CURS 12

HEPATITE VIRALE
 IMPORTANŢA PROBLEMEI

Hepatitele virale acute afectează cel mai

adesea tinerii (costuri individuale/sociale)
Risc vital
Risc de cronicizare
Posibilităţi de profilaxie insuficient valorificate
Alternative terapeutice eficiente în hepatitele
virale cronice – necesitatea diagnosticării!
Infecţia cu un virus hepatitic se poate manifesta:
• acut (incluzând forme fulminante)

• cronic
- persistentă
- activă
- ciroză hepatică
Boală hepatică severă (terminală)
- carcinom hepatic
 HEPATITA ACUTĂ
Creștere importantă a transaminazelor

virală
toxică
autoimună

Infecție bacteriană
hipoxică
parazitară

Satelită unei
suferințe biliare
 Etiologia si epidemiologia hepatitelor virale
A B C D E G
Virus ARN ADN ARN ARN ARN ARN
Sursă Hepatită Hepatită Hepatită Hepatită Hepatită Hepatită
acută acută și acută și acută și acută acută și
cronică cronică cronică cronică
Transmitere
Fecal-oral ++ - - - ++ -
Parenteral - ++ ++ ++ - ++
Sexual - +++ +/- + - ?
mamă - făt - ++ +/- +/- - ?
IVDU - + +++ + - +
transfuzii - + +++ + - +
Rezistenta distrus prin    Distrus prin ?
fierbere
fierbere
Incubație 21-45 z 28z-6l 28-45z 28-90z 21-45z ?
% de forme copil <20% 10-25% 5-10% 50% 10%
simptomatice Adult>70%
Risc de infecție - 10-20% 85-90% Depinde de - +
cronică evoluția VHB
PATOGENIE
Multiplicare extrahepatică
• A, E – epiteliu digestiv
• B – necunoscut
• C – mononucleare
• D – direct în ficat

viremie

Infectare celulă hepatică

Expunere antigene submembranar

Organismul produce
anticorpi anti-antigene virale
 Importantă - imunogenicitatea
virusurilor

A, E B C
- Foarte imunogene Mediu imunogen Foarte slab
imunogen

Cantitate mare Evoluție în funcție de Anticorpi- tardiv

de anticorpi imunitatea gazdei
Infecție
VINDECARE asimptomatică
(100%)
CRONICIZARE
(90%)
 B

ID, vârste extreme IC Tânăr, „puternic” imun

Conflict redus Ag- Conflict Ag-AC Conflict extrem Ag-AC

AC
Infecție Boală clinic Hepatită acută
asimptomatică manifestă fulminantă

Cronicizare Vindecare Risc mare de

85-90% deces – 80%
Cronicizare Dacă supraviețuiește,
10-15% vindecare 100%
PATOGENIE AC
AC Ag
Ag
TGP TGP
Ag Ag
Ag Ag
AC AC

hepatocitoliza TGP
-Nu este o citoliză reală
-Se modifică permeabilitatea membranară
-Transaminazele ies din celulă pe legea „tot sau nimic”

-În hepatita fulminantă citoliza este reală

PATOGENIE
- După ce se modifică permeablilitatea membranei hepatocitare, se alterează
funcțiile hepatice

1. Recuperarea urobilinogenului din sângele portal

BI
BD
BD
stercobilinogen

urobilinogen
Urobilinogenul nu mai este
recaptat de ficat și ajunge în
urină
Urobilinogen 
Urinile hipercrome preced
apariția icterului
PATOGENIE
2. Alterarea funcției biligenetice

Crește nivelul sangvin al BD

BD BD BI
Scade excreția BD în TD
Scade sinteza de
BD BD urobilinogen și de
stercobilinogen
Icter
Scade urobilinogen urinar
Se decolorează scaunul
PATOGENIE
3. Alterarea sintezei proteice
Albumina – t ½ 30 zile
Fibrinogen – t ½ 7 zile
CP – t ½ cateva ore – se utilizează în aprecierea gravității

4. Alte funcții alterate

a. Sinteza ureei – scade ureea, crește amoniacul
b. Esterificarea colesterolului – scade colesterolul
esterificat
c. Conjugarea bilirubinei – crește BI
CLINIC
Incubație Debut Perioadă Perioadă icterică Convalescență
preicterică
-Pseudogripal – A, E Greață, vărsături, Viraj clinic –
-Digestiv astenie, dureri ameliorarea semnelor
-Neurasteniform abdominale digestive după apariția
-Colicativ icterului
-Articular - B
-Urticarian - B

A, E 3-7 zile 14 – 21 zile 1-3 luni

B 1-3 spt 30 zile pana la 6
luni
C cele mai multe cazuri sunt fără icter, fără simptome de
boală
Obiectiv: Hepatosplenomegalie (ficatul mic este semn de
gravitate!)
PARACLINIC

Nespecific
1. Hemograma – NL normal sau scăzut, cu limfomonocitoză
NL crescut în formele severe - SIRS
2. Glicemia – de obicei valoare normală
în formele severe – inițial hipo-, ulterior hiperglicemie
3. Ureea – scade în formele severe
4. VSH normal
 PARACLINIC TGP (ALT) – specifică pentru ficat
crește la valori de 20x N
1. Sindrom hepatocitolitic TGO
LDH
FFA
fier, B12

BD
2. Sindrom colestatic Fosfataza alcalină
GGT

3. Sindrom de disproteinemie gamma globulinele – cresc in hep A si E

- normale în B, C, D

Severitatea este apreciată cu ajutorul CP

4. Hipofuncție hepatocitară - CP normal – 85-100% - formă ușoară
60- 80% - formă medie
in jur de 50% - potențial
severă
sub 30% - hepatită fulminantă
(dacă testul Kohler e
 Hepatita acută fulminantă
Elemente clinice de gravitate
•Febra
•Debutul cutanat sau articular
•Menținerea sau reapariția simptomelor digestive după apariția
icterului
•Sindromul hemoragipar
•Suferința neurologică
•Ficat de mici dimensiuni sau scăderea ficatului de la o zi la
alta
Elemente paraclinice de gravitate
CP sub 30% cu test Kohler negativ (ideal cu factor V scazut)
Leucocitoză cu neutrofilie
Scăderea ureei si creșterea amoniacului
Creșterea bilirubinei indirecte
 Hepatită acută virală formă icterică/
anicterică/colestatică, usoară/medie/severă

....... cu virus....X
Diagnosticul pozitiv al hepatitelor acute virale
Etapa I – diagnosticul de sindrom (hepatita acută)
Suspiciune: clinică + epidemiologie:
 Ancheta epidemiologică
- Contact apropiat cu pacienți cu hepatite enterale
- Contact cu pacient cunoscut cu hepatită B, C
- Manopere parenterale recente
- Comportament la risc: sexual, toxicomanie
- Posibilitate de transmitere materno-fetală

 Datele clinice
- icter, urini hipercrome
- simptome digestive

Certitudine: Evidenţierea citolizei caracteristice

Diagnosticul pozitiv al hepatitelor acute virale

Etapa a II-a – diagnosticul de severitate

• Somnolență diurnă, inversare ritm somn/veghe
• Vărsăturile cvasiincoercibile
• Persistenţa/reapariția manifestărilor perioadei preicterice în
faza icterică
• Ficat de mici dimensiuni sau reducerea ficatului de la o zi la
alta
• Indice de protrombină scăzut

Etapa a III-a – diagnosticul etiologic

Etapa a IV-a – diagnosticul complicațiilor

•Evoluția prelungită a colestazei
•Recrudescența
•Cronicizarea
 Hepatite-diagnostic diferențial

Perioada preicterică (dg. diferențial al

manifestărilor extrahepatice)
• dificil de realizat – trebuie să te gândeşti la posibilitatea
hepatitei acute

Perioada icterică
• Diagnosticul diferențial al sindroamelor icterice
 Hepatite-diagnostic diferențial
Ictere cu bilirubină neconjugată (indirectă) 
 icterele hemolitice: cele mai frecvente, de diverse cauze
 icterele prin defecte de preluare si conjugare a
bilirubinei (sindrom Gilbert, Criggler-Najjar)

 urina este hipercromă (crește urobilinogenul, nu și pigmenții

biliari) sau normocromă (deficit captare, conjugare)
 scaunele normale/intens colorate

 Bilirubina directă normală

 Hepatite-diagnostic diferențial
Ictere cu bilirubină conjugată (directă) 
 Obstrucția/compresia căilor biliare (litiază,
neoplasm, coledocită, paraziți etc.)
 Deficit de excreție a bilirubinei la polul biliar
hepatocitar

 urinile sunt hipercrome (crește bilirubina directă-pigmenții

biliari, în obstructiile complete, urobilinogenul urinar fiind
absent),
 scaunele sunt decolorate (uneori complet decolorate);
 examenele de laborator: bilirubina indirectă normală
 Hepatite virale-diagnostic diferențial

 Diferențiere de alte hepatite:

- hipoxice: efort fizic intens, insuficiență cardiacă, sepsis sever
- toxice: medicamentoase, alcoolice, alte toxice
de regulă citoliza este mai intensă, dar mult mai rapid regresivă

- satelite/reactive unei afecțiuni biliare

greu de exclus în prezența unui factor obstructiv biliar
HEPATITA ACUTĂ CU VHA
 VHA

Virus ARN – picornavirus

- un singur serotip
- structură simplă, cu un singur Ag, de anvelopă
 VHA – importanţa problemei

Răspândire ubicuitară
Endemie înaltă în ţările slab dezvoltate
Incidenţa se corelează cu:
– igiena
– densitatea populaţională (familii numeroase,
colectivităţi semiînchise)
Rare cazuri fulminante
Nu cronicizează
VHA - epidemiologie

Distribuţie geografică

ENDEMO-EPIDEMIC
 Transmiterea VHA

Endemicitate Vârsta cea mai expusă Transmitere

Înaltă Copii mici Focare epidemice rare

Moderată Adolescenţi Epidemii hidrice sau

alimentare

Minimă Adulţi Călători; focare

epidemice rare

“Boala mâinilor murdare (una dintre ele!)”

 Hepatita cu VHA – proces epidemiologic
1. Sursa de infecţie – omul (singurul rezervor de virus)

2. Contagiozitate:
Contagiozitate - incubaţie – 7(10) zile după apariţia icterului

3. Transmitere – dominant digestivă

4. Receptivitate:
Receptivitate
- universală; se epuizează prin boală sau vaccinare
- imunitate după boală- durabilă; un singur serotip – nu apar reinfecţii;
minim 6-8 (20 de ani ?) după vaccinare
 Transmiterea:
 cale digestivă (apă sau alimente contaminate, contact
manuportat)
 transmiterea prin lichide biologice este posibilă, dar
excepțională (TDIV, comunități gay)
 În 50% necunoscută, în zonele de endemie joasă
Risc de contagiozitate pentru diverse umori

Fecale

Sânge

Salivă

Urină

100 102 104 106 108 1010

Doze infecţioase/mL

Viral Hepatitis and Liver Disease 1984;9-22

J Infect Dis 1989;160:887-890
 Evoluţia infecţiei cu VHA
Manifestări clinice

Contact ALT
infectant
IgM IgG
Viremie

HAV în scaun

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Săptămâna
DIAGNOSTIC DE CERTITUDINE

IgM VHA pozitiv

 Hepatita A

Evoluție
 Favorabilă – de regulă, în 10-20 zile
 Vindecarea - fără sechele
 Decese (forme fulminante): 0,1-0,5%
 Hepatita A

Tratament
 Simptomatic
 Limitarea eforturilor fizice
 Fără alcool
 Profilaxia - preexpunere
Igiena personală şi alimentară
Vaccin (inactivat)
– Ac protectivi la 15 zile în 95% şi 99-100% după 2 doze
– Bine tolerat
– 2 doze la 6-12 luni interval
– Acum există vaccin A+B – 0,1, 6

Indicaţii
- de rutină: în comunităţi cu rată ridicată a incidenţei
-individuale: hepatite cronice, toxicomanie IV, gay, călătorii în
zone cu endemie înaltă
 Profilaxia - postexpunere

Vaccin – eficienţă?
Imunoglobuline
– Eficienţă dovedită – în primele 14 zile
– Nu elimină complet riscul de boală
– Bine tolerate
– Doza: 0.02 mL/kg cât de repede cu putinţă
– Indicaţii
Membrii familiei şi contacţii apropiaţi/colectivităţi
Focare alimentare/apă
HEPATITA ACUTĂ CU VHE
 VHE

Calicivirus – like, ușor de distrus

 VHE - Epidemiologie

 Majoritatea epidemiilor descrise – hidrice

 Există rezervor animal: cert - porcul
 Epidemii studiate: India, URSS, China, Mexic
 In zone cu endemie redusă:
- prevalenţa < 2% la adulţi – majoritatea -cazuri de import;
- studii epidemiologice recente – până la 25% prevalenţa IgG anti
VHE în zone din SUA
 Hepatita cu virus hepatitic E

Diagnostic – IgM VHE

Hepatita cu VHE – profilaxie şi tratament
 A evita apa, băuturi cu gheaţă (apă!), fructe
spălate cu apă curentă în zonele cu endemie
ridicată
 Imunoglobuline standard – eficienţă incertă,
chiar de la donatori din zone de endemie înaltă

 Vaccin – deocamdată, nu!

 Nu există tratament etiologic

Hepatita acută cu
VHB
VHB
Structura HBV

Invelis ce conține
AgHBs

ADN polimeraza
Catena dubla de ADN

Catena simpla de ADN

Capsida
AgHBc
Incidența hepatitei acute VHB în România în
perioada 1986-2004
(Nr. cazuri/100.000 locuitori)

45 43,1
40

35 32,5
30
24,4
25

20

15
13,7
8,5
10

5 2,2

0
86

87

88

89
90

91

92

93

94

95

96

97

98
99

00

01

03

04

10
02

09
19
19

19

19

19
19

19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20

20

20

20

20
 Infecţia cronică VHB – situaţia mondială

 Endemie ridicată (>8%): 45% din populaţia globului

 Riscul de a trece prin infecţie >60%
 Infecţii la copil mic: cele mai frecvente
 Endemie medie (2%-7%): 43% din populaţia globului
 Riscul de a trece prin infecţie 20%-60%
 Infecţie la orice vârstă
 Endemie redusă (<2%): 12% din populaţia globului
 Risc de a trece prin infecţie <20%
 Cel mai adesea infecţie la vârsta adultă
 Istoria naturală a infecţiei cu VHB
infecţia cronicizează
la 30-90% din copiii 5%-10% din
Cancer
infectaţi adultii infectaţi
hepatic(HCC)
cronic cu VHB
Infecţie acută
perinatală sau în 3%/yr
copilărie 30% dintre
cei infectaţi
Infecţie cronic Transplant
cronică Ciroză hepatic Deces

Infecţie acută a 3%/yr

adultului
<5% dintre adulţii Insuficienţă Hepatita cronică
infectaţi dezvoltă infecţie hepatică VHB este a 6a
cronică Purtător inactiv (Decompen-sare) cauză de transplant
“sănătos” de ficat în SUA
23% dintre pacienţi
se decompensează în
primii 5 ani de la
apariţia cirozei
DIAGNOSTICUL ETIOLOGIC ÎN
HEPATITA B
 AgHBe
AgHBs AgHBc Replicare
Infecțiozitate în hepatocit Virus sălbatic

AC HBs ACHBe
Vindecare Încetarea
AC HBc IgM
Imunizare replicării
Infecție acută
AC HBc IgG
Interpretare în context
 Fereastra serologică în infecția HBV

AgHBs ACHBs
 AgHBs pozitiv

IgM HBc

pozitiv negativ

Hepatită Caută IgG

acută VHB

pozitiv negativ

Hepatită cronică EROARE

HBV
 AgHBs negativ

IgM HBc

pozitiv negativ

Caută IgG HBc

Hepatită
acută VHB pozitiv negativ
Fereastră serologică HBs
Mutant HBs Caută AC HBs Caută alt
virus
pozitiv negativ

Imunizare anti HBV Infecție ocultă HBV

 IgM HBc pozitiv

AgHBe

pozitiv negativ
Replicare virală intensă
Virus sălbatic Caută HBV DNA

HBV DNA pozitiv HBV DNA negativ

Replicare virală intensă Încetarea replicării virale

Virus mutant
AC anti HBe
pozitiv negativ
Seroconversie HBe Fereastră serologică HBe
Hepatita acută cu VHB – cu debarasare de virus

Simptomatic

AgHBe anti-HBe

Total anti-HBc

AgHBs IgM anti-HBc anti-HBs

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 100
Săptămâni după contact infectant
Hepatita acută cu VHB – evoluţia către
cronicizarea infecţiei
Acut Cronic
(6 luni) (ani)
AgHBe anti-HBe
HBsAg
Total anti-HBc

IgM anti-HBc

0 4 8 12 16 20 24 28 32 36 52 ani
Săptămâni după contact infectant
 ERORI

AgHBs IgHBc Absența AgHBe AC anti HBe poz

nu inseamnă nu inseamnă nu inseamnă nu înseamnă

hepatită acută hepatită cronică absența replicării vindecare
virale
 Hepatita acută cu VHB - tratament

 Forma comună:
 Nu este indicat tratament etiologic (crește riscul de
cronicizare prin diminuarea stimulului imunogen)
 Corticoterapia este contraindicată deoarece creşte riscul de
cronicizare
 Simptomatice, dietă în raport cu toleranţa digestivă
 Hepatita acută cu VHB - tratament

Forma fulminantă
•Combaterea tulburărilor de hemostază (plasmă proaspătă)
•Prevenirea hemoragiilor digestive (antisecretorii gastrice
iv)
•Compensarea hiperamoniemiei (clisme, lactuloză)
•Combaterea edemului cerebral
•Dexametazonă – doar în faza inițială
•Sustinerea funcţiilor vitale
•Corectarea dezechilibrelor metabolice şi hidroelectrolitice
•Glucoză, insulină
•Dacă este posibil - transplant hepatic
 Profilaxie

 Nespecifică
– precauții universale (manopere sterile, testare donatori)
- Educație a publicului larg
 Imunizare activă - vaccinare.
 Imunizare pasivă – imunoglobuline specifice antiHBs
 Profilaxia preexpunere
 Vaccin produs prin recombinare genetică
 Conține AgHBs deoarece antiHBs sunt protectivi
 Schemă: 0-1-6 luni (rapid 0-7-14 zile)
 Rata de protectivitate 85-95% (la persoane imunocompetente
>95%)
 rapel: recomandat dacă AcHBs <10 mU/mL, mai ales la
imunodeprimați
 bine tolerat

Indicație: de preferat, vaccinarea generală- pentru a reduce

incidența infecției acute – ex: USA – a redus de 8x rata hepatitei
acute VHB după introducerea sistematică a vaccinării
 Profilaxia postexpunere
 Imunoglobuline specifice antiHBs (HBIG)
 Eficiență > 95%
 cât mai precoce după expunere
 nou-născuți - în primele 12 ore de la naștere
 începe concomitent si vaccinarea anti HBV
 Au indicație in primele 72 de ore după contactul
infectant
 Indicatii
 expunere profesională certă/probabilă
 Nou-născuți din mame HBV+
 Contact sexual neprotejat cu persoană cert/potențial infectată
 Protocol in cazul expunerii accidentale la
sânge de la un subiect posibil infectat HBV
Status imun necunoscut

Recoltare sânge pt determinări virusologice

Administrare Ig specifice anti HBs

AgHBs neg AgHBs neg AgHBs poz

AC anti HBs poz AC anti HBs neg AC anti HBs neg

Rapel -doar dacă Vaccinare completă Investigarea infecției

titrul de anticorpi este cu schemă accelerată virale cu HBV
redus
Risc materno-fetal: proporţional cu viremia maternă:
- 30% dacă ADN-VHB > 109 copii/ml
- eficienţa lamivudinei în profilaxia transmiterii este incertă
(reduce viremia, risc de transmitere insuficient evaluat)
-RISC transmitere: cezariana programată < naştere
naturală < cezariana de necesitate
HEPATITA ACUTĂ VHD
 VHD (Delta)
antigen  AgHBs

ARN
 VHD

 Este un virus ARN defectiv, asemănător cu viroizii

patogeni pentru plante

 “Defectiv” = Antigenul delta este învelit în AgHBs

 Transmitere: aceleași modalități ca și VHB

 Hepatita HBV-HDV: tablou clinic

Coinfecţia (infecţia simultană) cu HBV:

- hepatită acută severă, dar nu creşte riscul de
cronicizare
- uneori evoluţie bifazică evidentă

Suprainfecţia HDV la pacient infectat HBV:

- risc important de evoluție către hepatită cronică
- precipită apariția cirozei si a HCC
Coinfecţia VHB - VHD

Simptomatologie

ALT 

anti-HBs
IgM anti-HDV

ARN-VHD

AgHBs
anti-VHD totali

Timp de la contact infectant

 Suprainfecţie VHD

Icter

Simptomatologie

anti-VHD total
ALT

ARN-VHD
AgHBs

IgM anti-VHD

Timp de la contact infectant

La pacienţii cu dublă infecţie HBV-HDV:
virusul “dominant” (cel care se replică) este de regulă
HDV:

• RNA-HDV seric +++

• DNA-HBV seric: nedetectabil
 Hepatita cu VHD – profilaxie şi tratament

 Coinfecţia HBV-HDV
= profilaxie pre- si postexpunere pentru a
preveni infecția cu HBV
 Suprainfecţia HDV la pacient infectat HBV
= educarea pacienților cu hepatită cronică
HBV pentru a evita factorii de risc
comportamentali
HEPATITA ACUTĂ HCV
VHC

Virus ARN
Flavivirus
ISTORIC
 Hepatita C – exista de mult timp

 In 1973 – numită hepatita non-A, non-B

 1989 – numită hepatita C

 1990 – teste comerciale de identificare a Ac

HCV
2011/CDC
Structural genes Non-structural genes
 Virusul hepatitei C

 Şase genotipuri
(tipurile 1-6) pe baza analizei filogenetice
 Genotipurile 1 şi 4 răspund mai greu la terapia cu
interferon

Familie Gen Specie Genotip Subtip Cvasispecii

Genotip - 66-70% analogie nucleotidică

Subtip - 77-80% analogie nucleotidică
Cvasispecie – 91-99% analogie nucleotidică
 Date de epidemiologie a infecției HCV (SUA)
 1,6% dintre adulții > 20 de ani au Ac anti HCV

 70 – 85% dintre cei cu Ac HCV au dezvoltat hepatită cronică HCV

 75% dintre cei cu hepatita cronica HCV sunt infectați cu genotip 1

 In SUA a scăzut incidența infecției cronice HCV de la 200.000/an în
1980 la 16.000/an în 2009
 Au fost raportate 15.000 de decese/an corelate cu infecția HCV
 30% dintre transplanturile hepatice s-au efectuat la pacienții cu infecție
HCV

Chou R, Hartung D, Rahman B, et al. AHRQ Comparative Effectiveness Review No. 76. Available at
ww.effectivehealthcare.ahrq.gov/hepctreatment.cfm.
Centers for Disease Control and Prevention. Hepatitis C Information for Professionals. Available at www.cdc.gov/hepatitis/HCV.
Armstrong GL, Wasley A, Simard EP, et al. Ann Intern Med 2006;144(10):705-14. PMID: 16702586.
Davis GL, Alter MJ, El-Serag H, et al. Gastroenterology 2010;138(2):513-21. PMID: 19861128.
Ly KN, Xing J, Klevens RM, et al. Ann Intern Med 2012;156(4):271-8. PMID: 22351712.
Nainan OV, Alter MJ, Kruszon-Moran D, et al. Gastroenterology 2006;131(2):478-84. PMID: 16890602.
 Complicații asociate infecției cronice HCV
Ciroza hepatică
HCC
Riscul de a dezvolta ciroză hepatică – 5-25% în 30 de ani
Evoluția diferă de la individ la individ

Important a descoperi acei pacienți

la risc pentru a dezvolta ciroza

CUM?
Prin investigarea histologică a ficatului
(PBH, fibromax, fibroscan)
Chou R, Hartung D, Rahman B, et al. AHRQ Comparative Effectiveness Review No. 76.
Available at www.effectivehealthcare.ahrq.gov/hepctreatment.cfm.
Ghany MG, Strader DB, Thomas DL, et al. Hepatology 2009;49(4):1335-74. PMID: 19330875.
Factori care se asociază cu progresia bolii
 30 ani sau peste, dacă:
○ Pacientul este tânăr în momentul infecției
○ Ficatul este sănătos în momentul infecției
○ Pacient de gen feminin

 20 ani sau mai puțin, dacă:

○ Se asociază consum de alcool
○ Co-infecții (HIV, HVB)
○ Ficat afectat în momentul infecției

Adapted from Bigham, BC Hepatitis Services 2002

 Factori de risc pentru transmiterea VHC

 Transfuzie sau transplant de la donator infectat

 Toxicomania
 Hemodializa
 Expunerea accidentală la ac/instrumente contaminate
 Expunerea sexuală (partener cert infectat, parteneri multipli)
 Mamă infectată
 Transmiterea materno-fetală a HCV
Risc apreciat la 5-8%, mai mare dacă infecția a avut loc în
timpul sarcinii

 Riscul este similar între nașterea naturală și nașterea prin cezariană

 Ricul de transmitere crește dacă travaliul durează >6h de când s-au rupt
membranele

 Se pare că riscul de transmitere a HCV nu crește dacă nou-nascutul este

alăptat la sân.

Strength of Evidence: Moderate

Chou R, Barth Cottrell EB, Wasson N, et al. AHRQ Comparative Effectiveness Review No. 69.
Available at www.effectivehealthcare.ahrq.gov/hepatitis-c-screening.cfm.
Hepatita C și riscul de transmitere sexuală

 Hepatita C nu e clasificată printre BTS

 Hepatita C este rareori transmisă sexual
 Transmiterea necesită sângerare
 Mai ales dacă există leziuni genitale – ex. HSV
 Risc crescut pentru MSM
 Riscul transmiterii medicale a VHC

 Factori de risc recunoscuți

 Hemodializa cronică
 Terapia parenterală la domiciliu

 Injecții nesterile
 Reutilizarea de ace și seringi
 Flacoane multidoză
 Factori de risc Droguri IV
(51%)
Fără factori de
risc identificați
(23%)

Detenție (3%)

Transfuzii / dializă
(4%) Partener sexual
infectat (7%)
Lucrări dentare Tatuaje,
(6%) piercing (6%)

Source: Health Canada Enhanced Surveillance, Oct 98-Oct 99, Calgary, Edmonton, Winnipeg, Ottawa
 Hepatita VHC – Date clinice
 Incubaţie 15-180 zile (medie 45)
 Hepatită acută icterică ≤20%
 Creşterea ALT adesea < 15 x N, fluctuaţii
 Letalitate (faza acută) minimă
 Cronicizare 60%-85%
 Ciroză 5%-20%
 Letalitate atribuibilă 3%
infecţiei cronice
 Diagnosticul etiologic în infecția HCV
Ne lipsesc două instrumente esențiale în ce
diagnosticul infecției HCV

Ac de tip IgM Ac care să arate vindecarea

Care ar fi extrem de utili in Echivalenți ai Ac anti HBs
dg. hepatitei acute HCV Se pare că ar arăta vindecarea Ac anti E2

Ac anti HCV = Ac totali, împotriva tuturor structurilor

antigenice Necesită întotdeauna confirmare
 Pacient cu HAV, cu TGP 

Ac anti HCV = negativi Ac anti HCV = pozitivi

Se ia în discuție posibilitatea Este imposibil de diferențiat

hepatitei acute HCV între hepatita acută și cronică

2 modalități de diagnostic Pacientul se consideră infectat cronic

seroconversia HCV – RNA Dacă HCV-RNA este

detectabil nedetectabil

RIBA pentru a
confirma Ac HCV
 Confirmarea diagnosticului de infecţie HCV

Teste fals-pozitive: dacă prevalenţa infecţiei este redusă,

ponderea testelor fals-pozitive este mai mare

CDC (2003): o prevalenţă < 10% se asociază cu un

procent de teste pozitive care nu poate fi neglijat

Populaţia generală a României se conformează acestei

reguli
 ERADICAREA INFECȚIEI VHC

Infecţie HCV vindecată

• spontan: 10-15% elimină spontan HCV

(s-ar putea să fie o lungă fază non-replicativă la unii)

• post-terapeutic: 50% dintre pacienţii trataţi cu

interferon și ribavirină și 98-100% dintre cei tratați
cu DAA
Infecţia cu VHC autolimitată
anti-
HCV
+/-Simptomatologie

ARN-VHC

ALT

Normal

0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4
Luni Ani
Timp de la contactul infectant
Infecţia cu VHC care cronicizează
anti-HCV
+/-Simptomatologie

ARN-VHC

ALT

Normal
0 1 2 3 4 5 6 1 2 3 4
Luni Ani
Timp de la contactul infectant
 Hepatita C
Infecţie VHC acută

Simptomatică 15-20%
Asimptomatică 80-85%

Infecţie cronică
60-85% din cazuri

Hepatită
Ficat Hepatită Manifestări
cronică activă
normal minimă extrahepatice
25%

Ciroză
20% la 15 ani

Carcinom hepatocelular
1-4% pe an
 Profilaxia infecţiei cu VHC
Diminuare risc pre-expunere
 Screening sânge, organe, țesuturi donate
 Atenție la virusul din sânge şi produse derivate
 Renunţare la comportament riscant: toxicomanie...
 Limitarea expunerii la sânge (măsuri de precauţie
universale)

Profilaxie postexpunere eficientă: NU EXISTĂ!

Postexpunere:
înţepătură ac, tăietură, contact al mucoasei

• Evaluare status anti-HCV al sursei

 dacă sursa este pozitivă:
-Testează persoana expusă (Ac anti HCV şi ALT): imediat
şi la 3, 6 luni (sau RNA-HCV la 14 zile)
- utilizare teste de confirmare RIBA, dacă Ac anti HCV +
-evaluarea indicaţiei de tratament, dacă avem
seroconversie a Ac anti HCV şi ARN-HCV pozitiv
Obstacole pentru obținerea
unui vaccin
Heterogenitatea genetică
Imunogenicitatea scazută
Lipsa unei imunități solide
Limitări tehnice