasa si cu aparitia mobilitatii
implantului. Indicatia in mobilitate este de explantare.
Un implant mobil pompeaza bacterii la interfata sa rezultand chiar si supuratii acute cu dureri la
masticatie si cu compromiterea lucrarii protetice
Tratamentul este de explantare si chiuretaj tes patologic + lavaje, antiseptice, drenaje, igienizari,
AB sistemica.
Niciodata nu se face insertia unui nou implant in aceeasi zi, in cavitatea rezultata in urma explantarii.
Se asteapta cel putin o luna.
Consecinte – compormiterea osului alveolar pentru viitoarea implantare
Sigiliul epitelial se regenereaza ca un manson epitelial imediat postop
Incepe cu epiteliu necheratinizat in care predomina colagenul tip IV si laminina, glicozaminoglicani
– MPZ (corp linear). Acestea nu sunt intricate cu suprafata implantului ca la cement ci adera doar
prin MPZ, asta insemnand ca aderenta poate fi desfiintata la cea mai mica brutalitate. Fie de catre
pacient fie de catre medic.
Sondarea santului periimplantar – instrumente din teflon sau gore-tex, care sa nu lezeze supraf
implantului.
Entitatea impiedica penetrarea factorilor din cavitatea orala in mediul intern osos alveolar
Igiena buna pastreaza integritatea sigiliului periimplantar – pe langa periaj, dus bucal neintempestiv,
apa de gura, floss.

44. Tesuturi periimplantare: mecanisme de sustinere si transfer de presiune.

Osul alveolar
Principalul organ de suport iar sarcina principala este de a amortiza fortele masticatorii
Raspunde printr-un raspuns fiziologic si la – trepanare (o reducem prin racire, rotatie) si incarcarea
protetica (sa fie facuta treptat, doar dupa osteointegrare). Nu este favorabila incarcarea imediata.
Sarcina maxima este distribuita in os in jurul varfurlor elicei
Mentinerea starii fiziologice la interfata = sa nu existe semne inflamatorii, resorbtii osoase iar
stratul osos care inconjoara implantul trebuie sa fie vital. Aceasta vitalitate se pastreaza in timp
prin fenomenele de resorbtie si apozitie osoasa.
Mecanismele de sustinere si transfer de presiune functioneaza permanent dar diferit, in functie de
fortele care apar. Facem diferenta dintre insertia in os vindecat si insertia imediata. In perioada
extractiei vorbim fie de o implantare imediata, fie de o implantare imediata intarziata pana la 2
luni de la extractie, fie implantarea conventionala = tarzie (cand facem insertia la 6 luni). Daca
inseram un implant intr-o cavitate osteitica, este clar ca implantul nu se va osteointegra.
Osul se vindeca la suprafata cu implantul, exact cum se vindeca o fractura intre cele 2 bonturi
fracturate (exact aceleasi etape). Pentru a se vindeva corespunzator este nevoie de prezenta unei
inflamatii fiziologice si nu uneia patologice. Intai calusul fibros se mineralizeaza si se si
remodeleaza, iar dupa facem incarcarea protetica. Deci incarcare protetica in 2 etape, astfel osul
se matureaza intial si dupa preia fortele mult mai bine. Pentru mentinerea starii interfetei este
nevoie de o igiena orala buna si o ocluzie buna.
Implantul subperiostal se aseaza pe os, sub lamboul mucoperiostal. El nu aduce o trauma in plus
prin osteotomie. Dar si el este insotit de riscuri pentru ca decolarea larga a lamboului si a periostului
aduce riscul de necroza a osteocitelor, fagocitoza. Trebuie facuta o decolera repetata pentru
amprentare fapt ce perturba vascularizatia.
Stimularea osteoblastelor din endost
Remodelarea corticalei osoasa
Raspunsul osului alveolar la forte ocluzale – resorbtie – remodelare
Teoria legaturii os-implant este cea de formare a anchilozei (osteointegrare) si nu ligamente.
• implante osteointegrate preiau:
– forte maxime in zona apicala – atunci cand ea este o presiune axiala, verticala,
normala
– forte maxime in zona crestala sunt defapt forte laterale, nocive
– nu se cunoaste exact limita fiziologica a fortelor
– trebuie sa facem tot posibilul pentru a nu lasa tesutul epitelial sa patrunda la interfata
implant-os. Tesutul epitelial se invagineaza atunci cand implantul este mobil. Deci
importanta lipsa miscarilor! Obtinem o lipsa a miscarilor prin incarcarea
conventionala, in doua etape (lasam prima data sa se vindece si dupa incarcam
protetic)

45. Materiale utilizate in fabricatia implantelor orale: CERAMICI/ COMPOZITE/

POLIMERI
Ceramici
- Caracteristici fizice – culoare asemanatoare osului si dintelui, conductivitate termica si
electrica minima
- Elasticitate relativ redusa
- Ductilitate joasa, sunt casante
- Utilizate ca volum implant
- Actual: invelisuri ceramice (in strat extrem de subtire de cativa microni) pe metale si aliaje
- Cu ceramicile lucram ca biomaterial de reconstructie osoasa iar pentru corpul implantului
oxidul de zirconiu.

Polimeri si compozite
- Larga utilizare in medicina dentara
- Polimeri sintetici, armati prin fibre pentru a le creste rezistenta, poros/solid
- In chirurgie, materiale de osteosinteza, membrane resorbabile
- Cele mai cunoscute sunt – PMMA, politetrafluoretilenul, polipropilena
- Pot fi concepute cu proprietati mecanice similare tes, cu aderenta buna inclusiv la titan, sunt
ieftine.
- Actual – se produc componente intrinseci pentru implantele cu cilindru mobil
- Rezistenta, modul E - reduse
- Buni izolatori termici si electrici
- Rezista la biodegradare
- Folositi la augmentare/conectori de distribuire a fortelor in OD speciale
- Pot fi combinate cu fibre, ceramici, HA, sticla
- Aceste compozite pot fi obtinute in faza mai solida sau poroasa.
- Combinati cu polimerii biodegradabili
- Sensibili la sterilizare, grija la contact-manipulare, electrostatice
- Pot fi indoite / Fenomene de oboseala si fratcura
- Se pot confectiona elementele intramobile ale implantelor
 46. Augmentarea si restaurarea crestei alveolare edentate: utilizarea grefelor osoase in
chirurgia reconstructiva.
Frecvent necesara
Nerespectarea lor duce la erori
Indicat in creste insuficiente atrofice/creste post traumatice/ creste post rezectii onco
Grefe osoase autologe – creasta iliaca, coasta – au grad de resorbtie in timp dar pana cand se
resorb noi deja am inserat implantele care incep sa solicite osul iar prin procesele de resorbtie si
apozitie se mentine osul la nivelul respectiv

Mai putem folosi Particule ceramica (HA) – ele trebuie foarte bine fixata prin membrane altfel
particulele se incapsuleaza fibros, fara ostegeneza => esec, mobilizare, parestezii cand avem aditie
osoasa in apropierea mentonierului sau n incisiv.
Mai putem folosi Combinatia intre ceramica cu os autogen spongios –os lamelar
Mai putem folosi Grefe xenogene – os bovin anorganic, resorbtie + remodelare os propriu
Implantele endoosoase in mentinerea osului alveolar - titan

47. Augmentarea si restaurarea crestei alveolare edentate: utilizarea materialelor ceramice

in chirurgia reconstructiva.
- HA, TCP, bioglass, C, C-Si
- Folosite majoritar in reconstructia osoasa! In augmentare si substitutie osoasa cat si in strat
subtire pe suprafata implantului
- Biocompatibile, modul de E, culoare similar cu ale osului
- Au doua faze solid si poros, similar fazei minerale a osului – cele solide se resorb mai greu /
poros se resoarbe mai repede
- Pot fi amestecate cu colagen, medicamente, BMP (bone morphogenic protein), citostatice
- Proprietati mecanice reduse (daca vrem sa le folosim ca suport si sprijin trebuie sa le armam
metalic, utilizare ca invelis)
- Caracteristicile chimice si structurale variaza (alterare in functie de tehnologie)
- Rezistenta scazuta, solubile
- Osul nu se va reface niciodata ca inainte
- Exista si alte materiale – monetit, brushit, octa-CP (octacalciufosfat), whitlockit, HA
- Diferente intre ceramicile sintetice (HidroxilA) si biologice (HidroxiA)
- Intra in reactie cu apa
- Porozitate variabila – interconectare cu tesuturile in mod diferit – deci alegem un material
poros unde intetionam sa fie resorbit mai rapid si solid invers (de ex cand stim ca nu putem
inlocui portiune respectiva cu os intr-un timp scurt),reduc astfel mobilitatea la interafata
- Combinatii de ceramici bioactive, sticle, sticla–ceramici, metale–ceramici, polimeri-
ceramci
- Invelisuri – grosime 20-100microni, flacara, spray plasma
- Structuri variabile (faza si porozitate)
- Problema rezistentei la interfata metal-invelis
- Densitatea invelisurilor este mai mare la forma solida
- Cea poroasa depinde de gradient de densitate spre suprafata (biodegradare)
- Nu conduc caldura si electricitatea
- Solubilitatea HA < TCP (creste cu porozitatea, depinde de pH, scade cu timpul)
- Aplicatii de viitor – material foarte avantajos

48. Augmentarea osoasa a crestei reziduale: OSTEOCONDUCTIA – descrierea procesului,

materiale utilizate in stimularea osteoconductiei.
Osteoconductie = formare osoasa prin apozitie osoasa din/pe os existent

- pentru acest proces este necesara prezenta de os respective cellule osoase diferentiate – este
promovata predominant de biomateriale aloplastice = ceramic bioinerte (oxizi de titan,
aluminiu) si bioactive (hidroxiapatita, tricalciufosfat)

49. Augmentarea osoasa a crestei reziduale: OSTEOINDUCTIA – descrierea procesului,

materiale utilizate in stimularea osteoinductiei.
Osteoinductie = formarea de os prin transformarea celulelor mezenchimale nediferentiate in
osteoblaste
- se produce predominant in faza de remodelare osoasa
- este promovata predominant de osul homolog = grefe osoase prelevate de la alt individ al
aceleiasi specii, de la cadavru uman si prelucrate special
- avantajele osului homolog: lipsa morbiditatii si disponibilitatea mare

50. Augmentarea osoasa a crestei reziduale: OSTEOGENEZA – descrierea procesului.

Osteogeneza = formarea de os chiar si in absenta tesutului osos sau a celulelor mezenchimale
nediferentiate
- aportul necesar pentru osteogeneza in zona de reconstruit il reprezinta celulele osoase
viabile, cu factori de crestere osoasa
- acest deziderat este indeplinit optim de osul autolog
- osul vital transplantat contine HA ca faza mineral si osteocite, osteoblaste, osteoclaste,
precum si protein osteogenice.
- Dezavantajul utilizarii sale este legat de:necesitatea unei interventii suplimentare de recoltare
(morbiditate donoare), si de cantitatea mica disponibila.
- grefele corticale (calvaria, simfiza mentoniera, unghiul mandibular) sunt mai sarace in
celule osteogenice, dar mai rezistente la resorbtie,oferind astfel rigiditatea structurala.
- grefele spongioase (creasta iliaca) sunt bogate in cellule osteoformatoare. Acestea se pot
nutria prin difuziune din osul receptor.
- Dezavantajele spongioasei sunt legate de rata rapida de resorbtie si lipsa rigiditatii
structurale.
- grefe cortico-spongioase (creasta iliaca) - Cea mai bogata in BMP este corticala osoasa,
care se prefer pentru reconstructia osoasa.
- Cele 3 tipuri de procese osteoformatoare se intrica paralel.

51. Augmentarea osoasa a crestei reziduale – aplicatii clinice in defectele osoase cu 5 pereti
(alveola).
- alveola cu 5 pereti ososi (adica 4 si apexul)
- vindecare in 4-6 luni
 - aplicam material resorbabil HA, TCP
- umplerea cu material accelereaza procesul si mentine un volum mare, urmat de membrana
de protectie si sutura.
- Se mai poate grefa la 3 luni postextractional dar dezavantajul este ca necesita inca o
interventie chirurgicala dar per total este fara risc de infectie iar defectul se inchide plastic.

52. Augmentarea osoasa a crestei reziduale – aplicatii clinice in defectele osoase cu 4 pereti.
- alveola cu 4 pereti ososi (fara labial sau apical)
- folosim 50% material osteoconductiv (tip ceramica Ca-P) + 50% material osteoinductiv
(DFDB)
- membrana de protectie si dirijare + sutura

53. Augmentarea osoasa a crestei reziduale – aplicatii clinice in defectele osoase cu 2 sau 3
pereti.
- alveola cu 2-3 pereti ososi
- necesita adaugarea de grefa autologa osoasa pentru accelerare plasata direct pe os + DFDB
+ HA/TCP + membrana

54. Augmentarea osoasa a crestei reziduale – aplicatii clinice in defectele osoase cu un

perete (grefa onlay).
- alveola cu 1-2 pereti
- grefa osoasa asezata in “onlay”
- fixata cu suruburi cu corticala in exterior pentru ca nu mai avem o contentie si trebuie
imobilizate foarte bine sau daca o sectionam putem face grefa osoasa in sandvich si sa
asezam intre 2 segmente de os deficitar, grefa pe post de inlay.
- In ambele variante avem un deficit de parti moi cu care sa acoperim grefa adusa, pentru ca
gingia si ea este situata la nivelul osului. Trebuie astfel sa facem sectiuni de scarificare
periostala, sectiuni si lambouri foarte speciale.
- DFDB – sunt scumpe

Augmentarea tip “onlay” cu HA – ideal se face cu grefe osoase fixate cu suruburi

Ameliorarea campului protetic osos
Secundar: vestibuloplastii, grefe mucoase libere
In protetica conventionala – presiunea protezei – resorbtie in 3-5 ani
In aceasta perioada – rebazare repetata
Mobilizarea fibromucoasei, decubitusuri, proteza fara stabilitate
HA pe creasta – incapsulata
Combinatia HA-DFDB => aderenta la os, legata ionic
Daca se vrea augmentarea cu HA atunci se utilizeaza particule ce se ataseaza de os, se fixeaza cu
membrane sau lambouri care chiar si acestea nu sunt suficient de asiguratoare de retentie pentru
impiedicarea migrarii compusilor. Osul niciodata nu se reface perfect.
Indicatii – ameliorarea suportului protetic si pentru implante
Frecvent – in regiunea maxilara anterioara
Forma optima pe sectiune a arcadei – dreptunghiulara
Retentivitatea crestei – pereti verticali paraleli
Limiteaza miscarile transversale ale protezei
Material – particule
Modelare optima a crestei

Tehnica – aplicare subperiostala a particulelor

- Multe tehnici esueaza prin imprastierea particulelor inspre santuri
- Incizie perpendicular pe creasta de la spina nazala anterioara la papila interincisiva
- Sau 2 incizii similare in dreptul caninilor
- Decolare subperiostala pe creasta pana la nivelul Pm1
- Introducere siringa cu HA dens + 1/3 DFDB + sange
- transformam astfel creasta in forma de V, intr-o creasta retentiva de U.
- Trebuie sa ne asiguram ca particulele nu migreaza, de aceea folosim membrana.
- Nu trebuie sa se incapsuleze fibros particulele, pentru ca nu ne va creste os local, ci un
conglomerat necorespunzator.
- Modelare
- Eventual vestibuloplastie in aceeasi sedinta
- Postoperator puratrea protezei proprii modelate – pentru a nu produce presiune pe arcada
- Adaugare initial de acrilat pe suprafata anterioara orala a protezei
- Apoi reducere dinspre mucozal / Rebazare
- Alternativa: conformator nou creat – acrilat transparent pentru a vizualiza eventualele zone
ischemice prin presiune
- Amprenta finala la 2 luni postoperator – trecerea la partea protetica dupa
- Complicatii: migrarea particulelor HA, incapsulare si mobilizare material

55. Densitatea osoasa: tipuri de densitate la oasele maxilare: enumerare, efecte asupra
planului terapeutic, abordului chirurgical si al vindecarii.

Influenta asupra tratamentului: efectul densitatii asupra:

– planificarii terapeutice
– designului implantului
– etapei chirurgicale
– fixarii rigide primare
– timpului de vindecare
– incarcarii osoase progresive – cu forte cat mai fiziologice – o masticatie moderata a
pacientului – astfel se creste densitatea
– nu poate fi influentata in prealabil de medic

In os mai dens cu spire mai taioase, in os mai poros cu spire mai reduse chiar cilindrice, adaptate
prin tapotaj sau seraj (tehnica press fit- impingerea si comprimarea trabeculelor osoase la periferia
cav implantului prin condensatoare de os si implant. Atfel se creste densitatea osoasa).
La densitate mare avem rotatii mari, freze mai multe, pauze mai multe, racire mai mare.
La densitate mica uneori putem lucra si doar cu condensatoare de os. In densitati mici nu foram
cu freze de aceeasi diam cu implantul pentru a nu supradimensiona cavitatea. Cu cat densitatea
este mai mica cu atat timpul de vindecare trebuie sa fie mai mare.
• 4 grupe de densitate - D1, D2, D3, D4
• D1 - dens compact
• D2 - poros compact
• D3 - grosier trabecular
• D4 - fin trabecular

56. Tipuri de densitate osoasa la oasele maxilare: D1 (os dens compact).

D1 – foarte dens, compact, asemuit cu lemnul de stejar
- Osul simfizei mentoniere – creasta reziduala interforaminala
- Special pe versantele laterale cu corticala mai densa
- Cauza - datorita originilor muschilor mimicii si torsiunii mandibulei (anterior se sufera
cele mai mari procese de torsiune)
- Trabecule reduse => Vascularizatie redusa (depinde exclusiv de periost)
- Histologic: lamelar, intins mineralizat (creste si se mineralizeaza cu 0,6 microni/zi)
- Suporta forte mari cu un Contact implant-os = 80%
- Dificil de gaurit, tarodat, orice actiune asupra lui dezvolta trauma termica, multe freze,
pauze multe, racire
- Vindecare in 5 luni

57. Tipuri de densitate osoasa la oasele maxilare: D 2 (os fin compact).

D2 – asemanat cu lemnul de pin
- Osul din mandibula laterala (uneori si anterior)
- Conditii excelente de osteointegrare pentru ca are si vascularizatie foarte buna dar mai are
si densitate buna
- Combinatie de os reticular + lamelar
- Contactul microscopic implant-os = 70% ( adica contact implant trabecule, nu medulara)
- Cantitatea de os in contact cu implantul creste cu incarcarea progresiva cu conditia ca fortele
sa fie fiziologice (deci nu spart nuci intre dinti)
- Vindecare scuta in aprox 4 luni

58. Tipuri de densitate osoasa la oasele maxilare: D 3 (os grosier trabecular).

D3 – similar lemnului de pluta
- Combinatie intre os poros compact – trabecule fine
- Osul regiunilor maxilare anterioare (uneori si mandibulare laterale)
- Prelucrare si gaurire foarte facila, putine freze, fara tarod sau countersink
- Risc mare de perforare a corticalelor, supradimensionare cavitate
- Vascularizatie excelenta
- Contact os-implant= <50%
- Cantitatea de os in contact cu implantul creste cu angrenarea corticalei nazale, sinusale dar si
cu sarcini fiziologice
- Vindecare – 6 luni
 59. Tipuri de densitate osoasa la oasele maxilare: D 4 (os fin trabecular).
D4 – densitate foarte mica (de stiropor, polistiren)
- Os fin trabecular
- Osul regiunilor maxilare posterioare
- Usor de prelucrat, dificil de obtinut fixarea rigida
- Freze mai inguste decat implantul – tapotaj
- Implante autotarodante sau press–fit
- Avantaje press-fit – ele cresc prin condensarea la margini a osului, condenseaza trabeculele
- Contact os-implant = 25%
- Implante suplimentare pentru cresterea densitatii
- Vindecare lunga – 8 luni
- Nu se aplica lucrari cu extensii
In D3 si D4 – ar fi ideal sa folosim implante acoperite cu HA

60. Grefe osoase autogene in implantologia orala: surse donoare de os

Cele mai abordate regiuni donoare endoorale sunt:
- unghiul mandibular-ramulascendent-procesul coronoid;
- simfiza mentoniera;
- tuberozitatea maxilara;
- voletul osos vestibular maxilar lateral in cursul interventiei de sinus-lift;
- osul din torusuri/ exostoze;
- zone edentate in care nu se intentioneaza implantarea.

Osul autolog - Surse donoare de os de la distanta

- necesita o interventie chirurgicala cu abord separat, cu instrumentar suplimentar
- are avantajul posibilitatii lucrului in 2 echipe, cu economisirea timpului necesar recoltarii si
cu posibilitatea obtinerii unui volum de os mai mare decat de la oasele maxilare
- regiunile de recoltare cele mai intrebuintate sunt:
o creasta iliaca
o calvaria
o tibia

61. Incarcarea osoasa progresiva (progressive bone loading).

Etape incarcare osoasa progresiva:
• Vindecare intiala
• Descoperire
• Suruburi de acoperire/ de vindecare + amprenta preliminara
• Amprenta finala
• Probe protetice
• Aplicare provizorie
• Aplicare definitiva
 o amprenta antagonistilor
o inregistrarea ocluziei
o inregistrarea functiei / esteticii
o ocluzia functionala - ! ! parafunctii
o instruirea privind igienizarea – foarte buna, controlata periodic – pacientul sa semneze ca se
prezinta la aceste controale periodice si igienizare
o instruirea privind alimentatia – moale, in densitati mici o dieta moale pastrata mai mult timp
o cimentarea sau insurubarea lucrarii
o la lucrarile insurubate – incarcarea osoasa progresiva este dificila
Cand exista edentatii intinse si nu putem plasa decat putine implante este obligatoriu sa cream
supraproteze si nu lucrari FP3 pentru ca o asemenea lucrare are o greutate mare ce nu poate fi
mentinuta corect de implante.

62. Intretinerea implantelor orale si a lucrarilor protetice sprijinite pe implante: algoritm,

modalitati.
Obiectivele principale sunt:
 Conservarea sigiliului epitelial – igiena buna atat home cleaning cat si professional cleaning
+ monitorizare periodica. Grija la materialul chiuretelor!
 Tentative de invelire in colagen, fibronectina laminina
 Profilaxia pungilor periimplantare
 Factorul microbian (spirochete)
 Igiena orala
 Coletul implantelor lustruit din fabricatie, pastrat de noi (atentie la abrazie-mai ales HA)
 Lucrari profilactice – ambrazuri largi
 Experienta membranelor
 GTR
 Teoria lui Weiss despre fibrointegrare
 Conservarea retentiei mecanice si bioactive
 Lucrarile protetice se realizeaza cu ambrazuri largi astfel incat pacientul sa se poata igieniza
corect
Intretinerea implantelor:
 eliminare placa
 instrumente titan
 perii rotative cu paste de lustruit
 solutii antimicrobiene
 chiurete plastic
 guma si perii de lustruit
 CHX
 perii interdentare
 instructaj pacient pe zone
 control la 3 luni
 rx la 6 luni in cazuri de suspiciune
 verificarea calitatii igienei
 sondarea se va face cu o sonda de plastic
 In gingivite – tratament antimicrobian, detoxifiere cu acid citric + laser.
 Santul la sondare nu va fi mai adanc de 3 mm.
 Lucrarile mobilizabile si insurubate se indeparteaza pentru controlul implantelor –
overdeneture se poate indeparta si acasa pentru igienizare
 In resorbtii limitate, fara mobilitatea implantului
 Reconstructie osoasa cu ceramici si material autolog
 Reevaluarea implantului periodica