Sunteți pe pagina 1din 30

Facultatea de Mecanică – Master: MGQ

Tehnologia de fabricaţie
a recipientelor din
materiale plastice pentru
lichide
Studenţii,
Laurenţiu GUTUIE
Gheorghe MATEIU
Adrian Mocanu
Marian Fănuţ ŞERBAN
Cuprins

1. Noţiuni introductive.
2. Materiale utilizate pentru confecţionarea ambalajelor din materiale plastice.
3. Ambalajele din material plastic.
4. Metode şi principii de obţinere a semifabricatelor şi ambalajelor din material
plastic.
5. Metode de obţinere a ambalajelor termoformate din material plastic şi
sisteme specifice de ambalare.
6. Maşini pentru confecţionarea buteliilor din material plastic (sistemul de
ambalare bottle-pack).
7. Obţinerea tuburilor din material plastic pentru produse sub formă de pastă.
8. Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor pentru conformare cu cerinţele
europene.
1.1. Terminologie
 ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este
confecţionat ori de natura acestuia, destinat reţinerii, protejării, manipulării,
distribuţiei şi prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate,
de la producător până la utilizator sau consumator;

 ambalarea - operaţia prin care se realizează protejarea produselor


în scopul păstrării calităţilor iniţiale în condiţii igienice, în timpul manipulării,
transportului, depozitării şi desfacerii lor (şi chiar în timpul consumului);

 materialul de ambalaj - materialul destinat pentru


confecţionarea ambalajelor şi (sau) accesoriilor de ambalaj, în timp ce
materialul de ambalare este materialul destinat să învelească temporar
produsul de ambalat.

 produs de ambalat - se înţelege produsul care necesită o


protecţie temporară de la locul de producţie la locul de consum şi a cărui
manipulare, transport, depozitare şi desfacere trebuie înlesnite prin
ambalare.
1.2. Funcţiile ambalajelor

 Funcţia de a conţine produsul.


 Funcţia de protecţie şi conservare.
 Funcţia de raţionalizare.
 Funcţia de confort.
 Funcţia de comunicare:
de informare.
de promovare (reclamă).
de educare.
2. Materiale utilizate pentru
confecţionarea ambalajelor plastice

Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească materialele


utilizate la confecţionarea ambalajelor sunt:
• să se prelucreze uşor;
• să nu fie higroscopice;
• să permită curăţirea şi dezinfectarea fără deteriorări;
• să nu fie prea grele în raport cu masa produselor ambalate;
• să nu posede şi să nu emane nici un fel de mirosuri;
• să nu reacţioneze cu produsele ambalate;
• să nu se deformeze în timpul depozitării şi transportului;
• să protejeze produsele de orice fel de vătămări;
• să reziste la tensiunile şi zdruncinăturile din timpul transportului;
• mărimea lor să se armonizeze cu gradul de perisabilitate al
produselor ambalate, şi;
• să fie estetice.
 Avantaje:
izolează bine produsele, atât alimentare cât şi nealimentare;
sunt nealterabile; sunt impermeabile la apă, aer şi gaze;
sunt uşoare; sunt rezistente la rupere;
sunt rele conducătoare de căldură; au rezistenţă termică
(100 ÷ 150 0C) şi pentru temperaturi ridicate şi pentru
temperaturi joase;
au aspect de prezentare superior, atrăgător, pentru toate
formele posibile şi culori realizabile;
au rezistenţă chimică ridicată şi preţ de cost scăzut.
● Dezavantaje:
 se încarcă cu electricitate statică;
 sunt inflamabile;
 rezistenţa termică scade în timp (îşi pierd supleţea, se
sparg);
 au instabilitate dimensională datorită umidităţii, temperaturii
şi altor factori de mediu;
 îmbătrânesc pierzându-şi proprietăţile plastice.
Clasificarea materialelor plastice

După comportarea la temperatură, materialele plastice pot fi:


 termoplaste - substanţe polimerice amorfe sau parţial
cristaline, care se pot prelucra la cald în mod repetat, prin
înmuieri şi modelări succesive fără a li se modifica esenţial
structura chimică, păstrându-şi după răcire forma căpătată la
cald;
 termorigide (duroplaste, termoreactive) - substanţe amorfe,
care pot fi modelate o singură dată, înmuindu-se prin încălzire
când capătă formă definitivă, solidificarea fiind ireversibilă şi nu
mai pot fi înmuiate şi remodelate prin căldură;
 termoelastice - substanţe amorfe de tipul cauciucurilor, care
sub influenţa căldurii exterioare trec din stare consistent elastică
în stare slab elastică, fără a ajunge vreodată la starea plastică.
Caracteristicile tehnice ale unor materiale termoplaste
Polietilena
 este un material plastic cu tuşeu gras, flexibil, inodor,
insipid şi netoxic;
 la 25 0C devine casantă, la 115 0C se înmoaie
plastifiindu-se, iar la 300 0C se descompune aproape
100 %;
 se utilizează în adaos cu plastifianţi, antioxidanţi,
coloranţi pentru îmbunătăţirea proprietăţilor şi
prevenirea îmbătrânirii;
 în funcţie de tipul de polimerizare este:
 PE de mare densitate obţinută la presiuni mici: 8 – 10 at.;
 PE de medie densitate obţinută la presiuni de 35 – 50 at.;
 PE de mică densitate obţinută la presiuni foarte mari de 1000 –
2000 at.
PE de mică densitate are următoarele proprietăţi:
 rezistenţă mică la uleiuri şi grăsimi; în prezenţa
hidrocarburilor apar înmuierea şi umflarea;
 supleţe şi transparenţă mai bună decât ale PE de mare
densitate; rezistenţă la şocuri;
 stabilitate chimică; este aproape insolubilă în solvenţi la
temperatura ambiantă;
 impermeabilitate la apă; permeabilitatea este mică la
vaporii de apă dar mulţi vapori organici şi uleiuri trec rapid
prin PE de mică densitate;
 permeabilitate la gaze şi oxigen; sensibilitate la contracţie;
 sensibilitate la razele ultraviolete (îmbătrânire) – sunt
necesari antioxidanţi;
 ardere uşoară;
 retracţie puternică la mulare.
PE de înaltă densitate are următoarele proprietăţi:
 rezistenţă mecanică mare; conferă buteliilor o rigiditate mai mare;
 foarte stabilă faţă de agenţii chimici. La 60 0C nu este solubilă aproape
în nici o substanţă chimică, iar la 25 0C nu mai este atacată de nici una
din substanţele puternic oxidante (leşii, acizi).
 impenetrabilă pentru majoritatea gazelor, dar permeabilă pentru
hidrocarburile aromatice şi alifatice (benzine, benzol, tetraclorura de
carbon).
 permeabilitate redusă la apă şi vapori de apă, uleiuri şi grăsimi, are
proprietăţi de bariera mai bune decât PE de mică densitate;
 sensibilitate redusă la fisurare sub contracţie;
 inflamabilă, arzând mocnit, ceea ce-i limitează domeniul de utilizare;
 are punct de înmuiere mai ridicat decât PE de mică densitate şi este
mai dură;
 îmbătrâneşte uşor, mai ales când este supusă radiaţiilor solare şi
intemperiilor, prezentând pericol de fisurare şi degradare;
 se imprimă bine;
 se micşorează prin folosirea de aditivi.
 Polietilena tereftalată (PET) constituie o revoluţie în
domeniul îmbutelierii lichidelor.
 Filmele de PET sunt utilizabile numai dacă sunt orientate şi dacă sunt
acoperite cu PE pentru că-şi pierd rezistenţa la închidere prin
termosudare.
 Sub formă cristalină este opacă şi foarte strălucitoare, iar sub formă
amorfă este clară, dar nu este dură.
 Are rezistenţă chimică foarte bună, este uşoară, elastică şi stabilă într-
un domeniu larg de temperaturi (-60 … + 220 0C), având temperatura
de topire de 267 0C.
 se utilizează la confecţionarea de butelii, borcane, cutii, doze, flacoane,
bidoane, lăzi, pungi, folii contractibile şi termosudabile, etc.
 Faţă de PE normală, PE orientată are o mai bună permeabilitate la gaze
şi este permeabilă la vaporii de apă.
 PE poate fi inscriptionata numai daca este tratata superficial in vederea
aderenţei cernelii la suprafaţa acesteia.
3. Ambalaje din material plastic

● Lăzile din material plastic se construiesc în patru modele,


în funcţie de capacitatea de încărcare: 6 kg, 12 kg, 21 kg şi
21 kg;
 Paletele plane din material plastic sunt:
• uz special (pentru produse industriale chimice
• de uz departamental (pentru legume şi fructe)
• de uz general (cu o placă şi 4 intrări)

 Sacii şi săculeţii din material plastic pot fi clasificaţi în:


plasă din PE, tip G, tip H (Victoria, Făgăraş) şi tip A (Galaţi); saci plasă
din relon; săculeţi din PE sudaţi sau cusuţi la bază (tip A şi E).
 Pungile din polietilenă (PE) se confecţionează din
polietilenă având dimensiuni variate, iar închiderea lor se
execută cu cleme sau agrafe speciale
 Buteliile din polietilenă tereftalată (PET) au dimensiuni
foarte variate. Peliculele contractibile se confecţionează din
polietilenă sau policlorură de vinil cu grosimea de 0,02–0,035 mm,
folosind sau nu suporturi de carton, material plastic, pastă de
celuloză, etc.

 Peliculele extensibile se utilizează pentru desfacerea cu


amănuntul a produselor alimentare şi nealimentare (jucării, bunuri
de larg consum, produse chimice, etc.).

 Pentru ambalarea produselor sub formă de bucăţi se utilizează şi


platouri alveolare (piersici, mere, pere, tomate, ouă, etc.),
platouri compartimentate (struguri, cireşe, preparate din
carne, ş.a.) sau coşuleţe din material plastic.

 Alte ambalaje din material plastic: filme, folii, borcane, doze,


flacoane, canistre, etc.).
4. Metode şi principii de obţinere a
semifabricatelor şi ambalajelor din
material plastic

1. Obţinerea ambalajelor prin matriţare cu ajutorul


preselor.
2. Obţinerea ambalajelor prin extrudare simplă.
3. Obţinerea foliilor şi filmelor prin extrudare şi
suflare cu aer.
4. Obţinerea foliilor şi filmelor prin calandrare.
5. Obţinerea ambalajelor prin expandare.
6. Formarea foliilor contractibile.
5. METODE DE OBŢINERE A
AMBALAJELOR TERMOFORMATE DIN
MATERIAL PLASTIC
Termoformarea - se bazează pe proprietatea materialelor
termoplastice de a-şi modifica forma la o temperatură apropiată de cea
de înmuiere, când vâscozitatea lor scade.
Ambalajele termoformate - sunt folosite datorită avantajelor
pe care le prezintă: productivitate mare (ritm de producţie ridicat);
utilizare raţională, foarte economică, a surselor de încălzire; uşurinţă în
confecţionarea formelor; formarea uşoară a tuturor tipurilor de folii din
materiale plastice, chiar şi imprimate, fără afectarea desenului imprimat;
obţinerea de ambalaje de tip pierdut (nerecuperabile) ieftine, de forme
foarte diferite.
Metode de obţinere a ambalajelor termoformate
sunt: formarea prin vacuum, formarea cu presiune de aer, formare cu
vacuum şi presiune de aer, formare blister-suport, formarea în matriţă,
formarea prin curgere,
Inchiderea ambalajelor termoformate se poate face
atât cu folie sau film din material plastic de aceeaşi natură cu cel al
preformei sau din alt material sau prin fixarea acesteia pe un suport din
carton folosind diverse procedee de închidere: termosudare, presare
simplă, lipire cu adeziv, prindere cu scoabe, agrafare.

Metode de sigilare şi închidere a ambalajelor termoformate.


a. cu încălzirea preformei; b. cu încălzirea suportului; c. prin termopresare
între două suporturi; d. prin agrafare; e. închidere cu suport pliat lipit,
prin lipire cu adeziv sau cu scoabe; f. închidere prin lipirea etichetei pe
suport
Tipuri constructive de ambalaje obţinute prin termoformare
6. MAŞINI PENTRU CONFECŢIONAREA
BUTELIILOR DIN MATERIAL PLASTIC
(SISTEMUL DE AMBALARE BOTTLE-PACK)
 metoda de formare a ambalajelor din materiale plastice
prin suflare de aer are avantajul realizării unei game
foarte variate de forme;
 tehnologia de formare a ambalajelor de tipul: butelii,
flacoane, bidoane din materiale plastice, depinde de
materialul din care acestea sunt confecţionate.
 primele ambalaje s-au realizat din PVC dur şi mai apoi
din PEID şi PP, pentru produse ca: ulei, apă minerală,
lapte, vin, sucuri de fructe.
 formarea ambalajelor din aceste materiale se face prin
extrudare sau injecţie şi, apoi, suflare cu aer.
Procedee de obţinere a buteliilor şi recipientelor din PET
Obţinerea recipientelor şi buteliilor din PET prin extrudare intermitentă
a. extrudare cu şurub-melc; b. extrudare cu acumulator tip piston
Schema procesului de lucru al maşinii automate de realizare a
buteliilor din PET
Ambalarea produselor lichide în sistemul bottle-pack
1. pâlnie de alimentare; 2. melc de extrudare; 3. cap de extrudare; 4. tub din plastic; 5. matriţa
inferioară; 6. matriţa superioară mobilă; 7. cuţit; 8. racord umplere; 9. recipient; 10. pompă cu
piston; 11. robinet cu 3. căi; 12. tub de umplere cu lichid; 13. racord de aer comprimat; 14.
racord evacuare aer din butelie
7. OBŢINEREA TUBURILOR DIN MATERIAL
PLASTIC PENTRU PRODUSE SUB FORMĂ DE
PASTĂ
 Avantajele tuburilor din material plastic: sunt incasante, uşor
portabile şi de manevrat, sunt uşor de golit, îşi menţin forma iniţială
chiar şi parţial pline, pot fi umplute cu produse cu vâscozitate mică,
sunt plăcute la atingere şi pot fi uşor decorate la exterior în culori
diferite şi atractive (chiar şi culori metalizate) pentru o mai bună
reperabilitate la locul de desfacere, etc.
 Tuburile din material plastic se confecţionează, în general, din
polietilenă de joasă sau înaltă densitate, dar se pot confecţiona şi din
materiale din două straturi (îmbrăcăminte şi căptuşeală) pentru
protecţia atât a produsului cât şi a materialului de ambalaj.
 Tuburile din material plastic pot fi confecţionate din două
bucăţi – corpul sub formă de tub obţinut prin extrudare continuă fiind
îmbinat prin lipire cu capul şi umărul obţinut prin injecţie în matriţă, sau
dintr-o singură bucată obţinută prin extrudare sau injecţie în matriţă.
8. Soluţii alternative la fabricarea ambalajelor
pentru conformare cu cerinţele europene.
I. Implementarea Directivei 92/64/EC componentă a politicii de
protecţie a mediului înconjurător.
II. Evoluţia cantităţii de ambalaje introduse pe piaţă în România.
III. Transpunerea cadrului legislativ european în legislaţia naţională.
IV. Evaluarea conformităţii ambalajelor introduse pe piaţă în
România cu cerinţele Directivei 94/62/CE.
1. Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind fabricarea şi compoziţia
ambalajului din material plastic. Identificarea soluţiilor de prevenire
prin reducere la sursă.
2. Evaluarea conformităţii cu cerinţele privind caracterul reutilizabil al
ambalajului din material plastic. Analiza sistemelor de reutilizare.
3. Evaluarea conformităţii cu cerinţele referitoare la ambalajele din
material plastic valorificabile (ca material, energetic, biologic).
Soluţii de valorificare a deşeurilor de ambalaje.
V. Analiză tehnico-economică a ambalajelor din material plastic.
Evoluţia cantităţii de ambalaje introduse pe
piaţă în Romania

Cantitatea totală de ambalaje introduse pe piaţă (ambalaje din producţia


internă, ambalaje importate şi ambalaje aferente produselor importate)
Evoluţia structurii deşeurilor de ambalaje
CONCLUZII

 In ceea ce priveşte standardele române, armonizate cu cele europene care se


referă la implementarea Directivei 94/62/CE, acestea sunt insuficient cunoscute
şi nu funcţionează deocamdată un sistem de control aşa cum prevede H.G.
621/2005 care să impună cunoaşterea şi aplicarea lor;

 Există pe piaţa din România amabalaje care îndeplinesc cerinţele privind


fabricarea şi compoziţia dar în paralel există şi ambalaje care nu îndeplinesc
unele din aceste cerinţe;

 In Uniunea Europeană s-a acumulat deja o experienţă bogată în aplicarea


cerinţelor Directivei 94/62/CE şi pe baza analizei rezultatelor obţinute s-au
reorientat direcţiile de acţiune; este bine ca această experienţă să fie bine
cunoscută şi folosită de cei implicaţi în luarea deciziilor;

 Orientarea prezentă în Uniunea Europeană este spre mărirea ponderii


ambalajelor reutilizate, pe cât posibil în condiţii de eficienţă;
 Sistemele de reutilizare eficiente implică o foarte bună evaluare a distanţei
maxime de transport, totuşi reutilizarea trebuie avută în vedere ca alternativă la
reciclare sau depozitare finală ori de câte ori acest lucru este fezabil;

 Prima problemă legată de reciclare, valabilă pentru toate tipurile de materiale


analizate rămâne sistemul de colectare
• Se bazează în primul rând pe colectarea de la agenţii economici şi nu implică
decât în mică măsură populaţia;

• Deşeurile sunt colectate în condiţii necorespunzătoare şi nu respectă normele


chiar dacă acestea există;

• Nu se respectă în totalitate reglementarea privind marcarea ambalajelor pentru a


facilita reciclarea;

• Este necesară o activitate mai susţinută de informare în legătură cu posibilitatea


şi implicaţiile participării la colectarea selectivă a deşeurilor.

A doua problemă legată de reciclare sunt costurile implicate şi diminuarea


acestora.