Leziunile de decubit în secţiile de

terapie intensivă
Dr. Petrişor Cristina
Curs BFK 17.01.2013
Definiţie

Leziune de decubit= leziune localizată la nivelul

tegumentului (+- ţesuturi subiacente), frecvent în
zonele cu proeminenţe osoase (sacrată, trohanteriene,
călcâi, nas, occipital), cauzată de presiune şi fricţiune.
Dureroase, cresc morbiditatea şi mortalitatea, numărul
de zile de spitalizare şi costurile de îngrijire
!!!!Se pot preveni, dar nu în totalitate
!!!!Sunt un indicator al calităţii îngrijirii pacienţilor şi
al stării critice
Majoritatea apar la pacienţii din secţiile de TI, dar şi în
sălile de operaţie
Clasificare clinică
Gradul 1: eritem local, tegument intact  
Gradul 2: epiderm şi parţial derm, dar nu implică toată
grosimea dermului
Stage 3: toată grosimea dermului şi ţesutul subcutanat
Stage 4: toată grosimea dermului, cu necroză extensivă
a ţesutului subcutanat, musculatură şi os
Etiologie
Factori locali: presiunea (şi durata!!!!) excesivă la
nivelul tegumentului, fricţiune (forfecare), umiditate

Scade aportul de oxigen şi nutrienţi la nivel local

Factori sistemici: status nutriţional, debit cardiac,

tensiune arterială, şoc, administrare de
vasoconstrictoare
Factori de risc
 Stări hipercatabolice: traumă, chirurgie, infecţie  
 Malnutriţie protein-calorică, malabsorbţie, scădere în
greutate
Index Mild Moderate Severe
Albumin (g/dL)* 2.8-3.5 2.1-2.7 < 2.1
Transferrin (mg/dL) 151-200 100-150 < 100
Total lymphocyte 1200-1500 800-1199 < 800
count (per mm3)

 Afecţiuni cronice: diabetul zaharat (nu au sensibilitate!),

neoplaziile, AVC
 Pacienţi imobilizaţi- comatoşi, sedaţi
 Incontinenţă
 Obezitate
Profilaxie
Reducerea presiunii locale, saltele antiescară cu
acţiune intermitentă pe regiuni (cu fibre de silicon, aer,
spumă gel, apă)
Mobilizare şi repoziţionare a pacienţilor la 2 ore-
standard de tratament până în prezent
Prevenirea umidităţii locale
Nutriţie adecvată
Corectarea stărilor de şoc
Controlul contaminării cu urină, materii fecale
Tratament

Non-chirurgical pentru stadiile I şi II

Chirurgical pentru stadiile III şi IV
Dezinfecţie
 Apă şi săpun!!!!
 Soluţie salină
 Betadină- când apare granulaţia nu se mai aplică (inhibă
activitatea fibroblastică)
 Apa oxigenată nu se foloseşte de rutină, îndepărtează zonele de
necroză, dar şi ţesutul de granulaţie, toxică pentru fibroblaşti
 Debridarea ţesuturilor necrotice, devitalizate
 Pansamentele hidrocoloide interacţionează cu exsudatul din
plagă şi formează un gel, protejează plaga şi facilitează
vindecarea
 Pansamentele cu gel protejează, unele au activitate bactericidă,
se desprind atraumatic
 Presiune negativă cu vacuum (reduce edemul, îmbunătăţeşte
circulaţia locală, facilitează granularea
Antibiotice topic (ex. sulfadiazină)
Antibiotice sistemice dacă este necesar, după cultură
din plagă, iniţial empiric şi ulterior în funcţie de culturi
Tratament chirurgical: debridări şi excizii, închidere
primară, grefe de piele, lambouri
 Regenerarea tisulară
1.Faza inflamatorie: creşterea fluxului 2.Proliferare celulara cu epitelizare
sangvin, neutrofile şi macrofage
Vindecarea în strat umed este favorabilă epitelizării şi
angiogenezei
Factorii care împiedică vindecarea escarelor

Nutrienţi insuficienţi: aminoacizi din proteine-

nutriţie inadecvată, hipercatabolism (traumă,
postoperator, infecţii sistemice)
Hipoxie tisulară: flux local sangvin redus,
hipovolemie, deshidratare severă, debit cardiac
insuficient
Exsudate inflamatorii locale
Infecţia plăgii
Traumatism local, inclusiv schimbarea
pansamentelor
Complicaţiile leziunilor de decubit

Epitelizare tardivă, agravarea leziunilor locale

Inflamaţie locală şi sistemică
Colonizare cu germeni, infecţie de plagă şi sepsis
Hipercatabolism cu scădere în greutate

!!!!!!!!!!Cerc vicios
Vă muţumesc!