METAZOARE
metazoarele se mai numesc helminți sau viermi
reprezintă o treaptă mai sus pe scara evoluției
animale – pentru prima dată apar unele organe
specializate:
tub digestiv
Aparat reproducător
Sistem nervos incipient
Helmintologia este ramura parazitologiei care se
ocupă cu studiul viermilor paraziţi.
Sunt impartiti in doua categorii:
Plathelminti – viermi plați
Nemathelminti – viermi cilindrici
Bolile parazitare determinate la om de viermi se
numesc helmintiaze (helmis = vierme) sau
verminoze.
Principalele helmintiaze sunt: teniaza,
botriocefaloza, hidatidoza, ascaridioza, oxiuroza,
trichuroza.
PLATHELMINTI
sunt hermafroditi, nu au tub digestiv si se hranesc
direct prin tegument;
se gasesc cu precadere la nivelul tubului digestiv.
Se impart in doua clase:
Trematode – Fasciola hepatica
Cestode – Taenia solium, Taenia sagitata, Taenia
echinococcus
CLASA TREMATODE
Fasciola hepatica
determină boala numită fascioloză sau gălbează –
parazitul produce icter mecanic prin blocarea căilor
biliare
Parazitul este hermafrodit, are formă de frunză și
prezintă pe suprafața corpului spini curbați spre
înapoi, care ajută la înaintarea sa, dar împiedică
întoarcerea
Parazitul este localizat în canalele biliare
Dimensiunile parazitului sunt de 2 – 3 cm în lungime
și 0,1 – 1,5 cm în lătime
Datorită lățimii mari, deplasarea se face prin rularea
corpului în cornet, cu partea ventrală în față
Fața ventrală prezintp 2 ventuze (cea apicală servește
drept cavitate bucală) și un por genital, prin care sunt
eliminate ouăle
Ciclul biologic
Ouăle sunt depuse în canalul biliar, de aici ajung în
intestin și vor fi eliminate în mediul extern odată cu
materiile fecale
Ouăle nu sunt embrionate în momentul eliminării
Pentru embrionare este necesar un mediu acvatic,
unde embrionarea se produce în decurs de câteva
zile, în condiții favorabile de temperatură:
10 zile la 23 – 25°C
25 – 35 zile la 12 – 18°C
După embrioanare, din ou iese o larvă ciliată, numită
miracidium
care înoată prin apă pentru a găsi gazda
intermediară potrivită: un melc acvatic din genul
Limneea
În interiorul melcului, larva se transformă în
sporochist
În sporochist, după multiplicare, vor rezulta niște
formațiuni numite redii – care au formă alungită și
dimensiuni de 1,5 mm
Rediile vor evolua în formațiuni numite cercari, care
vor părăsi melcul
Cercarii înoată până la marginea apei, unde se vor
închista și vor apărea ca niște sfere albe –
metacercari – prezenți pe sol, firele de vegetație și
chiar în apă
Evoluția parazitului de la stadiul de ou până la cel de
metacercar durează aproximativ 70 – 100 zile
Transmitere
Metacercarul ajunge în gazda intermediară,
reprezentată de erbivore și accidental de om
Omul se infestează prin consumul de apă cu
metacercari sau de vegetale contaminate, pe care le
consumă crude sau nespălate corespunzător
După ingestie, metacercarul iese din chist, străbate
peretele intestinal și ajunge în ficat, stabilindu-se în
canalele biliare
În canalele biliare devine adult și depune ouă, la
aproximativ 3 luni de la momentul infectării
Tablou clinic
1. perioada de invazie
Parazitul trece din tubul digestiv spre canalele biliare
În drumul său produce mici focare necrotice sau
microabcese, cu infiltrate în care predomină
eozinofilele
Clinic se manifestă prin:
Astenie
Alterarea stării generale
febră, durere în hipocondrul drept
Eozinofilie (20 – 40%), urticarie
Diaree sangvinolentă
2. Perioada de localizare
Parazitul determină leziuni ale epiteliului biliar, care
favorizează pătrunderea agenților microbieni, cu
apariția infecțiilor secundare
Parenchimul hepatic dintre canale se atrofiază,
rezultând ciroza hepatică
Clinic, se manifestă prin:
Stare generală alterată prin febră și astenie
Durere persistentă în hipocondrul drept
Eozinifilie joasă (sub 10%)
Colică biliară, icter mecanic
Infecții bacteriene secundare
Diagnostic
Se pune cu ajutorul unui examen coproparazitologic
ca test de confirmare, completat de datele oferite de
anamneză, ecografie, examen computer tomograf,
procentul de eozinofile
Tratement
Tratementul cuprinde administrarea de emetică,
bithionol, triclabendazol sau nitazoxanid
CLASA CESTODE
Sunt viermi aplatizați, cu corpul format din mai multe
segmente (3 – 4000), care se numesc proglote
Fiecare segment are un uter plin cu ouă
Capul teniei se numește scolex, iar corpul poartă
denumirea de strobil
Fixarea teniei de mucoasa intestinală se face prin
ventuzele și cârligele cu care este prevăzut scolexul
Teniile trăiesc în intestinul gazdei, cu scolexul fixat
de mucoasă și proglotele suspendate în lumen
De obicei se localizează în ileon
Sunt paraziți hermafrodiți – fiecare proglot prezintă
ambele tipuri de organe reproducătoare
În evoluția lor, au nevoie de gazdă intermediară
pentru dezvoltarea stadiului larvar
Afecțiunea produsă se numește teniază
Taenia solium
Parazitul are corpul format din
aproximativ 900 de proglote
În fiecare proglot sunt produse cca
50.000 de ouă
Pe măsură ce îmbătrânesc,
proglotele se desprind de strobil, în
nr de 3 – 5 odată și vor fi eliminate
odată cu materiile fecale
Ouăle pot supraviețui câteva luni în
mediu
Oul are formă ovalară și conține un
embrion prevăzut cu 6 cârlige și
poartă denumirea de embrion
hexacant
Ciclul biologic
Proglotele eliminate în scaun vor contamina gazda
intermediară – porcul
În intestinul acestuia, sub acțiunea sucului gastric,
embrionii ies din ouă, ajung în circulația sangvină și,
mai departe, în musculatura striată, unde se vor
transforma în larve veziculare, numite cisticerci
Omul se infesteaza prin ingerare de carne insuficient
prelucrată termic și infestată cu cisticerci.
Acesta este mecanismul cel mai frecvent de infestare,
care detemină teniaza, deoarece cisticercul
(Cysticercus cellulosae) evaginandu-si scolexul se
fixeaza prin ventuzele sale si eventual carlige (Taenia
solium), pe mucoasa intestinului subtire, dupa care se
transforma in adult cu numeroase proglote.
Proglotele se elimina una cate una sau înlantuite si
numai odata cu scaunul fecal.
în mod obisnuit, in intestinul gazdei parazitate exista
cate o singura tenie adulta ce poate supravietui cativa
ani, uneori chiar si 25 de ani.
Daca contaminarea se face prin oua, in special de
Taenia solium (deci fara gazda intermediara), omul
face cisticercoza, boala foarte grava.
Tablou clinic
Prezenta stadiului adult al teniei determina o
simptomatologie minora si nespecifica: tulburari
digestive, dureri abdominale, greata, alterarea poftei
de mancare, pierderi in greutate, dureri de cap
Diagnostic
Se pune în urma examinării macroscopice și
microscopice a proglotelor sau a scolexului,
eliminate în bolul fecal
Tratament
Se administrează albendazol
Cisticercoza
Omul se poate contamina cu ouă de Taenia solium
Embrionii ies din ouă și diseminează pe cale
circulatorie în diferite țesuturi și organe – situație ce
conduce la cistecercoză
Astfel, omul devine gazdă intermediară
Localizarea cisticercilor se face mai frecvent la
nivelul SNC, însă pot fi găsiți și în globul ocular,
subcutanat, mușchi, ficat, plămâni
Cele mai tolerate forme sunt cele cu localizare
musculară și subcutanată
În localizările cerebrale, în evoluție se înregistrează
crize epileptice, tulburări psihice (stări confuzive,
depresie, degradare intelectuală), cefalee,
hipertensiune intracraniană (caracterizată prin
cefalee, greață, vărsături)
Localizarea oculară poate conduce la corioretinite și
decolări de retină, cu afectarea acuității vizuale, care
poate merge până la orbire
Taenia sagitata
Parazitează omul în forma sa adultă și bovinele în
forma larvară
Adultul atinge lungimi de 5 – 10 m, fiind mai mare
decât Taenia solium
Corpul este alcătuit din 1000 – 2000 proglote
Fiecare proglot conține 90.000 – 125.000 ouă – într-un
an parazitul produce cca 600 mil. Ouă
Localizarea este de obicei la nivelul jejunului
Ciclul de viață
Este același ca și la Taenia solium, excepție fiind
faptul că cisticercii se dezvoltă la bovine, acestea
fiind gazdele intermediare
Tablou clinic
Datorită eliminării proglotelor între scaune, prezența
parazitului este observată de către persoana infectată,
care sesizează trecerea proglotelor prin regiunea
anală
Unii pacienți pot acuza dureri abdominale, greață,
modificări ale apetitului, insomnie, irascibilitate,
astenie
Diagnostic
Se bazează pe examinarea proglotelor eliminate și a
scolexului
Tratament
Constă în administrarea de niclosamid, mepacrină
Masuri necesare pentru evitarea teniazelor
controlul sanitar al carnii de porc și de vita,
tratarea termica corespunzatoare a carnii,
tratarea persoanelor infectate,
existenta unor wc-uri igienice,
evitarea defecarii la intamplare si deci evitarea
infectarii gazdei intermediare,
evitarea utilizarii apelor fecaloid-menajere
neinactivate, in irigare si ca ingrasamant natural.
Taenia echinococcus
Este un parazit de mici dimensiuni, sub 1 cm
Are drept gazdă definitivă caninele – domestice și
sălbatice
Gazda intermediară este reprezentată de către
ierbivore, accidental de către om
Provoacă parazitoza numită chist hidatic sau
hidatidoza
Ciclul biologic
Cainele elimina in mediul extern ouăle pe care le
inghite omul odată cu alimentele sau apa infestată.
In stomac, datorita sucului gastric, membrana oului
se dizolvă, iar embrionul pus in libertate ajunge in
intestinul subtire pe care il strabate, patrunzand astfel
in cavitatea peritoneala;
de aici prin torentul circulator, parazitul ajunge in
ficat, plămân etc, unde se fixează.
In organul in care a ajuns determina o formatiune
caracteristica – chist hidatic
Acesta conține un lichid clar transparent (lichid de
stanca, adica apa de izvor), de dimensiuni variabile,
care adaposteste larva (protoscolex).
Prezenta unui chist hidatic este semnalata de obicei
tarziu, uneori la cativa ani de la infectie.
Tablou clinic
Manifestările clinice depind de localizarea chistului
hidatic
În localizarea cerebrală
semnele clinice apar repede în evoluție, datorită
producerii presiunii intracraniene
Aceasta se manifestă prin: cefalee, vărsături,
deficit motor, tulburări de comportament
În localizările extracerebrale, dezvoltarea chistului
hidatic poate dura 20 – 30 ani
Localizarea hepatică
Determină hepatomegalie, dureri în hipocondrul
drept, greață, vărsături
Ruperea chistului hidatic hepatic poate duce la
urticarie, icter, angiocolită, șoc anafilactic,
echinococcoză secundară generalizată
Localizarea la nivelul cordului
Poate duce la apariția unor complicații precum:
pericardita și rupturile ventriculare
Înlocalizarea osoasă
Se produce erodarea osului, consecința fiind
apariția fracturilor patologice
Localizarea pulmonară
Hidatidoza pulmonară este adesea asimptomatică
Chistul este descoperit întâmplător la un examen
radiologic de rutină
Diagnostic
Se bazează pe examen radiologic, ecografic,
tomografie computerizată, examen serologic –
ELISA, pentru depistarea anticorpilor specifici
Tratament
Constă în ablația chistului
Administrarea de albendazol, mebendazol
Masuri de prevenire
persoanele ce vin în contact cu carnivore sălbatice vii
sau moarte să folosească manuși sau alte materiale de
protecție
să nu fie favorizată apropierea animalelor sălbatice
de zonele locuite de om, de obicei prin administrare
de hrană
persoanele ce îngrijesc animale de companie sa se
spele frecvent pe maini
fructele și legumele ce vin în contact cu solul să fie
bine spălate înainte de a fi consumate.
Diphyllobotrium latum
Provoacă parazitoza numită
botriocefaloză
este o parazitoza intalnita la
om, porc, pisica
larvele infestante se gasesc in
carnea sau icrele unor pesti
In faza adulta acest parazit are
lungimea de 10 - 20m, un
scolex de 1m, prevazut cu niste
santuri (bothridii) care servesc
pentru fixarea lui pe mucoasa
intestinului subtire.
Ciclul de viață
Ouăle se elimină prin materiile fecale ale gazdei
parazitate.
Pentru embrionare ouăle trebuie sa ajunga in mediul
acvatic:lacuri, balti, unde este eliminat embrionul ciliat
acesta este apoi ingerat de un crustaceu Cyclops
strenuous, în organismul căruia se transformă într-o
larvă procercoida
Ciclopii parazitați sunt înghițiți de anumite specii de
pești: știucă, biban, mihalț
larva procercoidă se transforma în larva plerocercoidă
paraziteaza muschii si icrele pestilor (in special de
știuca), care dacă nu sunt prelucrate suficient termic,
infestează omul, pisica, porcul, care reprezinta gazdele
definitive.
In intestine larva devine botriocefal adult dupa trei
luni, iar ouăle sunt eliminate prin fecalele gazdei
Diagnostic
hemoleucograma: demonstreaza existenta unei
anemii macrocitare megaloblastice (prin deficit de
vitamina B 12 - parazitul are o afinitate neobisnuita
fata de aceasta vitamina), trombocitopenii,
leucopenii, dar cu hipereozinofilie; apar si semne ale
unei intense hemolize
realizarea unui frotiu din sange periferic
determinarea nivelului de vitamina B12 si a ac. Folic
examenul de urină
examenul coproparazitologic
Tratament
Se administrează Niclosamid sau Praziquantel
Profilaxie
Prepararea suficient termic a peștilor de apă dulce
evitarea mâncărurile și specialităților exotice, care
conțin carne crudă
igiena personala adecvata – spălarea pe mâini după
utilizarea toaletei, în special a toaletelor publice
NEMATHELMINȚI
Numiți și nematode
Sunt viermi cilindrici cu dimorfism sexual – sexe
separate
Sunt prezenți la peste jumătate din populația globului
Masculii sunt mai mici, având în general jumătate din
dimensiunea femelelor
Ascaris lumbricoides
Determină parazitoza numită ascaridioză
Acest parazit are o forma cilindrica de 20-25 cm
lungime.
El se localizeaza la om in intestinul subtire de unde
femela elimina 200.000 de oua zilnic.
Acestea ajung odata cu materiile fecale pe sol, unde,
in functie de temperature si umiditate, embrioneaza
in intervalul 9-45 de zile
Ciclul de viață
Ouale astfel embrionate ajung din nou in organismul
uman odata cu apa sau alimentele infestate.
In intestinul subtire, larvele sunt puse in libertate,
traverseaza peretele intestinal si apoi din aproape in
aproape, fie prin aparatul circulator ajung în ficat
unde raman timp de 3-4 zile, dupa care prin calea
venoasa suprahepatica, ajung in plămân .
In continuare, larvele persista vreo 10 zile in
capilarele alveolare, după care strabat prin efractie
peretele alveolelor pulmonare, ajung in caile
respiratorii superioare, de unde sunt reinghitite.
Larvele ajunse din nou in intestinul subtire, devin
adulti, dupa un interval de 2-3 luni si traiesc 1-2 ani,
fiind eliminate prin defecare și mai rar pe cale
bucala.
Tablou clinic
Manifestările clinice în faza de migrație sunt minore,
nespecifice
În ascaridioza pulmonară, simptomatologia poate
cuprinde: tuse seacă, febră moderată, dispnee, dureri
retrosternale
În ascaridioza intestinală, tabloul clinic prezintă:
dureri abdominale, anorexie, vărsături, tulburări ale
tranzitului intestinal, malnutriție
Complicații
Obstrucție intestinală, peritonită, icter mecanic,
apendicită, abces hepatic, fenomene urticariene
Diagnostic
Se realizează prin examen coproparazitologic
Examinarea macroscopică a materiilor fecale
evidențiază prezența adulților eliminați
Tratament
Constă în administrarea de Levamisol, Mebendazol
Enterobius vermicularis (Oxiuris
vermicularis)
Determină parazitoza numită
enterobioză sau oxiuroză
Această parazitoză este mai frecventă
în colectivitățile de copii
Femela are o lungime de 10mm, iar
masculul de 5 mm
Capul parazitului este subțire, ca un
fir de ață, de culoare alb-gălbuie
Durata de viață este de 15 – 60 zile
pentru mascul și 30 – 90 zile pentru
femelă
Ciclu biologic
paraziții adulți trăiesc la nivelul cecului
După acuplare, femela se îndreaptă spre anus și
depune ouăle embrionate în pliurile anale, apoi
moare
migrarea femelei se produce pe timpul nopții, când
persoana infectată doarme
depunerea ouălor produce un prurit intens
în urma gratajului, ouăle ajung pe degete și apoi în
cavitatea bucală
în duoden, larvele ies din ouă, ajung la nivelul
cecului, se maturizează până la stadiul de adulți
Transmitere
transmiterea în colectivitate este posibilă din cauza
nerespectării normelor de igienă personală: spălarea
mâinilor cu apă și săpun
o altă metodă de autoinfecție este reprezentată de
eliberarea larvelor din ouă în pliurile anale și
migrarea lor până la cec, unde vor deveni adulți
Simptomatologia
este dominată de pruritul anal intens, care va
determina leziuni de grataj, insomnie nocturnă,
somnolență diurnă, iritabilitate, astenie, scăderea
randamentului intelectual
Diagnostic
se realizează prin
evidențierea femelei în regiunea anală
evidențierea ouălor prin metoda amprentei anale
Tratament
constă în administrarea de mebendazol sau
albendazol
Trichinella spiralis / Trichuris trichiura
determină afecțiunea numită trichineloză
omul se infestează prin consumul cărnii de porc
insuficient preparată termic
femela măsoară aprox 3-4 mm, iar masculul 1-2 mm
femela este vivipară
Ciclul de viață
parazitul ajunge în tubul digestiv al omului sub
formă de larvă închistată în musculatura striată a
animalelor
omul se infestează în urma ingestiei de carne de porc
insuficient preparată termic
larvele sunt eliberate din chist sub acțiunea sucurilor
digestive și ajung în intestin unde se maturizează
femela depune larve, mobile, în nr.de 500 – 1500,
într-o perioadă de 5-6 săptămâni
apoi pe cale limfatică sau sanguină ajung în mușchii
gâtului, membrelor, unde se inchisteaza.
Simptomatologie
Se disting 2 faze in evolutia bolii, fiecare avand o
simptomatologie dominanta: faza enterală si una
parenterală.
Faza enterală:
simptome majore apar in situatia unor doze
infectante de cel putin 1.000 de larve.
Manifestarile digestive se instaleaza cel putin dupa
48 ore de la prânzul infectant, dar uneori chiar mai
tarziu, dupa 5-7 zile.
Pacientul manifesta crampe, voma, scaune
diareice, toate acestea pe un fond subfebril.
Faza paranterala
este rezultatul raspunsului inflamator care
insoteste migrarea larvelor si localizarea lor in
musculatura.
Cele mai frecvente simptome sunt: febra ridicata,
peste 38 C, mialgie, edeme faciale, dureri de cap,
manifestari cutanate, disfagie.
In cazurile grave pot apare complicatii neurologice
sau cardiace.
Diagnostic
se obține prin corelarea mai multor date: consumul
recent de carne de porc, aspectul clinic, eozinofilie
marcată, creatinfosfokinaza crescută, lactat-
dehidrogenaza crescută, electromiograma anormală
diagnosticul imunologic se obține prin reacție
ELISA, latex aglutinare, PCR
diagnosticul parazitologic cuprinde evidențierea
larvelor în mușchii striați
Tratament
se face cu cortizon, ACTH, Thiabendazol,
Albendazol, Mebendazol.
Genul Toxocara
cuprinde 16 specii de viermi
cilindrici, cei mai importanți
fiind:
Toxocara cani – la canide
Toxocara cati – la pisică
Ascaris suum – la porc
sunt mai frecvenți la
animalele fără stăpân
ouăle acestor paraziți pot
supraviețui în mediul extern chiar
și 2 ani
viermii adulți de Toxocara pot fi
întâlniți numai la animale, și
niciodată la om
toxocaroza este determinată de
prezența în diverse organe a
formei larvare
Transmiterea
se face pe cale digestivă, prin ouăle de pe sol,
vegetale, blana animalelor
animalele infectate depun pe sol materii fecale, care
conțin ouă de toxocara
în intestinul subțire al omului, ouăle eliberează
larvele, care traversează peretele intestinal și pătrund
în țesuturi, unde se vor închista, cel mai frecvent în
ficat
Tablou clinic
migrarea larvelor prin țesuturi poate produce
hemoragii, necroze, infiltrate cu eozinofile
produc sindromul de larva migrans visceralis,
caracterizat prin: astenie, febră, insomnii, fenomene
alergice, hepatomegalie, mialgii, aritmii, pericardită,
corioretinită, cecitate unilaterală, anorexie,
pneumonie, eozinofilie persistentă
Diagnostic
se bazează pe aspectele clinice, rezultatele unor
investigații paraclinice: ELISA, examen
oftalmologic, radiologic, ecografie, CT, RMN
certitudinea diagnosticului se bazează pe
identificarea larvelor în spută sau în gramuloame
tisulare
Tratament
constă în administrarea de Albendazol,
Thiabendazol, sau dietilcarbamazină