CURSUL 12

Alte nutreturi
I. Cerealele reprezinta boabelele gramineelor anuale. Una dintre cele mai importante surse de hrana pentru om
si animale, pentru care exista o concurenta om-animale. Productia mondiala de cereale este de peste 2 miliarde
tone/an (aproximativ 300 de Kg pe cap de locuitor). Animalele consuma mai mult decat omul. Se caracterizeaza
printr-un continut foarte ridicat in amidon 70-80 %, un continut mai scazut in proteine si grasimi, si un continut
scazut in minerale cu exceptia potasiului si fosforului si a unui continut scazut in vitamine cu exceptia vitaminei
B12.
Porumb este cea mai cultivata cereala pe plan mondial, alaturi de grau peste 500 de milioane de tone pe
an fiecare. Este cereala cea mai utilizata in hrana animalelor. Este cereala cu cel mai ridicat continut in energie
(circa 1,22 UFL/Kg SU) dar si cu cel mai scazut continut in proteina (90-100 g PB/Kg SU). Proteina din porumb
nu este de cea mai buna calitate fiind deficitara in lizina si triptofan. Se poate utiliza fara restrictii in hrana tuturor
speciilor si categoriilor de animale cu precadere in hrana animalelor la ingrasat. Relativ bogat in grasime printre
cereale cu un continut de 40-50% GB/Kg SU si sarac in colina se foloseste pentru obtinerea ficatului gras prin
indoparea gastelor si a ratelor.
Orz este cea mai cultivata cereala in vestul Europei. Valoarea nutritiva energetica mai mica decat
porumbul (circa 1,10 UFL/ Kg SU) insa valoare nutritive proteica mai mare (110-120 g PB/ Kg SU). Ca si
porumbul se poate folosi fara restrictii la toate speciile si categoriile de animale. Este principala cereala
recomandata in hrana porcilor la ingrasat deoarece are ca efect producerea unei grasimi mai consistente, agreata
de consumatori.
Ovaz este cereala cultivata indeosebi in estul Europei. Printre cereala are valoarea energetiva nutritiva
cea mai scazuta, sub 1 UFL/ Kg SU si o valoare proteica intermediara intre porumb si orz 100-110 g PB/ Kg SU.
Se mai remarca printre cereale printr-un continut mai mare in grasime si in celuloza. Proteina din ovaz este de
calitate mai buna datorita unor raporturi mai favorabile intre aminoacizii esentiali. Datorita continutului relativ
ridicat in celuloza nu se recomanda in hrana pasarilor, se recomanda in primul rand in hrana cabalinelor. Se poate
folosi insa si in hrana rumegatoarelor, in special a vacilor in lactatie.
Grau este a doua cereala dupa porumb in privinta valorii nutritive energetice circa 1,20 UFL/ Kg SU si
cereala cu cea mai ridicata valoare nutritiva proteica 130-140 g PB/ Kg SU. Circa o patrime din totalul masei
cultivate anual este de uz furajer, restul este folosita pentru om. Este prima cereala recomandata pasarilor, la porci
si la rumegatoare daca se foloseste se recomanda restrictionarea in stomac, proteina din grau gluteul are
proprietatea de a se transforma in coca => se poate lipi de stomac, rumen => disfunctii. Daca se foloseste la
rumegatoare se recomanda macinarea grosiera, din acelasi motiv.
Secara o cereala folosita pe scara mai redusa in hrana animalelor. Daca se foloseste se va avea in vedere
ca boabele sa fii ajuns la maturitate deplina, altfel (necoape suficient) se pot infesta cu mucegai - cornul secarei
(Claviceps purpureea) produce o toxina denumita ergotina care afecteaza sanatatea animalelor, mai ales a cailor.
Sorg - este asemantor compozitional cu porumbul, inlocuindu-l in regiunile mai secetoase pe acesta.
Soiruile clasice de sorg au un continut ridicat in taninuri, un factor anti-nutritional motiv pentru care se recomanda
administrarea restrictionata.
Orez se foloseste in hrana animalelor in regiunile traditionale de cultura (Asia). Este principala cereala
recomandata carnivorelor din doua motive : amidonul din orez este digerat mai bine de carnivore si are proprietati
anti diareeice.
II. Subprodusele cerealelor provin de la diferite industrii de prelucrare a cerealelor precum : industria
moraritului, industria berii, industria alcoolului si amidonului.
Subprodusele la industria moraritului :
1. Taratele de grau reprezinta invelisul boabelor de grau dupa separarea fainii albe. Este un nutret valoros
remarcandu-se prin cateva particularitati precum: are un continut in proteina mai mare decat boabele de grau din
care provin, dovada ca proteina este localizata mai ales in invelisul boabelor (tarate). Continut foarte ridicat in
vitamine din complexul B. Continut relativ ridicat in celuloza, pozitiv pentru reglarea tranzitului. Continut foarte
ridicat in fosfor, raportul Ca/P este de 1/10 nemaintalnit la alte nutreturi. Se recomanda in primul rand in hrana
vacilor in lactatie, avand efecte favorabile in productia de lapte. Se recomanda de asemenea in hrana vacilor si a
scroafelor gestante in ultima parte datorita proprietatilor laxative date de fosfor (cand constipatiile sunt frecvente).
Se recomanda in primele 2-3 zile dupa fatare sub forma de terciuri calde. Ajuta la rehidratare dupa fatare si la

eliminarea invelitorilor fetale. Daca se folosesc in hrana porcilor dar mai ales a pasarilor se administreaza limitat
datorita continutului mai mare in celuloza.
2. Faina furajera reprezinta pierderile care survin in urma macinarii graului sau a altor cereale in vederea
transformarii lor in faina. Pe piata exista doua tipuri de faina furajera si anume: faina furajera alba si faina furajera
cenusie. Faina furajera alba cu un continut mai mic de impuritati se dirijeaza catre monogastrice in special catre
porcii la ingrasat. Faina furajera cenusie cu o pondere mai mare a impuritatilor se recomanda in hrana
rumegatoarelor la ingrasat.
3. Germenii de porumb se remarca printr-un continut ridicat in proteina circa 65% dar si in grasime circa 10%.
Grasimea este foarte bogata in acizi grasi esentiali, fiind o sursa foarte bogata in vitamina E si in vitamine din
complexul B.
Subproduse ale industriei berii :
1.Borhot - in stare proaspata se caracterizeaza printr-un continut ridicat in glucide si in celuloza, ca de altfel si in
vitamine din complexul B. Continutul in apa este de circa 80-85%, ceea ce face ca acesta sa fie usor alterabil. Ca
alternative se recomanda conservarea cu acid formic, insilozarea cu grosiere sau dezhidratarea. Se foloseste cu
precadere in hrana vacilor in lactatie si a taurinelor la ingrasat.
2.Drojdia de bere in stare poraspata este sub forma lichida. Foarte rar se utilizaeaza sub aceasta forma. Cel mai
adesea se dezhidrateaza si sub aceasta forma ca sursa de proteina (circa 50%) si ca surse de vitamine din
complexul B se incorporeaza in retele de nutreturi combinate ale porcilor si pasarilor.
Subproduse de la industria alcoolului si amidonului :
1.Borhot de - dupa extractia amidonului sau a alcoolului din cereale rezulta un subprodus care se cheama borhot
de (grau, porumb, orz...). Modul de folosire este in general asemanator cu cel prezentat la borhotul (pulpa) de
sfecla.
De la industriile prelucratoare ale cerealelor rezulta doua nutreturi ce nu pot fi numit subproduse, si anume:
gluten feed (35-40% PB) si gluten meal (60-65% PB) se folosesc ca surse de proteine. In functie de cereala din
care provine se numeste corn gluten feed, wheat gluten feed...
III. Proteaginoase reprezinta boabele leguminoaselor anuale. Sursa de proteine pentru animale.
1. Mazarea cea mai utilizata proteaginoasa, in ultimii ani, in Europa se obtin productii din ce in ce mai mari de
mazare ca o alternative la srotul de soia (monopol american). Sub aspectul valorii nutritive mazarea are o valoarea
energetica asemanatoare cu a cerealelor si o valoare proteica mai mare (circa 1,20 UFL/Kg SU si 250-260 g
PB/Kg SU) se poate folosi in hrana tuturor speciilor si categoriilor de animale, insa restrictionat. Restrictiile sunt
destul de severe la maximum 10-15% din amestecul de concentrate la animalele tinere si la maximum 20-25% la
animalele adulte. Restrictiile sunt impuse de continutul ridicat in unii factori anti-nutritionali (anti-triptici,
saponine s.a.). De asemenea la folosirea mazarii se recomanda o perioada de tranzitie catre cantitatile maxime.
2. Bobul este destul de asemanator sub aspectul compozitiei cu mazarea. Trebuie remarca insa un continut ceva
mai ridicat in proteina si un continut ridicat in taninuri, fapt ce il face mai greu utilizabil in special de porci si
pasari. Se recomanda prin urmare a se administra in ratiile rumegatoarelor si ale cabalinelor.
3. Lupin este proteaginoasa cu cel mai ridicat continut in proteina circa 35% dar si cu cel mai ridicat continut in
grasimi si in celuloza. Se foloseste restrictionat conform limitelor prezentate la mazare. Fata de aceasta se mai
remarca prin gustul amarui si prin faptul ca acesta contine lupinina, factor anti-nutritional. La ora actuala s-au
creat soiuri de lupin fara gust amar si cu un continut scazut in lupinina.
4. Fasole se foloseste pe scara mai redusa in hrana animalelor, eventual resturile care raman in urma selectarii
pentru consumul uman. Daca se foloseste se recomanda restrictionarea datorita continutului in unii factori antinutritionali, inclusiv in hemoaglutinine (determina aglutinarea hematiilor) si phaseolunatin, acesti factori antinutritionali se elimina prin fierbere.
IV. Oleaginoase sunt surse de grasimi, uleiuri, => de energie. Au de asemenea un continut important in
proteina.
1. Soia este principala oleaginoasa cultivata pe plan mondial si paradoxal intructva pentru a se obtine srotul de
soia. In momentul in care stocurile de ulei de soia au ajuns sa fie foarte mari s-a pus problema folosirii in hrana
animalelor a boabelor intregi de soia (neextrase de ulei). Intradevar acest lucru s-a facut iar soia este utilizata in
hrana animalelor fie cruda, netratata termic asa cum rezulta dupa recoltare, fie tratata termic. Tratamentele
termice se fac pentru inactivarea factorilor anti-nutritionali (numerosi) pe care ii contine. La rumegatoare soia
poate fi folosita si netratata termic mizandu-se pe faptul ca in rumen sunt inactivati cel putin partial factorii antinutritionali. La monogastrice insa se recomanda numai folosirea soiei tratata termic => full-fat-soia nu are
factori anti-nutritionali, iar proteina pe care o contine are un grad mai mare de utilizare in organism. La un

continut de 340-350 g PB/ Kg SU si 200-220 g GB/ Kg SU => o valoare energetica foarte ridicata care se apropie
de 1,5 UFL/ Kg SU.
2. Floarea soarelui si rapita se folosesc pe scara mai redusa in hrana animalelor sub forma de seminte intregi,
ca oleaginoase. Principalul lor mod de folosinta fiind sub forma de sroturi. Daca se folosesc totusi se recomanda
administrarea restrictionata deoarece au un continut ridicat in celuloza cazul florii soarelui sau un continut ridicat
in unii factori anti-nutritionali cazul rapitei.
3. In este o oleaginoasa interesanta in afara continutului ridicat in grasimi, ca orice oleaginoasa, se remarca si
printr-un continut ridicat in proteina dar si in substante pectice. Acesta din urma, cele care fac impreuna cu apa
mucilagii (geluri) in organism confera inului proprietati dietetice. Este motivul pentru care inul intra in compozitia
mush-urilor pentru vitei si manji alaturi de tarate, grau, si alte componente. Daca se foloseste in hrana animalelor
inul si el continand unii factori anti-nutritionali se administreaza restictionat. Este recomandat pasarilor de
apartament si animalelor de expozitie deoarece confera un luciu deosebit pensajului si parului.
V. Sroturi rezulta in urma extractiei uleiurilor din boaelor de oleaginoase. Se folosesc in principal ca sursa de
proteina pentru animale. 30-50% PB. Sroturile poarta numele oleaginoasei din care se extrage.
1. Srot de soia este cel mai utilizat srot pe plan mondial. Srotul de soia, ca de altfel toate sroturile, se poate
obtine prin extractia chimica a grasimii sau prin presare mecanica. Srotul obtinut prin presare mecanica se mai
numeste turta (turta de soia, de floarea soarelui...). Cel obtinut prin extractie chimica a grasimii are doar 2-3 %
grasime si este ceva mai ieftin, cel obtinut prin extractie mecanica are circa 9-10% grasime si este ceva mai
scump. Pe piata predominca sroturile obtinute prin extractie chimica a grasimii in 4 variante: 44, 46, 48, 50 in
functie de continutul aproximativ in proteina. Srotul de soia 50 fiind cel mai scump. Srotul de soia implicit este
tratat termic. Se poate folosi si se foloseste fara restrictii nutritionale in hrana tuturor speciilor si categoriilor de
animale. Restrictiile sunt eventual de ordin economic. Nu poate lipsi din hrana tineretului crescut in sistem
intensiv, in special a purceilor si a puilor. Nu poate lipsi din hrana vacilor de mare performanta. In general nu
poate lipsi daca se doreste performanta.
2. Srot de floarea soarelui este un srot utilizat pe scara larga in Romania, o tara mare producatoare de floarea
soarelui. Uleiul de floarea soarelui fiind principalul ulei din alimentatia oamenilor. Se remarca printr-un continut
in proteina ceva mai mic decat srotul de soia pe piata existand doua variante cu 35 si 40, indicand aproximativ
continutul in proteina. Se mai remarca prin continutul ridicat in celuloza, in forma decorticata are circa 15%
celuloza iar in forma nedecorticata are circa 25% celuloza. Continutul ridicat in celuloza face ca: srotul de floarea
soarelui sa fie restrictionat drastic in ratiile pasarilor si restrictionat sever in ratiile porcilor => se recomanda in
primul rand a se folosi in ratiile rumegatoarelor. Proteina din srotul de floarea soarelui este bogata in metionina
(aminoacid cu sulf) iar proteina din srotul de soia este mai bogata in lizina din acest motiv combinatia srot de soia
srot de floarea soarelui este favorabila in acest sens.
3. Srot de arahide srot foarte valoros care are chiar 50% proteina si un gust evident placut influenteaza
favorabil calitatea laptelui conferindu-i un miros placut, usor de arahide. Are dezavantajul ca se inesteaza usor cu
unele mucegaiuri care produc microtoxine, in special aflatoxine, ce se pot regasi si in lapte, unt.
4. Srot de rapita inainte de 89 in Romania se vindea un amestec de ulei de soia cu ulei de rapita => se poate
obtine srot de rapita. Se remarca fata de celelalte sroturi printr-un mai bun echilibru intre aminoacizii esentiali, are
de asemenea un gust amarui si un continut relativ ridicat in glucozinolati (intarzie cresterea la toate speciile de
animale).
5. Alte sroturi din tot ce se extrage ulei rezulta un srot asadar poate sa fie srot de: bumbac, dovleac, ricin.