HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ DE

ORIGINE ENDOCRINÃ
 Boli endocrine complicate cu HTA

Nr.
Categoria de afecţiuni Bolile complicate cu HTA
crt.

1. HTA produsă de a) Feocromocitom;

catecolamine b) Alte cauze.
a) Hiperaldosteronismul primar;
2. HTA produsă de hormoni b) Hipermineralocorticismul disenzimatic;
mineralocorticoizi c) Alte sindroame evoluând cu HTA şi
hipopotasemie.
3. HTA produsă de alţi hormoni a) Hipercorticismul metabolic endogen
şi produşi steroizi şi exogen;
b) HTA indusă de estrogeni.
a) Diabetul zaharat;
4. Alte boli endocrine ce evoluează cu b) Hipercalcemia;
c) Hipertiroidismul;
HTA d) Hipotiroidismul primar;
e) Acromegalia.
a) HTA vasculo-renală;
5. HTA produsă de alterarea sistemului b) HTA malignă;
c) HTA esenţială cu hiperreninemie;
renină-angiotensină d) Tumori secretante de renină;
e) Coarctaţia de aortă.
1.HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ
PRODUSÃ DE CATECOLAMINE
  Tumori ale ţesutului cromafin – derivate din creasta
neurală - prin diferenţierea celulelor cromafine şi
posibilitatea degenerării lor tumorale

Neuroblast Neuroblastom
(Simpatoblast) (Simpatoblastom)

Ganglioneuroblastom
Celule simpatice Ganglioneurom
ganglionare
Creasta
neural ă Simpatogonii
Feocromocite
meduloadrenale Feocromocitom

Cromoblastom Simpatogoniom Feocromoblast

Paragangliom
Extraadrenal
Capacitatea acestor celule de a sintetiza şi descărca
în circulaţie catecolamine - conferă tumorii
caracteristici funcţionale şi clinice datorate
producerii intensificate a acestor hormoni.
 Tumorile pot fi situate :

= intramedular – feocromocitom

= extramedular – paragangliom
 
HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ PRODUSÃ DE
CATECOLAMINE

Feocromocitomul
 Incidenţă :
-  0,1-0,5 % între pacienţii cu HTA
-  afectează
= ambele sexe
= toate vârstele – incidenţă maximă - 30-35 ani
 
Feocromocitomul

-  90 % tumoră unilaterală (mai frecvent pe dreapta),

-  10 % tumoră bilaterală
-  10 % malignă
-  10 % apare în copilărie
-  10 % are caracter familial – asociată unor neoplazii:
endocrine= MEN – “ Multiple Endocrine Neoplasia “ si
neendocrine.
- tumoră de regulă mică:
= 2-10 cm diametrul
= sub 10 g greutate
Paragangliomul

se dezvoltă la nivelul ganglionilor simpatici

paravertebrali.
Neurofibroame cutanate şi neuroame linguale la o pacientă cu
feocromocitom
Neurofibroame cutanate şi neuroame linguale la o pacientă cu
feocromocitom
Neurofibroame cutanate – pacient cu
MEN tip II b
 Patogenia tulburările clinico-metabolice în
feocromocitom

  Exces de catecolamine produse tumoral cu :

= HTA – prin efectul noradrenalinei asupra receptorilor

alfa 1

= tulburări metabolice – prin efectul adrenalinei asupra

receptorilor beta
Tablou clinic  
  HTA – domină tabloul clinic – poate fi:

= paroxistică – crize – minute / ore – până la

320/210
mm Hg
= permanentă – 60 % din cazuri
= permanentă – cu paroxisme tensionale
= hipertensiune – alternând cu hipotensiune
= hipotensiune ortostatică
 Simptomatologia
Predominanţa secretorie a:
– adrenalinei – determină hipertensiune sistolică;

– noradrenalinei – produce, mai frecvent, hipertensiune

diastolică şi simptome de hipermetabolism;

– dopaminei – determină hipotensiune.

 Simptomatologia
 
Paroxismele tensionale pot apărea
– spontan sau
– urmarea factorilor declanşatori:
= mecanici :
·   eforturi fizice minime
·   palpare abdominală
·   acte fiziologice( defecaţie, act sexual)

= digestivi :
· indigestie
· consum – alcool şi/sau excitante alimentare
= emoţionali
= medicamentoşi :
·  anestezice
·  corticoizi
·  metoclopramid
·  rezerpină
 Simptomatologia
Simptome asociate excesului de catecolamine :
= triada simptomatică definitorie cuprinde :
tahicardie
cefalee
  transpiraţii

= paliditate cutanată, crize de „rash”, piloerecţie;

= anxietate, vertij, nervozitate, parestezii, dispnee,
convulsii, sincopă;
= dureri toracice, musculare, epigastrice;
= greţuri, vărsături, diaree, poliurie/polidipsie;
= exoftalmie, midriază, tulburări de acuitate vizuală.
 Simptomatologia
Complicaţiile excesului catecolaminic pot fi :
= criza hipertensivă paroxistică cu
- hemoragie cerebrală
- infarct miocardic
- edem pulmonar acut
- encefalopatie hipertensivă
= insuficienţă cardiacă congestivă
= anevrismul disecant de aorta
= preeclampsie – în sarcină
= moartea subită – prin fibrilaţie ventriculară
= stare de şoc = febră
= alterarea toleranţei la glucoză
Investigaţii paraclinice:
1. Hormonale:
– determinarea fracţionată a catecolaminelor urinare prin
cromatografie (A>20 mg/24 ore; NA>80 mg/24 ore; D>400
mg/24 ore);
– acid vanil-mandelic urinar>9 mg/24 ore;
– metanefrine urinare totale>1,3 mg/24 ore;
– valori crescute ale catecolaminelor plasmatice;
– probe funcţionale – utile în cazurile incerte:
 probe de stimulare (histamină, glucagon) – !!! prezintă
pericolul declanşării crizei hipertensive;
 probe de inhibiţie (Clonidină) – !!! în feocromocitom
valorile catecolaminelor serice si urinare nu se inhibă.
2. Investigaţii biochimice generale:

– hiperglicemie cu glicozurie (pe parcursul crizei

hipertensive);
– creşterea acizilor graşi liberi plasmatici;
– hematocrit crescut;
– policitemie;
– hipercalcemie. 
3. Investigaţii imagistice:
– gamagrafie cu I131 – MIBG (meta-iod-benzil-guanidină) –
glande adrenale;
– tomografie computerizată – vizualizează eficient
tumorile suprarenale (cu diametrul peste 0,5-1 cm) şi mai
puţin pe cele situate extraadrenal;
– rezonanţa magnetică nucleară – utilă şi în evidenţierea
tumorilor extraadrenale paragangliom;
– ecografia abdominală – localizează tumorile mai mari de
4-6 cm.
Tumori cromafine meduloadrenale - gamagrafie ţintită şi
corporeală cu MIBG
Tumori cromafine meduloadrenale - gamagrafie ţintită şi
corporeală cu MIBG
Formaţiune tumorală adrenală - imagine CT
 Diagnostic diferenţial
Criza hipertensivă din:
-  HTA esenţială cu paroxisme
-  HTA alte cauze
-  HTA medicamentoasă
Crize paroxistice :
- tirotoxicoza
- diabetul zaharat – prin hipercatecolism
- tahicardia paroxistică
- migrena
Ganglioneuromul – tumoră benignă ce poate produce catecolamine;
Neuroblastomul
- localizat – extraadrenal
- tumoră malignă
- secretă in special
• dopamină → produce diaree apoasă
HTA – rar !!!!
TRATAMENT
CHIRURGICAL

-  Exereza tumorii – unica modalitate de vindecare

MEDICAMENTOS
-  Controlul crizei HTA – paroxistică

-  Echilibrarea pacientului preoperator

-  Pe parcursul intervenţiei chirurgicale

-  Pacienţii inoperabili
Se face cu:
a) blocante alfa-adrenergice (se administrază obligatoriu
iniţial):
– Fentolamină, Fenoxibenzamină, Labetalol;
b) vasodilatatoare:
– Nitroprusiat de sodiu
c) în cazul prezenţei tulburărilor de ritm se poate
administra un beta-blocant (dar numai după o eficientă
blocare a receptorilor alfa) sau Esmolol hidroclorid
(blocant beta-1 selectiv) sau Lidocaină;
d) solutii perfuzabile înaintea actului operator - pentru a
preveni hipotensiunea postoperatorie;
e) inhibitori ai biosintezei catecolaminelor (Metiltirozină).
 Evoluţie si prognostic
Forma acută, cu paroxisme repetitive
= este rară
= produce rapid visceralizarea bolii (modificări ECG şi
la nivelul examenului fundului de ochi).
Feocromocitomul benign – 90 % din cazuri;
= extirpat înaintea complicaţiilor viscerale – supravieţuire
relativ normală
Feocromocitomul malign – are prognostic rezervat, evoluând
fie :
= rapid cu :
• metastazare extensivă
• complicaţii grave
= lent
•  uneori 20 ani
2. HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ PRODUSÃ DE
HORMONII MINERALCORTICOIZI

HTA secundară hiperfuncţiei mineralocorticoide

este consecinţa unei alterări a funcţionalităţii
CSR, caracterizată prin hipersecreţie de :
– aldosteron sau
– a unui alt mineralocorticoid.
Hiperaldosteronismul primar
Secreţie corticosuprarenaliană de aldosteron:
= autonomă
= excesivă
= secundară unei alterări glandulare
primare la nivelul zonei
glomerulate a CSR.

Consecinţe:
• HTA volum – dependentă
• Hipopotasemie
• ARP– scăzută
Incidenţă:

· apare la orice vârstă

· raport femei : bărbaţi – 3:1


Morfofuncţional hiperaldosteronismul primar
cuprinde:
– adenomul hiperfuncţional (sindromul Conn);

– carcinomul hiperfuncţional;

– hiperplazia nodulară a stratului glomerulat

adrenal;
– hiperaldosteronismul familial (prin
hipersensibilitate la ACTH) - foarte rar !!!.
 Fiziologie / Fiziopatologie
Ø Secreţia de aldosteron – este reglată:
= sistemul renină / angiotensină – prioritar
= potasemie
· hiperpotasemia – stimulează secreţia de aldosteron
· hipopotasemia – inhibă secreţia de aldosteron
= ACTH – reglează doar fluctuacţiile acute ale
secreţiei de aldosteron
= alţi factori
· tonusul dopaminergic
· factorul stimulator al secreţiei de aldosteron
· factorul natriuretic atrial
  
Fiziopatologie
Hipersecreţia autonomă de aldosteron inhibă secreţia de
renină
– ARP este:
= suprimată în hiperaldosteronismul primar
= crescută în hiperaldosteronismul secundar
Hipertensiunea arterială din hiperaldosteronism –
este consecinţa:
= retenţiei de sodiu
= expansiunii volumului circulant
= creşterii rezistenţei vasculare periferice
 Simptomatologia clinică
= HTA
·  in 75 % din cazuri este moderată ca cifre tensionale
= Clinic:
 palpitatii
 sindrom poliuro – polidipsic
 nicturie
 cefalee
 tulburări de acuitate vizuală
 manifestări ale hipopotasemiei / alcalozei metabolice :
·  astenie musculară
·  parestezii
·  crize de tetanie
Paraclinic :
Biochimic – caracteristic:

= hipopotasemie – cu kaliureză crescută

= suprimarea ARP
Hormonal

= nivel seric aldosteron

– crescut
– nesupresibil (nu răspunde la testele de
inhibiţie :infuzie de soluţie salină, dietă
controlată bogată în sare, testul la
captopril, testul la spironolactonă).
F.O. – gradul I şi II
ECG cu:
·  modificări de hipokaliemie
–segment S-T prelungit
–undă T aplatizată
–undă U prezentă
Investigaţii imagistice

 tomografia computerizată – în cazul adenomului

corticosuprarenalele apar asimetrice;

 gamagrafie cu colesterol marcat cu iod

radioactiv;

 venografie combinată cu cateterizare selectivă a

venelor suprarenale.
Tumori adrenale de zonă glomerulată - imagine
gamagrafică
 TRATAMENT
1. Adenomul secretant solitar
– De elecţie – intervenţie chirurgicală – suprarenalectomia
unilaterală
2. Carcinomul suprarenal secretant de mineralcorticoizi
– Exereză chirurgicală
– Radioterapie
3. Hiperplazia CSR
– Tratament medicamentos - spironolactonă:
– Se pot asocia – diuretice economisatoare de potasiu
(Triamteren),
– Controlul tensiunii arteriale – şi cu :
= blocante canale de calciu
= inhibitori ai enzimei de conversie .
3. HIPERTENSIUNEA ARTERIALÃ PRODUSÃ DE
ALŢI HORMONI ŞI PRODUŞI STEROIZI
a. Hipercorticismul metabolic
Glucocorticoizii :
- produc HTA – prin:
retenţie sodică (activitate
mineralocorticoidă)
- cresc:
 sinteza angiotensinogenului
 ARP
 angiotensina I şi II
– în cazul hipercorticismului ACTH-dependent, ACTH-
ul determină creşterea debitului cardiac şi a rezistenţei
periferice.
b. HTA indusă de estrogeni
– de origine
= endogenă sau
= exogenă (anticoncepţionalele orale sunt
cea mai frecventă cauză)
– produc HTA prin:
= cresc sinteza de angiotensinogen hepatic
= cresc afinitatea receptorilor alfa-
adrenergici.
4. ALTE BOLI ENDOCRINE- CU HTA ASOCIATÃ

a) Diabetul zaharat
b) Hipercalcemia cronică
c) Hipertiroidismul
d) Hipotiroidismul
e) Acromegalia
PATOLOGIA GONADELOR

PROF.DR. EDUARD CIRCO

GONADA – asigură:

= hormonogeneza – sexualizarea organismului;

= gametogeneza - perpetuarea speciei .
 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ NORMALĂ
Procesul sexualizant – diferenţierea unor structuri adaptate

fecundaţiei.
Specia umană –dimorfism sexual:
=model feminin
=model masculin.
Dezvoltarea gonadelor – direcţionată de factori genetici.
Diferenţierea organelor genitale externe – prin mecanism
hormonal.
Etapele diferenţierii sunt:
= succesive
= diferite ca durată.
 1.    Etapa cromozomială a sexualizării

Primul stadiu al diferenţierii sexuale – momentul fecundaţiei

 stabilirea sexului genetic
= set gonozomial xx - feminin
= set gonozomial xy- masculin-determina sinteza
antigenului de suprafata HY-determinant sexualizant
masculin pentru structurile sexualizabile - cu potential
structural insa ambigen.
  2. Etapa gonadica a sexualizării 
Durata – luna 1 – sfârşitul lunii a 3 ª .
 gonada nediferenţiată – cu epiteliu germinativ:
-  2 straturi :
≡ cortical
≡ medular
Orhigeneza
= începe a 7-ª săptamână embrionară
= se perfecteaza pe seama zonei medulare
Ovarogeneza
=începe a 10-ª săptămână embrionară
= se perfectează pe seama zonei corticale
Funcţia de hormonosinteză sexoidă – urmarea setului de enzime
specifice:
= calitativ este prezentă în ambele gonade
= cantitativ diferă cu sexul gonadei.
 3. Etapa gonoforică a sexualizării.

- Căile genitale interne:

= încep structurarea– a 4ª săptămână de viaţă embrionară
= definitivare – luna a 3ª - embrionară
= substratul – mezonefros.
De o parte şi alta a liniei mediane – 2 ducte:
= ductele Wolff – căile genitale interne masculine:
 epididim
 duct deferent
 canal ejaculator
 vezicula seminală.
= ductele Műller - căile genitale interne feminine:
• pavilionul trompei
• trompa
• uterul
• 1/3 superioară – vagin.
 3. Etapa gonoforică a sexualizării.

Sensul evoluţiei –este dat de testiculul fetal - produce:

= un hormon polipeptidic - “factorul antimüllerian”
= testosteronul fetal –acesta fiind activ dupa ce este
pinocitat:
 direct în ductul Wolf de aceiaşi parte a fiecarui testicul !
 pe cale generală – la nivel hipotalamic implicat în
“ masculinizarea” gonadostatului.

! Important :
= receptivitatea la aceşti hormoni – este limitată la câteva zile
!!!
= în lipsa  ineficienţa functiei testiculului fetal:
 ductele Wolff dispar
 ductele Müller se dezvoltă pasiv in mod caracteristic.
 4. Etapa sexualizării organelor genitale externe
– Căile genitale externe:
= încep dezvoltarea din luna a 2 ª
= pâna în luna a 3 ª embrionul – aspect identic la ambele
sexe.
= cloaca – este împărţită de un repliu în două
compartimente:
 anterior – sinusul urogenital
 posterior – intestinul.
= sinusul uro-genital – este dominat de tuberculul genital
 flancat lateral – pliuri labioscrotale
 la bază – deschiderea la perineu a sinusului
 4. Etapa sexualizării organelor genitale externe

– Între lunile 3-5 – structurare diferită:

 Băiat:
= tuberculul se alungeşte – penisul
= repliurile genitale – fuzionează – uretra
peniană
= pliurile labio-scrotale – formează scrotul ce
conţin de regulă testiculii din săptămâna
32.

 4. Etapa sexualizării organelor genitale externe

Fetiţă :
= tuberculul genital – clitorisul
= repliurile genitale nefuzionate – labiile mici
= pliurile labio-scrotale – labiile mari
= perineal – vulva – 2 orificii:
        anterior – meatul urinar
        posterior – orificiul vaginal.
 4. Etapa sexualizării organelor genitale externe

Factorul determinant al structurării active masculine

– testosteronul si 5-alpha reductaza ce produce –
local - Dihidrotestosteronul
În absenţa testosteronului
= structurile evoluează – pasiv – spre tiparul feminin
  indiferent de planul genetic – XX sau XY.

Pentru feminizarea embriofetală ovarul aparent nu

este necesar-desi s-a descris si un factor
sexualizant ovarian activ.
 5. Etapa sexualizării neuro- comportamentale

 Inclusă în etajul neuroendocrin al sistemului.

Testosteronul fetal – peste un anumit prag – induce:
“ masculinizarea”
- creierului- iniţial cu potential neutru, ambigen.
- mielogenezei
- secreţiei de gonadotropine.
Absenţa testosteronului / pragul insuficient – va determina
edificarea
“ modalităţii feminine” a creierului:
= cu activitate secretorie pulsatilă gonadotropă
specifica – necesară ovulaţiei / formării corpului galben.
 6. Etapa sexualizării pubertare.

Presupune maturarea sexuală:

= desăvârşirea dezvoltării gonadelor
= formarea caracterelor sexuale secundare
= dobândirea capacităţii de reproducere.

La pubertate:
- nu se formează structuri sexuale noi
- se maturează gonadele
- sexualizarea unor elemente somatice
preexistente.
 Căile sintezei hormonilor sexoizi
ACETAT COLESTEROL ESTERI DE COLESTEROL

20,22 DESMOLAZA
3 -HSD
PREGNENOLON PROGESTE RON

17 HIDROXILAZA 17 HIDROXILAZA

17 - OH - PREGNENOLON
17 - OH - PROGESTERON

17,20-DESMOLAZA 17,20-DESMOLAZA

DIHIDROEPIANDROSTERON ANDROSTENDION

17 –OH DEHIDROGENAZA 17 –OH DEHIDROGENAZA

3 OH-STEROIDDEHIDROGENAZA(3 -HSD)
ANDROSTENEDIOL TESTOSTERON

AROMATAZA 5-
REDUCTAZA

ESTRADIOL DIHIDROTESTOSTERON
 OVARUL ŞI FUNCŢIILE SALE

Funcţia – endocrină / exocrină - strânsă

interdependenţă.
Celulele steroidiene – cu funcţie endocrină – situate
în:
= folicul
= corp luteal
= stromă
= hil ovarian.
 Un număr infim de foliculi ajung la maturitate,
realizând ovulaţia.

 Postovulator foliculul suferă modificări

histologice, transformându-se în corp luteal.

 Foliculii nerecrutaţi pentru ovulaţie sunt supuşi

unui proces de degenerare, devenind foliculi
atrezici.
 Funcţia endocrină a ovarului

Sinteza / secreţia hormonală ovariană

= ritmică
= urmează un orar prestabilit
= cu ciclicitate lunară.
Produce – din colesterol:
= 17 -- estradiol – în celulele:
· tecale
· luteale
· ale granuloasei
= progesteron – în celulele luteale
= androgeni – în:
· celulele interstiţiale
· celulele Berger ale hilului
TESTICULUL ŞI FUNCŢIILE SALE
 SINTEZA HORMONALA

 Celulele Leydig:
= sintetizează testosteronul plecând de la
colesterol

=Testiculul adult produce aproximativ 7 mg de

testosteron
zilnic.
= testosteronul
- circulă în sânge – 50% - legat de “
Testosterone Binding
Globulina”
= testosteronul
- este activat prin transformare:
· dihidrotestosteron (prostată, tegumente);
· 3-beta- androstendiol
- prostată
- folicul pilos
- glande sebacee
· 17-beta-estradiol
- creier
· activ ca atare, netransformat ,în:
- fibra musculară
- testicule
- ducte Wolffiene.
 TESTICULUL ŞI FUNCŢIILE SALE

Tubul seminifer:
 perioada fetala – celulele de susţinere –secreta o
glicoproteină specifica = hormonul antiműllerian
 la adult – celulele Sertoli – secreta un polipeptid =
inhibina = inhibă:
FSH- prioritar
LH- parţial.
 Spermatogeneza

Tubii seminiferi – au:

- la exterior un manşon muscular

- stratul intern – este componenta funcţională

fiind alcatuit din :
= celulele germinale

= celulele Sertoli.
 Celulele germinale (spermatogoniile)
– provin din gonocitele primordiale.
– prezintă un proces mitotic extrem de activ,
furnizând astfel celule pentru spermatogeneză.
– dintr-o spermatogonie iau naştere 16
spermatozoizi, iar un ciclu spermatogenetic
durează 74 de zile, ritmul de maturare fiind
decalat în timp, dar continuu.
– Cantitativ – sperma:
 Volum = 3-5 ml
 Nr. spermatozoizi 50 – 100 milioane/ml
 Reglarea hormonală a spermatogenezei

Testosteronul – hormon strict necesar – activ pe:

= celulele Sertoli
= celulele germinale – prin mediere sertoliană
Estradiolul – produs în celulele Leydig –
contrabalansează inhibitor spermatogeneza
stimulată de testosteron
Celulele Sertoli
- au receptori:
= pentru FSH- iniţiază spermatogeneza
= pentru testosteron – controlează:
•  meioza
•  spermiogeneza
 DIFERENŢIEREA SEXUALĂ PATOLOGICĂ

Etapele sexualizării pot fi afectate:

= calitativ

= cantitativ

= cronologic