Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
SPINALE
SAVIN TUDOR
UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ȘI FARMACIE”GR. T. POPA” IAȘI
FACULTATEA DE BIOINGINERIE MEDICALĂ
ANUL 4 GRUPA 3
CE SUNT ORTEZELE SPINALE?
Ortezele spinale sunt sisteme mecanice prescrise pentru a aplica presiune externă în anumite puncte anatomice pentru a
imobiliza, susține sau corecta deformările coloanei vertebrale. Sunt disponibile numeroase tipuri de orteze spinale pentru
coloana cervicală, toraco-lombară și sacră.
Datorită designului anatomic al coloanei vertebrale, aplicarea directă externă a presiunii este limitată la coloana centrală
posterioară. Craniul, cutia toracică și/sau pelvisul sunt folosite pentru a exercita controlul indirect. Ortezele spinale cresc
percepția asupra propriei posturi corporale prin biofeedback și, prin urmare, pot duce la o postură îmbunătățită.
DE CE SUNT FOLOSITE ORTEZELE SPINALE ÎN ÎNGRIJIREA
CLINICĂ?
Ortezele spinale, atunci când sunt aplicate pe corp, exercită forțe asupra coloanei
vertebrale. Aceasta este realizat în unul sau mai multe dintre următoarele moduri:
Sistem de presiune în trei puncte
Suport circumferenţial
SISTEM DE PRESIUNE ÎN TREI PUNCTE
Toate dispozitivele ortetice necesită un control minim al Presiune asupra unei zone este egal cu forța totală
presiunii în trei puncte. Acest lucru necesită trei puncte împărțită la aria de aplicare a forței. Cu atât mai mare zona
de contact cu echilibrat forțe opuse într-un anumit plan. tamponului, cu atât mai puțină forță pe zonă este aplicată
Un moment corectiv (forță) este creat de a sistem de pe piele. Moment = Forța x Distanța. Momentul este
presiune în trei puncte. Bazat pe „Legea echilibrului”, mișcarea unghiulară în jurul unei axe. Din momentul în
forțează fiecare parte a structurii trebuie să fie care presiunea asupra unei zone se bazează pe forța
echilibrată sau egală. Există presiuni țesuturi tolerante și înmulțită cu distanța, cu atât maneta este mai lungă braț cu
țesuturi care sunt intolerante la presiune, cum ar fi peste atât este necesară mai puțină presiune pe suprafață pătrată
nervi sau proeminențe osoase. Reglarea lungimii pentru a controla forțele din jurul a comun. A simplifica;
brațului de pârghie sau modificarea dimensiunii dacă vreau să scad presiunea asupra unui atașament osos la
tamponul de contact poate modifica capacitatea de a o orteză, pot crește lungimea brațului de pârghie; prin
tolera presiunea. Dispozitivele ortetice sunt practic brațe urmare, crescând forța de-a lungul articulației cu mai
de pârghie producând forțe unghiulare corective. puțină presiune asupra interfeței tisulare.
SUPORT CIRCUMFERENŢIAL
Ortezele cervicale sunt cel mai frecvent utilizate pentru patologia posttraumatică mai rar în alte categorii etiologice. Ele
sunt indicate pentru protecţia coloanei, în special pentru limitarea flexiei şi extensiei, prin orteză încercându-se
ameliorarea condiţiilor vasculare locale; dacă orteza nu se adaptează corespunzător condiţiilor anatomice (înălţime,
diametru, rezistenţă) poate accentua simptomatologia.
TIPURI DE ORTEZE.
Ortezele cervicale nu au un sprijin propriu-zis la nivelul toracelui. Din cauza acestei lipse de sprijin, limitarea mişcărilor
cervicale este minimă. Ortezele cervicale includ gulere moi şi tari.
Gulerul cervical moale este făcut din cauciuc spumos poliuretanic cu o învelitoare semirigidă care se ataşează printr-o
închizătoare velcro. Când închizătoarea velcro a suportului este localizată posterior, extensia este mai limitată iar cu
închizătoarea poziţionată anterior flexia este limitată.
TIPURI DE ORTEZE
Suportul cervical tare (ferm) de tip Thomas este făcut dintr-o bandă rigidă de polietilenă cu un dispozitiv care foloseşte
închizătoare velcro. Prin adăugarea unor suporţi opţionali occipitali şi mandibulari, suportul cervical tare restricţionează
mişcările în toate planurile, mai mult decât suportul moale.
În general, ortezele cervicale (moi şi tari) pot fi indicate petnru pacienţii cu durere de gât necomplicată, dar nu trebuie
folosite generalizat în cazurile în care este necesară restricţionarea mişcărilor coloanei cervicale. Ele nu trebuie prescrise
pentru o perioadă prea lungă, pentru a evita atrofia musculaturii paravertebrale cervicale.
ORTEZE CERVICALE TARI
Acest grup de orteze include capul (occiputul şi mentonul) pentru a da un suport adiţional în restricţia mobilităţii cervical;
ca exemple se pot semnala: orteza colar Philadelphia, Miami J., California Stipieck, Malibu şi NeWport.
Gulerul Philadelphia, Westville şi NJ este format din două piese de plastizote spumos cu suporturi de plastic, anterioare şi
posterioare, securizate prin închizători velcro. Există mai multe mărimi după circumferinţa şi înălţimea gâtului, cu sau
fără fereastră pentru traheostomie. Are suporturi mandibulare şi occipitale şi se întinde distal în toracele superior. Este
eficace în restricţia mişcării coloanei cervicale superioare.
În general, aceste orteze tari sunt indicate pentru:
stabilizarea zonei osoase mediu-cervicale
leziuni ligamentare şi capsulo-tendinoase
traumatisme vertebrale fără leziuni neurologice
compresii cervicale
controlul post-operator, după stabilizarea coloanei vertebrale
ORTEZE CERVICALE TARI
Există şi alte tipuri de orteze cervicale, utilizate în patologiile benigne, torticolis acut, nevralgiile cervico-brahiale,
postoperator şi în caz de distrucţie articulară reumatismală (uneori) sau infecţioasă importantă. Spre exemplu:
coliere extratemporanee: sunt confecţionate din bumbac sau dintrun material spongios, rulat în jurul unei structuri cartonate adaptate
morfologiei. Ele nu au voie să antreneze hiperextensia rahisului cervical
coliere cu aparat mic
coliere făcute după măsură
ORTEZE CERVICO-TORACALE
Ele se indică pentru controlul mişcării de flexie, extensie şi lateralitate. Sunt suporturi de control ale coloanei lombo-
sacrate în plan sagital şi transversal. Banda toracală se plasează sub unghiul inferior al scapulei, iar banda pelvină este
fixată la nivelul joncţiunii sacro-coccigiene. Curelele axilare sunt ataşate la banda interscapulară. Corsetul plin sau un
suport anterior asigură presiunea intracavitară. Flexia, extensia şi mişcările laterale sunt limitate. Poate fi folosită pentru
stabilizarea fracturilor toraco-lombare sau postchirurgical sau în situaţia unor sindroame dureroase pe fondul unei
contracturi musculare severe.
Aceste suporturi sunt orteze de control pentru flexia-extensia lombosacrată şi pentru controlul inflexiunilor laterale.
Suportul prezintă o bandă toracică plasată sub scapulă şi o bandă în zona pelvică în joncţiunea sacrococcigiană, care
susţine posterior zona lombo-sacrată prin două puncte paraspinale.
ORTEZE TORACO-LOMBO-SACRATE
Suportul abdominal este strând fixat, iar benzile toracală şi pelvică susţin direcţia anterioară a forţelor, suportul
abdominal dirijează posterior forţa, împreună acţionează limitând flexia şi extensia coloanei lombare. Dacă benzile
pelvică sau toracală sunt rigide ele dirijează forţele spre lateral, inducând în acest suport contorlul mişcărilor de flexie-
extnsie şi lateralitate.
Cu acest suport s-a arătat că inflexiunea laterală poate fi redusă cu 45%. Modificările biomecanice induse de această
orteză au următoarele efecte:
reduc solicitarea la nivelul discului intervertebral
ameliorează presiunea de solicitare pe ţesuturile moi perivertebrale
ameliorează sau controlează durerea din sindromul dureros lombar.
BIBLIOGRAFIE
https://now.aapmr.org/cervical-thoracic-and-lumbosacral-orthoses/
https://medicine.missouri.edu/sites/default/files/pm-r/Jones_Article_CH38SpinalOrthoses3rdEd0037_v1.pdf
https://www.scribd.com/document/356346651/Ortezele-spinale#download
https://e-motion.ro/2021/07/21/tipuri-orteze/