Relația dintre două personaje

în romanul realist

Relația Ion-Ana
Context
• Primul roman publicat de Liviu Rebreanu, în 1920,
romanul „Ion ” este un roman realist, de tip
obiectiv, cu tematică rurală, o capodoperă a
literaturii română din perioada interbelică.
• Tema romanului este problematica pământului , în satul
ardelenesc de la începutul secolului XX. Aceasta este
completată de alte două teme , și anume, „ tema iubirii”
și „ tema destinului”.
 Statutul social , moral și psihologic al
personajelor
ION ANA
• STATUTUL SOCIAL • STATUTUL SOCIAL
• TIPUL ȚĂRANULUI SĂRAC • TIPUL ȚĂRĂNCII CU ZESTRE ( FATA
• STATUTUL MORAL BOGATĂ)
• TIPUL ARIVISTULUI FĂRĂ SCRUPULE • STATUTUL MORAL
STATUTUL PSIHOLOGIC • O VICTIMĂ FĂRĂ APARARE ÎN FAȚA
TIPUL AMBIȚIOSULUI DEZUMANIZAT DE ARISVISTULUI ION
LĂCOMIE • STATUTUL PSIHOLOGIC
• TIPUL FEMEII FĂRĂ NOROC , LIPSITĂ
DE IUBIREA PĂRINTEASCĂ
• Criticul Eugen Lovinescu afirmă:
„Prinsă la mijloc, în lupta pentru pământul dintre Ion și socrul
său, Vasile Baciu, biata Ana este o tragică victimă.”
• În ochii tatălui și ai bărbatului ei, ea nu reprezintă o ființă
umană ,ci doar garanția proprietății asupra pământului.
• Ana și Ion sunt personaje cu trăsături antitetice:
 blândețe- brutalitate
devotament – egoism
Iubire- interes
Caracter slab – caracter tare
Naivitate - viclenie
Evoluția relației celor două personaje prin
două episoade comentate
• Exponent al țărănimii prin dragostea pentru
pământ, Ion se individualizează prin modul în
care îl obține: o batjocorește pe Ana și o împinge
la spânzurătoare.
• Patima pentru pământ a lui Ion îl face să renunțe
la femeia iubită, Florica, și să aleagă ca soluție
căsătoria cu o fată bogată, Ana.
Primul episod
• Ion își urmărește scopul cu viclenie, o joacă pe Ana la
horă, o cheamă la poartă , o ignoră câteva zile , o
seduce și apoi se înstrăinează. Sarcina Anei devine
vizibilă, fata îndură rușinea, iar Vasile Baciu este
obligat astfel să accepte căsătoria. Cu toate acestea,
Ion dă dovadă de naivitate, deoarece, fără o foaie de
zestre , nunta nu îi aduce și pământul. În acest
moment este rândul socrului său, Vasile Baciu, să se
arate viclean.
Al doilea episod
• La nuntă , Ion are un al doilea moment de ezitare. Nu
o iubește pe Ana și se gândește să fugă în lume cu
Florica, dar își amintește de pământuri, așa că renunță:
„ -Și să rămân tot calic .....pentru o muiere!”.
• Cum Ana este însărcinată , Ion o joacă pe Florica și o
îmbrățișează , închipuindu-și că este mireasa lui. Ana
tresare „ ca mușcată de viperă”, plânge și,
presimțindu-și nenorocirea rostește vaietul repetat de
acum înainte : „ NOROCUL MEU, NOROCUL MEU !”.
• După nuntă , Ana este bătută și alungată fără milă de soțul
său și de tatăl său. După un timp, la intervenția preotului
Belciug , Vasile trece tot pământul pe numele
ginerelui.Brutalitatea față de Ana se transformă în
indiferență.
• Ana își înțelege condiția de victimă a luptei celor doi bărbați.
Lipsită de iubirea părintească , crezuse că Ion o iubește.
Dragostea este înlocuită de sentimentul de vinovăție, de
rușine și dezgust , iar Ana găsește în sinucidere singura soluție
de ieșire din suferință.
• La înmormântare , Ion și Vasile îngenunchează de o parte și
de cealaltă a coșciugului „ ca doi vinovați”.
•Sinuciderea Anei și apoi moartea lui
Petrișor, fiul lor ( Anei și a lui Ion), nu-i
trezesc lui Ion regrete.
•Dezumanizarea personajului ( a lui Ion )
reiese, pe parcursul întregului roman , din
atitudinea față de Ana.
Tehnici narative
• Tehnica planurilor paralele care prezintă în același timp atât
planul țărănimii , cât și planul intelectualității. Dacă în planul
țărănimii se urmărește destinul lui Ion , în planul
intelectualității accentul cade pe cei doi „stâlpi” ai comunității:
preotul și învățătorul.
• Tenhica contrapunctului în care un eveniment este prezentat în
ambele planuri. Astfel în capitolul VI Nunta este prezentată
atât nunta lui Ion și a Anei, în planul țărănimii, cât și nunta
Laurei cu George Pintea , în planul intelectualității.
Tipurile de conflicte
• Conflictul central este lupta pentru pământ.
• Conflict exterior îl regăsim între Ion și Vasile Baciu în lupta lor pentru
pământ.
• Conflictul interior este evidențiat prin trăirile lui Ion care se află între cele
două glasuri : „glasul pământului” și „glasul iubirii”. Aceste două patimi nu
se manifestă simultan , ci succesiv.
• Conflictele secundare sunt prezentate prin bătăile ce au loc între Ion și
George Bulbuc pentru Ana și Ion și Simion Lungu pentru brazda de pământ.
• Conflictul tragic ia naștere din dragostea nefirească a omului pentru
pământ, deoarece Ion considera pământurile ca pe niște ibovnice. Astfel
confictul tragic este între om și pământ.
 Mijloace de caracterizare
• Personajele sunt caracterizate atât prin mijloace directe , cât și indirecte.
• Ana și Florica sunt cele două femei importante din viața lui Ion , prima
reprezintă pământul , iar cea de-a doua, iubirea. Acestea sunt prezentate în
antiteză. Florica era fata săracă , dar frumoasă , iar Ana era fata urâtă , dar
bogată.
• Naratorul o descrie ca având „ buzele subțiri care se mișcau ușor dezvelindu-i
dinții cu strungulițe , albi ca laptele , și gingiile trandafirii”
• Tot în mod direct este caracterizată Ana de către Titu care i se adresa lui Ion că
„- E slăbuță și urâțică! Eu n-aș lua-o nici dacă mi-o cântărește în aur!”
• Naratorul ne-o prezintă pe Ana ca fiind al patrulea copil a lui Vasile Baciu și al
soției sale, care a decedat la nașterea unui alt copil , și singura rămasă în viață.
Concluzie
• Parvenitul Ion repetă modelul socrului său , care a
procedat în tinerețe la fel ca el , cu deosebirea că tatăl
Anei și-a iubit nevasta pentru că l-a scăpat de sărăcie. La
el ( Vasile Baciu), cele două „glasuri”, pământul și
iubirea , s-au împăcat. În schimb ( la Ion) , acesta nu se
mulțumește cu pământul obținut fără scrupule.
„ Ion este o brută. A batjocorit o fată, i-a luat averea, a
împins-o la spânzurătoare și a rămas în cele din urmă cu
pământ” ( George Călinescu)