Pneumoftiziologie Curs 14

Patologia pleurală
 Agenda:
• SPAȚIUL PLEURAL
- Embriologie
- Anatomie
- Funcții
• REVĂRSAT PLEURAL
- Definitie
- Mecanisme fiziopatogene
- Manifestari clinice
- Criterii de diagnostic pozitiv
- Etiologie
• EXUDAT versus TRANSSUDAT
• PLEUREZIE
• PNEUMOTORAX
 Foiţele pleurale (viscerală şi parietală) Embriologie

• Derivă din mezoderm,

• Apar în a 3-a săptămână de viaţă intrauterină împreună cu

pericardul şi peritoneul;

• Se separă de pericard și peritoneu abia în a 9-a săptămână.

• În cazul în care separarea este incompletă, pot apare chiste

sau diverticuli.

• Mugurii viitorilor plămâni se invaginează în pleura viscerală

din săptămâna a 9-a.
 Anatomie (1)

• Foițele pleurale sunt constituite dintr-un singur strat de celule mezoteliale (mezoteliu)

dispus pe o membrană bazală de grosime diferită în funcţie de foiţa pleurală (mai subţire

la pleura viscerală şi mai groasă la cea parietală).

• Irigaţia pleurei parietale e asigurată de arterele intercostale, mamare interne

• Irigația pleurei viscerale e asigurată de arterele bronşice, care drenează în venele

pulmonare, sistem venos de joasă presiune; având, astfel, o presiune de perfuzie scăzută.

• Limfaticele pleurei parietale drenează în canalul toracic şi de acolo în sistemul venos.

• Limfaticele pleurei viscerale, deşi sunt foarte numeroase, nu sunt conectate cu spaţiul

pleural.
 Anatomie (2)

• Inervație: Singura foiţă pleurală inervată este cea parietală.

• Fibrele nervoase senzitive care asigură inervaţia pleurei parietale provin din
nervii intercostali şi frenici; explicând durerea de tip pleural la orice agresiune
apărută la nivelul acestei foiţe.

• Cele 2 foiţe pleurale nu vin în contact una cu alta; fiind separate de o peliculă fină
de lichid.

• Spaţiul pleural dintre cele 2 foiţe este real şi nu virtual.

 Anatomie-Fiziopatologie
• Cele 2 pleure dreaptă şi stângă nu comunică între ele, fiind
despărțite de mediastin

• Pleura acoperă tot plămânul până la nivelul hilului,

• Formează ligamentul triunghiular

• Pătrunde la nivelul scizurilor (pleura interlobară)

• Presiunea intrapleurală este negativă (-5 cm H2O în expir şi -30 cm

H2O în inspir profund); fiind mai mică decât presiunea hidrostatică.

• Între foițele pleurale se creează o aderență datorită presiunii

negative şi a unei pelicule fine de lichid (grosime de 0,02 mm).

• Pelicula de lichid asigură, pe lângă adeziunea capilară a celor 2

foițe, şi mobilitatea plămânilor, foiţa viscerală alunecând ușor față
de foița parietală.
 Funcțiile spaţiului pleural:

1. Rol mecanic
– permite mișcarea liberă a plămânului în contact cu
peretele toracic
– solidarizează plămânul cu peretele toracic şi cu diafragmul;
– menţine forma plămânului, prevenind supradistensia
alveolelor pulmonare.
– permite distribuția egală a presiunilor de inflație în tot
parenchimul pulmonar, previne colapsul alveolar

2. Pleura este o membrană semipermeabilă (mai ales

cea parietală) și reprezintă o zonă “tampon” care
preia excesul de lichid alveolar.
 Lichidul pleural
• Ia naștere din circulația sistemică prin ambele foițe pleurale, de
unde este apoi preluat de limfaticele parietale;

• Compoziția normală - ultrafiltrat plasmatic:

– lichid care are anumite componente (apa, glucoza, alte molecule mici)
în cantitate egală cu cea din plasmă, iar altele (cele cu moleculă mai
mare, ex. Proteinele) în cantitate < decât cea plasmatică.

• Volumul normal - 5-15 ml

• Turn-over rapid: 1-2l/zi

• Rata de formare= rata de absorbție

 Condiții de apariție a acumulării de lichid pleural

• Producție crescută de lichid cu o rată de intrare a lichidului >30

ori versus capacitatea limfaticelor de evacuare,

• Scăderea ratei de evacuare a lichidului intrapleural

– prin obstrucţia stomelor pleurei parietale;
– prin scăderea contractilităţii vaselor limfatice,
– datorită infiltraţiei ganglionilor limfatici parasternali care
asigură drenajul limfatic),
– creșterea presiunii în vasele care drenează limfa

• sau ambele.
 Clasificare patologie pleurală

• Revărsatul pleural lichidian, gazos, mixt

– Pleurezia
– Empiemul
– Pneumotoraxul
• Fibrotoraxul (sechelar)
 Revărsatele pleurale lichidiene

• transsudate (proteine pleurale< 3g/dl) şi

• exudate (proteine pleurale> 3g/dl).

• La formarea unui transsudat, contribuie dezechilibrul presiunilor hidrostatice

și/sau coloidosmotice în capilarele pleurale
– creşterea presiunii hidrostatice
– reducerea presiunii osmotice a plasmei.

• Cele mai multe colecţii pleurale de tip transsudat au drept cauză insuficienţa
cardiacă congestivă; lichidul intrapleural rezultând prin “curgerea” edemului din
interstiţiul pulmonar prin pleura viscerală permeabilă, dar intactă.

• Un revărsat pleural de tip transsudat apare când factorii sistemici care

influenţează formarea si absorbţia lichidului pleural suferă anumite alterări.
 Cauze de transsudat pleural
• Insuficiență cardiacă congestivă
• Pericardita constrictivă
• Embolismul pulmonar (TEP)*
• Obstrucția venei cave superioare
• Ciroza hepatică
• Sindromul nefrotic*
• Dializă peritoneală
• Sarcoidoză*
• Sindromul Demons Meigs*
– tumoră ovariană + revărsat peritoneal (ascită) și pleural
• Mixedem*

*Pot fi și exudate
 Cauze de exudat pleural
• Cauze infecțioase
– Pneumonii bacteriene, virale
– TB
– Actinomicoza, Nocardioza
– Infecții cu germeni atipici (Chlamidii, Ricketsii, Mycoplasma), fungice, parazitare
• Cauze neoplazice
– Neoplasmul primitiv al pleurei (mezoteliomul)
– Pleurezia paraneoplazică
• Colagenoze și afecțiuni imunologice:
– PR, LES
– Sarcoidoză
– Granulomatoza Wegener (febră, sinuzită + epistaxis, afectare pulmonară +
hemoptizie, microhematurie, insuficiență renală)= sindrom renopulmonar,
granulomatoză + poliangeită/ vasculită
– Sindromul Churg Strauss (febră + astm-like+ eozinofilie+ vasculită), 1951
• Postiradiere, postmedicamente (ex amiodarona, nitrofurantoin, procarbazină,
bromocriptina), postcardiotomie, după bypass coronarian, după IMA (Sindromul
Dressler)
• Patologie profesională (asbezt)
• Patologie digestivă (pancreatită, abcese hepatice, subfrenice)
Tablou clinic
 Semne și simptome în patologia pleurală
• Revărsatele pleurale sunt adesea asimptomatice.

• Durere de tip pleuritic

– determinată de inflamația pleurei parietale și contactul ei cu pleura
viscerală.
• Caracteristici:
– apare de obicei brusc,
– la debut detemină poziții antalgice
– diminuă sau dispare odată cu acumularea lichidului (aceasta previne
frecarea foițelor pleurale una de alta), după puncție
– e accentuată de mișcările respiratorii, inspir profund, tuse, strănut, poate
iradia în umăr sau la nivelul abdomenului superior,
• Dispneea
• e secundară inegalității ventilație/ perfuzie + ineficienței
contractile a musculaturii toracice,
• gradul de dispnee depinde de cantitatea de lichid din
cavitatea pleurală,
• se reduce prin poziția culcat de partea afectată și prin
evacuarea lichidului pleural.

• Tuse seacă
• determinată de iritarea receptorilor tusigeni de la nivelul
• pleurei viscerale
• iritativă, seacă, dependentă de poziția pacientului.

• Simptome generale : febră, astenie, transpirații, inapetență,

 Semne clinice obiective

Apar când colecția lichidiană depășește 300-500 ml

Constau în:
– bombarea hemitoracelui afectat cu lărgirea spațiilor
intercostale,
– diminuarea până la abolirea vibratiilor vocale,
– matitate „lemnoasă”cu abolirea murmurului vezicular,
– deplasarea contralaterală a cordului în pleureziile masive,
– la limita superioară a lichidului se poate ausculta suflul
pleuritic/ frecătura pleurală (când revărsatul începe să se
retragă)
Examen radiologic
Semne radiologice ale revărsatului pleural

Opacitate in menisc cu limita superioara concavă în sus și înăuntru 2/3

inferioare ale hemitoracelui sting
 Diagnosticul echografic
• din ce în ce mai utilizat
• Avantaje:
• Metodă simplă și rapidă, fără risc de iradiere, cu sensibilitate
crescută față de examenul clinic și ideal pentru reperajul
toracentezei
• Poate aprecia mai corect (decât pe radiografie) cantitatea de lichid
(cantitatea minim apreciat - cca 20 ml) și prezența de filamente de
fibrină în lichid,
• Identifică pleureziile mici sau pneumotoraxul subclinic,
• Face aprecieri asupra structurii macroscopice a pleurei parietale si
a diafragmului cu prezența de formațiuni tumorale sau invazie
parietală;
• Prezența de formațiuni pulmonare tumorale periferice.
 DIAGNOSTIC DIFERENȚIAL ECOGRAFIC
ÎNTRE TRANSUDAT SI EXSUDAT

EXSUDAT-Lichid cu echodensități
flotante date de rețeaua de fibrină
PACIENT CU PLEUREZIE TB

TRANSSUDAT (lichid anecogen) dupa Goldberg

 REVĂRSATELE ÎNCHISTATE

• dacă pleura viscerală și parietală aderă se pot

dezvolta colecții pleurale închistate având aspect de
îngroșare a peretelui toracic.

• pe radiografia P-A apar ca opacități fuziforme sau

rotunde care fac unghiuri obtuze cu peretele toracic
(spre deosebire de tumorile pulmonare periferice
care sunt bine delimitate și fac unghi ascuțit cu
peretele toracic.

• pot exista excepții de la aceasta regulă când leziunile

sunt foarte mari.
 PLEUREZIILE ÎNCHISTATE
Închistările se produc:
• laterotoracice
• diafragmatice
• la nivelul vârfului:
opacități în cască
• axilare
• mediastinale:inferioare și
superioare
 PLEUREZII ÎNCHISTATE

•Pleurezie paramediastinala jum.inf Pleurezie inchistata costal,

a hemitoracelui drept jumatatea inf.a hemitoracelui drept.
•Pleurezie inchistata situata paramediastinal in jumatatea inferioara a
hemitoracelui sting
PLEUREZIE ÎNCHISTATĂ
cu sediu multiplu

Pleurezie închistată cu sediu

multiplu apical, laterotoracic inferior
stâng paramediastinal, suprahilar
stg.
Îngroșare pleurală în mezoteliom
 EPANȘAMENTE PLEURALE MIXTE HIDRO-AERICE

•Revarsat pleural hidroaeric încapsulat în porțiunea superioară a marii scizuri și

în porțiunea inferioară
 REVĂRSATELE INTERSCIZURALE

• Termen sinonim: Pleurezie interlobară

• frecvente în mica scizură,
• dar pot apare și în marea scizură.
• pe radiografia P-A apar ca opacități omogene
biconvexe, sferice, bine delimitate de scizura.
• Colecțiile din mica scizură trebuie diferențiate
radiologic de atelectazie de lob
 Insuficiența cardiacă ,revărsat
Opacitate fuziformă convexă
interlobar care simulează o formațiune
cu topografie scizurală
tumorală (tumoră fantomă)
 PLEUREZII DIAFRAGMATICE
• imaginea radiologică relevă o aparentă
ascensionare a hemidiafragmului, cu deplasarea
domului pleural în lateral.

• revărsatele diafragmatice stângi pot fi puse în

evidență radiologic prin măsurarea distanței dintre
baza plamânului și camera cu aer a stomacului care
este >2 cm.

• diagnostic diferențial cu formațiunile

subdiafragmatice, paralizia de nerv frenic și poziția
înaltă a diafragmului la indivizii scunzi (picnici).
 Pleurezie diafragmatică
Aparentă ascensionare a hemidiafragmului drept
Opacitate semilunara cu convexitatea orientată cranial
 Revărsatul pleural masiv
= sindromul de hemitorace opac

Opacitate omogena hemitorace drept cu grade diferite de deplasare a mediastinului în sens

opus (condrolateral)
Sindromul de hemitorace opac

Pleurezie versus Atelectazie

 Toracenteza:
puncție pleurală diagnostică și
terapeutică (evacuatorie) +/- biopsie
 Tehnica toracentezei
• În cazul punctiei terapeutice se vor evacua
maxim 1500 ml de lichid pleural într-o sedinţă
terapeutică (atenție hemoragia ex vaquo!).

• Eprubetele cu lichidul recoltat ,etichetate

corespunzător ,se vor transporta la laborator
 Examenul macroscopic al lichidului pleural

• Examenul macroscopic (culoare, miros, turbiditate, vâscozitate)

ne poate da indicatii despre etiologia revărsatului pleural:
• lichid incolor - hidrotorax;
• lichid galbui,citrin, clar, care produc spuma la drenaj în pleurezii
exudative;
• lichid tulbure, purulent în empiem pleural;
• lichid rozat sau rosu brun care nu coagulează în pleurezie
hemoragică;
• lichid turbid, opalescent în chilotorax sau pleurezia cu
colesterol.
 Examenul citologic al lichidul pleural

• Eritrocitele numeroase sugerează o pleurezie postembolică, neoplazică sau

pottraumatică, mezoteliom, sarcom Kaposi, LES;

• PMN sugerează pleurezie parapneumonică, post-tromboembolică, rar TB;

• Celulele mezoteliale sunt absente în pleurezia TB, parapneumonică, dar

sunt prezente în mezoteliom (asbestoză);

• Limfocite >50% - TB, neoplasm, pleurezii virale, cu germeni atipici,

colagenoze, limfom, leucemie;

• Eozinofile >10% - sindrom Löeffler, chist hidatic pulmonar sau extratoracic,

limfom Hodgkin, neoplasm, infarct pulmonar, lupus eritematos sistemic
(LES), poliartrita reumatoida(PR), TB în faza reparatorie, asbestoză cu
revărsate benigne;

• Celulele maligne se observă la peste 60% din pleureziile paraneoplazice

 Exsudat- transsudat
Criteriile lui LIGHT
Este un transsudat DACĂ
– Proteine pleurale < 3 g/dL sau
– Raportul proteine pleurale/proteine serice <0,5
ȘI
– LDH pleural < 0,6 din valoarea superioara normala SAU
– LDH pleurale/ LDH serice < 0,6

• Puține celule < 1000/mm3 LDH scăzut

• Atentie la pacienții care sunt tratați cu diuretice (pot crește

protidele) dar LDH rămâne scăzut
 Exudatul pleural :

• nivelul de proteine depășește nivelul de 3g/dL,

• reacția Rivalta e pozitivă;
• LDH > 200 UI;
• LDH pleural/LDH seric > 0,6;
• raport proteine pleurale/proteine serice> 0,5;
 Exudate – cauze::
• I. Infecțioase (30%)

-infecții: TB, bacteriene,fungice, parazitare;

-afecțiuni abdominale: pancreatita, tumori pancreatice;
-abces subfrenic;
-peritonita;
-post-chirurgie abdominală;
-perforație esofagiană;
 Exudate – cauze::
• II.Cardiace:
-sindrom Dressler ;
-trombembolism pulmonar;
-post-infarct miocardic;

• III. Colagenoze și vasculite

-lupus eritematos sistemic;
-poliartrita reumatoidă;
-granulomatoza Wegener;
-asbestoza
-uremie
 Exudate – cauze::
• IV.Neoplazice
– sau pleurală primară (mezoteliom)
– tumoră pulmonară sau extarpulmonară cu determinare
pleurală secundară (metastatică= pleurezie paraneoplazică):

– Tumora ovariană;
– Tumora de sân;
– Melanomul malign;
– Sarcomul;
– Leucemie;
– Limfom;
– mielom;
– Sarcom Kaposi
 Exudate – cauze::
• V. Traumatice
• -ruptura esofagiană;
• VI. Iatrogenice:
-secundar medicamentoase (nitrofurantoin,
amiodarona, bromcriptina)
- postradioterapie;
-post-transplant;
-post-Bypass coronarian;
-post-toracotomie;
-post-chirurgie abdominală;
 Chilotoraxul
• Chilotoraxul se produce prin ruperea canalului toracic si acumularea
conţinutului chilos în spaţiul pleural.

• Traumatismele, în special cele care urmează chirurgiei toracice (ex,

esofagectomia) sunt cauza a 50% dintre chilotoraxuri, cealaltă 1/2
împărţindu-se între cauze medicale:
– boli maligne,
– limfoame,
– TB,
– malformaţii limfatice.

• Bolnavul prezintă dispnee iar radiologic se evidenţiază un revărsat pleural

important.
 Chilotoraxul

• La puncţia pleurală lichidul are aspect lăptos si un

conţinut crescut în trigliceride > 110 mg/dl.

• Spre deosebire de alte exsudate, diagnosticul

etiologic nu poate fi precizat printr-o toracoscopie.

• Pentru cazurile nonchirurgicale, CT toracică va

depista dacă există o patologie mediastinală, în timp
ce sediul scurgerii lichidului chilos va fi precizat prin
limfangiografie.
 Tratamentul chilotoraxului

• de elecţie constă în implantarea unui șunt

pleuro-peritoneal.

• drenajul toracic nu va fi însă menţinut multă

vreme deoarece poate conduce la malnutriţie
și supresie imunologică.
 Mezoteliomul
• Mezoteliomul malign este tumora primitivă pleurală (localizat
sau difuz), a cărei asociere cu expunerea la azbest a fost bine
documentată.

• Pleurezie serohemoragică cu refacere rapidă

• Atât pleura parietală cât si cea viscerală pot fi afectate si tumora

tinde să invadeze ţesuturile din vecinătate prin contiguitate.

• Identificarea tipului HP de mezoteliom malign (epitelial,

mezenchimal sau mixt) se face prin toracoscopie sau biopsie
pleurală pe torace deschis.
– Mezoteliomul mezenchimal – revărsat lichidian mic
– Mezoteliomul epitelial /mixt– pleurezie masivă cu extensie
pericardică, peritoneală, invazie ganglionară.
 Mezoteliomul

• Metastazele la distanţă sunt rare.

• Citologia lichidului pleural are un randament diagnostic

redus, existând în plus riscul diseminării neoplazice de-a
lungul traseului acului.

• Pacienţii cu mezoteliom prezintă junghi toracic (durere

nonpleuretică)+ dispnee+scădere în greutate, febră.

• Toracoscopia sau biopsia pleurală este de regulă

necesară pentru a confirma diagnosticul.
• Radiografia pulmonară confirmă prezenţa revărsatului pleural,
îngroșarea generalizată a pleurei cu «pleură pe bigudiuri».
 Mezoteliomul

• Mezotelina este un marker tumoral glicoproteic care este prezent în sângele si în lichidul
pleural al pacienţilor cu mezoteliom în cantitate mai mare decât la pacienţii cu alt tip de
exsudate.

• Determinarea sa are o senzitivitate de 48-84% si o sensibilitate de 70-100% după diferiţi

autori pentru diagnosticul de mezoteliom:

– valoare pozitivă este înalt sugestivă pentru diagnostic, dar una negativă nu îl infirmă.

• Desi acurateţea ei este mai mare decât pentru alţi markeri tumorali, nu a intrat încă în
practica clinică curentă.
 Mezoteliomul

• Tratament simptomatic (opiacee pentru durere si

oxigen pentru dispnee), deoarece toate modalităţile
terapeutice încercate (chirurgie radicală,
chimioterapie si radioterapie) nu s-au dovedit a avea
o eficacitate superioară.
 PNEUMOTORAXUL
• Epanșament pleural gazos

• Afecțiune prin care cavitatea pleurală, normal

virtuală este transformată într-o cavitate reală,
prin prezența aerului între cele două foițe
pleurale parietală și viscerală.

• este o urgență medico-chirurgicală când e asociat

cu dispnee
 Etiologia pneumotoraxului spontan
• bulele subpleurale (emfizem) sau blebsurile
intrapleurale,frecvent la bărbați înalți și zvelți
• o mare varietate de boli pulmonare :
• histiocitoza X,
• tuberculoza pulmonară cavitara,
• fibroza chistică,
• pneumoconioze,
• pneumonii necrotizante,
• infarct pulmonar,
• carcinom bronhopulmonar esacvat
• metastaze pulmonare escavate, etc.
• Semne clinice în caz de pneumotorax
complet de intensitate medie:
– durere laterotoracică mai mult sau mai puțin
intensă, instalată brusc (în mod brutal),
frecvent la efort (chiar și după un acces
puternic de tuse), la un subiect tânar și longilin
sau la un adult cu emfizem (DAAT), TB
pulmonară cavitară, plămân polichistic, etc
– tuse seacă ,chintoasă,neproductivă exacerbată
la schimbarea poziției
– dispnee de intensitate variabilă, severa însoțită
de cianoză în pneumotoraxul sufocant
 Tipuri de pneumotorax

• Pneumotorax total:

• plămân colabat la hil și hipertransparență cu dispariția desenului pulmonar

• Pneumotorax parțial cu topografie variată (apicală, axilară, supradiafragmatică)-se

produce când cavitatea pleurală prezinta aderente-hipertransparență localizată cu

absența desenului pulmonar

• Pneumotorax în manta-aerul constituie o lamă transparentă în jurul plămânului, care

este doar puțin detașat de peretele toracic.

• Pneumotorax cu dislocare de lobi sau dislocare mediastinală aerul din cavitatea pleurală

se insinuează între lobi și-i dislocă sau între mediastin și plămân pe care-l împinge spre

peretele axilar al toracelui unde este reținut de aderențe

PNEUMOTORAX TOTAL
 Pneumotoraxul traumatic

• fracturi costale cu
lezare prin înțepare a
pleurei viscerale
• plăgi penetrante ale
peretelui toracic
• dilacerare pulmonară
 Pneumotoraxul iatrogen

• Puncție pleurală
• Cateter în vena subclaviculară
• Puncție pulmonară transbronșică sau
transtoracică
• Ventilație cu presiune pozitivă mare
• Traheostomie
 EPANȘAMENTE PLEURALE MIXTE HIDRO-AERICE

•Revarsat pleural hidroaeric încapsulat în porțiunea superioară a marii scizuri și

în porțiunea inferioară
 Pneumotoraxul minim laterotoracic

• Marginea pleurei viscerale este

paralelă cu marginea peretelui
toracic sau prezintă aderență la
pleura parietală (pneumotorax
parțial)

• Zonă periferică de
hipertransparență unde nu există
desen vascular pulmonar.

• Pneumotoraxul minim se observă

mai bine la nivelul vârfului (apex)
pulmonar când radiografia este
facută în picioare și în expir forțat.
Pneumotorax parțial
• Pneumotorax închis
• orificiul de patrundere a aerului se închide și nu mai
există comunicație cu exteriorul

• Pneumotorax deschis
• există o fistulă largă și permanentă atât in inspir cât și
în expir (aerul intră și iese din cavitatea pleurală)

• Pneumotorax cu supapă
• aerul intră și nu mai iese
• apar fenomene de deviere mediastinală ca urmare a
creșterii cantității de aer din cavitatea pleurală
 PNEUMOTORAX SUFOCANT

• Pneumotorax total
stâng cu deplasarea
controlaterala a
mediastinului
• pneumotorax total
stâng
• plamân total colabat
la hil
• mediastin deplasat
controlateral
• diafragm concav apical
(inversat)
 HIDROPNEUMOTORAXUL
• imagine mixta hidroaerică cu nivel orizontal de lichid
în partea inferioară;
• superior nu se observă desen pulmonar.

• plamânul este colabat la hil

• apare relativ repede după pneumotorax

• se poate încapsula mono sau multilocular

– radiologic apare cu aspect etajat.
HIDROPNEUMOTORAX

Aspect multilocular
HIDROPNEUMOTORAX

• Hidro-pneumotorax
drept cu disociere de
lobi
HIDROPNEUMOTORAX BILATERAL
 PNEUMOTORAX EXTRAPLEURAL

• Pneumotorax
terapeutic
• constă în crearea unei
cavități între pleura
parietală și fascia
endotoracică care se
blochează cu ulei
aseptic ,bile de acrilat
• Radiologic seamănă
cu o colecție închistată
 ÎNGROȘĂRILE PLEURALE
FIBROTORAXUL

• Ingroșările pleurale - frecvente în TB.

• Alte cauze:
• Hemotorax,
• Embolismul pulmonar,
• Empiemele,
• Pneumotoraxul cronic.
 INGROȘĂRILE PLEURALE
Îngroșările pleurei pot fi
localizate:
• apical- bandă opacă
semilunară ce înconjură vârful
plămânului, marginea
inferioara este dințată
• în lungul peretelui axilar –linie
opacă dințată
• in sinusul costo-diafragmatic-
obstrucție/închiderea și
disparitia sinusului
• la nivelul diafragmului –
festoane pleurale cu aspect de
vârf de cort și trabecule opace
care pleacă spre hil
 PAHIPLEURITA

• pahipleurita-dupa o pleurezie poate ramâne o

îngrosare pleurala care pentru a da o imagine
radiologică necesită o dimensiune de minim 1,5
cm.

• îngrosarea pleurala- este mai frecvent vizibila

spre baze si se traduce radiologic prin
opacitate cel mai frecvent neomogena care are
un caracter contractil (micsoreaza spatiile
intercostale, atrage diafragmul, deviaza
mediastinul spre focarul de ingrosare pleurala.
PAHIPLEURITA
 CALCIFICĂRI PLEURALE

• după pleurezii sau traumatisme se pot

produce îngroșări pleurale cicatriciale cu
placarde calcare

• noduli calcari mici cu contur dințat, izolati sau

diseminati care pot conflua în placarde întinse
de intensitate crescută
 CALCIFICARE PLEURALA

•Ingrosare pleurala cu depuneri calcare in santul costovertebral si pe linia axilara

posterioara
CALCIFICARE PLEURALA
 FIBROTORAXUL

• apare frecvent dupa un hemotorax sau un

empiem care se organizeaza fibros.

• plămânul este încarcerat într-o manta groasă de

câțiva centrimeri împiedicând astfel mișcările
respiratorii.

• fibrotoraxul poate conduce la deformări toracice

 FIBROTORAXUL

• se poate produce în urma unor

leziuni pulmonare TB
fibrocazeoase întinse

• RX opacitate masivă
neomogenă a unui hemitorace ,
caracter retractil, retracție
importantă a peretelui toracic,
deviere a traheei, deplasare
cord, ascensiune de
hemidiafragm
 AFECȚIUNI PLEURALE GENERATE DE
EXPUNEREA LA AZBEST

• Placi pleurale hialine- dezvoltate la nivelul pleurei parietale

,de obicei simetric ,cu localizare de preferință în regiunile
axilare sau la nivelul pleurei diafragmatice.

• Calcificari pleurale-liniare,cu sediu pleural , mediastinal sau

diafragmatic. Calcificarile încep la periferia plăcilor fibroase
vechi și se extind,in timp.

• Pleurezii serofibrinoase, rar serohemoragice,cu evoluție

benigna.

• Mezoteliomul malign limitat sau difuz

PLACI PLEURALE ASBESTOZICE

Dezvoltate la nivelul pleurei parietale ,de obicei simetric ,cu localizare de

preferinta in regiunile axilare sau la nivelul pleurei diafragmatice.
 MEZOTELIOMUL PLEURAL
• Afecțiune ocupationala generata de expunerea si
inhalarea indelungata de fibre asbestozice în
concentratii crescute.

• mezoteliomul malign difuz este o tumora foarte

agresiva,de 5 ori mai frecventa la barbati decit la femei

• revărsat pleural hemoragic frecvent

• în evolutie infiltrează plamânul, diafagmul, peretele

toracic, pericardul.
MEZOTELIOM PLEURAL
 MEZOTELIOM PLEURAL

•Reducere de volum a hemitoracelui sting,ingrosare nodulara a foitei viscerale

pleurale si captare neta a substantei de contrast

Dupa TDM corps entier-Otto Wegener

 DIAGNOSTIC DIFERENTIAL
• tumori benigne pleurale sau extrapleurale
(fibroame ,lipoame ,mesoteliom fibros
benign,chondrom,angioame)
• metastaze pleurale
• revarsate pleurale de alta etiologie
 METASTAZE PLEURALE

• cancer bronhopulmonar
• cancer de sân
• cancere extratoracice:
• limfom,
• ovar,
• stomac,
• pancreas,
• uter,
• timom,
• colon etc.