CARTE N NEURO 214p

Diaconu Cosmina
Nursing în neurologie
Editura Universităţii „Lucian Blaga“din Sibiu

2016
1
2
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
DIACONU, COSMINA
Nursing în neurologie / Diaconu Cosmina. - Sibiu :
Editura Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, 2016
Conţine bibliografie
ISBN 978-606-12-1369-6
614.253.5:616.8
3
CUPRINS
Alcătuirea și funcțiile sistemului nervos......................................5

Îngrijirea bolnavilor neurologici :introducere, echipa care
contribuie la îngrijirea pacientului neurologic............................6
Evaluarea neurologică. Rolul asistentei medicale în îngrijirea
bolnavilor neurologici....................................................................8
Etapele procesului de îngrijire a pacientului neurologic..........10
Evaluarea celor 14 nevoi fundamentale ale pacientului
neurologic.....................................................................................16
Aprecierea stării/statusului neurologic al pacientului..............26
Categorii de deteriorări funcţionale...........................................31
Îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral (AVC)......35
Definiția AVC............................................................................35
Clasificarea AVC.......................................................................37
Tabloul clinic în AVC.................................................................38
Factorii de risc pentru producerea AVC....................................42
Plan de îngrijire a pacientului cu accident vascular cerebral. .43
Nevoia de a respira...................................................................43
Nevoia de a avea o bună circulație...........................................52
Nevoia de a se alimenta și hidrata............................................61
Nevoia de a elimina..................................................................66
Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură.......................77
Nevoia de a dormi, a se odihni.................................................95
Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca.......................................100
Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în
limite normale.........................................................................110
Nevoia de a-și menține tegumentele curate, integre...............111
Nevoia de a evita pericolele....................................................127
4
Nevoia de a comunica............................................................130
Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale...............133
Nevoia de a se realiza............................................................134
Nevoia de a se recrea.............................................................137
Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea..........................141
Anexa 1
Chestionar pentru evaluarea cunoștințelor pacienților cu
privire la factorii de risc și tratamentul unui accident vascular
cerbral.........................................................................................144
Îngrijirea pacientului cu boală Parkinson................................149
Etiologie..................................................................................149
Tablou clinic............................................................................150
Tratament...............................................................................153
Plan de îngrijire.......................................................................157
Paralizia facială periferică (Paralizia Bell)................................169
Etiologie..................................................................................169
Tablou clinic ...........................................................................169
Îngrijirea pacientului cu afecțiuni degenerative la nivelul
coloanei vertebrale....................................................................178
Măsuri de prevenire a bolilor coloanei vertebrale...................186
Anexa 2
Chestionar privind evaluarea cunoștințelor și a interesului
persoanelor privind prevenirea producerii și recidivelor de
durere lombară...........................................................................196
Scleroza multiplă (scleroza în plăci)........................................199
Definiție...................................................................................199
Tablou clinic............................................................................199
Bibliografie.................................................................................212
5
Alcătuirea și funcțiile sistemului nervos
Sistemul nervos intervine în:

 menținerea legăturilor dintre organism și mediul înconjurător
 reglarea activițății tesuturilor, organelor și sistemelor care
intră în alcătuirea organismului uman
Sistemul nervos se clasifică în:
 Sistemul nervos somatic (al vieții derelație), care asigură
legătura între organism și mediul exterior;
- Sistemul nervos central (S.N.C.): alcătuit din creier și
măduva spinării
- Sistemul nervos periferic (S.N.P.): alcătuit din nervii
cranieni și nervii spinali
 Sistemul nervos vegetativ sau autonom, care asigură
coordonarea funcționării organelor interne. Prezintă:
- O porțiune centrală, situate în măduva spinării și
trunchiul cerebral
- O porțiune periferică formată de ganglioni și fibre
nervoase vegetative
6
Îngrijirea bolnavilor neurologici :Introducere, echipa care
contribuie la îngrijirea pacientului neurologic
Îngrijirea bolnavilor neurologici:
 este un proces complex şi continuu;

 implică acordarea de îngrjiri adecvate, individualizate
statusului de boală;
 nu se realizează doar în staţionarul secţiilor de neurologie, ci
continuă
 în comunitate (la domiciliu sau în unităţile specializate
pentru acordarea de îngrijiri comunitare: azile pentru
persoane vârstnice, azile pentru pacienți cu boala
Alzheimer);
 în secţiile de reabilitare/recuperare medicală;
 în oricare secţie clinică pentru că, asociat patologiei cu
care se prezintă în vederea internării, pacientul poate
prezenta şi afecţiuni neurologice.
Îngrijirea pacientului neurologic:

 se realizează de o echipă competentă, constituită din:
 medic specialist (neurolog, de recuperare/reabilitare
medicală, internist, cardiolog, diabetolog, geriatru,psihiatru
etc.);
 asistente medicale (generaliste, de balneofizioterapie,
nutriție și dietetică);
 kinetoterapeut;
7
 terapeut ocupaţional/ergoterapeut;
 psiholog;
 logoped.
Membri familiei :
 deţin şi ei un rol determinant în îngrijirea şi recuperarea
pacientului cu afecțiuni neurologice.
 o bună comunicare cu familia permite echipei de
îngrijire să furnizeze date utile pentru abordarea
pacientului neurologic.
8
Evaluarea neurologică.
Rolul asistentei medicale în îngrijirea bolnavilor neurologici
Asistenta medicală, în calitate de membru al echipei de îngrijire:
 trebuie să posede aptitudini adecvate necesare colectării de

date relevante pentru:
 diferenţierea a ceea ce este normal şi patologic
privind funcţionarea sistemului nervos;
 aprecierea individualizată a statusului neurologic al
pacienţilor.
Asistenta medicală trebuie să fie capabilă:

- să recunoască,
- să interpreteze,
- să înregistreze şi
- să raporteze medicului schimbările semnificative în statusul
neurologic al pacientului.
Astfel, rolul asistentei medicale este acela de:

 a identifica problemele de nursing actuale sau potenţiale şi
a formula un diagnostic de nursing corespunzător;
 a stabili prioritățile în ceea ce privește satisfacerea nevoilor

fundamentale ale unui pacient (ierarhizarea problemelor de
îngrijire);
9
 a formula obiective de îngrijire/nursing pentru rezolvarea
problemelor de nursing actuale sau potenţiale ;
 a formula și a implementa intervenţii de nursing terapeutice
individualizate, utile pentru rezolvarea problemelor actuale
sau potenţiale ale pacientului.
 a efectua intervențiile autonome și delegate
 aprecierea/ evaluarea răspunsului pacientului la intervențiile
efectuate
 a lua parte, alături de ceilalţi membri ai echipei de îngrijire la
formularea unui diagnostic de boală corect;
 a participa împreună cu restul echipei de îngrijire la
determinarea severităţii şi evoluţiei unei afecţiuni
neurologice;
10
Etapele procesului deîngrijire a pacientului neurologic
Procesul de îngrijire a pacientului neurologic respectă cele 5 etape:
1. Culegerea de date
2. Analiza şi interpretarea lor (probleme, diagnostice de
îngrijire)
3. Planificarea îngrijirilor (obiective)
4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5. Evaluarea
Abordarea pacientului neurologic se face respectând următoarele

etape:
A.culegerea de date
B.examenului clinic general
C.examenului neurologic
Culegerea de date:
 urmărește obținerea de date relevante pentru istoricul
neurologic al pacientului;
 alături de colectarea /culegerea datelor, pentru stabilirea

profilului de sănătate al pacientului neurologic e necesară
verificarea și validarea datelor subiective și obiective, acest
proces necesitând participarea activă atât a pacientului dar
și a asistentei.
 folosește ca sursă pentru obținerea informațiilor:
11
- sursa directă (pacientul) şi/sau
- sursa indirectă :
 familia sau prietenii,
 ceilalţi membri ai echipei de îngrijire (asistente,
medici de alte specialități, etc.),
 documentația medicală (biletele de externare din
spital, foaia de observație).
 literatura de specialitate: pentru obținerea
informațiilor despre diagnosticul medical
 folosește drept metodă:
- interviul(anamneza);
- observarea.
Pe parcursul interviului, asistenta medicală trebuie să țină cont de

următoarele reguli în formularea şi punerea întrebărilor:
 formulare clară a întrebărilor, utilizând termeni accesibili
pentru pacient;
 întrebările să fie puse într-o ordine logică, conform unui plan
și a unor obiective stabilite anterior;
 să se pună numai întrebări absolut necesare, pentru a nu
obosi pacientul;
 să nu se pună mai multe întrebări odată, pentru a nu se crea
confuzie;
 să se acorde pacientului timp suficient pentru a răspunde la
fiecare întrebare, dar și pentru a pune întrebări.
12
Observarea:
 este o metodă de culegere a datelor, direcționată asupra
pacientului,dar și asupra mediului său. O observare eficientă
presupune din partea asistentei spirit de observaţie, obiectivitate,
continuitate, abilităţi intelectuale,cunoștințe și experiență clinică,
integritate senzorială.
Culegerea de date va cuprinde următoarele informaţii:

- date generale: iniţialele pacientului, gen, vârstă, mediul de
provenienţă, mediul de domiciliu, ocupație, nivel de școlarizare,
prezența de alergii;
- motivele internării:
 deficit motor hemicorp drept/stâng sau membre inferioare,
durere, slăbiciune musculară, tulburări ale mersului, tulburări
ale vorbirii, etc.
 se poate întâmpla ca un pacient să prezinte mai multe
acuze, înrudite sau nu între ele, situație în care i se va cere
acestuia să înșire problemele de la cele mai deranjante la
cele mai puțin supărătoare;
- antecedentele heredocolaterale (informații privind starea de
sănătate a membrilor familiei):
 prezenţa de boli cronice în familie, insistându-se asupra
afecţiunilor neurologice prezente la membri familiei;
 în plus, cunoașterea stării generale de sănătate a membrilor
familiei, ne poate orienta și asupra capacității acestora de a
oferi bolnavului un sprijin adecvat și eficient.
13
- antecedentele personale (probleme de sănătate anterioare):
 prezenţa în antecedente a altor afecţiuni neurologice (de
exemplu traumatisme cerebrale, accidente ischemice
tranzitorii, vertij, cefalee, pierderea stării de conştienţă),
orice altă boală care poate complica istoricul neurologic al
pacientului (de exemplu afecţiuni vasculare, metabolice,
infecţioase, etc.);
- condiţii de viaţă şi muncă:
 condițiile de locuit,
 condițiile de la locul de muncă actual/anterior,
 se va insista pe expunerea la frig, umezeală, eforturile fizice
repetate/menținerea îndelungată a unor poziții fixe
prelungite,
 date privind consumul de alcool, cafea, fumat.
- profilul mediului ambiental:
 caracteristici,
 asigurarea securităţii fizice şi psihice.
- istoricul bolii actuale (probleme de sănătate actuale):
 debut: data (când au intervenit primele simptome),
modalitatea de debut (brusc sau insidios), factorii
predispozanţi sau agravanţi (ex. efort fizic, stres psihic);
 caracteristici: simptome (localizare, intensitate, durată)
(de exemplu: durere, tulburări de mers, tulburări de
memorie, de personalitate, ale somnului, limbajului,
deficiențe legate de activitățile ale traiului cotidian,
respectiv de posibilitatea performării ADL- urilor (activity
of daily living) etc.);
14
 măsuri luate pentru ameliorare - terapia instituită: clasa
de medicamente, data iniţierii terapiei, efecte observate.
- profilul psiho-social, cultural și spiritual :
 concepție despre sine, stare de spirit, influenţe
culturale,etnie, abilități de comunicare, capacitate de
atenție, concentrare, memorie de scurtă şi lungă
durată, valori spirituale, credinţe, practici religioase,
probleme de familie care pot influența satisfacerea
nevoilor fundamentale;
- comportamente faţă de starea de sănătate:
 încrederea în serviciile de sănătate, cunoștințe și
obişnuințe privind igiena, alimentația, legate de somn,
automedicație;
Examen clinic general:

 funcţiile vitale: temperatură, puls, T.A., respiraţie;
vor fi notate în foaia de temperatură în cazul pacienţilor internaţi
 examenul pe aparate şi sisteme cu colectarea datelor

necesare afectării celor 14 nevoi fundamentale descrise de Virginia
Henderson:
1. a respira și a avea o bună circulație
2. a se alimenta şi hidrata
3. a elimina
4. a se mişca,a păstra o bună postură
5. a dormi, a se odihni
6. a se îmbrăca şi dezbrăca
15
7. a-şi menţine temperatura corpului în limite
normale
8. a-și menține tegumentele curate, integre
9. a evita pericolele
10. a comunica
11. a acţiona după credinţele şi valorile sale
12. a se realiza
13. a se recrea
14. a învăţa
16
Evaluarea celor 14 nevoi fundamentale ale
pacientului neurologic
1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

Respirație:
Frecvența respiratorie……….respirații/minut
Ritm respirator regulat….. / neregulat…...
Amplitudinea respirațiilor……….
Tipul respirator……….
Aspectul toracelui……….
Aparat cardio-vascular:
Pulsul:
Frecvența..........pulsații/minut
Ritm regulat….. /neregulat…...
Amplitudine……….
Tensiunea arterială (T.A.)
Sistolică……….mmHg
Diastolică……….mmHg
Probleme de dependență:
Tuse:
Momentul apariției……….
Frecvența..........
Expectorație:
Culoare……….
Miros……….
17
Aspect……….
Cantitate……….
Prezența sângelui (hemoptizie) temporară sau permanent……….
Dispnee:
Tipul..........
Condiții de apariție.........
Condiții de ameliorare..........
Durere toracică:
Localizare..........
Intensitate..........
Iradiere..........
Durata..........
Durere precordială:
Localizare..........
Intensitate..........
Iradiere..........
Durata..........
Palpitații:
Condiții de apariție.........
Culoarea tegumentelor:
Cianoza..........
Paloarea..........
2. Nevoia de mânca și a bea

Obișnuințe alimentare
Orarul meselor..........
Alimente preferate..........
18
Alimente față de care manifestă aversiune..........
Modul de preparare a alimentelor..........
Cantitatea de lichide ingerate..........
Restricții alimentare impuse de dietă, cultură, religie..........
Apetit.........
Opinia privind modul de alimentație: echilibrat…../ dezechilibrat…..
Alimentație inadecvată prin deficit din punct de vedere cantitativ și

cantitativ
Incapacitate de a se alimenta generată de imposibilitatea de a tăia
alimentele, de a duce alimentele sau lichidele la gură..........
Masticație deficitară
Deglutiție dificilă
3. Nevoia de a elimina
Căi de eliminare:
Urina:
Micțiuni:
Frecvența ………../zi
Ritm……….
Diureza……….ml/24 ore
Materii fecale:
Defecația:
Frecvența scaunelor………./zi
Orarul emisiei scaunelor
19
Caracteristicile scaunelor
Transpirație:
Caracteristici……….
Menstruație:
Ritm……….
Durata……….
Caracteristici……….
Meteorism abdominal………, Zgomote intestinale……….,

Flatulența……….,Crampe
abdominale……,Diaree……….,Constipație…….
4. Nevoia de a se mişca,a păstra o bună postură

Sistemul osteo-articular:
Integru, mobil
Mobilitate articulară..........
Amplitudinea mișcărilor..........
Forța musculară..........
Capacitate de deplasare: independent (singur)/ cu ajutorul
mijloacelor ajutătoare: baston, cârjă, cadru de mers, fotoliu rulant.
Poziții particulare ale corpului și/sau ale membrelor..........
Stabilitate și echilibru în timpul deplasării..........
20
Efectele sindromului de imobilizare:
Tegumentare, musculo-scheletice, respiratorii, urinare, gastro-
intestinale, cardio-vasculare, psiho-sociale……….
5. Nevoia de a dormi, a se odihni

Obișnuințe legate de somn:
Durata somnului în 24 de ore……….
Capacitatea de a adormi………., ʺritualuriʺ folosite pentru
adormire……….
Calitatea somnului……….
Cunoștințe cu privire la necesițățile de somn……….
Manifestări ale tulburării nevoii de somn și odihnă:
Oboseală.........., Irascibilitate.........., Somnolență diurnă..........,
Dificultăți ale atenției și concentrării.........., Treziri frecvente..........,
Insomnie posttrezire.........., Coșmaruri..........
6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

Evaluarea capacității de a se îmbrăca şi dezbrăca:
Independența totală (pacientul este capabil să se îmbrace/ dezbrace
singur)..........
Independență parțială (pacientul este necesită ajutor pentru a se
îmbrăca/ dezbrăca)..........
Dependență de o altă persoană(pacientul este incapabil să se
îmbrace/ dezbrace singur)..........
21
Pacientul refuză să se îmbrace/ dezbrace..........
Atitudine față de ținuta vestimentară:
Aspectul ținutei……….
Gusturi vestimentare……….
Interes pentru o ținută vestimentară adecvată, curată……….
Ținută inadecvată datorată tulburărilor psihice..........
Incapacitatea de a se îmbrăca sau dezbrăca datorită deficitului
motor..........
7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite

normale
Temperatura corpului:
Dimineața………., Seara……….
Interpretarea curbei termice……….
Adaptarea comportamentului în funcție de temperature mediului
ambient……….
Hipertermie (febră) manifestată prin tegumente calde,
transpirate/cefalee/ convulsii/ tahicardie/ tahipnee/
frisoane/deshidratare……….
Hipotermie manifestată prin tegumente reci/ bradicardie/bradipnee/
confuzie/ paloare/ oligurie……….
22
8. Nevoia de a-și menține tegumentele curate, integre
Atitudine față de păstrarea igienei corporale:
Preocupare……….
Dezinteres……….
Exces de pudoare……….
Refuz……….
Cunoștințele pacientului privind:
Modul de îngrijire pentru menținerea igienei corporale..........
Scopul îngrijirilor igienice și importanța lor pentru menținerea
sănătății..........
Incapacitate sau dificultate de a-și spăla tegumentele, părul, de a-și
tăia unghiile, de a-și rade barba..........
9. Nevoia de a evita pericolele

Aprecierea riscului de accidentare:
Percepție senzorială
deficiențe de auz ...../văz.....
alterarea simțului tactil...../olfactiv...../gustativ.....
Atitudinea pacientului în legătură cu prevenirea accidentelor și
evitarea pericolelor..........
Cunoștințele pacientului în legătură cu prevenirea accidentelor și
evitarea pericolelor..........
Lipsa cunoștințelor și/sau neutilizarea mijloacelor de securitate
23
10. Nevoia de a comunica
Capacitatea senzorială:
Auz...../Văz...../ Gust...../Miros...../Pipăit.....
Comunicare verbală:
Limbaj…../ Coerență..../ Intonație...../ Ritm.....
Scris inteligibil...../ neinteligibil.....
Comunicare nonverbală:
Mimică...../ Gesturi...../ Grimase...../ Atitudinea corpului.....
Dorința de a comunica:
Comunicarea cu familia…../ anturajul…../echipa de îngrijire…..
Exprimarea sentimentelor și emoțiilor……….
Statusul mental:
Orientare temporospațială……….
Capacitatea de concentrare……….
Capacitatea de memorare……….
Imposibilitatea comunicării verbale datorită afaziei
11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credințe şi valori

Comportamente și atitudini:
Apartenența la o anumită religie……….
Participarea la serviciul religios……….
Citirea cărților religioase……….
Respectarea restricțiilor impuse de religie……….
Existența unor restricții care generează refuzul asistenței medicale
datorită apartenenței la o anumită religie……….
24
Perceperea bolii ca o pedeapsă……….
Refuzul asistenței medicale specializate...........
Neacceptarea unei proceduri..........
12. Nevoia de a fi ocupat și realizare

Atitudinea pacientului în legătură cu desfășurare unor activități:
Participarea la îngrijiri……….
Capacitatea de a lua decizii……….
Exprimarea dificultății de a îndeplini un rol (lipsă de motivație, apatie,
descurajare, tristețe, lipsă de încredere în propriile forțe)……….
Frustrare în raport cu obligațiile impuse de rol……….
13. Nevoia de a se recrea

Obiceiuri pentru recreere:
Tipul activităților recreative……….
Frecvența……….
Mod de organizare……….
Efectul activităților: satisfacție…../destindere…../plăcere…..
Incapacitatea pacientului de a desfășura activități recreative……….
25
14. Nevoia a învăţa să-și păstreze sănătatea
Cunoștințele pacientului despre:
Starea de sănătate actuală..........
Factorii de risc pentru anumite îmbolnăviri..........
Tratament..........
Complicații..........
Evoluție..........
Interesul și motivația pacientului pentru a învăța:
Tendința de a pune întrebări, de a se informa……….
Resurse de învățare……….
Factori care influențează învățarea……….
Prezența deficitelor senzoriale……….
Prezența deficiențelor de atenție și concentrare……….
Lipsa resurselor (financiare, materiale şi material didactic) de care
dispune pacientul la domiciliu……….
26
Aprecierea stării/statusului neurologic al pacientului
Examenul sistemului nervos:

Evaluarea funcţiei cerebrale implică determinarea:
1. nivelului de conştienţă;
2. comportamentului;
3. performanţelor intelectuale.
o Gradul de conştienţă
Pentru examinarea stării de conştienţă a pacientului,
asistenta
evaluează abilitatea acestuia de a relaţiona cu sine şi cu mediul
înconjurător. Termeni utilizaţi in mod uzual pentru a descrie nivelul
de conştienţă precum: confuz, obnubilat, stuporos, letargic, comatos
au o accepţiune diferită de la o asistentă medicală la alta.
Tulburările calitative ale stării de conştienţă se pot manifesta

prin:
 confuzia: se referă la faptul că pacientul este dezorientat,
incoerent în gândire şi acţiune, prezintă tulburări de
percepţie şi de ritm veghe-somn.
 delirul: pacientul este dezorientat, agitat şi prezintă tulburări
majore ale percepţiei (obsesii, halucinaţii, fragmente
ideative polimorfe, absurde).
Tulburările cantitative ale stării de conştienţă se pot

manifesta prin:
27
 obnubilare: deşi pacientul este treaz, reacţiile sale sunt
încetinite, acesta sesizează doar parţial evenimentele din
jur;
 somnolenţa: pacientul este somnoros, se trezeşte uşor,
reacționează mai lent la stimulii verbali, dar are o reacţie
promptă la stimullii dureroşi;
 coma: pierderea completă sau parţială a conştienţei, a
mişcărilor voluntare, a sensibilităţii, cu o conservare parţială
a funcţiilor vegetative.
o Componentele comportamentului
 Aspectul general (vârstă, greutate, înălţime, aspectul fizic
corelat cu vârsta biologică, postura şi poziţia corpului, statusul
general de curăţenie, starea danturii şi gingiilor etc.)
 Activitate motorie (coordonare, prezenţa de ticuri, grimase,
etc)
 Dispoziţie şi afectivitate (atitudine în timpul evaluării:
depresie, apatie, ostilitate; răspuns emoţional inadecvat, dispoziţie
schimbătoare, limbaj: bradilalie)
 Gândire (prezenţa de iluzii şi halucinaţii, incoerenţă,
confuzie, etc.).
o Nivelul performanţelor intelectuale

 Memoria de fixare pentru evenimentele recente se
poate evalua interogând pacientul despre evenimente ce s-au
petrecut mai devreme, în decursul zilei respective;
28
 Memoria de evocare pentru evenimente ce au avut
loc în trecutul îndepărtat sau apropiat al pacientului;
 Abilitatea de a face calcule simple (ex. 2+2=4 ), de a
număra înapoi pornind de la 100;
 Aflarea de la pacient a unor informaţii generale:
interogarea pacientului despre evenimente curente
Disfuncţii cerebrale specifice:

o Disfuncţii ale limbajului:
Limbajul este cel mai dezvoltat şi mai eficient mijloc de comunicare.

Tulburările de limbaj mai frecvent întâlnite:
 Tulburări de pronunţare:
 DISFONIA: alterarea timbrului vocii care devine răguşită;

 AFONIA: imposibilitatea de a emite sunete, ca urmare a
lezării corzilor vocale;
 DISARTRIA: articularea defectuasă a cuvintelor datorată
nervilor care intervin în articularea cuvintelor.
 Tulburări ale recepţiei, înţelegerii şi exprimării verbale
 AFAZIA reprezintă incapacitatea unei persoane de a se

exprima prin limbaj scris sau vorbit.
Există 3 tipuri de afazie:

1. expresivă (motorie, afazia Broca): pacientul înţelege ceea ce
i se spune, dar este incapabil să se exprime;
29
2. receptivă (senzitivă, afazia Wernicke): pacientul nu este
capabil să înţeleagă ceea ce i se spune.
3. mixtă: asocierea celor două.
Pentru orice tip de afazie, asistenta medicală trebuie să evalueze :

 utilizarea limbajului,
 fluenţa vorbirii,
 răspunsul la comenzi simple,
 abilitatea de a identifica obiecte familiare.
o Disfuncţii ale activităţii motorii specializate, ale gestualităţii
Praxia semnifică capacitatea de executare a gesturilor adecvate
atingerii unui scop.
 APRAXIA
- reprezintă lipsa abilităţii de a executa gesturi adecvate unui
scop fixat, în absenţa paraliziei. Bolnavul se opreşte la actele
componente de gesturi sau nu pespectă ordinea normală a
gesturilor.
- pentru evaluarea acestei disfuncţii, este necesar:
 să evaluăm abilitatea pacientului de a efectua ADL-urile (de
exemplu: spălatul pe faţă, pieptănatul părului, etc.);
 să solicităm pacientul să imite gesturi familiare (de
exemplu: să sufle pentru a stinge un chibrit, etc.)
o Disfuncţii senzoriale
Gnozia este o funcţie integrativă, datorită căreia individul recunoaşte
obiectele şi fenomenele din mediul extern şi intern şi semnificaţia lor,
pe baza calităţilor senzitivo-senzoriale ale acestora.
30
AGNOZIA
- este lipsa abilităţii de a recunoaşte obiecte ca urmare a
stimulării senzoriale.
Cele 3 forme comune de agnozie sunt:
 agnozia auditivă;
 agnozia vizuală;
 agnozia tactilă.
 Agnozia auditivă: pacientul se află în imposibilitatea de a

recunoaşte obiectele după sunet. Poate apărea ca urmare a lezării
lobului temporal. Asistenta evaluează abilitatea pacientului de a
recunoaşte un sunet familiar şi de a identifica sursa de producere a
lui (de exemplu: sunetul produs de spargerea unui pahar, mieunatul
unei pisici).
 Agnozia vizuală: pacientul nu este capabil să recunoască un
obiect doar privindu-l. Apare ca urmare a lezării lobului occipital.
Asistenta evaluează abilitatea pacientului de a numi un obiect
familiar (ex. o fotografie a unei case) folosindu-se doar de văz.
 Agnozia tactilă: pacientul se află în imposibilitatea de a
recunoaşte un obiect cu ajutorul simţului tactil (pipăit). Apare din
cauza lezării lobului parietal, măduvei spinării sau cerebelului.
Asistenta medicală evaluează abilitatea pacientului de a recunoaşte
un obiect familiar (un creion, un piaptăn )aşezat în mâna acestuia, în
timp ce ochii trebuie menţinuţi închişi.
Stereognozia reprezintă identificarea unui obiect numai prin pipăit,
datorită asocierii senzaţiilor cu memoria.
31
Categorii de deteriorări funcţionale
Cele mai multe afecțiuni ale sistemului nervos central şi periferic

se soldează cu sechele disfuncţionale de gravitate variabilă,
ajungându-se uneori până la handicapuri severe.
Clasificarea IDH (International Clasification of Impairment, Disability

and Handicap) – 1980;
A. Infirmitatea
(engleza: impairment = defect/deficit, anomalie, sechelă)
- Constă în anormalitatea unei funcţii fiziologice sau

psihologice ori a unei structuri anatomice;
- Survine ca urmare a unei afecţiuni ce produce alterări

structurale şi funcţionale, de ordin psihologic, fiziologic sau anatomic
cu consecinţă în plan funcţional local, care permit însă desfăşurarea
unei activităţi profesionale normale.
Ex:
 redoarea articulară = scăderea mobilităţii articulaţiei ca

urmare a imobilizării prelungite la pat
 tulburări de limbaj, comunicare, ca urmare a produceriiunui

accident vascular cerebral
B. Incapacitatea
(engl: disability = disfuncție, restricție/ limitare de activitate sau

funcţie)
32
- Constă în diminuarea parţială sau în totalitate a capacităţii
de a performa o activitate în maniera sau într-un grad considerat
normal pentru o fiinţă umană, această reducere încadrându-se totuşi
în limite normale;
- Se instalează pe fondul uneia (sau mai multor) infirmităţi,

totuși nu orice infirmitate generează incapacitate dar,din păcate,
chiar o infirmitate minoră poate determina incapacitate totală;
- În lipsa unor metode eficiente de prevenire a incapacităţii,

sunt afectate performanţele şi disponibilităţile de a performa diferite
activităţi, deci incapacitatea reflectă perturbarea ce apare la nivel de
individ şi nu la nivel de organ sau sistem ca infirmitatea;
- Are impact negativ asupra performării activităţilor zilnice

(ADL-uri).
Ex:
 dificultăţi de îngrijire;
 dificultăţi de locomoție.
C. Handicapul /Invaliditatea
Handicapul
- Dezavantajul social al unui individ (acesta devine dependent

social şi profesional) survenit în urma instalării unei infirmităţi sau
incapacităţi care limitează sau opreşte îndeplinirea unui rol normal în
33
societate, în raport cu vârsta, sexul, factorii socio-culturali și
împietează asupra desfăşurării vieţii normale).
Ex:
 handicap de integrare socială, de instruire.
Invaliditatea
 Scăderea totală sau numai în parte a capacităţii de muncă

datorată unei afecţiuni patologice sau unui accident şi care este
urmată de reducerea veniturilor; aceste aspecte sunt reversibile sau
nu.
Concluzii:
Organ/sistem afectat → infirmitatea
Infirmitatea → incapacitate
Incapacitate → infirmitate
Ex: un pacient care a suferit un AVC soldat cu hemiplegie dreapta

spastică, din cauza redorii la nivelul umărului drept nu se poate
autoîngriji (nu-şi poate face toaleta zilnică: pieptănat, spălat pe faţă
etc.)
În funcţie de gradul afectării, se evaluează gradul de

dependenţă a pacientului:
 dependent de pat
 parţial dependent
34
 independent la domiciliu
 integrat socio-profesional
La pacienţii cu afecţiuni neurologice:
Infirmităţile – au caracter monoton (tulburări de mers, de

coordonare, de echilibru, de sensibilitate, de coordonare, de vorbire,
de memorie)
Incapacităţile şi handicapurile – pot fi complexe şi grave

(incapacitate de locomoţie, de autoîngrijire, de comunicare, de
orientare, de integrare socială, economic etc.)
35
Îngrijirea pacientului cu accident vascular cerebral (AVC)
Definiție:
Accidentul vascular cerebral reprezintă:
 leziunea cerebrală nontraumatică;

 cu afectarea neuronului motor central (sindrom de neuron
motor central);
 produsă ca urmare a ruperii sau ocluziei unor vase sanguine
cerebrale;
 cu întreruperea fluxului sanguin către o anumită regiune a
creierului;
 cu apariția bruscă a unui deficit neurologic.
Accidentul vascular cerebral reprezintă a treia cauză de deces

in Statele Unite şi una din principalele surse de dizabilitate în rândul
populaţiei adulte.
Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă una dintre

principalele cauze de mortalitate la nivel mondial
- 25 - 33% din pacienți decedează ca urmare a producerii

AVC.
Dintre aceștia, aproximativ 1/3 din pacienţii cu AVC mor în

prima lună şi între 25-40% decedează în primul an.
AVC-ul constituie:
36
 a doua cauză de deces la persoanele de peste 60 de ani și
 a 5-a cauză de mortalitate în intervalul de vârstă 15-59 ani.
Mortalitatea prin AVC a scăzut în ultimii ani, datorită:
 unei mai bune îngrijiri în perioada acută;
 scăderii severităţii AVC;
 diagnosticului precoce al AVC.
Totuși, ceva mai mult de jumătate dintre cei care

supravieţuiesc unui accident vascular cerebral prezintă afectarea în
diverse grade a statusului neurologic, 33% rămânând cu dizabilitate
fizică și psihică permanentă, având nevoie de asistență pentru traiul
zilnic.
De aceea, implicaţiile pe plan socio-uman şi material care
rezidă din asigurarea asistenței medicale a acestor pacienți sunt
colosale.
37
Clasificarea AVC:
 în funcție de tipul afectării vaselor cerebrale:
• AVC ischemice (blocarea fluxului sanguin)

- reprezintă trei sferturi din totalul AVC-urilor.
- un tip particular de AVC ischemic este accidentul ischemic
tranzitor (AIT)
- produse prin ischemo-infarctizarea cerebrală ca urmare a
aterosclerozei cu tromboză sau ca urmare a emboliei
- AVC ischemice reprezintă trei sferturi din totalul AVC-urilor și
pot fi:
 AVC trombotic (aterosclerotic);
 AVC embolic (fibrilație atrială).
• AVC hemoragice (ruperea unui vas de sânge)
 subarahnoidian;
 intraparenchimatos.
- se datoresc hemoragiilor intracerebrale sau subarahnoidiene
- reprezintă 15% din totalitatea AVC.
în funcție de evoluție:
• accident ischemic tranzitor (AIT);
• accident ischemic constituit;
• infarctul malign al arterei silviene.
38
Tabloul clinic
Simptomatologia AVC-urilor diferă în funcție de localizarea și

extinderea leziunii cerebrale.
a) deficitul motor al membrelor de o parte a corpului :

 parțial: hemipareză
 total: hemiplegie
Hemiplegia este cauzată de leziunea de etiologie vasculară

unilaterală a căilor piramidale la nivelul creierului. Lezarea emisfere
cerebrale determină apariția deficitului motor al membrelor de pe
partea opusă a corpului (AVC ischemic drept soldat cu
hemiplegie/pareză stângă)
b) afectarea tonusului muscular:
 faza flască: - hipotonie musculară, iniţial cu dispariţia totală a
funcţiei motorii musculare, cu durată de până la 1-3 luni
 faza spastică: - hipertonie musculară, elastică, în ʺlamă de
briceagʺ, ce interesează, de regulă:
- musculatura flexoare a membrului superior;
- musculatura extensoare a membrului inferior.
c) modificarea reflexelor osteotendinoase (ROT):
 în faza flască: abolite;
 în faza spastică: vii, exagerate.
d) prezența de reflexe patologice:
- în faza spastică: reflex cutanat plantar inversat (RCP în
extensie, semnul Babinski pozitiv)
39
- alte reflexe patologice: palmo-mentonier (Marinescu-
Radovici), Hoffmann, Rossolimo, Tolouse, etc
e) reflexele cutanate:
- reflexele cutanate abdominale (RCA) șI cremasteriene sunt
abolite, indiferent de faza bolii.
f) prezența tulburărilor de vorbire:
- apar în cazul afectării emisferei cerebrale stângi, deoarece
centrul vorbirii se află la dreptaci la acest nivel (ex. AVC
ischemic carotidian stâng soldat cu hemiplegie dreaptă și
afazie expresivă)
afazia:
- expresivă (motorie, afazia Broca): pacientul înţelege ceea ce
i se spune, dar este incapabil să se exprime;
- receptivă (senzitivă, afazia Wernicke): pacientul este

incapabil să înţeleagă ceea ce i se spune;
- mixtă: asocierea celor două.
disartria: articularea defectuoasă a cuvintelor.
g) prezența tulburărilor de sensibilitate/ senzoriale (hemihipoestezii
– diminuarea sensibilității la o jumătate a corpului, parestezii –
furnicături, senzație de amorțeală):
- superficială : tactilă, termică și dureroasă;
- profundă: mioartrokinetică, vibratorie.
h) prezența tulburărilor de echilibru
i) prezența tulburărilor de vedere (hemianopsie, diplopie – vedere
dublă)
j) prezența tulburărilor de comportament și personalitate :
- depresie
40
Reabilitarea este un proces de redobândire şi învăţare, care caută
să accelereze şi să maximizeze recuperarea după AVC. Ea
urmăreşte să ajute pacientul să-şi recâştige independenţa în mai
multe zone:
- autoîngrijire: redobândirea capacității de a se alimenta, a-și

face toaleta, a se îmbrăca, a folosi WC-ul;
- aptitudini legate de nevoia de a se mișca: transferuri, mers,

ortostatism deplasarea cu ajutorul fotoliului rulant
- aptitudini legate de comunicarea verbală sau scrisă;
- aptitudini cognitive legate de capacitatea de memorare;
- aptitudini legate de interacțiunea cu alte persoane.
- reintegrarea pe cât posibil în familie și comunitate.
 Reabilitarea post AVC este un proces îndelungat, care

durează uneori toată viața și necesită, în funcţie de natura deficitului
neurologic, o echipă medicală multidisciplinară, din care fac parte
alături de:
- medicul specialist de recuperare/reabilitare medicală, medic

neurolog, geriatriu, internist, boli nutriție ,psihiatru sau din alte
specialități, medic de familie
 asistente medicale (generaliste, de balneofizioterapie,

nutriție și dietetică);
 kinetoterapeut;
41
 terapeut ocupaţional/ergoterapeut;
 psiholog;
 logoped.
 membri familiei
Prevenția reprezintă cel mai bun tratament pentru AVC și un
aspect important al îngrijirii pacientului.
Factorii de risc pentru producerea AVC
Trebuie să cunoaștem și să educăm pacientul in legătură cu:
- factorii de risc pentru producerea AVC- urilor;

- rolul important al unui stil de viață sănătos.
Cunoașterea factorilor de risc pentru producerea AVC- urilor
este deosebit de importantă, deoarece educarea persoanelor aflate
la risc ar putea fi o reală metoda de prevenție a apariției accidentului
vascular cerebral, ducând astfel la o scădere considerabilă a
incidenței bolii.
Factorii de risc pentru producerea AVC coincid cu factorii de
risc cardiovascular:
 hipertensiunea arterială;
 diabetul zaharat;
 obezitatea;
 stressul;
 sedentarismul;
 fibrilația atrială;
 dislipidemia mixtă
42
Factorii de risc pentru producerea AVC pot fi:
- modificabili;
- nemodificabili.
Factorii de risc modificabili sunt:
 Vârsta:
Deși în prezent, accidentul vascular este tot mai frecvent

întâlnit în rândul populației tinere, pe fondul existenței malformațiilor
vasculare cerebrale – anevrisme, s-a dovedit că, odată cu înaintarea
în vârstă, riscul apariției bolii cerebrovasculare este mult mai mare.
Incidența AVC este în continuă creștere în țările cu venituri

mici și medii, numărul pacienților cu AVC crescând la nivel mondial
datorită îmbătrânirii populației.
 Sexul:
Accidentul vascular cerebral se produce mai frecvent în rândul

populației de sex masculin, însă rata mortalitații din cauza patologiei
cerebrale este mult mai crescută la femei.
 Antecedente familiale :
Probabilitatea de apariție a accidentului vascular cerebral este

mai mare în cazul persoanelor care prezintă încărcare ereditară, deci
ai căror membri de familie au sau au prezentat această patologie.
 Antecedente personale patologice:

43
Riscul de apariție a accidentului vascular cerebral crește în
cazul persoanelor care au suferit deja un episod de atac cerebral.
Factorii de risc modificabili sunt:
 Hipertensiunea arterială:
Reprezintă poate cel mai important factor în apariția AVC-
ului, riscul producerii fiind direct proporțional cu gradul de creștere a
tensiunii arteriale. Monitorizarea și controlarea tensiunii arteriale ar
putea fi considerată principala măsură de prevenție în AVC.
 Fumatul:
Constituie o altă cauză a apariției AVC-ului. Riscul de apariție
a bolii se reduce la jumătate în momentul renunțării la fumat.
Fumatul conduce la ateroscleroza vaselor, care împreună cu
pierderea elasticității acestora ca urmare a înaintării în vârstă,
determină îngustarea lumenului vascular.
 Consumul exagerat de alcool:
Este considerat la rândul lui un alt obicei nociv al oamenilor,
acesta contribuind considerabil la creșterea incidenței infarctului
cerebral. Sunt pacienți care, în special pe perioada sărbătorilor,
întrerup din proprie inițiativă medicația antihipertensivă pentru a
putea consuma băuturi alcoolice, cunoscând faptul că unele
medicamente nu se pot asocia cu alcoolul.
 Diabetul zaharat:
Este unul din cei mai importanți si îngrijorători factori de risc,
frecvența AVC-urilor crescând de 2-3 ori la pacienții diabetici.
 Obezitatea și sedentarismul:
44
Activitatea fizică regulată reduce riscul apariției bolilor cerebro-
vasculare.
 Dislipidemia mixtă (hipercolesterolemia,
hipertrigliceridemia):
Este un alt factor de risc, care influențează apariția AVC-ului,
acesta fiind responsabil de apariția ischemiei cerebrale datorată
acumulării de grăsimi la nivelul vaselor de sânge (ateromatoză).
ISTORICUL BOLII:
 de obicei,debut brusc, însoţit sau nu de coma

 cu cefalee (în special în cazul AVC-urilor hemoragice),
alterarea stării de conștiență, tulburări de vorbire (afazie,
dizartrie), de vedere (diplopie- vedere dublă, hemianopsie),
de echilibru
 la un pacient cu (frecvent) sau fără factori de risc
cardiovascular (HTA, diabet zaharat, dislipidemie, fumat,
obezitate, stres, sedentarism)
 cu instalarea deficitului motor flasc al membrelor de o parte a
corpului (caracterizat prin absenţa mişcărilor voluntare
active, mişcări pasive exagerate, ROT abolite)
 deficitul motor flasc al membrelor virează într-un interval de
ore - zile – săptămâni spre spasticitate (apare rezistenţa
crescută la mişcarea pasivă însoţită de posturi ale
membrelor caracteristice spasticităţii piramidale) Acestea
sunt:
45
 pentru membrul superior: mâna în semiflexie, cu
degetele flectate în palmă, antebraţul în semiflexie şi
pronaţie (atitudine Wernicke-Mann);
 pentru membrul inferior: genunchi hiperextins ( genu
recurvatum), are tendinţa să calce pe vârful şi faţa
laterală a piciorului (picior în varus – equin).
 însoţit sau nu de tulburări de comunicare (afazie expresivă,
receptivă sau mixtă).
46
PLAN DE ÎNGRIJIRE A PACIENTULUI CU ACCIDENT
VASCULAR CEREBRAL (AVC)
1. NEVOIA DE A RESPIRA, A AVEA O BUNĂ CIRCULAŢIE

a. Nevoia de a respira:
La pacienţii cu AVC, pe lângă paralizia membrelor de o parte a

corpului se constată paralizia mușchilor intercostali, mușchi
respiratori accesorii. În plus, imobilizarea îndelungată la pat într-o
anumită poziție, de regulă în decubit dorsal determină o limitare a
expansiunii toracice în timpul respiraţiei, în special la nivelul
hemitoracelui afectat care conduce la perturbarea schimburilor
gazoase la nivel alveolar precum şi staza cu acumulare declivă a
secreţiilor. Stagnarea secrețiilor la nivelul plămânilor poate duce la
suprainfectarea acestora și apariția pneumoniei de decubit.
Tulburările de deglutiție (disfagia) sunt prezente la 30-65% din

pacienții cu AVC (infarct emisferic uni/bilateral sau la nivelul
trunchiului cerebral). Datorită imobilizării la pat, afectării capacităţii
de deglutiție a alimentelor administrate per os şi a ineficienţei
mecanismului tusei există riscul pătrunderii alimentelelor în căile
respiratorii. Acești factori cresc riscul producerii pneumoniei de
aspirație în lipsa cunoașterii și acordării de îngrijiri corespunzătoare.
În cazuri grave, pentru satisfacerea nevoii de a respira și

favorizarea oxigenării tisulare, pacienții pot avea nevoie de sondă
pentru oxigen. Uneori se montează sondă nazo-gastrică pentru
alimentarea pacientului. Acești pacienți pot prezenta risc crescut de
47
infecții sau leziuni locale de presiune ale mucoasei nazale. De
aceea, îngrijirea mucoasei nazale este deosebit de importantă.
Materiale necesare pentru îngrijirea mucoasei nazale:
- tampoane sterile;
- soluție lubrefiantă (vaselină);
- ser fiziologic;
- apă oxigenată diluată sau alt antiseptic de mucoase (cu
clorhexidină);
- tăviţă renală;
- mănuşi de cauciuc.
Pregătirea pacientului:
- se informează pacientul, explicându-i-se necesitatea tehnicii
și modul de derulare a acesteia;
- pacientul este aşezat în decubit sau pe scaun, cu capul în
hiperextensie şi în ușoară rotație.
Tehnica de lucru:
- pentru fiecare nară se foloseşte alt tampon;
- se curăţă fosele nazale cu tampoane umezite cu ser
fiziologic (la nevoie se îndepărtează crustele prin lubrefiere
cu vaselină);
- tot cu ajutorul tampoanelor se aplică apa oxigenată sau
antisepticul de mucoase;
- cu o compresă sterilă se tamponează cu antiseptic şi
tegumentele din zona oro nazală.
- dacă sonda este montată, se procedează astfel:
 se dezlipeşte plasturele de pe nas şi faţă;
 se retrage sonda 5-6 cm;
48
 se curăţă urmele de bandă adezivă;
 se schimbă poziţia sondei şi se fixează din nou.
Obiective de Intervenţiile
Diagnostic de îngrijire
îngrijire asistentei medicale
Risc de complicaţii - pacientul să - asistenta medicală
pulmonare(bronho- prezinte un monitorizează
pneumonie de decubit) clearance frecvența
datorate sindromului adecvat al căilor respiratorie;
de imobilizare respiratorii - asistenta medicală
Respirație ineficace - pacientul să ajută pacientul în
legată de scăderea prezinte o abordarea unei
expansiunii pulmonare respirație poziții care să
datorită imobilizării, normală (12-20 favorizeze
paraliziei musculaturii respirații/min), expansiunea toracică
respiratorii accesorii cu mișcări (semișezând)
(mușchi intercostali, respiratorii - asistenta medicală
diafragm), manifestată simetrice institue măsuri de
prin bradipnee, - pacientul să profilaxie a
respirație superficială elimine secrețiile complicaţiilor
Clearance inadecvat al - pacientul să nu pulmonare;
căilor respiratorii legat prezinte - asistenta medicală
de stagnarea zgomote aerisește încăperea,
secrețiilor la nivel respiratorii asigură temperatura
pulmonar anormale (raluri) de confort termic
(20-22° C) în
49
camera, se
umezește aerul din
încăpere;
- asistenta medicală
educă pacientul şi
familia acestuia cu
privire la importanţa
în fluidificarea
secrețiilor și
favorizarea
expectorației a unei
hidratării adecvate;
Notă: la un pacient
cu o hidratare
adecvată
(2000ml/zi), o tuse
slabă poate disloca
uşor secreţiile.
învață pacientul
exerciții de respirație
profundă pe care
acesta să le repete
de mai multe ori în
decursul aceleiași
50
zile;
- lichidele vor fi
administrate cu
ajutorul tubului de
plastic (pai flexibil
sau tub confecţionat
din perfuzor), cănii
cu cioc sau paharului
(care se umple pe
jumătate);
învaţă pacientul şi
familia acestuia
tehnica drenajului
postural;
identifică prezenţa
oricăror zgomote
respiratorii anormale;
administrează
tratamentul prescris
de medicul curant (la
nevoie pregăteşte
iniţierea liniei
51
venoase)
Risc de complicații Pacientul să nu - asistenta medicală
pulmonare prezinte evaluează prezenţa
(pneumonie de complicații tulburărilor de
aspirație) datorat pulmonare deglutiţie pentru
tulburărilor de alimentele solide sau
deglutiție lichide;
- în timpul
alimentaţiei, capul şi
toracele pacientului
vor fi menţinute
ridicate (prin
susţinere de către o
altă persoană sau
prin sprijinire cu
ajutorul mai multor
perne);
oferă pacientului
alimente semisolide
(bolusuri mai mici de
hrană – piureuri,
lichide groase) și
lichide - supe, uşor
de mestecat şi
52
înghiţit, la o
temperatură
adecvată.
Risc de infecție a Pacientul să - asistenta medicală
mucoasei nazale prezinte inspectează
datorat prezenței mucoase mucoasa nazală
sondei de oxigen sau respiratorii pentru depistarea
nazogastrice integre semnelor de infecție
sau a leziunilor de
decubit la nivelul
mucoasei nazale
- se realizează
toaleta corectă a
mucoasei nazale
b. Nevoia de a avea o bună circulaţie:
Imobilizarea determină 3 complicaţii majore la nivelul

sistemului cardiovascular:
- hipotensiunea ortostatică;
- creşte travaliul cardiac;
-tromboflebită venoasă profundă (TVP) a membrului inferior

paralizat.
53
Hipotensiunea ortostatică:
 se manifestă prin apariţia senzaţiei de slăbiciune şi ameţeală

la ridicarea bruscă în ortostatism a unei persoane care a stat în
clinostatism o perioadă îndelungată.
 apare datorită:
- afectării sistemului nervos autonom, aflat în incapacitatea de

a egaliza aprovizionarea cu sânge;
- scăderii tonusului muscular general necesar pentru

producerea unei presiuni normale la nivelul venelor care participă la
realizarea întoarcerii venoase a sângelui spre inimă.
Creşterea travaliului cardiac:
- se produce datorită efortului suplimentar ce trebuie să-l

depună inima ca urmare a redistribuirii aprovizionării cu sânge în
timpul decubitului. Din această cauză pacientul resimte oboseală și
scăderea toleranței la efort.
Tromboza venoasă profundă (TVP):
Una dintre cele mai de temut complicaţii ale imobilizării

prelungite ce poate surveni după producerea unui AVC este
tromboflebita venoasă profundă a membrului inferior paralizat.
De aceea, instituirea şi cunoaşterea măsurilor de profilaxie,

precum şi diagnosticarea precoce sunt deosebit de importante,
54
deoarece boala este potenţial letală (prin embolie pulmonară) sau
invalidantă (prin sindrom posttrombotic).
Boala tromboembolică apare ca urmare a formării unui

trombus, de obicei puţin aderent, într-o venă profundă. Trombul este
format din elementele figurate ale sângelui. Apariția trombilor în
cazul pacienţilor paralizaţi este favorizată de staza venoasă şi
hipercoagulabilitatea sanguină. Staza venoasă reprezintă încetinirea
fluxului sanguin la confluenţa a două vene cu viteze de scurgere
diferite a sângelui. Datorită acestei scurgeri mai lente a sângelui
venos se favorizează marginaţia de elemente figurate, acumularea
de factori de coagulare, dereglându-se metabolismul endovenei şi
diminuându-se eficienţa mecanismului de spălare a endoteliului
venos. Ca urmare a constituirii de trombi apar leziuni ale endoteliului
vascular cu reacţie inflamatorie aferentă, ceea ce determină apariţia
tromboflebitei. Dacă trombul se detaşează de peretele vascular
acesta devine embol.
La bolnavii hemiplegici, factorul etiopatogenetic dominant îl

reprezintă staza venoasă determinată de suspendarea acţiunii
pompei musculare prin instalarea deficitului motor. Staza venoasă
prelungită determină pierderea funcţiei valvulare în sistemul venos
profund. Aşa cum se ştie, printre factorii favorizanţi ai circulaţiei de
întoarcere se numără şi capacitatea de aspiraţie a cutiei toracice şi a
diafragmului în inspir. Dar hemiplegicii imobilizaţi la pat prezintă o
respiraţie de tip superficial, în special la nivelul hemitoracelui afectat.
Acest fapt favorizează în plus staza venoasă şi poate explica
localizarea mai frecventă a TVP la nivelul membrului inferior stâng
55
(vena iliacă comună stângă este comprimată de artera iliacă comună
omonimă înainte de vărsarea ei în vena cavă sub un unghi deschis).
Deci, în concluzie, riscul de tromboză venoasă profundă este mai
ridicat în cazul hemiplegiei stângi.
Profilaxia TVP trebuie iniţiată în special la pacienţii cu AVC care

cumulează mai mulţi factori de risc trombotic: imobilizare prelungită,
obezitate, boli venoase preexistente – varice hidrostatice,
insuficienţă cardiacă, tromboză venoasă profundă a membrului
inferior paralizat în antecedente, hemiplegie stângă. Ea constă în
asocierea la tratamentul medicamentos (anticoagulante) a
mijloacelor fizical-kinetice:
De menționat că în cazul AVC hemoragice nu se dă tratament

anticoagulant!
Asistenta medicală trebuie să cunoască și să aplice tehnicile

învățate pentru profilaxia trombozei venoase profunde:
 Masaj uşor (netezire) a membrului inferior paralizat,

ascendent, cu evitarea traiectelor venoase
 Drenaj venos postural (posturare antideclivă a piciorului la
15-20○) ce favorizează returul venos
 Mobilizări pasive, ulterior pasiv-active sau/şi active asistate
în scopul prevenirii stazei hematice şi constituirii de coaguli
 Dacă este posibil se recomandă compresiuni pneumatice
intermitente aplicate pe muşchii gambei în ritm de 5
sec/contracţie, cu ajutorul aparatului Angiomat
56
 Atunci când este posibil şi dacă există cooperarea acestuia,
pacientul va fi învăţat să efectueze exerciţii de gimnastică
respiratorie diafragmatică şi contracţii izometrice ale
membrului inferior paralizat (coapsă, gambă, plantă) pentru
a facilita întoarcerea venoasă deficitară.
Tratamentul curativ al TVP
În stadiul acut al tromboflebitei profunde, alături de tratamentul

medicamentos (anticoagulant, AINS, antispastice) un rol deosebit de
important îl ocupă îngrijirile recuperatorii/nursingul de reabilitare.
Astfel, în primele 3-4 zile după producerea trombozei venoase

profunde, e contraindicată orice mobilizare a membrului inferior
afectat, precum şi masajul (chiar şi numai netezirea) acestuia. Deci,
orice suspiciune de tromboză venoasă profundă determină sistarea
mobilizărilor pasive şi a masajului (efleurage-ului) membrului
paralizat. Se menţine în continuare posturarea antideclivă a
membrului inferior şi abia din a 5-a zi se recomandă practicarea de
exerciţii de pedalare în pat, apoi masaj uşor cu evitarea traiectelor
venoase pentru a nu se mobiliza cheaguri de sânge. Recuperarea se
continuă cu mobilizări pasive ale tuturor articulaţiilor, urmate, dacă e
posibil, de mobilizări active, exerciţii de respiraţie diafragmatică
repetate de 4-5 ori în decursul unei zile cu rol de creştere a
întoarcerii venoase.
Se recomandă ca pacientul să fie ridicat în şezut scurtat din ziua

5-6 de la debutul tromboflebitei, iar în cazul în care inflamaţia a
cedat, se recomandă ciorapul elastic pe membrul inferior.
57
Verticalizarea pacientului se va face lent, deoarece ridicarea în
clinostatism a unei persoane care a stat în decubit dorsal o perioadă
îndelungată, se poate solda cu hipotensiune ortostatică manifestată
prin apariţia senzaţiei de slăbiciune şi ameţeală.
Pacientul va fi hidratat corespunzător per os dacă este posibil

sau prin perfuzie endovenoasă pentru că deshidratarea creşte
vâscozitatea sanguină și astfel crește riscul formării de trombi.
Pacientul va fi convins să renunţe la fumat pentru că fumatul

creşte agregarea trombocitară şi prin aceasta creşte riscul formării
de trombi.
În scop antiinflamator, se pot pune comprese reci pe membrul

inferior bolnav.
După ce cele două sisteme venoase (superficial şi profund) își

reiau comunicarea (adică la 3-4 zile de la debut) se înlocuiesc
compresele reci cu comprese Priessnitz stimulante pentru a grăbi
dezvoltarea circulaţiei colaterale.
58
Diagnosticul nursing Obiective Intervenţii nursing
Fatigabilitate și Pacientul să prezinte - asistenta medicală
toleranță scăzută la pulsul și tensiunea monitorizează atent
efort legată de arterială în limite funcțiile vitale (pulsul
creșterea travaliului normale și tensiunea
cardiac Pacientul să arterială);
desfășoare activități - asistenta medicală
fără să apară educă pacientul să
oboseala efectueze programul
Pacientul să de exerciții, adaptat
cunoască factorii de toeranței la efort;
risc pentru - asistenta medicală
producerea AVC-ului educă pacientul în
și importanța legătură cu
tratamentului respectarea
adecvat tratamentului
adecvat, în dozele
recomandate de
medic
Potențial de apariție Pacientul să nu - asistenta medicală
a trombozei prezinte complicații explică pacientului
venoase profunde circulatorii importanța
datorită imobilizării Pacientul să prezinte mobilizărilor pasive,
și a creșterii o întoarcere ulterior pasiv-active
coagulabilității venoasă normală sau/şi active asistate,
sângelui care prin pompajul/
contracția musculară
59
asigură întoarcerea
venoasă și astfel
previn staza
hematică şi
constituirea de
coaguli;
educă pacientul să-și
postureze antidecliv
membrul inferior
paralizat (piciorul va
fi ridicat la 15-20
grade) de planul
patului cu ajutorul
unei pături subțiri
făcută sul), pentru
facilitarea circulației
de întoarcere;
educă pacientul cu
privire la efectuarea
și repetarea
exercițiilor respiratorii
(respirația profundă),
care cresc presiunea
negativă
60
intratoracică,
favorizând
întoarcerea venoasă;
învață pacientul și
familia acestuia
importanța unei
hidratări adecvate,
explicându-le că
deshidratarea crește
vâscozitatea
sanguină și duce la
formarea de trombi;
administrează
terapia recomandată
de medic
(antiagregant
plachetar, trofic
venos,
anticoagulant).
61
NEVOIA DE A SE ALIMENTA ȘI A SE HIDRATA
Ca urmare a producerii unui AVC, pacientul poate prezenta

următoarele sechele: tulburări de deglutiție (pentru alimente solide,
lichide sau pentru ambele), tulburări de masticație. În plus, pe fondul
tulburărilor psihice: agitație, demență vasculară apărută la cei cu
AVC-uri repetate, dispoziție depresivă generată de alterarea îmaginii
corporale (prezența deficitului motor, a parezei faciale de tip central
cu căderea comisurii bucale de partea paralizată) și de
necunoașterea prognosticului bolii, pacientul poate prezenta
alterarea în diverse grade a nevoii de a se alimenta sau hidrata.
Diagnosticul
Obiective Intervenţii nursing
nursing
Alimentaţie Pacientul să - asistenta medicală
inadecvată prin aibă un regim evaluează capacitatea
deficit datorată: alimentar pacientului de a
- tulburărilor de corespunzător mesteca şi a înghiţi
deglutiţie atât din punct de alimentele;
- dificultăţii de vedere cantitativ - asistenta medicală
masticaţie cât şi calitativ. încurajează folosirea
- incapacității fizice Pacientul să protezelor dentare;
de procurare și aibă un aport - asistenta medicală
preparare a nutriţional încurajează reluarea
alimentelor adecvat pentru alimentaţiei per os
- stării depresive a-şi menţine atunci când este posibil;
- inapetenţei. greutatea - dacă nu este posibilă
- incapacității de a- alimentaţia per os
62
Diagnosticul
nursing
și exprima optimă. asigură alimentaţia
preferințele Pacienta să bolnavului prin sondă
nutriționale (afazie) înțeleagă nazogastrică sau
- alterării stării de necesitatea perfuzie intravenoasă
conștiență urmării unui (alimentație
regim alimentar parenterală), respectând
Pacientul să riguros recomandarea
prezinte o masă medicului curant;
musculară şi un - asistenta medicală
tonus muscular protejează lenjeria de
normal. pat când pacientul este
Pacientul să-și alimentat pasiv, în pat;
amelioreze - asistenta medicală
starea psihică susţine pacientul în
timpul alimentaţiei
pasive (capul pacientului
se menţine ridicat pentru
ca acesta să nu se
înece);
respectă preferinţele
alimentare ale
pacientului, dar și
regimul dietetic impus
de boală;
63
Diagnosticul
nursing
respectă restricţiile
alimentare impuse de
boala şi afecţiunile
asociate şi discută cu
familia cu privire la
regimul alimentar ce
trebuie respectat şi la
domiciliu;
oferă pacientului
alimente uşor de înghiţit
(supe, piure) şi de
mestecat, la
temperatura adecvată;
stabileşte orarul de
alimentaţie;
- lichidele vor fi
administrate cu ajutorul
tubului de plastic (pai
sau tub confecţionat din
perfuzor), cănii sau
paharului (care se
umple pe jumatate);
64
Diagnosticul
nursing
creează o ambianță
plăcută pentru servirea
mesei, un mediu curat
( se îndepărtează
ploștile, urinarele, etc.);
asigură suport psihic
Potențial de Pacientul să - asistenta medicală
alterare a integrității aibă un aport identifică factorii care
tegumentelor legată nutritional și contribuie la o ingestie
de: hidric inadecvată de alimente;
- scăderea ingestiei corespunzător, - asistenta medicală
de nutrienți care pentru a preveni explică pacientului care
intervin în refacerea apariția sunt alimentele
țesuturilor și malnutriției și necesare pentru a avea
- aportului hidric respectiv a o dietă adecvată
insuficient deshidratării și (alimente permise și
favorizarea interzise);
leziunilor - asistenta medicală
tegumentare oferă pacientului
informații despre
conținutul caloric al
alimentelor și identifică
alimentele preferate de
65
Diagnosticul
nursing
acesta;
educă pacientul să
consume lichide în
cantități adecvate.
Potențial de deficit Pacientul să fie - asistenta medicală
lichidian, legat de echilibrat din evaluează cunoștințele
ingestie inadecvată punct de vedere pacientului cu privire la
de lichide hidric necesitățile hidrice;
explică pacientului și
familiei acestuia efectele
deshidratării, în special
la pacienții imobilizați la
pat;
face bilanțul ingesta-
excreta.
66
NEVOIA DE A ELIMINA
Pacientul cu accident vascular cerebral, poate prezenta disfuncții

vezicale, în sensul incontinenței sau retenției urinare, dar și tulburări
de eliminare fecală, cu predispoziție spre constipație.
În perioada postacută, datorită imobilizării la pat prin prezența

deficitului motor flasc al membrelor de o parte a corpului și
posibilelor tulburări micționale, este necesară instalarea unei sonde
vezicale.
Înainte de această manoperă, asistenta medicală efectuează

toaleta organelor genitale externe
Tehnica montării sondei vezicale:
Materiale necesare
 pentru toaleta genitală:
- săpun lichid obişnuit, pentru spălarea mâinilor;
- apă călduţă;
- mănuşi nesterile de unică utilizare;
- șervete textile curate;
- paravan (când sondarea se face în salon)
- ploscă/urinar.
 pentru sondaj:
- săpun lichid obişnuit, pentru spălarea mâinilor;
- antiseptic, soluţie apoasă (clorhexidină apoasă–Clorhexin B,
octenidină- Octenisept sau PVPI - Betadine);
- mănuşi sterile;
67
- comprese sterile;
- sonde sterile, alese după două criterii:
 în funcție de materialul din care este confecționată, durata
sondajului este de :
sub 15 zile: sondă latex siliconat sau teflonat
peste 15 zile: sondă din silicon pur
 în funcție de sex, calibrul sondei este de:
12-14 ch la femei:
16-18 ch la bărbaţi.
- lubrifiant: apă sterilă în fiole sau fiole cu HHC steril;
- leucoplast;
- sac pentru deşeuri galben;
- sac colector antireflux, vidanjabil, cu inel de prelevare, de
preferinţă steril la exterior;
- suport pentru sac adaptat la pat.
Tehnica de lucru
Pasul I : toaleta organelor genitale externe
 spălaţi-vă pe mâini cu săpun obişnuit;
 îmbrăcați mănuşile nesterile;
 poziționați plosca sub șezutul pacientului;
 spălaţi larg, cu săpun obişnuit regiunea ano-genitală, dinspre
anterior înspre posterior, adică dinspre meatul urinar spre
coapse şi regiunea anală;
 clătiţi abundent cu apă călduţă;
 uscaţi prin tamponare cu un şervet uscat;
 aruncaţi mănuşile în locul special amenajat;
 spălaţi-vă pe mâini.
68
Pasul II: antisepsia meatului urinar
 îmbrăcați mănuşile nesterile
 se va turna soluție antiseptică pe compresele sterile, cu care
se face antisepsia largă a meatului urinar
 mănuşile se vor arunca.
Pasul III: sondajul propriu-zis
 spălaţi-vă pe mâini;
 îmbrăcați mănuşi sterile şi scoateţi sonda din ambalaj
 verificaţi balonetul sondei
 lubrefiaţi sonda
Adaptaţi sonda la sacul/punga colectoare, respectând măsurile
de antisepsie (dacă sacul nu este steril în exterior e necesar ajutorul
celei de-a doua persoane; amboul va fi dezinfectat atunci cu grijă, cu
alcool iodat)
Poziţionaţi sonda şi umflaţi balonetul
Fixaţi sonda cu leucoplast:
- pe coapse pentru femei
- pe fese pentru bărbaţi
Fixaţi sacul pe suportul patului
Verificaţi scurgerea bună a urinii şi aspectul ei
Verificaţi montajul sac + sondă
Aruncaţi mănuşile utilizate în sacul galben
Apariţia uneia sau mai multor infecţii urinare la pacienții
sondați vezical, în special cu acelaşi germen, trebuie să genereze un
control atent al procedurilor, deoarece tot ce este posibil să nu fie
respectate procedurile de antisepsie.
69
Gestionarea corectă a sondei vezicale
Scop:
- Prevenirea infecţiilor urinare la bolnavii sondaţi, mai ales la
purtători de sondă a demeure prin evitarea contaminării sistemului
de drenaj.
Raționament:
- Orice debranşament sondă / sac este o poartă de intrare a
germenilor patogeni.
Locurile de contaminare pe un sistem de sondaj/drenaj vezical sunt

următoarele:
- joncţiunea meat urinar – sondă vezicală
- joncţiunea sondă urinară – furtun de drenaj
- joncţiunea furtun de drenaj – sac colector
- robinetul de golire a urinei.
Materiale necesare:
Pentru toaleta genitală:
- Ploscă
- Săpun lichid antiseptic
- Apă călduţă
- Şervete curate şi mănuşi nesterile
- Comprese
- Paravan (când sondarea se face în salon)
Pentru golirea sacului colector:
70
- Săpun lichid antiseptic sau săpun lichid obişnuit, folosit pentru
spălarea mâinilor
- Mănuşi nesterile
- Comprese sterile
- Soluții antiseptice: clorhexidină apoasă – Clorhexin B sau soluție
apoasă cu iod - Betadine
- Borcan curat
Pentru eventuale prelevări de urină:

- Săpun lichid antiseptic, folosit pentru spălarea mâinilor
- Comprese sterile
- Seringă + ac (fin), sterile
- Urocultoare (sterile)
- Antiseptic pe bază de alcool, clorhexidină sau iod
Tehnica de lucru:
Toaleta genitală a pacientului sondat se realizează odată pe
zi, respectând următoarele etape:
- Spălaţi-vă pe mâini cu săpun lichid obişnuit
- Îmbrăcați mănuşile nesterile
- Realizați toaleta regiunii ano-genitale cu ajutorul unor comprese
curate, îmbibate cu apă caldă şi săpun antiseptic, obligatoriu
dinspre meatul urinar înspre coapse şi regiunea anală, apoi clătiţi
abundent și uscaţi zona respectivă
Sonda va fi spălată cu ajutorul compreselor curate, de la
meatul urinar înspre joncţiunea sondă-sac, clătiţi şi uscaţi în acelaşi
sens, fără să vă întoarceţi înapoi. Operaţiunea va fi repetată în caz
de murdărire a sondei și contaminare cu scaun.
71
Golirea sacului colector:
- Spălaţi-vă pe mâini cu săpun lichid antiseptic
- Plasaţi robinetul de golire a sacului colector deasupra
borcanului, apoi cu ajutorul unei comprese îmbibată cu antiseptic se
va deschde robinetul
- Evitați să atingeţi gâtul borcanului
- După golirea completă,. închideţi robinetul, folosindu-vă
întotdeauna de compresa îmbibată cu antiseptic
În situațile în care se recomandă efectuarea prelevări de urină
și durata cateterizării a depăşit 72 de ore, sonda poate fi colonizată
cu germeni. De aceea, se recomandă ca prelevarea de urină să se
facă imediat după schimbarea cateterului urinar, respectând
următoarele reguli:
 Spălaţi-vă pe mâini cu săpun lichid antiseptic şi apoi puneţi-
vă mănuşile
Nu debranşaţi sistemul niciodată!
 Cu ajutorul unei comprese sterile, impregnată cu soluție
antiseptică, dezinfectaţi inelul de prelevare
 Puncţionaţi cu ajutorul acului steril
 Transferaţi urina în tuburile de prelevare/ urocultoare sterile
 Aruncați acul în colectorul de ace și materialul de unică
utilizare în sacul galben
 Spălaţi-vă pe mâini cu săpun antiseptic
Pentru controlul scurgerilor de urină, trebuie verificată de mai
multe ori pe zi fixarea sondei, respectiv fixarea pungii colectoaer la
pat.
72
Sacul este totdeauna situat sub nivelul vezicii pentru a
favoriza curgerea și colectarea urinei, dar nu va atinge pavimentul.
Schimbarea pungilor colectoare
Punga se va schimba împreună cu sonda.
Doar în cazuri excepţionale ( sac deteriorat) se va face
schimbarea acestuia fără sondă, respectând regulile stricte de
asepsie.
Pentru aceasta:
 Asistenta medicală își va spăla mâinile cu săpun lichid
antiseptic (sau se spală mâinile cu săpun lichid obişnuit şi se pun
mănuşi sterile)
 Asistenta medicală va folosind comprese impregnate cu
antiseptic, ajutați-vă pentru a deconecta sacul / sonda
 Conectaţi ferm amboul noului sacului la sondă
 Spălaţi-vă mâinile cu săpun lichid obişnuit
 Notaţi în foaia de observaţie schimbarea pungii colectoare
În situația în care pacientul prezintă vezică neurogenă de tip

retenție completă de urină (glob vezical), la indicația medicului urolog
se va monta sonda urinară Foley.
Supraîntinderea mușchiului detrusor:
- poate favoriza degradarea structurilor mioelastice din

peretele vezical
- produce refluxul vezico-ureteral, cu apariția de infecții urinare

înalte.
73
După eliminarea a 500 ml de urină hipercromă, se pensează
sonda și se va continua evacuarea uropresivă a vezicii urinare cu
500ml/ 30 minute până se evacuează complet vezica, apoi nu se mai
penseaza sonda. Golirea bruscă sau rapidă a vezicii urinare, în
special la persoanele în vârstă, poate conduce la declanşarea
fenomenului vegetativ.

Alterarea eliminării Pacientul să Se servește pacientul cu
urinare datorată: prezinte ploscă sau urinar
- afectării inervaţiei eliminare Se observă cantitatea
sfincterului vezical urinară de urină eliminată,
- imobilizării la pat normală. aspectul, culoarea și se
- prezenţei infecţiei Pacienta să notează în foaia de
urinare. prezinte observație
diminuarea Se asigură igiena
progresivă a regiunii genitourinare ori
episoadelor de de câte ori este nevoie,
incontinență și explicându-i-se acestuia
să importanța unei igiene
dobândească riguroase în prevenția
un control infecției urinare
urinar Se asigură aport hidric
satisfăcător corespunzător (per os și
parenteral)
Se recoltează urină
pentru examenul sumar/
complet de urină și
74
urocultură
Montarea sondei urinare
(se preferă cateterizarea
vezicală intermitentă
pentru a se reduce riscul
de apariţie a ITU).
Supravegherea
sondajului vezical şi la
nevoie schimbarea
cateterului.
Întocmirea “jurnalului
micţional”.
Sprijină pacientul în
vederea reluării
controlului micţional
(reeducare micţională).
Educă pacienta în
vederea efectuării (dacă
e posibil) a unor exerciții
în vederea întăririi
musculaturii perineale.
Administrează
medicamentele
recomandate de medic.
Perturbarea Pacientul să - asistenta medicală
75
tranzitului intestinal prezinte un stabilește un program
din cauza imobilizării tranzit intestinal pentru eliminarea
la pat, manifestată în limite materiilor fecale, care să
prin constipație, fiziologice permit golorea adecvată
crampe abdominale, Pacientul să fie a intestinului gros
balonare continent - asistenta medicală
Constipație legată pentru materiile hidratează și
de imobilizarea la fecale și să nu alimentează
pat și alimentație prezinte corespunzător pacientul
săracă în fibre constipație pe cale orală
vegetale (alimentație bogată în
fibre alimentare în caz
de constipație) sau prin
perfuzii, urmărind
înlocuirea pierderilor de
apă sau electroliți;
face bilanțul ingesta-
excreta
monitorizează funcțiile
vitale
efectuează sau educă
pacientul cu privire la
rolul masajului
76
abdominal al cadrului
colic în stimularea
peristaltismului intestinal
servește pacientul cu
bazinetul
protejează patul cu
mușama sau aleză
administrează laxative
sau de purgative la
nevoie și la indicația
medicului
efectuează clisma
simplă sau uleioasă la
nevoie
curăță și usucă regiunea
anală după fiecare
scaun
aplică creme
protectoare
77
NEVOIA DE A SE MIȘCA ȘI A AVEA O BUNĂ POSTURĂ
Începând cu perioada acută, când există încă risc vital, pentru

prevenirea poziţiilor vicioase ale membrelor plegice se recomandă
posturarea corpului în anumite poziții, posturare care trebuie
menţinută iniţial minute, apoi ore, cu schimbarea poziţiei (DD, DL,
DV) cât mai frecvent (la 2-3 ore). Lipsa cunoașterii și respectării unor
posturări adecvate, precum și imobilizarea la pat, determină
instalarea redorilor articulare (limitarea mobilității articulare) și
instalarea unor posturi vicioase mult mai greu de corectat.
Posturarea pacientului în pat

Posturarea în decubit dorsal (DD):
• Cu ajutorul unui sul mic, plasat sub se vor menține gâtul şi

trunchiul în extensie: sul mic sub ceafă; capul va fi menținut întors
spre partea sănătoasă.
• Membrul superior (MS) paralizat:
 Braţ în abducţie uşoară (pernuţă la nivelul axilei) şi uşor rotat
extern (cot flectat şi mâna la baza toracelui), antebraţ pronat (palma
priveşte toracele), ţinând un sul în mână pentru a preveni retracţia
flexorilor palmari, +/- atelă care să ţină degetele extinse şi policele
abdus); aceasta se alternează cu
 Membrul extins pe lângă corp, antebraţ în pronaţie (cu
ajutorul unui săculeţ cu nisip) ţinând un sul în mână; aceasta se
alternează cu
78
 Braţ abdus la 90, cot flectat la 90, palma priveşte în sus,
fixată sau nu printr-un săculeţ cu nisip sau ţinând un sul în mână.
În esența, pentru că spasticitatea determină flexia degetelor
(la membrul superior, spasticitatea se instalează pe flexori), este
necesar ca această poziție să fie prevenită prin placarea unui
sul/atelă care să mențină degetele extinse și policele abdus.
• Membrul inferior (MI) paralizat:
 Pentru prevenirea rotaţiei externe a coapsei și gambei, se
aşează la nivelul feței laterale a genunchiului și gambei, o pătură
făcută sul; genunchiul va fi menținut extins, poziție ce va fi alternată
cu o uşoară flexie prin plasarea unui sul sub genunchi; piciorul va fi
posturat la 90 faţă de gambă ( prin sprijin de tăblia patului sau
folosirea unei gutiere posterioare, ce interesează gamba şi laba
piciorului).
Posturarea în decubit lateral (heterolateral – de aceeași parte

cu paralizia):
• Membrul superior paralizat:
• Flectat aproximativ 90 din articulaţia scapulohumerală în

ușoară flexie din cot (20-25) şi sprijinit pe o pernă.
• Membrul inferior paralizat, posturat în triplă flexie:
 şoldul şi genunchiul flectat şi sprijinit pe o pernă pe toată
lungimea lui;
 picior în flexie dorsală pe gleznă;
79
 membrul inferior sănătos este întins şi în uşoară extensie din
articulația coxofemurală, genunchi uşor flectat iar
 pentru a evita răsturnarea și căderea din nou în decubit
dorsal, se va poziţiona o pernă/pătură făcută sul la spatele
pacientului
Posturarea în decubit lateral (homolateral - de partea opusă

membrelor paralizate):

 fără pernă sub el, este poziţionat într-o flexie de  90 din
articulaţia scapulohumerală, în rest este extins, se pune un
sul în mână.
• Membrul inferior paralizat:
80
 aşezat direct pe pat, în uşoară extensie din articulaţia
coxofemurală;
• Membrul inferior sănătos:
 este aşezat pe o pernă;
 la spatele bolnavului se aşează o pernă/pătură făcută sul.
Posturarea în decubit ventral (DV):

 în abducţie mai mult de 90, având cotul în flexie cu
antebraţul în pronaţie, ţinând un sul în mână.
Posturarea în şezând în pat („şezând alungit”):
81
• Membrele inferioare:
 întinse, articulaţia gleznei într-un unghi de 90, trunchiul este
menţinut drept cu ajutorul a 4-5 perne, aşezate una peste
alta la spatele bolnavului .
• Membrele superioare:
 întinse, sunt aşezate pe o pernă care este situată pe
coapsele bolnavului.
Existenţa sau redobândirea, după caz, a stării de conştienţă a

bolnavului sporeşte considerabil eficienţa acestui tratament postural.
Poziția pacientului în salon:
- este de preferat ca patul să fie aşezat astfel încât pacientul

să poată vedea activitatea din salon;
- pacientul va privi peste partea paralizată;
82
- se preferă ca ambele laturi ale patului să fie libere, pentru a
permite accesul personalului de îngrijire, fotoliului rulant;
- partea paralizată la pacientul hemiplegic, va fi la marginea
de acces a patului, orice ajutor i se va da bolnavului prin abordarea
acestuia dinspre partea paralizată;
- patul trebuie să aibă o înălţime potrivită pentru a uşura
transferul pacientului pe scaun sau ridicarea lui din pat;
- patul trebuie să aibă o saltea bine fixată şi tare
- dacă este necesară ridicarea pacientului în sus pe pernă
pentru obținerea unei poziții cât mai confortabile în pat sau dacă
pacientul necesită ajutor la ridicare din șezând în ortostatism, vom
evita să tragem de umărul paralizat deoarece se poate accentua
durerea și să se producă/ agraveze subluxația, datorită slăbirii
sistemului musculo-ligamentar;
- în special în timpul nopții sau la pacienții agitați, patul va fi
prevăzut cu apărătoare demontabile, pentru a evita căderea
pacienților din pat și se va permite accesul unui aparținător care va
ajuta schimbările de poziție ale pacientului în pat și va înlătura
apărătoarea, ajutând și însoțind pacientul la toaletă, dacă acest lucru
este posibil de realizat de către pacient.
Deplasarea folosind mijloace ajutătoare ale mersului
Pacientul cu hemiplegie/pareză datorată unui AVC, după

menținerea timp de câteva minute a echilibrului în ortostatism, va fi
ajutat să-și reia mersul. Pentru aceasta, se vor folosi mijloace
asistive ale mersului:
83
- cadrul de mers;
- bastonul, tetrapiedul, trepiedul, și mai rar, cârja canadiană

(care vor fi ținute, evident, în mâna sănătoasă)
La reluarea mersului, inițial se va folosi cârja canadiană,

ulterior se va trece la utilizarea tetrapiedului, apoi a trepiedului, în
ultimă fază folosind pentru deplasare bastonul. Bastonul, respectiv
tetrapiedul sau trepiedul sunt purtate în mâna sănătoasă și trebuie
alese sau reglate astfel încât, atunci când se sprijină pe sol, să
permită o ușoară flexie a cotului mâinii sănătoase. La extremitatea
dinspre podea, bastonul va fi prevăzut cu un manșon de cauciuc,
care să nu permit alunecarea. Niciodată piciorul bolnav nu va depăși
în totalitate în faza de sprijin bastonul, respectiv tetrapiedul sau
trepiedul.
Folosirea bastonului:
84
Poziționați bastonul/ trepiedul, ținut în mâna sănătoasă (de
exemplu stânga), în fața și puțin înafara piciorului sănătos. Pășiți
înainte cu piciorul bolnav, plasându-l pe aceeași linie cu bastonul, de
partea opusă. Deplasați greutatea corpului pe piciorul paralizat și pe
baston, apoi călcati în față pe piciorul sănătos. Repetați pașii. Este
de preferat ca deplasarea să se facă cu pași mici, uniformi, pacientul
evitând să se grăbească. Cârja canadiană trebuie astfel aleasă încât
să nu comprime pachetul vasculonervos axilar.
Urcatul scărilor:
1. Agățați bastonul în buzunarul de la piept al bluzei de la

pijama/ hainei. Cu mâna sănătoasă, apucați balustrada. Pășiți pe
următoarea treaptă cu ajutorul piciorului sănătos.
2. Folosind mâna sănătoasă, cu care se ține ferm de

balustradă și piciorul bun pentru suport, aplecați-vă în față, întăriți
85
genunchiul sănătos și pășiți pe treaptă, aducând piciorul bolnav pe
aceeași treaptă cu piciorul sănătos.
Regulă:
1) Pentru urcarea scărilor, întâi se începe cu piciorul

bun, apoi se aduce piciorul bolnav pe aceeași treaptă.
2) Chiar dacă pacientul nu prezintă tulburări de

echilibru, nu se recomandă ca pacientul să coboare sau urce treptele
decât dacă există mână curentă (balustradă) sau dacă mâna
sănătoasă nu are o forță adecvată prinderii viguroase a balustradei.
86
Coborârea scărilor:
I. Înainte să începeți să coborâți, asigurați-vă că degetele de la

piciorul sănătos se suprapun pe marginea treptei. Cu mâna
sănătoasă, apucați balustrada. Îndoind genunchiul piciorului sănătos,
puneți piciorul paralizat pe treapta inferioară.
II. Atunci când pacientul este capabil să se sprijine ferm pe

piciorul paralizat cu genunchiul extins, se coboară pe aceeași treaptă
și membrul sănătos.
87
III. Se vor repeta pașii de la I și II.
Regulă: Pentru coborârea scărilor se va începe întotdeauna

cu piciorul bolnav și apoi se va aduce pe aceeași treaptă piciorul
sănătos.
Efectuarea transferurilor din pat în fotoliul rulant :
88
1) Asistenta medicală poziționează fotoliul rulant lângă pat, cu
fața către pacient, de partea sănătoasă a acestuia. Pacientul stă în
poziție sezândă la marginea patului. Colțul din dreapta față al
fotoliului rulant trebuie ținut cât mai aproape posibil de pat. Frânele
căruciorului sunt blocate, iar suporturile pentru picioare sunt ridicate.
Notă: La pacienții hemiplegici/paretici care au stabilitate în

poziția șezând și pot să se transfere independent în fotoliul rulant,
partea sănătoasă va fi așezată întotdeauna la marginea de acces a
patului.
Trebuie asigurat un spațiu suficient între două paturi alăturate,

pentru accesul fotoliului rulant și manevrarea acestuia.
Se poate folosi, în special la domiciliu, un fotoliu în locul

scaunului cu rotile
Dacă pacientul trebuie deplasat într-un fotoliu (eventual atunci

când trebuie schimbată lenjeria de pat), acesta trebuie să fie
suficient de greu ca să nu alunece, cu șezutul nici prea moale, dar
89
nici prea dur. Înălțimea patului trebuie să fie aproximativ aceeași cu
cea a șezutului fotoliului.
2) Transferul din pat în fotoliul rulant va fi permis doar în

condițiile în care pacientul nu acuză amețeală sau stare de
slăbiciune în poziția șezând la marginea patului (șezând scurtat).
Pentru a vă ridica de pe pat, aplecați-vă ușor înainte, împingeți-vă în
mâna sănătoasă, poziționată pe marginea patului, apoi sprijiniți-vă
greutatea corporală pe piciorul sănătos.
90
3) Dacă ortostatismul este suficient de stabil și nu mai e
necesar momentan să vă sprijiniți pe mâna sănătoasă, mutați mâna
bună pe cel mai îndepărtat mâner al fotoliului rulant. Aplecați-vă ușor
înainte, întoarceți-vă răsucindu-vă pe piciorul sănătos și apoi
așezați-vă pe scaun. Se deblochează frânele căruciorului, iar
suporturile pentru picioare sunt coborâte.
91
Alterarea mobilității Pacientul să - Asistenta medicală
fizice datorată prezinte tonus și așează membrele
deficitului motor forță musculară pacientului în poziție
(hemipareză/hemiple în limite normale funcțională
gie), tulburărilor de Pacientul să-și Notă: posturările au
echilibru și mențină rolul de a preveni
coordonare, mobilitatea/ pozițiile vicioase ale
manifestată prin amplitudinea membrelor paralizate și
scăderea mobilității articulară de a reduce
normală spasticitatea; ele vor fi
Pacientul să menținute inițial
atingă o minute, apoi ore, cu
autonomie schimbarea poziției de
maximă în decubit a pacientului la
deplasare, în interval de 2-3 ore
funcție de - Asistenta medicală
gravitatea efectuează mobilizări
paraliziei pasive ale tuturor
Pacientul să se articulațiilor membrelor
deplaseze paralizate, la interval
singur sau cu de 2 ore.
ajutor minim - Asistenta medicală
motivează pacientul,
explicându-i acestuia
rolul mobilizărilor
pasive și exercițiilor de
92
kinetoterapie pentru:
 menținerea/
creșterea forței
musculare
 prevenirea redorilor și
deformărilor articulare.
- Asistenta medicală
încurajează pacientul
să se mobilizeze în pat
dacă poate sau dacă
nu îl ajută în realizarea
drenajului postural
(schimbarea poziției în
pat din decubit dorsal
în decubit lateral drept,
apoi întoarcerea din
nou în decubit dorsal și
întoarcerea decubit
lateral stâng, poziții
menținute prin
plasarea păturii făcută
sul la spatele
pacientului, întoarcerea
în decubit dorsal și
ridicarea în
semișezând, cu
93
acordul medicului
curant).
- Asistenta medicală va
învăța pacientul/
familia acestuia
modalitățile de transfer
din pat în fotoliul rulant
și înapoi, supraveghind
tot timpul pacientul
pentru a identifica
prezența eventualelor
semne de amețeală
sau slăbiciune
anticipează și oferă
ajutorul de care are
nevoie pacientul
pentru:
 a se așeza în
șezut la marginea
patului
 a se ridica în
ortostatism
 a-și relua
mersul.
94
învață pacientul să
folosească corect
pentru deplasare
mijloace asistive ale
mersului (baston,
trepied, tetrapied, cârjă
canadiană).
învață pacientul
tehnica urcării/
coborârii scărilor
familiei acestuia
necesitatea purtării
încălțămintei adecvate
(cu talpă
antiderapantă, care să
susțină glezna, astfel
ca în timpul deplasării
unghiul să fie de 90 de
grade între talpa
piciorului și gambă).
administrează terapia
recomandată de medic
95
pentru combaterea
spasticității
96
NEVOIA DE A DORMI, A SE ODIHNI

Perturbarea - Pacientul să - asistenta medicală
obiceiurilor de somn beneficieze de ajută pacientul ca să
legată de: somn și odihnă identifice factorii care
- inabilitatea de a se corespunzătoare determină insomnie
adapta la noua din punct de - familiarizează
situație/boală vedere calitativ pacientul cu mediul
- schimbarea și cantitativ mediul spitalicesc,
mediului (cu ocazia - Pacientul să explicându-I
spitalizării) adoarmă în regulamentul de ordine
- stresul psihic maxim 30 de interioară în ceea ce
generat de minute privește programul de
necunoașterea - Pacientul să odihnă
evoluției și a doarmă cel puțin - asistenta medicală
prognosticului bolii 6 ore pe noapte, învață pacientul
- disconfortului fără trezire ritualurile și tehnicile
resimțit , legat de de relaxare care
limitarea capacității favorizează adormirea
de a se întoarce în - educă pacientul cu
timpul somnului în privire la factorii care
pat perturbă somnul
Imposibilitatea de a Pacientul să - asistenta medicală
dormi și a se odihni prezinte un sprijină pacientul să
datorată stării de somn odihnitor identifice factorii
anxietate, stresanți care induc
97
manifestată prin anxietatea
insomnie - asistenta medicală
contribuie la crearea
unui climat de
încredere, încurajează
și liniștește pacientul
pentru a-și recăpăta
echilibrul psihic
administrează
medicamentele
recomandate de medic
Alterarea ritmului - Pacientul să - asistenta medicală
somn-veghe datorită beneficieze de evaluează somnul
deteriorării funcției somn adecvat pacientului
cerebrale, din punct de (capacitatea de a
manifestată prin vedere calitativ adormi, numărul de
somnolență diurnă și și cantitativ treziri pe noapte,
agitație sau insomnia numărul de ore de
nocturnă somn din timpul nopții,
urmărește dacă
pacientul doarme mult
sau e somnolent în
timpul zilei)
administrează
98
medicația prescrisă de
medic
Notă: În tulburările de
somn din cadrul AVC,
antidepresivele folosite
în doze mai mici decât
în depresie au și efect
sedativ; deasemenea
anxioliticele reduc
anxietatea și
nervozitatea,
antialgicele reduc
durerea, dau senzație
de bine,
anticonvulsivantele au
și ele efecte benefice
în tulburările de somn;
pot fi folosite
benzodiazepine sau
tranchilizante minore,
dar dau dependent
asigură confortul
ambiental (reducerea
zgomotului în mediul
spitalicesc, evitarea
99
discuțiilor cu voce tare,
manipularea cu grijă a
cărucioarelor, truselor
cu instrumente,
materialelor de
curățenie) și al
pacientului (asigură o
bună igienă corporală,
o lenjerie de pat
curate, aerisirea
salonului, adoptarea
unor poziții funcționale
dar și comode ale
pacientului în pat,
diminuarea
intervențiilor în timpiul
nopții)
insistă și motivează
pacientul să participe
activ la îngrijiri, la
activitățile din timpul
zilei, la programele de
kinetoterapie
contribuie la crearea
100
unui mediu de
siguranță fizică și
psihică (lumină de
veghe, pat prevăzut
apărători laterale,
sonerie pentru
solicitarea ajutorului
asistentei medicale).
educă pacientul, îi
explică rolul somnului
în refacerea funcțiilor
organismului,
stabilește împreună cu
pacientul un orar de
somn și odihnă
101
NEVOIA DE A SE ÎMBRĂCA ȘI DEZBRĂCA
Diagnostic de Interventiile asistentei

Obiective
îngrijire (nursing) medicale
Lipsa autonomiei în Pacientul să-si - asistenta medicală
îngrijirile personale dezvolte/ încurajază pacientul să
(dificultate/incapacita recâștige identifice factorii care-i
te în a se îmbrăca și abilitatea de a limitează autonomia în
a se dezbrăca) se îmbrăca satisfacerea nevoii de
legată de: singur/ cu ajutor a se îmbrăca și
- prezența deficitului minim din partea dezbrăca;
motor (hemiplegie), altei persoane - asistenta medicală
- durerea la nivelul manifestă înțelegere,
umărului membrului răbdare și tact,
superior paralizat explicându-i
- lipsa de coordonare pacientului care este
a mișcărilor; tehnica adecvată
- atrofia/ hipertonia pentru îmbrăcare și
musculaturii de pe dezbrăcarea
partea paralizată hemicorpului paralizat
ajută, la nevoie
pacientul să se
îmbrace și respectiv,
să se dezbrace,
susținând membrele
paralizate în timpul
îmbrăcării, începând
102
Obiective
îmbrăcatul întotdeauna
cu membrul paralizat,
iar dezbrăcarea în
mod invers
așează îmbrăcămintea
pe pat lângă pacient
sau pe un scaun lângă
pat, în ordinea în care
urmează să fie
îmbrăcată
alocă suficient timp
pentru
îmbrăcare/dezbrăcare,
recomandând
pacientului ca în
situația în care
amețește să se
îmbrace în poziția
sezând pe pat/scaun
încurajază pacientul să
execute programul de
exerciții fizice pentru
103
Obiective
ameliorarea
coordonării, creșterea
forței musculare/
diminuarea
spasticității;
administrează
medicația
recomandată de medic
(antialgice,
antispastice,
decontracturante);
educă anturajul
pacientului (membri
familiei, prieteni) în
raport cu necesitățile
pacientului legate de
satisfacerea acestei
nevoi (procurarea de
îmbrăcăminte mai
largă, cu mod de
încheiere simplu,
papuci fără șireturi,
etc.)
104
Obiective
Dezinteres pentru Pacientul să-si - evaluează gravitatea
ținuta vestimentară amelioreze tulburărilor afective,
legată de prezența starea afectivă observând şi discutând
stării depresive cu pacientul şi familia
acestuia;
- stimulează pacientul
să-și recapete
interesul pentru a se
dezbrăca și dezbrăca
singur sau cu ajutor
minim;
- învață pacientul
tehnica adecvată
pentru a se
îmbrăca/dezbrăca;
- așează
îmbrăcămintea la
îndemâna pacientului;
- alege împreună cu
pacientul o
îmbrăcăminte
adecvată și
ajută/încurajează
pacientul să se
îmbrace;
105
Obiective
- ajută pacientul să-şi
formuleze obiective
realiste în legătură cu
situația prezentă
(boală);
- încurajează (laudă)
pacientul pentru
progresele făcute
106
Tehnica îmbrăcării pantalonilor la pacientul care poate păstra,
fără sprijin, poziția sezând la marginea patului:
 Şezând la marginea patului, cu piciorul paralizat încrucişat

“picior peste picior” peste piciorul bun, se ajută de mâna sănătoasă
şi îmbracă mai întâi piciorul bolnav, introducând-ul în cracul
pantalonului până la genunchi.(de exemplu îmbracă iniţial membrul
inferior drept, folosindu-se de mâna stângă sănătoasă).
107
 Tot şezând la marginea patului se coboară piciorul bolnav pe
planul patului şi se îmbracă cu ajutorul mâinii sănătoase (stânga)
piciorul sănătos (stângul) trăgând apoi pantalonii cât mai sus posibil.
 dacă pacientul este incapabil să stea în picioare fără să se

sprijine, acesta se va întinde în pat, flectează genunchiul şi şoldul
sănătos şi, împingând cu piciorul în pat, îşi ridică şoldurile şi apoi
trage pantalonii până în talie.
 dacă în schimb este capabil să stea singur în ortostatism, se

vor ridica pantalonii până in talie cu ajutorul mâinii sănătoase,
eventual chiar sprijinindu-se uşor de pat cu partea bolnavă.
108
 Apoi, folosindu-şi în special mâna sănătoasă se încheie la
pantaloni.
Tehnica îmbrăcării unei cămăşi/bluzei de pijama care se încheie

cu nasturi, la pacientul care poate păstra, fără sprijin, poziția de
sezând scurtat la marginea patului:
 Pacientul șezând la marginea patului, îşi va întinde cămaşa

pe coapse, astfel încât gulerul să fie pe genunchi şi interiorul cămăşii
în sus.
109
 Folosindu-se de mâna sănătoasă (stânga), pacientul îşi va
băga mâna bolnavă (dreapta) în mânecă şi cu mâna sănătoasă se
trage mâneca cămăşii în sus peste brat, către umăr.
 Cu mâna sănătoasă se aruncă restul cămăşii în spatele

pacientului şi se aranjează mâneca pe braţul paralizat.
110
 Se caută cu mâna sănătoasă mâneca rămasă şi se îmbracă.
NOTĂ: Întotdeauna se va îmbrăca mai întâi membrul superior
bolnav, iar dezbrăcatul se va face în ordine inversă, dezbrăcându-se
inițial membrul superior sănătos.
Dacă pacientul prezintă un bun balans în poziția șezând,
îmbrăcatul în timp ce pacientul stă la marginea patului se face mai
uşor decât atunci când pacientul stă în scaunul cu rotile. Dacă
balansul este slab sau dacă pacientul amețește ușor în ortostatism,
pentru îmbrăcat pacientul va ședea în fotoliul rulant.
Este de preferat încheierea cămăşii cu nasturi mari decât
cea cu fermoar.
111
NEVOIA DE A-ȘI MENȚINE TEMPERATURA CORPULUI
ÎN LIMITE NORMALE

Obiective
Potential de alterare Pacientul să - asistenta medicală
a capacității de a-și prezinte o monitorizează constant
menține temperatura temperatură temperatura corporală;
corpului în limite normală a - asistenta medicală
normale (febră, corpului contribuie la menținerea
hipertermie) legată igienei riguroase a
de apariția unei tegumentelor si a
infecții: cavității bucale;
- urinare (în special - se adoptă măsuri
la purtătorii de adecvate pentru
sondă urinară) evitarea pneumoniei de
- respiratorii stază, infecției de tract
(pneumonie de urinar (I.T.U);
decubit) - în caz de infecție, la
- la nivel tegumentar indicația medicului, se
(escare de decubit administrează
suprainfectate) medicamentele
recomandate
(antitermice, antibiotice),
etc.
112
NEVOIA DE A-ȘI PĂSTRA TEGUMENTELE CURATE, INTEGRE
Profilaxia apariției tulburărilor trofice cutanate se face prin:

1. Menţinerea integrităţii tegumentare păstrându-l curat prin
instituirea unui program de îngrijire meticuloasă a pielii şi scăderea la
maximum a timpului de contact cu urina sau materiile fecale.
În special în zonele de transpiraţie mai intensă şi în regiunea

anogenitală trebuie făcută toaleta riguroasă de mai multe ori pe zi cu
apă caldă şi săpun. Apoi se clăteşte, se usucă tegumentul prin
tamponare cu un prosop moale și nu prin fricționare. În regiunile cu
tendinţă de umezeală, după uscarea prealabilă a pielii se pune pudră
de talc. Lenjeria de corp şi de pat se menţine uscată şi este
schimbată de câte ori se impune. Ea trebuie să fie moale, respectiv
netedă, din bumbac pentru a permite circulaţia aerului şi pentru a
împiedica acumularea transpiraţiei. Lenjeria, ațăt cea de pat, cât și
cea de corp trebuie să fie perfect întinsă și nu trebuie să prezinte
cute, nasturi etc.
Toaleta pacientului dependent

Efectuarea toaletei pacientului, are drept scop:
 Menţinerea igienei tegumentare;
 Prevenirea leziunilor cutanate;
 Menţinerea stării de confort a pacientului
 Activarea circulaţiei locale
Frecvenţă: cel puţin o dată pe zi.
113
Materiale necesare:
- 1 sau 2 lighenaşe
- apă călduță și săpun
- săpun antiseptic (tip Primasept sau Kalas)
- mănuşi de unică folosinţă
- material moale: 3 şervete de toaletă diferite uscate şi curate
sau, dacă e posibil, mănuşi îmbibate în prealabil cu soluţie
antiseptică de curăţare, câte una pentru fiecare regiune
- lenjerie de corp, cămașă de noapte sau pijamale
- lenjerie de pat: cearceaf, feţe de pernă, aleză
- periuţă, pastă de dinți, pahar, eventual apăsător de limbă
- perie sau piaptăn
- trusă pentru bărbierit
- antiseptic pentru toaleta cavității bucale
Tehnica de lucru:
Toaleta generală și pe regiuni a pacientului:
 Persoana care efectuează toaleta se va spăla în prealabil
pe mâini cu soluție antiseptică;
 Dacă pacientul e foarte murdar în regiunea anogenitală, se
va începe toaleta cu această zonă, după punerea mănuşi de unică
folosință. Pentru toaletă, se va utiliza o mănuşă şi un şervet special
destinat. După terminarea toaletei, spălaţi întotdeauna ligheanul,
scoateţi-vă mănuşile şi aruncați-le în locurile speciale, apoi spălaţi-vă
din nou pe mâini. După aceea, continuaţi cu protocolul obişnuit (de
mai jos).
114
 Dacă bolnavul nu e foarte murdar în zona intimă, începeţi
întotdeauna cu extremitatea cefalică (faţa) şi terminaţi cu picioarele.
Protocol privind toaleta pe regiuni:
În ceea ce privește ordinea spălării, se va respecta
următoarea succesiune:
1) faţa şi gâtul;
2) partea anterioară a toracelui, membrele superioare,
abdomenul;
3) partea posterioară a toracelui şi regiunea fesieră, după
întoarcerea pacientului în decubit lateral;
4) membrele inferioare;
5) organele genitale externe.
Nu folosiți doar o singură lavetă pentru efectuarea toaletei, ci
utilizați prima lavetă pentru faţă şi gât, a doua lavetă pentru trunchi
şi membre, a treia lavetă pentru spălarea organelor genitale externe.
Pentru fiecare regiune a corpului:
 Săpuniţi
 Clătiţi atent
 Uscaţi complet prin tamponare
Acordaţi atenţie sporită unghiilor şi plicilor cutanate. Insistați
asupra: urechilor, nasului, gâtului, sânilor (plica submamară), regiunii
axilare, ombilicale, zonei ano-genitale, spaţiilor interdigitale.
Efectuarea tehnicii:
Pentru respectarea intimității pacientului, se dezbracă pe rând
fiecare regiune şi se insistă în anumite zone, astfel:
115
1. la faţă şi gât : se începe cu ochii, se insistă cu mişcări circulare în
zona periorală şi perinazală, se insistă la ureche în cutele de la
nivelul pavilionului auricular şi în regiunea retroauriculară;
- se schimbă laveta;
2. la trunchi şi membre:
- trebuie efectuată toaleta atentă a regiunii axilare și submamare
- la membrele superioare, spălarea se face cu mişcări lungi şi
circulare începând de la articulaţia pumnului către umăr, pentru a
stimula circulaţia de întoarcere. Se insistă asupra spaţiilor
interdigitale şiîn final se taie unghiile;
- la nivelul abdomenului se insistă la nivelul pliurilor inghinale, unde
pot apărea uşor iritaţii și la nivelul ombilicului;
- se întoarce pacientul în decubit lateral și se face toaleta regiunii
fesiere, insistându-se în plica interfesieră;
- se inspectează punctele de sprijin, pentru depistarea eritemului
local, pentru a preveni producerea escarelor;
- se readuce pacientul în decubit dorsal şi se continuă cu spălarea
membrelor inferioare, insistând la nivelul plicii poplitee, în regiunea
inghinală, în regiunea tendonului lui Ahile şi calcaneului;
- se schimbă laveta
3. la zona organelor genitale:
- toaleta organelor genitale se face cu pacientul în pozitie
ginecologică, după protejarea lenjeriei de pat cu mușama și aleză,
folosind pense port-tampon sau mănuşi de unică folosinţă. La femei,
întotdeauna, direcţia de spălare este dinspre anterior (meatul uretral)
spre posterior (vagin), pentru a evita antrenarea germenilor patogeni
116
dinspre vagin înspre vezica urinară, cu creșterea riscului de
producere a infecției urinare.
În încheiere,se va efectua toaleta cavității bucale. Pentru
aceasta, pacientul este ridicat în poziţie şezând (dacă e posibil) sau
va fi întors în decubit lateral. Îngrijirea se încheie cu pieptanarea
părului.
Îngrijirea cavitătii bucale:

La pacientul conştient:
Materiale necesare:
- periuţă de dinţi individuală;
- pastă de dinţi;
- pahar cu apă;
- pahar de apă pentru a pune în el proteza dentară;
- tăviţă renală pentru colectare apă;
- aţă dentară;
- şerveţele de hârtie, prosop, muşama;
- apă de gură;
- tampoane, prosoape;
- tavă pentru materiale.
Pregătirea fizică a pacientului:
- se informează pacientul asupra tehnicii;
- se apreciază resursele fizice de care dispune pacientul,
pentru a prevedea gradul de colaborare a acestuia;
- se aşează bolnavul într-o poziţie corespunzătoare stării sale
generale:
 şezând cu un prosop în jurul gâtului;
117
 decubit lateral cu capul uşor ridicat, sprijinit pe o pernă,
învelită de un prosop pentru protecție.
Tehnica de lucru:
- se servește pacientul cu periuţa, pasta şi paharul cu apă;
- se așează tăviţa renală sub bărbia pacientului;
- se învață pacientul să-și perieze suprafaţa externă a
arcadelor dentare, începând din partea stângă, apoi la centru şi apoi
partea dreaptă;
- se periază apoi suprafaţa coroanelor şi suprafaţa internă a
arcadelor dentare;
- perierea se face în sens vertical 2-3 minute;
- se invită pacientul să-şi clătească gura cu multă apă şi la
sfârşit cu apă de gură;
- dacă pacientul este în decubit se oferă pentru a-și clăti gura
o cană cu cioc sau un pai îndoit sau un tub confecționat din perfuzor.
La pacientul comatos :
Se apreciază dacă acesta prezintă reflex de deglutiţie.
Pierderea reflexului de deglutiţie impune renunțarea la pastă şi
periuţă, pentru că există risc de aspiraţie a lichidului în căile
respiratorii.
Materiale necesare:
- periuţă individuală;
- pastă de dinţi;
- apă de gură, glicerină boraxată 2%, glicerină cu stamicin
- mănuşi de unică folosinţă;
- prosop;
- deschizător de gură;
118
- spatulă linguală;
- comprese de tifon sterile;
- vaselină pentru buze;
- seringi pentru aspirarea lichidului.
Pregătirea fizică a pacientului:
- se aşează pacientul în decubit lateral cu toracele uşor mai
ridicat decât restul corpului; dacă nu este posibil ca pacientul să fie
întors în decubit lateral, se întoarce doar capul acestuia într-o parte.
Tehnica de lucru:
- asistenta medicală se spală pe mâini și îmbracă mănuşile de
unică folosință;
- se protejează perna cu un prosop şi se aşează alături tăviţa
renală şi seringa pentru aspiraţie;
- se fixează maxilarele cu ajutorul deschizătorului de gură;
- se perie suprafaţa externă a arcadelor dentare, folosind o
cantitate mică de pastă;
- se aspiră cu ajutorul unei seringi lichidul rezultat;
- se foloseşte o spatulă linguală şi tampoane pentru
îndepărtarea obrajilor şi buzelor în vederea curăţării mucoase
bucale;
- se curăţă suprafaţa internă a arcadelor dentare folosind
tampoane îmbibate în glicerină boraxată sau în glicerină cu stamicin,
dacă există candidoză bucală;
- se observă foarte bine aspectul gingiilor, dinţilor şi limbii.
119
Profilaxia apariției tulburărilor trofice cutanate se face, în continuare,
prin:
2. Diminuarea presiunii la nivelul proeminenţelor osoase prin

folosirea de paturi speciale cu dispozitive de înclinare, saltele
speciale, colaci de cauciuc; schimbarea poziţiei de decubit a
hemiplegicului din două în două ore; inspecţia zonelor cu risc
(tegumente uscate) şi aplicarea la nevoie a unei creme hidratante cu
care se masează uşor regiunea (netezire).
3. Evitarea masajelor viguroase sau a fricțiunilor cu alcool

(acesta prin vasoconstricția pe care o induce, accentuează ischemia)
4. Asigurarea unei hidratări și nutriții adecvate (în cazul în care

ingestia orală este inadecvată, ar trebui să fie luată în calcul
alimentația enterală)
5. Mobilizarea activă sau pasivă și întoarcerea frecventă în pat

(nu trebuie târât sau tras, deoarece crește riscul de lezare a
tegumentelor)
6. Evitarea căldurii excesive.
În lipsa unei profilaxii adecvate, la nivelul zonelor expuse

presiunii pot apărea escare. Acest risc crește în cazul vârstnicilor, la
care asistăm la așa-numita ʺvulnerabilitate troficăʺ. Un bătrân
imobilizat la pat și denutrit va face mult mai repede escare datorită:
- troficității generale scăzute a țesuturilor (tegumente uscate,

țesut celular subcutanat slab reprezentat);
120
- diminuării sensibilității superficiale, cu dispariția senzației de
disconfort, adică a stimulilor care, datorită unui reflex de apărare
determină, de obicei, schimbarea poziției pacientului în pat.
ulcerele cronice de presiune, ulcerele

Escarele de decubit (ulcerele
de decubit)
Definiție:
Definiție: Escara de decubit reprezintă necroza ischemică a
ţesuturilor cuprinse între planul osos şi planul de compresiune
(planul dur al patului, al fotoliului). Altfel spus, escarele sunt:
- leziuni determinate de irigarea insuficientă a țesuturilor cu

producere de ischemie,
- cauzată de compresiunea îndelungată a acestora între

proeminențele osoase și planul dur al patului
Zonele de elecţie pentru producerea escarelor sunt :
Decubit dorsal:
 regiunea occipitală
 omoplați/ regiunea scapulară
 fața posterioară coate
 regiunea calcaneeană.
 regiunea sacrococcigiana / sacrată
121
Decubit lateral:
 regiunea temporală/ ureche,
 fața externă a umărului
 regiunea peritrohanteriană,
 fașa laterală a genunchiului,
 regiunea perimaleolară externă.
Șezând:
 omoplați/ regiunea scapulară

 regiunea sacrococcigiana / sacrată
 regiunea calcaneeană/ plantă.
122
Clasificarea escarelor conform Pressure Ulcer Staging
System:
Gradul I : placa eritematoasă – eritem (roșeață locală, non-

ischemică) bine delimitat (la digitopresiune tegumentul se
decolorează), fără lezarea integrităţii cutanate (tegument intact);
Gradul II: roșeață și căldură locală (eritem ce nu dispare la

digitopresiune); tegument intact ± discontinuitate la nivelul epidermei,
±escoriații, ±vezicule;
Deci, în cazul escarelor de gradul I și II, leziunile sunt limitate

la tegument.
Gradul III: ulcerație la nivelului tegumentului, ce se extinde în

profunzime până la țesutul celular subcutanat, cu producerea de
exsudat serosanguinolent;
123
Gradul IV: ulceraţie extinsă şi în ţesutul subcutan (fascie)
muşchi, os; necroză şi infecţie frecvent.
Leziunea tisulară profundă (LTP):
- tegument intact, ca și în cazul escarelor de gradul I și II;
- leziunile se limitează la țesuturile profunde
- se produc secundar vulnerabilității mușchilor scheletici care

acoperă proeminențele osoase la ischemie/hipoxie
Factori de risc:
 imobilizare în pat sau fotoliu (AVC, demență, traumatism

vertebromedular) cu menținerea îndelungată în aceiași
poziție;
 alterarea stării de conștiență (coma);
 aport alimentar deficitar;
 deshidratare (tegumente uscate)/ transpirații abundente;
 incontinență urinară/ de materii fecale;
 stări febrile prelungite;
 spasticitatea, contracturile, diabetul zaharat, vârsta înaintată;
 igienă tegumentară defectuoasă;
 plasarea de folii de plastic sau naylon sub cearceaf;
 cute ale lenjeriei de pat si lenjeriei de corp.
124
Tratament:
În cazul escarelor neinfectate, toaleta plăgii se face cu soluție

sterile, izotonă (ser fiziologic)
În cazul escarelor infectate, toaleta plăgii se face cu soluții

antiseptice și dezinfectante: soluție de rivanol 1%, soluție de
iodoform 10%, betadină. Apa oxigenată poate fi folosită, eventual, pe
termen scurt, deoarece utilizarea îndelungată favorizează progresia
escarei.
Pansamentul:
Escare fără exsudat sau cu exsudat redus:
Gr I, II:
- pansamente hidrocoloidale (Granuflex, Comfeel, Aquacel,

Tegasorb) - facilitează procesul de granulație
- cremă grasă aplicată sub compresa sterilă
Gr III: gel hidrocoloidal (Debrisan, Intrasite gel, Aquaform) -

gelul ia forma cavității, absoarbe exsudatul în cantitate mică și
favorizează debridarea plăgii
Escarele cu necroză sau fibrină trebuie să fie periodic

debridate (prin debridare tăioasă, mecanică sau enzimatică);
Plăgile adânci trebuie să fie irigate (soluție salină), apoi cu

spumă, alginate, absorbante speciale.
125
Diagnosticul nursing Obiective Intervenții de îngrijire
Risc de alterare a Pacientul să- - asistenta medicală
integrităţii şi menţină explică pacientului şi
tegumentelor datorat: integritatea familiei acestuia care sunt
- imobilizării tegumentelor. consecinţele sindromului
- tulburărilor de imobilizare la nivel
sfincteriene, tegumentar şi îi
manifestată prin instruieşte ce măsuri de
incapacitatea de a se profilaxie trebuie luate
menține curat pentru evitarea
complicaţiilor la acest
nivel.
supraveghează zonele de
presiune pentru
depistarea eventualelor
leziuni.
masează uşor
tegumentele bolnavului în
zonele expuse la
presiune.
schimbă poziţia de
decubit a bolnavului din 2
în 2 ore.
126
antrenează pacientul în
schimbările de poziţie.
educă pacientul pentru
menţinerea igienei
riguroase a regiunii
genitourinare şi a zonelor
învecinate.
asigură păstrarea în
permanenţă a lenjeriei de
corp şi de pat uscate şi
curate.
învață pacientul și familia
acestuia să evite să
poarte haine strâmte sau
orice alte dispozitive care
să incomodeze circulația
sanguină.
educă pacientul, în
special dacă este
hipertensiv cu valori greu
controlabile
medicamentos, să facă
127
duș și nu baie la cadă
educă pacientul privind
importanţa unei hidratări
şi a unei alimentaţii
adecvate (cu conţinut
bogat în vitamine şi
proteine).
Lipsa autonomiei în Pacientul să- - asistenta medicală
îngrijirile personale și mențină efectuează toaleta pe
legată de prezența tegumentele regiuni a pacientei,
deficitului motor al curate respectând succesiunea
membrelor de o Pacientul să cunoscută;
parte a corpului nu prezinte - asistenta medicală
escare asigură lenjerie curată de
corp și de pat;
asigură alimentație și
hidratare adecvată;
familiei acestuia
consecințele posibile ale
imobilizării și măsurile de
prevenire ce trebuie luate.
128
NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE
Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenții nursing
Vulnerabilitate la Pacientul să - asistenta medicală
pericole/ potențial de beneficieze contribuie la asigurarea
accidentare legată de: de un condițiilor adecvate de
- alterarea mobilității mediu mediu;
fizice ambiant - asistenta medicală
- prezența tulburărilor sigur favorizează adaptarea
de vedere pacientului la noile condiții
(hemianopsie) de mediu și la boală;
- prezența - asistenta medicală va
hipotensiunii însoți pacientul în timpul
ortostatice deplasărilor sau îl va
- medicația educa cu privire la
necorespunzătoare modalitățile corecte de
utilizare a mijloacelor
auxiliare de susținere
(baston, cârjă canadiană);
contribuie la
reamenajarea mediul,
astfel încât să-i ofere
pacientului elemente de
susținere, luminozitate
adecvată;
administrează medicația
129
prescrisă de medic,
monitorizează tensiunea
arterială și identifică
eventualele modificări
notabile ale acesteia sau
prezența de amețeli ca
reacții adverse.
Risc de accidentare Pacientul să - asistenta medicală
din cauza: înțeleagă și amenajează mediul
- deficitului motor să înconjurător pentru a evita
- tulburărilor de cunoască căderea, prin asigurarea
echilibru măsurile de montării de balustrade,
- tulburărilor de securitate pardoseli/ covoare în baie
coordonare care trebuie pe care pacientul să nu
respectate alunece, educă pacientul
pentru a să-și procure încălțăminte
preîntâmpin închisă în spate, care să-i
a căderea susțină glezna , cu talpă
din pat sau care să nu permită
împiedicare alunecarea;
a în timpul - asistenta medicală
mersului încurajează pacientul să
ceară și să accepte
ajutorul pentru a se ridica
din pat, a se da jos din
pat, a se deplasa;
130
încurajează pacientul să
comunice cu cei din jur,
să-și exprime
sentimentele, nevoile,
emoțiile, gândurile
131
NEVOIA DE A COMUNICA
Comunicare ineficientă Pacientul - asistenta medicală

la nivel sensorial și să asigură un mediu de
motor, datorată folosească securitate, liniștit;
afaziei,manifestată mijloace de - asistenta medicală
prin refuz de a comunicare familiarizează pacientul
comunica adecvate cu mediul spitalicesc;
stării sale - asistenta medicală
cercetează posibilitățile
de comunicare
(capacitatea de a vorbi,
citi, scrie, înțelege) ale
pacientului;
încurajează pacientul să
vorbească ori de câte ori
este nevoie;
- asistenta medicală laudă
pacientul pentru eforturile
depuse și progresele
făcute.
Alterarea capacităţii de Bolanvul să - asistenta medicală
a comunica verbal reuşească evaluează capacitatea
datorată: să pacientului de a vorbi, citi,
comunice
132
-afaziei cu membri scrie.

-afectării simţului echipei de - asistenta medicală
auditiv (în special la îngrijire formulează întrebări
pacienţii vârstnici). şi/sau cu scurte, închise (la care
familia pacientul răspunde prin
(verbal “da” sau “nu”).
şi/sau - În cazul în care pacientul
nonverbal) este incapabil să
pentru a-şi înțeleagă sau să
exprima răspundă, reformulează
nevoile, întrebările
temerile. - tonul de adresare al
asistentei medicale este
cald, calm dar hotărât, iar
ritmul vorbirii este lent.
Încurajează pacientul să
vorbească ori de câte ori
este nevoie şi îl laudă
pentru progresele făcute.
- asistenta medicală alocă
timp suficient pentru ca
pacientul să poată
răspunde, nerăbdarea și
repetarea la nesfărșit a
133
întrebării poate accentua

sentimental de frustrare a
pacientului.
educă familia cu privire la
alterarea comunicării
verbale cu bolnavul şi le
arată modul în care
aceştia trebuie să-l
sprijine în vederea
redobândirii capacităţii de
a comunica, la nevoie
cere ajutorul specializat al
psihologului logoped.
sprijină pacientul în
vederea redobândirii
capacităţii de a vorbi;
stabileşte noi modalităţi
de comunicare (prin
folosirea unui sistem
simplu de coduri).
134
NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE ȘI
VALORI

Afectarea exprimării -pacientul sa - asistenta medicală
convingerilor actioneze apreciază rolul
religioase legată de conform propriilor ocupat de credință
dificultatea/ credințe si valori; în existența
imposibilitatea de a -pacientul să își pacientului;
participa la serviciul regăsească - asistenta medicală
religios datorită: liniștea facilitează
- mobilității reduse, sufletească satisfacerea nevoii
- afectării cognitive și sprituale, prin
- afaziei oferirea de cărți
religioase sau
însoțirea pacientului
la capela aflată în
incinta spitalului;
permite vizita
preotului.
135
NEVOIA DE A SE REALIZA
(DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII)

Alterarea stimei de sine Pacientul să - asistenta medicală
datorată: accepte oferă pacientului
- modificării imaginii modificarea ocazia de a-şi
corporale; imaginii sale exprima propriile
- prezenţei tulburărilor corporale şi să sentimente legate de
sfincteriene. participe la modificarea infăţişării
reeducarea sale;
vezicală. - asistenta medicală
ceară şi să accepte
ajutorul altor
personae;
implică activ pacientul
la îngrijirile ce i se
dau;
discută cu pacientul
care va fi impactul
bolii asupra integrării
în familie şi societate;
încurajează bolnavul
136
privind implicarea în
reeducarea vezicală
şi îl laudă pentru
progresele
înregistrate.
evită criticarea
bolnavului dar şi
supraprotecţia.
Dificultate de a se realiza Pacientul să-și - asistenta medicală
din cauza paraliziei, recapete ajută pacientul în
manifestată prin apatie, încrederea și cunoașterea și
dezinteres stima de sine, reevaluarea
să se poată capacităților sale
realiza și să - asistenta medicală
poată aprecia observă care sunt
obiectiv reacțiile pacientului în
posibilitățile momentul în care
sale este pus să ia decizii
implică pacientul,
informându-l asupra
dreptului său de a lua
decizii în legătură cu
propria persoană și
convingându-l pe
137
pacient de importanța
luării deciziilor proprii
și de
responsabilitatea
care îi revine
identifică prin
observație și
conversație cu
pacientul cauza
neputinței sale și
situațiile care îi
provoacă sentimentul
de inutilitate
câștigă prin modul de
comportament și prin
discuțiile purtate cu
pacientul încrederea
acestuia
orientează pacientul
spre activități noi, în
raport cu capacitățile
pacientului
138
NEVOIA DE A SE RECREA

Anxietate/depresie legată Pacientul să - asistenta
de situaţia prezentă prezinte medicală observă
(boala) şi perspectivele de diminuarea semnele şi
viitor datorate anxietăţii/depr simptomele de
deficienţelor fizice. esiei. anxietate/depresie.
Pacientul să - asistenta
accepte medicală oferă
limitările fizice suportul psihologic
impuse de competent (la
boală. nevoie, la
Pacientul să-și recomandarea
formuleze Iedicului, se va cere
obiective sprijinul unui
realiste în psiholog pentru
concordanţă consiliere).
cu limitările - asistenta
existente. medicală
încurajează
pacientului să îşi
exprime
sentimentele cu
privire la pierderea
autonomiei cauzate
de afectarea
139
funcţiilor motorii şi
senzitive.
- asistenta
medicală
infomează
pacientul în ceea
ce priveşte limitele
recuperării motorii,
senzitive,
profesionale,
sociale şi sexuale a
pacientului.
- asistenta
medicală contribuie
la cointeresarea
pacientului în
activităţi care-i sunt
accesibile.
Dificultate de a îndeplini Pacientul să - asistenta
activități recreative din prezinte o medicală identifică
cauza bolii sau sechelelor stare de bună ce activități
acesteia, manifestată prin dispoziție recreative îi produc
dezinteres Pacientul să plăcere pacientului
se simtă - asistenta
încrezător în medicală planifică
posibilitățile activitățile
140
sale recreative
împreună cu
pacientul
- asistenta
medicală are în
vedere ca
activitățile
recreative să fie
astfel alese încât să
nu suprasolicite
pacientul
- asistenta
medicală notează
reacțiile și
manifestările
pacientului,
identificându-le pe
cele care denotă
starea de plictiseală
și tristețe
- asistenta
medicală
încurajează
pacientul să-și
exprime emoțiile și
sentimentele
141
- asistenta
medicală facilitează
cointeresarea
pacientului în
activități care-i sunt
accesibile
142
NEVOIA DE A ÎNVĂȚA SĂ-ȘI PĂSTREZE SĂNĂTATEA
Deficit de cunoștințe Pacientul să - asistenta medicală
în legătură cu boala dobândească educă pacientul,
informații pentru informându-l despre
menținerea factorii de risc pentru
sănătății și afecțiunile pe care le
adaptarea prezintă;
psihosocială la - asistenta medicală
boală susține și încurajează
pacientul pentru a
adopta
comportamentele
legate de un stil de
viață sănătos.
Dificultate de a învăța Pacientul să - asistenta medicală

din cauza acumuleze noi identifică
manifestărilor bolii cunoștințe manifestările de
(tuburări de memorie, dependență, sursa lor
atenție, întelegere și de dificultate,
exprimare – afazie interacțiunea
mixtă), manifestată acestora cu
prin incapacitate de a satisfacerea altor
acumula noi nevoi;
cunoștinte - asistenta medicală
stimulează dorința de
cunoaștere a
143
pacientului
explorează nivelul de
cunoștințe al
pacientului privind
boala, modul de
manifestare, măsurile
preventive și curative,
modul de participare
la intervenții și la
procesul de
recuperare
conștientizează
pacientul asupra
propriei
responsabilități
privind sănătatea
organizează ctivități
educative pentru
pacient, folosind ca
metode expunerea,
conversația,
prezentarea de cazuri
144
verifică dacă
pacientul a înțeles
corect mesajul
transmis și și-a
însușit noile
cunoștințe
145
Anexa 1
CHESTIONAR pentru evaluarea cunoștințelor pacienților

cu privire la factorii de risc și tratamentul unui accident vascular
cerbral
1. Vârsta dumneavoastră este cuprinsă între:

 29 ani - 39 ani
 39 ani – 49 ani
 49 ani- 59 ani
 59 ani – 69 ani
 Peste 70 ani
2. Genul :
 Feminin
 Masculin
3. Mediul de proveniență:
 Urban (oraș)
 Rural (sat)
4. Ce fel de accident vascular cerebral ați suferit?

 Ischemic
 Hemoragic
 Nu știu
146
5. Care credeți că ar putea fi sursa cea mai potrivită
pentru a vă acorda informații privitoare la factorii de risc
existenți pentru producerea accidentului vascular cerebral?
 Medicul de familie
 Medicul specialist
 Asistenta medicală
 Mass-media (reviste, ziare, emisiuni TV)
6. Considerați că vârsta înaintată poate fi un factor de

risc pentru apariția accidentului vascular cerebral?
 Da
 Nu
 Nu știu
7. Cunoașteți care sunt factorii ce favorizează

producerea accidentului vascular cerebral?
 Da
 Nu știu
 Nu mă interesează
8. Ați fost diagnosticat cu una dintre următoarele

boli/afecțiuni?
 Hipertensiune arterială
 Diabet zaharat
 Fibrilație atrială
147
 Dislipidemie (valori medicale crescute ale grăsimilor în
sânge - colesterol, trigliceride)
 Obezitate
9. Dacă da, ați urmat constant și în dozele

recomandate tratamentul prescris de medic?
 Da
 Nu
10. Sunteți fumător?

 Da
 Nu
 Am fumat numai în tinerețe
11. Dacă da, considerați că renunțarea la fumat poate fi

un factor important în prevenirea apariției accidentului
vascular cerebral?
 Da
 Nu
 Nu știu
12. Care sunt urmările/sechelele cu care ați rămas în

urma producerii accidentului vascular cerebral?
 Imposibilitatea sau tulburări de mers (hemipareză/
hemiplegie)
 Tulburări de vorbire
148
 Tulburări de gândire, memorie
 Tulburări de eliminare urinară (pierderi necontrolate de urină
sau imposibilitatea de a urina)
 Tulburări de eliminare fecală (constipație)
 Tulburări de înghițire (deglutiție) sau de a mesteca
alimentele (masticație)
 Plâng sau râd ușor
13. Care dintre urmările/sechelele post accident

vascular cerebral vă supără cel mai tare?
 Tulburările/ imposibilitatea de deplasare
 Tulburările de gândire și memorie
 Tulburările de vorbire
 Tulburările de eliminare urinară sau fecală
14. După producerea accidentului vascular cerebral ați

urmat tratament recuperator?
 Da
 Nu
15. În urma exercițiilor și tratamentelor de recuperare

post accident vascular cerebral, reabilitarea a fost :
 Parțială
 Totală
 Nu am avut nicio ameliorare
149
15. Familia dumneavoastră v-a acordat suport fizic și
moral după producerea accidentului vascular cerebral?
 Doar pe perioada spitalizării
 Da, și pe perioada spitalizării și după externare
 Nu mi s-a acordat sprijin din partea familiei
17. Credeți că ați primit suficiente informații privitoare la

boala dumneavoastră și tratamentul pe care trebuie să îl
urmați?
 Da
 Nu
 Probabil
18. Cum considerați că a fost timpul acordat de către

asistentele medicale pentru a răspunde la întrebările
dumnevoastră ?
 Suficient
 Insuficient
19. Modalitatea de exprimare a asistentelor medicale v-a

ajutat să înțelegeți necesitatea urmării tratamentului și să aflați
mai multe informații despre boala dumneavoastră?
 Da
 Nu
150
Îngrijirea pacientului cu boală Parkinson
Definiția bolii Parkinson :

- afecțiune degenerativă progresivă a sistemultui
extrapiramidal;
- în care are loc distrugerea sau degenerescența neuronilor
dopaminergici din substanța neagră.
Sistemul extrapiramidal (substanța neagră, ganglionii bazali,
nucleul subtalamic, nucleul roșu):
- intervine în realizarea motilității automate;
- inhibă mișcările involuntare;
- este responsabil de inițierea și viteza de execuție a
mișcărilor;
- participă la controlul tonusului muscular.
Dopamina este o substanță neurotransmițătoare, responsabilă
de controlul și coordonarea mișcării.
Etiologie:
- nu este complet elucidată;
- există trei ipoteze:
1. Îmbătrînirea precoce:
- între leziunile anatomice din creierului vârstnicului și cele ce
apar la pacienții cu boală Parkinson s-au remarcat similitudini.
2. Teoria infecțioasă:
- boala a apărut mai frecvent la pacienții ce au prezentat
encefalită sau infecții virale.
3. Teoria toxică:
151
- în urma intoxicațiilor cu monoxid de carbon și mangan are
loc distrugerea selectivă a neuronilor dopaminergici din substanța
neagră.
Tablou clinic:
- boala Parkinson este o entitate multifațetată,
- tabloul clinic este dominat de sindromul extrapiramidal
hiperton, hipokinetic.
- apar trei simptome majore:
1) Tremorul (tremurăturile)
= mișcări involuntare care afectează extremităţile (“paralizia
agitantă”):
- la mână imită mişcarea de numărare a banilor sau de rulare
a unei pilule;
- la picior imită mişcarea de pedalare;
- la cap imită mişcarea de negare sau de afirmare.
- progresează lent, încât pacientul nu-și aduce aminte când a
debutat;
- se manifesță sub forma unor oscilații mai mult sau mai puțin
regulate, cu frecvența de 4-8/secundă;
- apare în repaus şi dispare în somn;
- se accentuează la emoţii, oboseală și frig;
- diminuă sau chiar dispare în timpul mişcărilor active
2) Rigiditatea musculară /Hipertonia ( înțepenirea mușchilor)
- este plastică, ceroasă (segmentul de membru păstrează poziția
impusă de către examinator);
152
- apare creşterea uniformă a tonusului muscular pe toate grupele
musculare, predominând la musculatura proximală și cea statică: la
mers, pacientul se deplasează în bloc, când este nevoie să se
întoarcă, pacientul își întoarce capul odată cu corpul;
- testare: semnul “roţii dinţate”.Negro – pozitiv (la mişcările pasive, în
special din articulatia cotului, se observă că cedarea sacadată a
contracturii; semnul Noica – pozitiv (tonusul unui membru crește
dacă membrul contralateral este implicat într-o mișcare voluntară
sau o sarcină mentală).
3) Akinezia și bradikinezia
akinezia = dificultatea de a iniţia mişcările sau pierderea
capacităţii de mişcare
bradikinezia = lentoarea gesturilor, evidențiată prin:
- incapacitatea de a schimba direcția în timpul mersului
(pacientul are nevoie de mai mult de 5 pași pentru a face o
rotație completă la 180°),
- dificultatea de a se deplasa în jurul unui obiect..
Prezenta celor 3 semne majore determină tulburări posturale

importante:
- capul si trunchiul sunt proiectate înainte;
- brațele sunt lipite de trunchi;
- antebrațele flectate;
- şoldul şi genunchii sunt îndoiţi
Deci , pacientul prezintă o poziție gârbovită, cu capul aplecat în jos și
umerii căzuți.
153
- pacientul merge cu paşi mici, târâiti, fără balansul membrelor
superioare, fără a gesticula atunci când vorbește.
- facies imobil, hipomimic, fijat, ʺde mascăʺ (absența mimicii care
conferă expresivitate feței), fără mişcări oculare, iar clipitul este
foarte rar sau chiar lipsește.
- instabilitatea posturală, determinată de tulburările de echilibru și
coordonare, care se datoresc alterării sau dispariției complete a
reflexelor de redresare (bolnavul “fuge”după centrul de greutate, are
latero și retropulsii).
Alte semne+simptome:
 disfagia (senzație de ʺnod în gâtʺ și dificulțăți la
înghițire);
 transpiratia excesivă (hipersudorația);
 tulburări ale funcţiilor cognitive reprezentate de
tulburări de memorie până la demenţe în stadiile avansate,
uneori depresie;
 vorbire monotonă, dizartrie (vorbirea poate fi rapidă
și monotonă, cu volum vocii redus, articulare slabă a
cuvintelor și perioade de tăcere inadecvate);
 amplitudini respiratorii mici (pacienții prezintă un risc
ridicat de boală pulmonară atât restrictivă, cât și
obstructivă);
 constipația, tulburări urinare (urinare frecventă si
imperioasă)
 micrografie (scrisul de mână poate deveni mic și
înghesuit).
154
Tratament
- este necesar concursul unei echipe medicale
pluridisciplinare, compusă din:
- medicul neurolog: - pune diagnosticul și recomandă
tratamentul medicamentos;
- medicii din celelalte specialități medicale
(recuperare/reabilitare medicală, boli interne, urologie, psihiatrie,
etc.);
- asistente medicale;
- kinetoterapeuți;
- psihologi.
- un rol important îi revine familiei și comunității.
În timpul internării într-o secție de recuperare/reabilitare
medicală, alături de tratamentul specific de recuperare
(electroterapie, masoterapie, termoterapie, hidrokinetoterapie)
recomandat de medicul specialist de reabilitare medicală, e
necesară și implicarea, cu rol consultativ a medicului neurolog,
pentru a optimiza terapiile farmaceutice.
Asistenta medicală are un rol important în îngrijirea pacientului
parkinsonian spitalizat, dar aportul ei este fundamental în educarea
pacientului și a familiei acestuia pentru menținerea autonomiei
pacientului la domiciliu.
Tratament igieno-dietetic:
- regimul alimentar trebuie să fie echilibrat, bazat pe fructe și
legume, repartizat în 5 mese/zi, dintre care 3 principale;
155
- mesele hiperproteice pot interfera absorbția medicației
antiparkinsoniene, de aceea se recomandă ca medicația
(Madopar, Stalevo), să fie luată cu o oră înainte sau după masă.
- se recomandă alimente bogate în:
o levodopa: fasolea albă lată;
o fibre alimentare: cereale integrale, fructe și
zarzavaturi,
o calciu: lactate, brânzeturi
o vitamină D: ouă, ficat, cereale,
o acizi grași omega-3: nucile și semințele de in;
o vitamina E.
- evitarea consumului de alcool și a băuturilor cu conținut de
cafeină (ceai verde, cafea, băuturi răcoritoare) sau alte excitante,
pentru că acestea intensifică tremorul
- hidratare adecvată: aport lichidian de 2 litri/zi, deoarece,
datorită tulburărilor de deglutiție, mulți pacienți cu boală
Parkinson pot prezenta risc de deshidratare cronică.
Tratament medicamentos
Levodopa este transformată în creier în dopamină, normalizând
cantitatea de dopamină la nivel cerebral. Asistenta medicală
trebuie să cunoască reacțile adverse la Levodopa (Madopar),
pentru a participa la o îngrijire cât mai adecvată a pacientului:
- inapetență, grețuri, vărsaturi, diaree ;
- hipotensiune ortostatică;
- aritmii cardiace.
156
Tratamentul de reabilitare medicală
Obiective:
- menținerea autonomiei, prin scăderea limitării
performanțelor fizice și psihice;
- menținerea supleței articulare;
- menținerea tonusului muscular;
- reeducarea respirației și a vorbirii;
- corectarea tulburărilor de mers
În evoluția bolii Parkinson, se disting 5 stadii de dizabilitate
(conform clasificării Hoehn și Yahr):
STADIUL1
SIMPTOME UNILATERALE CU DISFUNCȚIE MINORĂ
- ușoară jenă pentru activități de abilitate, cu posibilitatea
exercitării activității profesionale;
STADIUL2
SIMPTOME BILATERALE CU DISFUNCȚIE MOTORIE
MINORĂ
- prezența tulburărilor minime de echilibru, autonomie păstrată
în desfășurarea activităților obișnuite, activitate profesională
posibilă, dar cu un anumit efort;
STADIUL3
DIZABILITATE GENERALIZATĂ DE INTENSITATE
MEDIE
- afectarea echilibrului în ortostatism și mers;
- activitate zilnică ușor restrânsă, necesitând uneori
ajutor.
STADIUL4.
157
SIMPTOMATOLOGIE SEVERĂ
- mers posibil, fără ajutor, dar pe distanțe limitate;
- nu se poate deservi singur în activitățile zilnice.
STADIUL 5
SIMPTOMATOLOGIE DEOSEBIT DE SEVERĂ
- imobilizat la pat
- necesită îngrijire permanentă.
158
PLAN DE ÎNGRIJIRE

Obiective
Deficit de Pacientul să-şi - educă pacientul cu
coordonare a amelioreze privire la importanţa
mişcărilor datorat coordonarea repetării de mai multe
prezenţei mişcărilor ori pe zi a exerciţiilor
- tremorului si a fizice învățate la sala de
- rigidităţii kinetoterapie pentru
îmbunătăţirea
coordonării;
- sfătuiește pacientul să
forțeze în mers balansul
membrelor superioare;
- încurajează pacientului
să participe la activităţi
casnice obişnuite
(terapie ocupaţională);
- administrează
medicaţia recomandată
de medic;
- oferă pacientului
suport psihic.
159
Obiective
Perturbarea stimei Pacientul să - oferă pacientului
de sine datorată cunoască si să ocazia de a-si exprima
-tulburărilor participe activ la propriile sentimente
posturale, ameliorarea legate de modificarea
-limitării capacităţii tulburărilor înfăţişării sale
de autoîngrijire, posturale induse - discută cu pacientul
-prezenţei de boală. care e evoluţia si
sentimentului de Pacientul să-şi prognosticul bolii si cum
devalorizare, păstreze va afecta boala
- prezenței independenţa de integrarea sa în familie
tremorului autoîngrijire cât si societate
mai mult timp - educă pacientul să
posibil. ceară si să accepte
Pacientul să ajutorul altor persoane
cunoască - învaţă pacientul să
modalităţile de doarmă pe pat tare,
ameliorare a fără pernă sau în poziţie
tremorului şi de de decubit ventral
accentuare a lui, (aceste poziţii pot
pentru a-l putea preintâmpina apariția
controla tulburărilor posturale, cu
aplecarea coloanei în
faţă)
- învaţă pacientul ca în
timpul mersului, să-şi
160
Obiective
ţină mâinile la spate și
in acest fel să-şi
menţină poziţia verticală
a coloanei;
- învaţă pacientul care
sunt posturile care
ameliorează tremorul în
repaus (să-și păstreze
mâinile ocupate, să-şi
sprijine antebraţele de
braţe; să-şi blocheze
mâinile sub șezut)
- educă pacientul să
evite consumul de
excitante cerebrale
(alcool și a băuturilor cu
cafeină), pentru că
acestea contribuie la
intensificarea tremorului.
- pentru păstrarea
autonomiei în
autoîngrijire, sfătuiește
pacientul să folosească
îmbrăcăminte fără
nasturi, cana cu cioc,
161
Obiective
lingura mai adăncă
pentru supă.
- educă familia şi
pacientul să evite
emoțiile puternice şi
instalarea oboselii.
Risc de depresie Pacientul să-si - evaluează gravitatea
datorat: amelioreze starea tulburărilor afective,
- dificultăţilor de afectivă si să observând şi discutând
mobilizare, prevină instalarea cu pacientul şi familia
- dependenţei in depresiei acestuia
cadrul activității - ajută pacientul să-şi
profesionale și formuleze obiective
- dificultăților de realiste în legătură cu
autoîngrijire. situația prezentă (boală)
- încurajează pacientul
să repete exerciţiile
pentru ameliorarea
mobilităţii, învățate în
cursul programului de
kinetoterapie
- educă pacientul
privind importanța
repetării exerciţiilor fizice
acasă, în faţa oglinzii,
162
Obiective
pentru autocontrol
- oferă suport psihic
Risc de cădere Pacientul să -informează pacientul şi
datorat tulburărilor cunoască si să familia acestuia cu
de mers, aplice măsurile de privire de riscurile de
hipotensiunii securitate ce producere a unor
ortostatice trebuie respectate accidente (fracturi de
pentru evitarea şold, traumatisme
căderilor craniocerebrale, fracturi
ale coloanei vertebrale)
şi măsurile ce trebuie
luate pentru a preveni
aceste accidente
-amenajează mediul
inconjurător pentru a
evita căderea (ex:
balustrade de
sprijin,”mâna curentă”,
toalete mai înalte,
încălţăminte adecvată
etc.)
- îndepărtarea obiectelor
care ar putea cauza
căderi
- educă pacientul cu
163
Obiective
privire la importanța unei
alimentații bogate în
calciu (lactate,
brânzeturi, cereale) și
vitamină D (somon, ouă,
ficat, lapte, cereale)
pentru diminuarea
riscului de producere de
fracturi osteoporotice;
- educă pacientul cu
privire la importanța
expunerii parțiale la
soare (față, brațe,
deoarece sub influența
razelor solare se
sintetizează în tegument
vitamina D)
- iar când dă pasul, să
încerce să meargă cu
pași mai mari, să ridice
piciorul de pe sol și să
atace solul inițial cu
călcâiul și apoi cu
degetele
- învaţă pacientul cum
164
Obiective
să se dea jos din pat
(înainte de a se ridica
din pat, să stea aşezat
câteva momente pe
marginea patului pentru
prevenirea hTA
ortostatice)
facă exerciţii de mers
ritmate de muzică
pentru ameliorarea
coordonării și a vitezei
de mers,
- pentru reeducarea
mersului, se vor adăuga
repere senzoriale
externe (tactile, auditive,
vizuale), sincronizate cu
inițierea pășirii sau cu
cadența
- măsoară TA in clino si
ortostatism
- identifică prezența
reacțiilor adverse ale
terapiei
165
Obiective
medicamentoase şi
informează medicul
pentru reajustarea
medicației în caz de
nevoie (se recomandă
evitarea consumului de
suc de portocale și
proteine în exces,
deoarece acestea
limitează absorbția de
levodopa)
- încurajează pacientul
privind importanța
utilizării de dispozitive
care să ajute mobilitatea
(baston, cârjă, cadru de
mers)
Alimentatie Pacientul să - evaluează capacitatea
inadecvată prin consume alimente de deglutiţie pentru
deficit datorită corespunzătoare alimente lichide și solide
disfagiei, atât din punct de - oferă pacientului
masticației vedere cantitativ, alimente uşor de înghiţit
prelungite, dar si calitativ (tăiate mărunt sau
declanșării tardive Pacientul să aibă pasate),
a reflexului de o greutate în - în vederea obtinerii
166
Obiective
deglutiție, limite normale unei cât mai mari
tremorului, Pacientul să independențe în
bradikineziei, prezinte satisfacerea acestei
reacţiilor adverse la ameliorarea nevoi, hrănirea se va
medicamente bradikineziei realiza cu ajutorul de
(greaţă, vărsături la linguri mai adânci sau a
Levodopa), cănii cu cioc
incapacității fizice - recomandă utilizarea
de procurare și de ustensile ușoare
prelucrare a pentru hrană, care pot
alimentelor facilita mișcările mai line
și mai rapide ale
brațului, spre deosebire
de ustensilele cu
greutate moderată.
- sfătuiește pacientul să
alcătuiască un grafic al
greutătii corporale
pentru evidenţierea unei
eventuale scăderi
ponderale
manifeste răbdare şi să
aloce ţimp mai mult
pentru servirea mesei
167
Obiective
- administrează
medicaţia prescrisă de
medicul curant pentru
ameliorarea
bradikineziei, observând
eventualele posibile
reacţii adverse.
Lipsa autonomiei in Pacientul să-şi -alcătuiește împreună cu
îngrijirea personală menţină/recâştige pacientul un program
(incapacitatea de a autonomia pentru pentru efectuarea
se spăla, alimenta, performarea îngrijirilor (toaleta pe
îmbrăca, de a se activităților regiuni sau generală)
duce la toaleta) instrumentale ale - manifestă tact si
datorită tremorului, traiului zilnic , răbdare, asigurându-i
rigiditătii si lipsei de respectiv ADL- pacientului intimitatea
coordonare a urilor(activity of necesară pentru
mişcărilor daily living) efectuarea toaletei
Pacientul să-și - educă pacientul să
mențină/ ceară şi să accepte
recupereze ajutorul altor persoane
activitatea motorie - învaţă pacientul
gestuală exerciţiile fizice
necesară adecvate şi explică
autoservirii acestuia şi familiei
importanţa repetării lor
168
Obiective
- învaţă pacientul
programe de terapie
ocupaţională concepute
special pentru
antrenamentul
autoservirii
(mâncat,spălat,îmbrăcat
etc.)
Mobilitate dificilă Pacientul să-şi - învaţă pacientul
datorată prezenţei: amelioreze exerciţii cu rolul de
- rigidităţii, mobilitatea conservare a unor
- redorilor articulare amplitudini de mişcare
consecutive (prin în limite funcţionale,
absenţa pentru prevenirea
îndelungată a contracturilor și
amplitudinilor deformărilor articulare
complete de - asistenta învaţă
mişcare) pacientul exerciţii
- akineziei posturale.pe care acesta
(pierderea le va repeta regulat
capacității de acasă cu autocontrol in
miscare sau faţa oglinzii
întârzierii în - asistenta educă
inițierea ei) pacientul cu privire la
necesitatea mobilizării
169
Obiective
active, autopasive,
pasive
- învață pacientul să se
folosească de mișcări
ʺstarterʺ pentru a
declanșa un gest motor
(de exemplu, ridicarea
unui picior pentru a
demara mersul)
Risc de izolare Pacientul să - asistenta medicală
socială datorită rămână integrat în participă la consilierea și
prezenței societate educarea pacientului
deficiențelor - facilitează cunoasțerea
funcționale și a altor pacienți cu această
depresiei. boală
- facilitează integrarea
pacientului în grupurile
de susținere a bolnavilor
cu această afecțiune
170
Paralizia facială periferică (Paralizia Bell)
Nervul facial (VII) este un nerv cranian mixt, preponderent

motor.
Nucleul motor al nervului facial își are originea în punte, de unde
traverseazã unghiul pontomedular spre meatul acustic intern, unde
este însoțit de nervul acusticovestibular. Nervul facial își urmeazã
traiectul sãu in urechea medie într-un canal osos propriu, apoi
pãrãsește craniul prin orificiul stilomastoidian. Traverseazã apoi
parotida, divizându-se în ramurile temporalã, zigomaticã, bucalã,
mandibularã și cervicalã.
Etiologie:
Deşi, etiopatogenia paraliziei Bell este insuficient cunoscută, se
pare că acest tip de paralizie se datoreşte unei infecţii virotice (virus
herpes) şi în mai puţine situaţii traumatismelor, tumorilor, infecţiilor.
Ca urmare a expunerii la agentul infecţios, nervul facial se
inflamează, se produce edemul acestuia în canalul Fallope (canalul
prin care acesta părăseşte craniul), nervul ajunge să fie strangulat în
canalul facial, producându-se rapid pareza, urmată de paralizie, cu
producerea degenerării fibrelor nervoase.
Tablou clinic
- Disconfort / durere la nivelul hemifeţei cu 24-48 de ore anterior
instalării paraliziei
- Slăbiciune musculară unilaterală a musculaturii faciale
- Fanta palpebrală apare lărgită (lagoftalmie)
171
- Lacrimile nu se mai scurg prin canalul nazo-lacrimal, ci se adună
în unghiul intern al pleoapelor şi se scurg pe obraz(epiforă)
- Căderea comisuri bucale de partea afectată cu imposibilitatea de

a zâmbi
- Aguezie(pierderea gustului)
- Imposibilitatea de a-şi încreţi fruntea/ de a ridica sprânceana de

partea afectată
- Imposibilitatea de a mesteca mâncarea cu partea afectată

(alimentele se acumulează în vestibulul hical)
- Saliva se scurge în colţul gurii de partea afectată
Îngrijirea ochilor
Scop
- prevenirea infecţiilor şi îndepărtarea secreţiilor oculare;
- menţinerea ochiului umed la pacientul cu paralizie facială.
Materiale necesare
- ser fiziologic;
- sticluţă cu picurător;
- lacrimi artificiale/ unguent oftalmic;
- comprese sterile;
- mănuşi sterile;
- prosop.
Pregătirea pacientului
172
- Pacientul conştient se informează şi i se explică necesitatea
tehnicii și derularea procedurii.
- Pacientul se aşează în decubit cu capul uşor întors spre ochiul
care va fi spălat.
Tehnica de lucru
Asistenta medicală:
- se spală pe mâini cu apă și săpun;
- îmbracă mănuşile sterile;
- se îndepartează secreţiile ştergând uşor de la comisura externă
(unghiul extern al ochiului) spre cea internă folosind un tampon
steril îmbibat în ser fiziologic;
- - se instilează lacrimi artificiale sau se aplică unguent oftalmic.
173
PLAN DE ÎNGRIJIRE
PARALIZIA FACIALĂ PERIFERICĂ (PARALIZIA BELL)
Diagnosticul
nursing
Risc de defect -pacientul să nu - asistenta medicală
nutriţional datorat prezinte scădere oferă pacientului
inabilităţii de ponderală sau alimente preferate,
masticaţie (afectării eventul să prezinte moi , uşor de
capacităţii de a o scădere mestecat;
mesteca alimentele) ponderală minimă - asistenta medicală
asigură o hidratare
corespunzătoare şi
alimentaţie adecvată
calitativ şi cantitativ,
cu aport bogat proteic
şi de vitamine de
grup B;
educă pacientul cu
privire la menţinerea
igienei orale
riguroase pentru
evitarea lezării
mucoasei bucale.
Afectarea mobilităţii -pacientul să-şi - asistenta medicală
faciale datorate menţină un tonus învaţă pacientul
174
Diagnosticul
nursing
paraliziei al musculaturii tehnica masajului
faciale cât mai facial;
normal - asistenta medicală
învaţă pacientul
exerciţii active ale
musculaturii
faciale(ex: de
mimică), pe care
acesta să le facă în
faţa oglinzii (ex: să-şi
încreţească
sprâncenele, să
fluiere, să sufle într-o
lumânare)
-adminstrarea
terapiei
medicamentoase
recomandată de
medic.
Risc de afectare a -pacientul să - asistenta medicală
vederii datorat prezinte acuitate administrează
imposibilităţii vizuală normală ”lacrimi artificiale” la
închiderii ochiului fiecare două ore;
paralizat - asistenta medicală
175
Diagnosticul
nursing
folosească ochelari
speciali pentru a
preveni lezarea
corneei (menţinerea
ochiului afectat
închis)
Perturbarea stimei -pacientul să-şi - asistenta medicală
de sine ca urmare a recâştige stima de încurajează pacientul
alterării imagini sine să-şi exprime starea
corporale de anxietate datorată
alterării imaginii
corporale
- asistenta medicală îi
explică pacientului
evoluția obişnuită a
afecţiunii prezente;
- asistenta medicală îl
încurajează pe
acesta să urmeze
terapia
medicamentoasă şi
fizical-kinetică
(masaj, exerciţii de
mimică) învăţată în
spital;
176
Diagnosticul
nursing
asigură suport psihic
pentru pacient.
Notă: Se compară şi
se analizează
împreună cu
pacientul o fotografie
anterioară paraliziei
faciale (pentru a
identifica eventualele
asimetrii
preexistente), o
fotografie de la
debutul paraliziei şi
imaginea pacientului
în oglindă după o
săptămână de la
începerea
tratamentului fizical şi
medicamentos.
discută cu familia
explicându-i acesteia
importanţa sprijinului
psihologic
177
Diagnosticul
nursing
Deficit de cunoştinţe Pacientul să - asistenta medicală
în ceea ce priveşte cunoască alcătuiește un
autoîngrijirea la metodele de program de instruire
domiciliu îngrijire la a pacientului care să
domiciliu în cazul vizeze:
bolii sale, să - planificarea orelor la
cunoască care pacientul îşi
eventualele administrează
sechele posibile şi medicaţia prescrisă
măsurile Notă: în cazul
preventive ale tratamentului
acestora cortizonic se va limita
aportul de sare
- efectuarea
masajului facial
- repetarea
programului de
exerciţii care au în
vedere refacerea
musculaturii faciale
- consumul de
alimente bogate în
proteine şi vitamine,
uşor de mestecat
- cunoașterea
178
Diagnosticul
nursing
sechelelor posibile:
a) prezenţa de ticuri
ale musculaturi
faciale
b) sindromul”
lacrimilor de crocodil
179
Îngrijirea pacientului cu afecțiuni degenerative la nivelul
coloanei vertebrale
Coloana vertebrală (rahisul):

 reprezintă un complex anatomic de elemente structurale,
organizate pentru a permite simultan multiple funcții;
 este alcătuită din:
 33-34 vertebre (7 vertebre cervicale, 12 vertebre toracale, 5
vertebre lombare, 5 vertebre sacrate, 4-5 vertebre coccigiene);
- corpurile vertebrale sunt așezate etajat unul peste altul, ca
niște cuburi.
 24 discuri intervertebrale (inelul fibros și nulcleul pulpos);
- între două corpuri supraetajate (supraiacente), se
intercalează discurile intervertebrale. Acestea sunt constitute la
periferie dintr-o structură fibroasă, inelară - inelul fibros, care prezintă
în interior, ca sâmburele într-o cireașă, o structură de consistență
gelatinoasa - nulcleul pulpos,
- discurile intervertebrale îndeplinesc două funcții importante:
1. Permit o ușoară alunecare a corpurilor vertebrale, care prin
cumulare asigură mobilitatea întregii coloane vertebrale, atât în plan
frontal, cât și sagital.
2. Împart încărcarea axilară a corpului vertebral în mod egal pe toată
suprafața lui.
 canalul vertebral;
 ligamente;
 mușchi;
 elemente vasculo-nervoase
180
 îndeplinește următoarele roluri:
 protecție a structurilor din interiorul canalului vertebral
(măduva spinării) și a celor din găurile de conjugare
intervertebrală;
 intervine în locomoție,fiind deosebit de rezistentă la solicitări
mecanice, dar în același timp și flexibilă
 în plan frontal, are forma literei ʺSʺ prezentând 3 curburi:
 lordoză cervicală;
 cifoză toracală;
 lordoză lombară.
181
Durerile cervicodorsolombare
• apar ca urmare a modificărilor patologice ale structurilor
anatomice ale coloanei vertebrale și, în cazul durerilor lombare,
modificărilor articulațiilor sacroiliace, care leagă coloana vertebrală
cu bazinul.
• trebuie să excludem durerile iradiate din organele interne
- rinichi și căile urinare,organele genitale în cazul coloanei
lombare.
- inimă în cazul coloanei cervicolombare.
Caracterul mecanic al durerii la nivelul coloanei:

 se ameliorează în repaus;
 se exacerbează la mișcare sau în timpul efortului fizic
Durerea cu caracter mecanic la nivelul coloanei se numește:

• lombalgie (durerea localizată la nivelul coloanei lombare),
• dorsalgie (durerea localizată la nivelul coloanei dorsale sau
toracale) sau
• cervicalgie (durerea localizată la nivelul coloanei cervicale)
Durerea cu caracter mecanic la nivelul coloanei poate fi:

 acută (primele 1-3 săptămâni de la debut), cu debut prin
durere (ʺdorsalgo acutʺ, ʺlumbago acutʺ) contractură musculară,
deficit funcțional, uneori ʺblocadă lombarăʺ (pacientul relatează că în
182
urma unei mișcări greșite la nivelul coloanei lombare, a rămas
ʺblocat de spateʺ);
 subacută (primele 3 săptămâni - 3 luni de la debut);
 cronică (după trei luni de la debut) (ʺdorsalgo cronicʺ,

ʺlumbago cronicʺ).
Durerea cu iradiere radiculară de la nivelul coloanei vertebrale se

numește:
• lombosciatica/lombocruralgia și reprezintă durerea cu
caracter radicular (radiculopatie), iradiată în membrul
inferior, corespunzător teritoriului de distribuție al nervului
sciatic sau crural
• nevralgia intercostală reprezintă durerea cu caracter
radicular (radiculopatie), iradiată din coloana dorsală
(toracală) în spațiile intercostale
• nevralgia cervicobrahială reprezintă durerea cu caracter

radicular (radiculopatie), iradiată în membrul superior, care
respectă o anumită topografie, în funcție de nivelului
afectării coloanei cervicale
Bolile articulare degenerative localizate la nivelul coloanei

vertebrale
183
 Spondiloza cervicală, cervicartroza sau spondilartroza
cervicală corespunde localizării procesului degenerativ la nivelul
coloanei cervicale;
 Spondiloza dorsală sau spondilartroza dorsală corespunde
localizării procesului degenerativ la nivelul coloanei dorsale sau
toracale;
 Spondiloza lombară sau spondilartroza lombară corespunde

localizării procesului degenerativ la nivelul coloanei lombosacrate;
Dacă procesul degenerativ cuprinde mai multe segmente ale

rahisului, vorbim de spondiloza cervicodorsolombară
În spondiloză, procesul degenerativ artrozic se manifestă prin
apariția la examenul radiologic a osteofitozei difuze
 Discopatia cervicală/ dorsală/ lombară apare consecutiv
procesului de uzură cu degradarea discului intervertebral (inel
fibrocartilaginos și nucleu pulpos).
Dacă procesul degenerativ este situat la mai multe niveluri,
corespunzător aceluiași segment al coloanei, vorbim de
polidiscopatie cervicală/ dorsală/ lombară.
În discopatie, din punct de vedere radiologic se constată
îngustarea spațiului articular. De exemplu în discopatia lombară L5-
S1, spațiul intervertebral L5-S1 apare pensat sau chiar îngustat.
 Hernia de disc apare în urma fisurării cu ruperea fibrelor
inelului fibros. O parte din nucleul pulpos pătrunde în aceste fisuri.
Prin ruperea fibrelor, substanta gelatinoasa din nucleul pulpos se
apropie de rădăcina nervoasă, iar în cazul herniei de disc lombare,
apare durerea care iradiază în membrul/ membrele inferioare și, în
184
momentul în care o parte din discul vertebral se rupe, fragmentul
poate să migreze, pacientul prezentând deficit motor la nivelul
membrului inferior de tip paralizie/ pareză de nerv sciatic popliteu
extern, intern sau crural. Deci pentru diagnosticul de hernie de disc
avem absolută nevoie de RM (rezonanță magnetică) coloană,
radiografia coloanei nefiind elocventă pentru a aprecia modificările
care au loc la nivelul discului intervertebral.
 Ținând cont de stadializarea anatomopatologică şi clinică a
herniei de disc lombare, vom distinge următoarele faze și stadii:
Faza I - dezorganizarea şi fragmentarea nucleului pulpos şi

fisurarea inelului fibros;
- clinic: lombalgie (durere lombară) cronică/lombalgie în
puseuri de durată variabilă, cu ușoară contractură musculară
paravertebrală.
Faza II - migrare cel mai frecvent posterolaterală a
fragmentelor nucleului pulpos prin fisurile inelului fibros, fără a
depăşi marginea externă a acestui inel (protruzie discală);
- clinic: lumbago acut: blocaj lombar, cu apariţie bruscă şi
durată variabilă, pe un fond de suferinţă lombară discretă
permanentă, la care se asociază contractură puternică
paravertebrală (A).
185
Faza III - hernierea fragmentelor nucleului pulpos în canalul
vertebral, în spaţiul interdiscoligamentar;
B. prolaps discal, materialul nuclear protruzionează în defectul

inelului fibros
C. extruzie discală, materialul nuclear se extinde posterior, către

ligamentul longitudinal
D. sechestru discal, fragment nuclear rupt, liber în canalul medular
Faza III
186
stadiul I: - iritaţie radiculară;
- clinic: - dureri ce iradiază în membrul inferior, în teritoriul n.

sciatic (lombosciatică/ sciatalgie), crural (lombocruralgie);
stadiul II: - compresiune radiculară;
- clinic: - pusee dureroase subintrante de durată mare,

însoțite de semne radiculare (reflexe osteotendinoase - ROT
diminuate sau abolite, la care se pot adăuga parestezii, criestezii ,
hipoestezie).
stadiul III: - întrerupere radiculară
- clinic: pareza (la întrerupere parţială); paralizia (la

întrerupere totală), la care se pot adăuga atrofii musculare, tulburări
sfincteriene
Faza IV- semne de degenerescenţă discală

(spondilodiscartroză)
- clinico-radiologic: - spondiloză lombară (osteofitoză) sau

spondilodiscartroză lombară /artroză interapofizară posterioară.
Clasificare anatomopatologică a herniei de disc lombare

- hernie anterioară, laterală, posterioară ( intraspinală,
intraforaminală, extraforaminală, exclusă), posteromediană; cea mai
frecventă este cea posterolaterală;
- cele mai frecvente hernii de disc se produc la nivelurile
inferioare ale coloanei lombare , la L4- L5 şi L5-S1, cu atingerea
rădăcinilor L5 şi respectiv S1
Măsuri de prevenire a bolilor coloanei vertebrale
187
Rolul asistentei medicale este de a cunoaște și a învăța
pacientul să-și menajeze propria coloana, discutând cu acesta și
educându-l privind respectarea de poziții și mișcări protective.
 Se recomandă ca pacientul să efectueze zilnic un program
de exerciții fizice cu scopul de a întări musculatura abdominală și a
spatelui.
 Pentru tonifierea musculaturii abdominale și paravertebrale,
un rol important îl dețin activități precum: înotul, plimbarea sau
dansul.
 Următoarele sporturi sunt absolut contraindicate, deoarece
durerile lombare pot recidiva, producându-se noi hernii de disc:
karate, echitația, luptele, judo, parașutismul, etc.
 Pentru a evita suprasolicitarea coloanei vertebrale,
 persoanele obeze vor fi sfătuite să slăbească;
 gravidele cu sarcină în lună mare vor fi învățate să respecte
măsurile de ʺigienă a spateluiʺ.
La persoanele obeze și la gravide, un abdomen voluminos
trage anterior de coloana lombară, forțând accentuarea curburii
lombare fiziologice (hiperlordoză), perturbând statica coloanei
vertebrale lombare și generând durere, contractură musculară.
Excesul ponderal poate suprasolicita mult mai mult spatele
decât în cazul persoanelor normoponderale. La persoanele obeze,
condiția fizică este slabă, mușchii spatelui sunt mai slăbiți,
flexibilitatea coloanei este mai scăzută,toleranța la efort este
diminuată. Aceste persoane pot deveni sedentare, poți renunța la
188
efectuarea unor exerciții fizice care mențin și ajută la păstrarea
flexibilității coloanei vertebrale.
 Ridicarea greutățiilor:
a) În situația în care trebuie să ridice greutăți, următoarea
tehnică va fi respectată. Pacientul va fi învățat să țină, pe tot
parcursul mișcării spatele drept,”blocat”,”zăvorât”:
- apropiați-vă cât mai aproape de obiectul de ridicat;
- flectați genunchii;
- apucați obiectul cu ambele mâini;
- țineți obiectul aproape de corp pentru a-l ridica (la nivelul
bazinului);
- ridicați obiectul prin întinderea (extensia) genunchilor.
În momentul în care ridicăm un obiect greu, trebuie să evităm:
 efectuarea mișcărilor ample,
 aplecarea bruscă sau
 ridicarea acestuia într-o singură mână.
Ridicarea unui obiect de jos se face prin plasare unui picior

înaintea celuilalt și îndoirea (flectarea) genunchilor, menținând
spatele în permanență în poziție dreaptă.
189
- obiectele ridicate nu trebuie să depășească 2 kilograme în
momentul în care durerea este intensă, se ridică cu ambele mâini și
se țin aproape de corp.
Greutatea trebuie împărțită în mod egal în ambele mâini, astfel

încât să se evite aplecarea corpului într-o parte și astfel presiunea ce
se exercită asupra discului intervertebral să fie distribuită în mod
inegal.
La persoanele care au mai prezentat dureri lombare și care în
plus se cunosc cu vertebre alunecate una în raport cu cea
subiacentă (listezis) se recomandă evitarea ridicării de greutăți sau,
dacă acest lucru nu este posibil, purtarea unui brâu (lombostat) care
să favorizeze stabilizarea coloanei lombare în timpul efortului. Este
de preferat să ducem acasă cumpărăturile zilnice într-o pungă
strânsă în fața pieptului, decât într-una legănată într-o mână.
b) În cazul în care aveți de tras sau împins un obiect:
190
- se vor folosi simultan ambele mâini, utilizându-vă mai curând
coapsele decât spatele, care va fi ținut, pe cât posibil, cât mai blocat.
c) Nu purtați greutăți care trag în jos prea mult membrele
superioare
- greutățile se vor transporta într-un rucsac ținut pe spate, nu
într-o geantă voluminoasă și grea atârnată de un umăr, care forțează
aplecarea înspre lateral a coloanei vertebrale.
- purtați greutatea (coș) pe cap sau cu ajutorul unei curele
diagonale peste piept, mai curând decât pe umăr (pentru distribuirea
uniformă a greutății);
- utilizați cărucioare sau sacoșe cu rotile pentru a transporta
greutăți mari,cumpărături,etc.
d) Când măturați sau aspirați:
- mențineți-vă corpul sprijinit în mod egal pe ambele membre
inferioare;
- deplasați întregul corp înainte și înapoi;
- pe cât posibil, nu întindeți prea mult brațele în față.
191
e) pentru munca din casă sau grădină se indică să folosim
instrumente cu mâner lung sau să ne punem în genunchi.
• Purtarea altor persoane
- atunci când sunt duși în brațe, copiii mici vor fi purtați pe un
șold sau pot fi legați strâns de pieptul părintelui, pentru a putea fi
supravegheat. Copilul mic poate fi legat strâns de spatele
dumneavoastră, aproape de corp sau poate fi ținut în cârcă.
- o persoană care trebuie mobilizată în pat pentru a fi îngrijită,
va fi așezată într-un pat suficient de înalt astfel încât să nu fie nevoie
ca cel care îl îngrijește să se aplece prea mult. Dacă e necesar să-l
transferați din pat în fotoliu rulant sau invers, trebuie făcut în așa fel
încât cele două suprafețe să fie la aproximativ aceeași înălțime.
• Șederea:
- Sprijiniți -vă spatele când atunci când ședeți de spătarul
scaunului/ banchetei, ținând picioarele sprijinite cu toată talpa pe
podea,
- Se va evita încrucișarea picioarelor sau ghemuirea pe scaun
cu menținerea picioarelor sub șezut.
- Scaunul sau fotoliul trebuie să fie de o consistență dură și cu
spătarul la 900.
- Picioarele trebuie să stea la 900 sau ușor pliate sub scaun, în
niciun caz întinse înainte.
La locul de muncă, în cazul în care aveți o activitate de birou,

respectați următoarele reguli:
- alegeți un scaun ergonomic, a cărui înălțime să corespundă
mesei de lucru, în sensul de a permite ca persoana respectivă să
192
stea cu șoldurile și genunchii flectați în unghi de 90° și tălpile
sprijinite pe sol;
- ecranul calculatorului trebuie să fie așezat astfel încât să se
afle la înălțimea care să nu impună capului o poziție prea aplecată
(flexia coloanei cervicale) sau prea dată pe spate (hiperextensia
coloanei cervicale). Așezarea laptopului pe un pupitru pus pe masă
împiedică aplecarea exagerată a capului înainte, ceea ce ar putea
determina contractură musculară, durere sau cefalee;
- mențineți mușchii gâtului și ai spatelui relaxați;
Mersul cu masina
- nu depășiți 40 de minute de poziție sezândă, ridicați- vă
constant și faceți câțiva pași.
- trebuie să aveți spătarul scaunului mașinii drept; dacă
această poziție vă produce disconfort, atunci puteți înclina ușor
spătarul scaunul.
- dacă vă cunoașteți cu suferință veche la nivelul coloanei

lombare, odată ce ați ajuns acasă, trebuie să faceți repaus, deci stați
culcat aproximativ jumătate de oră.
- dacă nu puteți să faceți opriri pe traseu, atunci culcați-vă pe

o parte pe bancheta din spate a mașinii cu o pernă între genunchi și
una sub cap.
• Ridicarea de pe scaun/pat
- ridicați-vă de pe scaun și mișcați-vă la fiecare oră sau, dacă
e posibil, la intervale mai mici de o oră.
193
- când ne ridicăm de pe scaun, trebuie să ne ajutăm
împingându-ne în mâini.
- trecerea de la poziția culat pe spate la cea pe o parte trebuie
făcută fără torsiune. Umerii, spatele, bazinul și genunchii trebuie să
se miște simultan.
- ridicarea din poziția culcat (decubit dorsal) se face prin
întoarcerea pacientului în culcat lateral (decubit lateral), cu corpul cât
mai aproape de marginea patului, ridicând trunchiul prin sprijin pe cot
și mână, lăsând simultan în jos picioarele pe marginea patului.
194
• Statica:
Ortostatismul obligă sistemul osos, ligamentar, muscular al
regiunii lombare la o încarcare mult mai mare. Coloana vertebrală
trebuie sa fie nu numai un “stâlp” stabil al corpului, dar și un ax
elastic si mobil.
Dacă activitatea dumneavoastră profesională presupune statul
prelungit în picioare (ortostatismul prelungit):
- bancul de lucru nu trebuie să fie plasat prea jos;
- stați, pe cât este posibil,cu coloana cât mai dreaptă, nu vă
aplecați prea tare;
- tineți spatele drept în timpul activității - nu vă răsuciți si nu vă
aplecați prea mult într-o parte;
- mențineți umerii și șoldurile în aceeași direcție.
Dacă în fiecare zi, pe parcursul a mai multor ore, avem
aceeași poziție pe scaun sau în picioare, crește riscul de a prezenta
dureri la nivelul coloanei vertebrale, în special lombare, datorită
suprasolicitării mușchilor, discurilor intervertebrale și a oaselor
195
rahisului și mușchilor umerilor. Este indicat să facem o pauză de
câte 5-10 minute la două ore de stat în aceeași poziție.
În ceea ce privește mersul și ortostatismul trebuie să țineți
cont de următoarele indicații:
- nu stați perioade indelungate în aceeași poziție în
ortostatism, ci începeți să vă mișcați;
- deplasarea se va face într-un ritm propriu, așa cum
considerați că vă este confortabil;
- atunci când se schimbă direcția de mers, e de dorit să se

evite mișcările de torsiune sau rotație a spatelui;
- mergeți în ritm normal, fiind de preferat ca mersul să nu fie

unul grăbit.
În baie și la toaletă:
- evitați să vă încurbați spatele pentru a vă apleca la
chiuvetă.
- îndoiți unul sau ambii genunchi astfel încât spatele să fie

menținut drept, pentru a nu rămâne blocați într-o anumită poziție.
- este de preferat ca în momentul în care prezentași dureri la

nivelul coloanei,să faceți duș și nu baie.
În bucătărie
– nu petreceți foarte mult timp în bucătărie, în special atunci când
durerea este intensă. Trebuie să realizați doar activitățile absolut
necesare. Nu ridicați obiecte foarte grele. Vă sfătuim să transferați
196
alternativ greutatea corpului de pe un picior pe celălalt. Încercați să
nu vă suprasolicitați spatele întinzându-vă pentru a lua obiecte
plasate pe rafturile de sus.
• Somnul:
- dormiți pe o saltea tare care să vă sprijine spatele .
Poziția “pe burtă” solicită spatele mai ales la persoanele care
prezintă rectitudine (ștergerea curburii lombare).
• Alte reguli care trebuie respectate:

- evitați expunerea la frig (muncă în agricultură, curenții de
aer rece, aerul condiționat).
- evitați mișcările de torsiune repetată din coloană, aplecările
bruște, vibrațiile continue, cum ar fi acelea produse de
pickamer sau cele transmise coloanei ca urmare a
conducerii unor utilaje grele (ex tractor).
197
Anexa 2
Exemplu de chestionar privind evaluarea cunoștințelor și a
interesului persoanelor privind prevenirea producerii și
recidivelor de durere lombară:
Vârsta :
1. Sexul :
a. Feminin;
b. Masculin.
2. Mediul de proveniență :
a. Urban (oraș);
b. Rural (sat).
3. Suferiți de :
a. Spondiloză lombară;
b. Discopatie lombară;
c. Hernie de disc lombară.
4. Cine v-a spus pentru prima dată că suferiți de această

boală?
a. Medicul de familie;
b. Medicul specialist (radiolog, de reabilitare medicală,
neurolog, neurochirurg, reumatolog, etc);
c. Am bănuit că sufăr de această boală, după ce m-am
informat din mass-media (ziare, televizor) sau am accesat
internetul.
198
5. Cine credeți că este cel mai indicat pentru a vă oferi
informații despre boala dumneavoastră?
a. Medicul de familie;
b. Medicul specialist ( de reabilitare medicală, neurolog,
neurochirurg, reumatolog, etc);
c. Mass-media / Internet;
d. Asistenta medicală.
6. Cunoașteți care sunt factorii favorizanți pentru producerea și

întreținerea durerii lombare ( durere în partea de jos a
spatelui ) ?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu mă interesează.
7. Dacă da, care sunt acești factori?

a. Ridicarea de obiecte grele;
b. Expunerea la frig;
c. Mișcările de răsucire bruscă/ repetată din coloana lombară;
d. Șederea îndelungată pe scaun;
e. Statul prelungit în picioare.
8. Credeți că slăbirea în greutate este benefică la persoanele

obeze care prezintă dureri lombare (dureri în partea de jos a
spatelui) ?
a. Da;
199
b. Nu;
c. Nu știu.
9. Considerați că sedentarismul crește riscul producerii

durerilor lombare?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu știu.
10. Cunoașteți care este tehnica de ridicare din pat atunci când
aveți dureri lombare intense?
a. Da;
b. Nu;
c. Nu cred că există o tehnică specială.
11. Dacă da, care este tehnica corectă :

a. Rostogolire laterală, apoi cu împingere în brațe și coborârea
concomitentă din pat a membrelor inferioare (picioarelor) ;
b. Ridicarea rapidă în șezut, urmată de ridicarea în picioare;
c. Rostogolire laterală, coborârea mai întâi a membrelor
inferioare (picioare), apoi ridicarea în șezut.
12. Ați dori să obțineți mai multe informații despre boala

dumneavoastră?
a. Da;
b. Nu.
200
Scleroza multiplă (scleroza în plăci)
Definiție:
Boală inflamatorie în care tecile de mielină, ce înconjoară
axonii neuronilor din creier și măduva spinării sunt deteriorate.
Plăcile sunt localizate în regiunile abundent mielinizate ale sistemului
nervos central (S.N.C.). Inflamația afectează zone impredictibile de
la nivelul SNC, fără afectarea nervilor periferici.
Scleroza multiplă este boala adultului tânăr, debutul se
produce de regulă în jurul vârstei de 20-40 de ani în 60% din cazuri.
Indivizii pot prezenta perioade de remisii și exacerbări. Inițial,
manifestările clinice pot fi total reversibile, ulterior perioadele de
exacerbare apar din ce în ce mai frecvent, cu timpul se produce
întreruperea totală a tecii de mielină, iar în tabloul clinic se constată
doar remisia parțială a simptomelor.
Boala are un caracter progresiv, iar manifestările clinice pot
varia de la o persoană la cealaltă, generând tablouri clinice
polimorfe.
Tablou clinic:
 Scăderea acuității vizuale (vedere ca prin ceață)
tranzitorie, în urma unui efort fizic; tulburări ale vederii colorate
(discromatopsie a axei verde-roșu), nistagmus, diplopie;
 Dizartrie;
 Oboseală de intensitate moderată/ medie, apărută
chiar după activități ușoare precum îmbrăcatul, accentuată de
creșterea temperaturii mediului ambiant;
201
 Deficit motor de tip pareză sau plegie ( parapareză/
plegie, hemipareză/ plegie, tetrapareză/ plegie), tulburări de mers,
mișcări involuntare;
 Tulburări senzitive (senzația de amorțeală,
furnicături, parestezii sub forma de durere neuropată – arsură sau
chiar durere acută, semnul Lhermitte - la flexia bruscă a capului
apare senzația bruscă, asemănătoare unei descărcări electrice, la
nivelul trunchiului, membrelor superioare și chiar inferioare);
 Schimbări ale statusului emotional și mental: survin
precoce (de exemplu: apatie, euforie, depresie) sau tardiv (de
exemplu:confuzie, tulburări cu pierderea memoriei);
 Afectarea eliminării intestinale sau urinare (de
exemplu: incontinență, micțiuni imperioase, frecvente, micțiune
incomplete, retenție urinară);
 Tulburări de deglutiție;
 Ataxie,ca urmare a afectării cerebelului
În evoluția bolii de o mare împortanță este cunoașterea
factorilor care o precipită sau o agravează. Dintre aceștia reținem:
 boli infecțioase intercurente;
 stresul psihic;
 traumatisme fizice;
 intervenții chirurgicale;
 Expunerea îndelungată la soare/ curele balneare
termale intensive.
Din punct de vedere functional, se descriu 4 stadii evolutive:
202
I. Bolnav independent total pentru viața socio-
profesională
II. Bolnav semiindependent din punct de vedere
funcțional
- Paralizii, tulburări de echilibru și coordonare
III. Bolnav independent doar în fotoliul rulant
- Imposibilitatea mersului, deficitul motor, tulburările
echilibru și coordonare devin din ce în ce mai
importante
IV. Bolnav dependent în totalitate

- Se constată tulburări fizico-psihice importante
203
PLAN DE ÎNGRIJIRE
SCLEROZA MULTIPLĂ
Diagnosticul Intervenții de îngrijire
Obiective
nursing (nursing)
Risc potential de - Pacientul să Notă: În timpul puseelor de
clearance prezinte volume exacerbare sau în ultimele
inadecvat al respiratorii în stadii ale bolii, pacienții pot
căilor respiratorii limite normale prezenta o stare atât de
- Pacientul să gravă, încât sunt imobilizați
prezinte la pat sau în scaunul cu
zgomote rotile. La acești pacienți,
respiratorii prezența tulburărilor de
fiziologice degluțiție crește riscul de
- Pacientul să apariție a pneumoniei de
prezinte o aspirație. De aceea,
frecvență asistenta medicală:
respiratorie - va instrui pacientul asupra
normală exercițiilor de respirație
- Pacientul să fie diafragmatică;
afebril - încurajează pacientul să
respire profund și să
tușească la fiecare 1 sau 2
ore;
- menține pacientul activ
atât cât este posibil;
- stabilește împreună cu
pacientul un orar de
204
Obiective
nursing (nursing)
modificare a poziției
acestuia în pat (drenaj
postural), care să respecte
un interval de cel mult 2 ore
între două poziții succesive;
- evaluează prezența
tulburărilor de deglutiție,
pentru a preveni
producerea pneumoniei de
aspirație
Alterarea Pacientul să-și - Asistenta medicală
funcției vizuale mențină evaluează acuitatea
manifestată prin: acuitatea vizuală;
- scăderea vizuală la valori - Asistenta medicală
tranzitorie a maxime; informează medicul asupra
acuității vizuale; - Pacientul să fie oricăror modificări ale
- tulburări ale protejat de funcției vizuale;
vederii colorate eventualele - Asistenta medicală
(discromatopsie injurii instruiește pacientul să-și
a axei verde- odihnească ochii în
roșu), momentul în care acesta
- nistagmus, acuză oboseală;
- diplopie - Asistenta medicală
(vedere dublă); liniștește pacientul,
informându-l că orbirea nu
205
Obiective
nursing (nursing)
se produce, de regulă, în
scleroza multiplă și că
simptomele vizuale diminuă
după perioada de
exacerbare
Deficit sensorial, - Pacientul să - Asistenta medicală
manifestat prin: prezinte evaluează funcțiile
- senzația de diminuarea senzoriale și notează
amorțeală, tulburărilor de schimbări ale acestora;
furnicături, sensibilitate; - Asistenta medicală
parestezii - Pacientul să fie instruiește pacientul să
protejat de adopte măsuri adecvate:
eventualele - să testeze temperatura
injurii apei de baie sau a celei
folosite la spălatul vaselor
cu ajutorul extremității /
membrului neafectat sau cu
termometrul;
- atunci când gătește, să
aibă grijă să nu vină în
contact cu obiectele
încinse;
- să se îmbrace cu haine
călduroase și să poarte
mănuși atunci când este
206
Obiective
nursing (nursing)
frig afară;
instruiește pacientul să-și
inspecteze tegumentul
zilnic;
instruiește pacientul să
devină conștient unde sunt
poziționate extremitățile
corpului său atunci când
desfășoară o activitate, să-
și privească mâinile și
picioarele.
Risc potențial de - Pacientul să - Asistenta medicală
alterare a urineze la identifică împreună cu
eliminării interval de 4 ore pacientul acele simptome
urinare, sau mai puțin legate de satisfacerea
manifestat prin: frecvent; nevoii de a elimina care
- incontinență - Pacientul să-și afectează performarea
urinară, mențină activităților traiului zilnic;
- micțiuni continența - Asistenta medicală
imperioase, urinară; administrează pacientului
frecvente, - Pacientul să medicația recomandată de
- micțiuni nu prezinte medic (inclusiv suplimente
incomplete, nicturie; pe bază de vitamin C și
207
Obiective
nursing (nursing)
- retenție de - Pacientul să merișor care contribuie la
urină; nu prezinte acidifierea urinii);
semnele și - Asistenta medicală
simptomele unei încurajează pacientul să
infecții de tract consume cel pușin 2000-
urinar (ITU). 3000mi de lichide pe zi;
- Pacientul să - Asistenta medicală
nu-și restrângă realizează bilanțul ingerta-
activitățile excreta;
sociale și - Asistenta medicală
recreaționale instruiește pacientul cu
nicturie să nu mai consume
lichide după ora 18
- Alimentație Pacientul să Notă: Alături de disfagie,
inadecvată prezinte o pacientul poate prezenta
datorită: greutate diaree sau constipație sau
- tulburărilor de corespunzătoar poate fi obez. Acesta este
deglutiție, e în raport cu un factor suplimentar în
- inapetenței pe vârsta și agravarea slăbiciunii
fondul înălțimea musculare și afectarea
dispoziției Pacientul să circulației.
depresive cunoască - Asistenta medicală
importanța unei instruiește pacientul să
alimentații mănânce incet și să
bogate în fibre mestece bine alimentele;
208
Obiective
nursing (nursing)
alimentare - Asistenta medicală oferă
pacientului cu tulburări de
deglutiție alimente uşor de
înghiţit (supe, piure) şi de
mestecat, la temperatura
adecvată;
instruiește pacientul să stea
în poziție semișezândă în
timp ce mănâncă, pentru a
nu se îneca;
cântărește pacientul zilnic
dacă este nevoie
Deficit de Pacientul să-și - Asistenta medicală

cunoștințe legat exprime emoțiile pregătește pacientul fizic și
de procedurile și și temerile psihic pentru investigațiile
investigațiile la legate de aceste la care va fi supus în
care va fi supus, investigații vederea precizării
manifestat prin Pacientul să fie diagnosticului și a evoluției
anxietate cooperant bolii ( computer tomograf,
rezonanță magnetică
nucleară, puncție lombară)
Alterarea Pacientul să-și - Asistenta medicală
209
Obiective
nursing (nursing)
mobilității fizice mențină un nivel încurajează pacientul să
legată de: funcțional rămână activ cât mai mult
- paralizie maxim în ceea timp posibil , dar să evite
- ataxie ce privește oboseala;
- oboseala locomoția - Asistenta medicală învață
pacientul să folosească
corect echipamentul pentru
asistarea mersului (baston,
cârjă) sau fotoliu rulant;
instruiește pacientul asupra
importanței executării
exercițiilor fizice pentru
ameliorarea coordonării și
echilibrului
Deficit de Pacientul să Notă:Corticosteroizii sunt
cunoștințe legat cunoască folosiți în timpul puseelor
de efectele de exacerbare ale bolii,
administrarea medicamentelor, contribuind la reducerea
medicației, doza, orarul de procesului inflamator,
datorat administrare, inducând o remisie mai
prezenței reacțiile adverse rapidă a simptomatologiei
tulburărilor de - Asistenta medicală
memorie discută împreună cu
pacientul și familia acestuia
210
Obiective
nursing (nursing)
planul terapeutic
recomandat de medic,
inclusive reacțiile adverse
ale medicației
Nota: Baclofenul
(Lioresalul) și Diazepamul
sunt indicate pentru a
reduce spasticitatea;
Lipsa Pacientul să - Asistenta medicală
cunoștințelor cunoască instruiește pacientul și
privind prevenția factorii familia acestuia asupra
sau scăderea favorizanți, care factorilor precipitanți pentru
frecvenței precipită exacerbare
exacerbărilor evoluția bolii
Lipsa Pacientul să se - Asistenta medicală
cunoștințelor simtă relaxat petrece suficient timp cu
adecvate ale Pacientul și pacientul și familia acestuia
pacientului și familia acestuia pentru a dezvolta o relație
familiei acestuia să obșină bazată pe încredere și
pentru a face răspunsuri respect reciproc;
față bolii, pertinente la - Asistenta medicală
manifestată prin problemele care discută cu aceștia în
anxietate îi frământă legătură cu temerile pe
care le au;
211
Obiective
nursing (nursing)
răspunde cu onestitate la
întrebările acestora cu
privire la boală, oferind
sugestii cu privire la
modificările care ar trebui
făcute în stilul de viață al
pacientului;
manifestă o atitudine de
acceptare;
- Asistenta medicală ajută
pacientul și familia acestuia
în stabilirea de obiective
realiste, dacă e necesar se
cere sprijinul medicului
psihiatru
Lipsa Pacientul să - Asistenta medicală
cunoștințelor cu demonstreze că instruiește pacientul și
privire la înțelege boala în familia acestuia în legătură
îngrijirea la raport cu vârsta cu boala
domiciliu sa - Asistenta medicală oferă
Pacientul să fie suport emotional
independent cât - Asistenta medicală
mai mult timp încurajează pacientul și
posibil membri familiei acestuia să
212
Obiective
nursing (nursing)
Pacientul și pună întrebări
familia acestuia - Asistenta medicală
să fie capabili să facilitează integrarea
recunoască
pacientului în grupurile de
schimbările
susținere a bolnavilor cu
importante în
statusul de această afecțiune
boală.
Familia
pacientului să
aibă încredere și
să demonstreze
cunoștințe
adecvate pentru
managerierea la
domiciliu a stării
pacientului
213
BIBLIOGRAFIE
1. Henk J. Stam, Acute medical rehabilitation – Test book

volume I (Questions and Answers), VitalMed Medical Book
Publishing 2012, ISBN 978-605-87045-1-0.
2. Mariana-Lidia Cevei, Principii, obiective și metode în

recuperarea medicală a afecțiunilor neurologice, Editura
Universității din Oradea, 2013, vol. I, ISBN 978- 606- 10-
1013- 4,
3. Mariana-Lidia Cevei, Principii, obiective și metode în

recuperarea medicală a afecțiunilor neurologice, Editura
Universității din Oradea, 2013,vol II, ISBN 978- 606- 10-
1014-1
4. Sara J. Cuccurullo, MD Editor, Physical Medicine and

Rehabilitation Board Review, Second Edition, DemosMedical
Publishing, New York, 2010, ISBN 978- 1-9333864- 18-1.
5. Gordon Vogt, Margaret Miller, Myrna Esluer, Mosby's

manual of neurological care, 1985, ISBN 0- 8016- 5255-3.
6. Liliana Coldea, Luminița Beldean, Gherghinica Gal, Nursing-

Principii fundamentale, Editura Alma Mater Sibiu, 2003,
ISBN 973- 8371- 58-9.
7. Lucreția Titircă (coord.), Elena Dorobanțu, Gherghinica Gal,

Ed. A 7-a- București, Tehnici de evaluare și îngrijiri acordate
de asistenții medicali. Ghid de nursing,vol II, Editura Viața
Medicală Românească, 2008, ISBN 978- 973-160 -015-4.
214
8. Roman-Filip Corina, Aspecte de nursing clinic în afecțiuni
neurologice, Editura Universității ʺLucian Blagaʺ din Sibiu,
2015, ISBN 978- 606-12-0968-2.
9. Liliana Coldea, Procesul de nursing- cazuri comentate,

Editura Universității ʺLucian Blagaʺ din Sibiu, 2015, ISBN
978- 606-12-1235 -2.
10. Matei Claudiu, Coldea Liliana, Nursing în neurochirurgie:

note de curs, Editura Universității ʺLucian Blagaʺ din Sibiu,
2015, ISBN 978- 606-12-1086 -2.
11. Lucreția Titircă (coord.), Elena Dorobanțu, Gherghinica Gal,

Monica Seuchea, Ed. A 9-a București, Îngrijiri speciale
acordate pacienților de către asistenții medicali: manual
pentru colegiile și scolile postliceale sanitare Ghid de
nursing,vol II, Editura Viața Medicală Românească, 2008,
ISBN 978- 973-160 -016-1.
12. Randall L. Braddom, Medicină fizică și de reabilitare, Ediția a

IV-a, București 2015, ISBN 978- 973-0-19869 -0.
13. Monica Moldoveanu, Geriatrie și geropatologie pentru

asistenții medicali, Editura ALL, 2011, ISBN 978-973-571-
994-4.
14. Iris Mureşan, Luminiţa Beldean, Carmen Natea, Iustina

Chinchişan, Ildiko Marton – Nursing comunitar, aspecte
practice, Editura Universităţii „Lucian Blaga”, Sibiu, 2006.
215
15. Tudor Sbenghe, Recuperarea medicală la domiciliul
bolnavului pentru medicul de familie, Editura medicală,
București, 1966, ISBN 973-39-0281-0.
16. Popa Florina Ligia, Reabilitare medicală, Editura Universităţii

„Lucian Blaga” din Sibiu, 2014, ISBN 978- 606- 12- 0874-6.
17. Viorel Lucescu. Afecțiunile degenerative ale coloanei

vertebrale - Clinica, diagnosticul și tratamentul de
recuperare. Note de curs. Editura Dobrogea Constanța,
2009. ISBN 978 – 973 – 1839 -76 -9.
18. Gelu Onose, Liliana Pădure. Compendiu de neuroreabilitare

la adulțicopii și vârstnici. Editura Universitară „Carol Davila”
București, 2008, ISBN 973- 708- 298-5.
19. Tiberiu Vlad, Liviu Pendefunda. Recuperarea bolnavului

hemiplegic adult, Ed. Contact International, Iași 1992. ISBN
973-95103-2-9
20. World Health Organization. International Classification of

Functioning, Disability and Health: ICF: Geneva: WHO,
2001.
21. Tudor Sbenghe. Kinetologie profilactică, terapeutică și de

recuperare, Editura Medicală București, 1987.
22. Tudor Sbenghe. Recuperarea medicală la domiciliul

bolnavului pentru medicul de familie. Editura Medicală,
București, 1996, ISBN 973- 39- 0281-0
216
23. Luminița Beldean, Liliana Coldea. Aspecte nursing în
afecțiuni respiratorii și cardiovasculare. Editura Universităţii
„Lucian Blaga”, Sibiu, 2000. ISBN 973- 651- 052-2.
24. Constantin Bogdan, Șerban Stoianovici. Ghid de nursing

geriatric. Editura ZECASIN, 1997. ISBN 973- 98347-2.-8.
25. Monica Moldoveanu. Geriatrie și geropatologie pentru

asistenții medicali. Editura ALL, 2011. ISBN 978- 973-571-
994-4.
217

CARTE N NEURO 214p

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CARTE N NEURO 214p

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Diaconu Cosmina

Editura Universităţii „Lucian Blaga“din Sibiu

Alcătuirea și funcțiile sistemului nervos......................................5

Sistemul nervos intervine în:

Îngrijirea bolnavilor neurologici:

 este un proces complex şi continuu;

Îngrijirea pacientului neurologic:

Asistenta medicală, în calitate de membru al echipei de îngrijire:

 trebuie să posede aptitudini adecvate necesare colectării de

Asistenta medicală trebuie să fie capabilă:

Astfel, rolul asistentei medicale este acela de:

 a stabili prioritățile în ceea ce privește satisfacerea nevoilor

Procesul de îngrijire a pacientului neurologic respectă cele 5 etape:

Abordarea pacientului neurologic se face respectând următoarele

 alături de colectarea /culegerea datelor, pentru stabilirea

Pe parcursul interviului, asistenta medicală trebuie să țină cont de

Culegerea de date va cuprinde următoarele informaţii:

Examen clinic general:

 examenul pe aparate şi sisteme cu colectarea datelor

1. Nevoia de a respira și a avea o bună circulație

2. Nevoia de mânca și a bea

Alimentație inadecvată prin deficit din punct de vedere cantitativ și

Meteorism abdominal………, Zgomote intestinale……….,

4. Nevoia de a se mişca,a păstra o bună postură

5. Nevoia de a dormi, a se odihni

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca

7. Nevoia de a-şi menţine temperatura corpului în limite

9. Nevoia de a evita pericolele

11. Nevoia de a acţiona conform propriilor credințe şi valori

12. Nevoia de a fi ocupat și realizare

13. Nevoia de a se recrea

Examenul sistemului nervos:

Tulburările calitative ale stării de conştienţă se pot manifesta

Tulburările cantitative ale stării de conştienţă se pot

o Nivelul performanţelor intelectuale

Disfuncţii cerebrale specifice:

Limbajul este cel mai dezvoltat şi mai eficient mijloc de comunicare.

 DISFONIA: alterarea timbrului vocii care devine răguşită;

 AFAZIA reprezintă incapacitatea unei persoane de a se

Există 3 tipuri de afazie:

Pentru orice tip de afazie, asistenta medicală trebuie să evalueze :

 Agnozia auditivă: pacientul se află în imposibilitatea de a

Cele mai multe afecțiuni ale sistemului nervos central şi periferic

Clasificarea IDH (International Clasification of Impairment, Disability

(engleza: impairment = defect/deficit, anomalie, sechelă)

- Constă în anormalitatea unei funcţii fiziologice sau

- Survine ca urmare a unei afecţiuni ce produce alterări

 redoarea articulară = scăderea mobilităţii articulaţiei ca

 tulburări de limbaj, comunicare, ca urmare a produceriiunui

(engl: disability = disfuncție, restricție/ limitare de activitate sau

- Se instalează pe fondul uneia (sau mai multor) infirmităţi,

- În lipsa unor metode eficiente de prevenire a incapacităţii,

- Are impact negativ asupra performării activităţilor zilnice

- Dezavantajul social al unui individ (acesta devine dependent

 handicap de integrare socială, de instruire.

 Scăderea totală sau numai în parte a capacităţii de muncă

Organ/sistem afectat → infirmitatea

Ex: un pacient care a suferit un AVC soldat cu hemiplegie dreapta

În funcţie de gradul afectării, se evaluează gradul de

La pacienţii cu afecţiuni neurologice:

Infirmităţile – au caracter monoton (tulburări de mers, de

Incapacităţile şi handicapurile – pot fi complexe şi grave

Accidentul vascular cerebral reprezintă:

 leziunea cerebrală nontraumatică;