INCONTINENŢA URINARA

DEFINIŢIE

 INCONTINENŢA URINARĂ = pierderea

involuntară de urină care se poate obiectiva

- nu este important volumul de urină pe care

pacienta îl pierde, ci disconfortul pe care acest
simptom îl produce
 NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ
VEZICA URINARĂ
 acumulează şi stochează urina (rezervor cu pereţi
distensibili)
URETRA
 evacuează urina (conduct elastic)
CONTINENŢA
 menţinuta prin uretră închisă
sprijin anatomic al joncţiunii cisto-
uretrale

P intrauretrală > P intravezicală

 NOŢIUNI DE ANATOMIE FUNCŢIONALĂ

Factorii care asigură închiderea uretrei :

FACTORI INTRINSECI :
 sfincter intern uretral (musculatură netedă)
localizat în regiunea unde lumenul
uretral traversează peretele vezical gâtul
vezicii urinare
 sfincter extern uretral (musculatură striată)
localizat sub gâtul vezicii urinare
 plexul submucos uretral
 crista uretralis, glandele uretrale
 elasticitatea şi tonusul uretrei
 ETIOLOGIE ŞI CLASIFICARE
1. Incontinenţa extrauretrală
a. Congenitală: ureter ectopic
b. Câştigată: ureter
vezicală
uretrală
2. Incontinenţa transuretrală
A. Incontinenţa de efort
- deplasarea joncţiunii cistouretrale JCU
- disfuncţie sfincteriană intrinsecă
- combinată sau mixtă
B. Hiperreactivitatea detrusorului
- instabilitatea detrusorului
- incontinenţa neurogenă reflexă
C. Retenţie urinară şi incontinenţa prin “prea plin”
D. Diverticul uretral
E. Anomalii congenitale uretrale
F. Incontinenţa funcţională sau tranzitorie:
- delir
- infecţii
- vaginită atrofică
- cauze farmacologice şi psihologice
- producţie excesivă de urină : diabet,
hipercalcemie
Incontinenţa urinară poate fi:
 INTERMITENTĂ

 PERMANENTĂ

Incontinenţa urinară intermitentă se clasifică

anatomo-clinic astfel:
 IU imperioasă senzaţie imperioasă de a urina
în timpul contracţiei detrusorului

mecanismul sfincterian ineficient

nu poate stopa fluxul urinar
 IU de efort pierdere involuntară de urină

creşterea P intraabdominale (tuse,

strănut, alergat, ridicat greutăţi)

 IU mixtă
 IU prin “prea plin” apare când vezica urinară este
plină la/sau peste capacitatea maximă
P intravezicală > P intrauretrală de repaus
Incontinenţa urinară permanentă
- apare atunci când P intrauretrală este atât de
scăzută încât nu mai există rezistenţă la trecerea urinei
- vezica nu este capabilă să stocheze urina
- incontinenţa este continuă (fistulele vezico-
vaginale, fistulele uretro-vaginale)
 IUE
Factori de risc care favorizează apariţia IUE :
 multiparitatea

 traumatismele planseului pelvin şi leziuni

nervoase secundare traumatismelor
obstetricale şi non-obstetricale
 creşterea P intraabdominale secundar unor
factori - medicali: fumat
bronşită cronică
constipaţie cronică
- de mediu: ridicare de greutăţi
 menopauza
 prolaps genital
 Factorii favorizanţi – legaţi
de unul/mai mulţi din cei 3
factori esenţiali

2. Integritatea
1. Pierderea structurală a
suportului mecanismului
JCU şi a uretrei sfincterian

3. Afectarea
neurologică a
planşeului
pelvin

IUE
 DIAGNOSTIC
Anamnestic:
acuze: pierdere involuntară de urină legată de orice
efort fizic

Clasificarea IUE în funcţie de severitate

 gradul 1
- IU apare numai la eforturi mari: tuse, strănut
 gradul 2
- IU apare la un efort moderat: mişcări
rapide,coborâtul şi urcatul scărilor
 gradul 3
- IU apare la eforturi foarte mici, poziţia
ortostatică, pacienta este continentă în clinostatism
Examen clinic obiectiv:

Ex. valve: evidenţiează afecţiuni asociate IU:

- prezenţa cistocelului
- prezenţa rectocelului
- uneori prezenţa prolapsului uterin
- cicatrici ale unor intervenţii vaginale anterioare
Timpul esenţial al examenului genital este punerea
în evidenţă a:

 IUE
 Efectuarea testelor de incontinenţă:
1. manevra valvei
2. manevra pensei
3. manevra Bonney Marchetti
4. semnul Narick
5. manevra Magendie sau testul de basculă
uretrală
Examene paraclinice

 sumarul de urină + urocultură

 uretrocistoscopia
- pentru excluderea eventualelor elemente de
patologie vezicală:
diverticuli
calculi
fistule
neoplazie
- pentru evidenţierea cantităţii de urină reziduală
- a capacităţii vezicale
- a aspectului uroteliului
- a mobilităţii joncţiunii uretro-vezicale
 cistometria
- investighează funcţia de rezervor a VU
masurandu-se simultan raportul dintre presiune şi
volum în timpul umplerii
 determinarea ratei fluxului urinar
- fluxul urinar este dependent de contractilitatea
detrusorului şi de relaxarea sfincterului uretral

Disfuncţia ratei fluxului este expresia afectării

acestor două componente!

La femeie, micţiunea are la bază regula “celor 20”:

VU este golită în mai puţin de 20 sec cu o rată de
20 ml/sec. Valori mai mici de 15 ml/sec la un
volum de umplere mai mare de 200 ml sunt
anormale
 studiile de presiune uretrală -
uretrocistomanometria
- cu ajutotul unor transductori plasaţi pe un
cateter special se înregistrează presiunea la:
- nivelul uretrei
- nivel vezical
- presiunea detrusorului
Dacă se constată prezenţa unei zone în care
P vezicală > P intrauretrală = diagnosticul de IUE

 cistouretrograma statică sau uretrocistografia

- urmăreşte vizualizarea radiologică a JCU şi
configuraţia acesteia în timpul repausului şi în
timpul efortului
 cistouretrograma micţională
 TRATAMENT

1. CONSERVATOR
- Tratarea unei infecţii urinare asociate
- Exerciţiile Kegel pentru întărirea musculaturii
planşeului pelvin
- Utilizarea conurilor vaginale
- Scăderea în greutate a pacientelor obeze
- Pesarele vaginale
- Injectarea de colagen în ţesuturile periuretrale
 2. MEDICAMENTOS

- Estrogeni administraţi sistemic sau local pt.

proliferarea uroteliului şi a plexului vasc. submuc.
- Anticolinergice: propantelina, imipramina
relaxează vezica
- Oxybutynina anticolinergic şi spasmolitic direct
- Agoniştii alfa adrenergici cresc pres. uretrală

3. CHIRURGICAL

- Colposuspensie - uretrocistocolpopexia
anterioară directă tip Lapideş
- Colporafie anterioară
- Utilizarea bandeletelor - tehnica TOT