Ereditatea in bolile genetice:

Ereditate Monogenica (Mendeliana)

Ereditate Poligenica si Multifactoriala
Ereditatea Mitocondriala

Moduri de transmitere
Pattern-urile de mostenire urmaresc
transmiterea unor caractere sau boli
codificate/conditionate genetic la descendenti.
Exista mai multe moduri de transmitere:
Monogenica sau Mendeliana

(Dominanta/recesiva)
Poligenica si Multifactoriala (predispozitie
genetica plus factori de mediu)
Mitocondriala

Ereditatea
monogenica
Afectiuni genetice cauzate de o mutatie intr-o singura gena urmeaza pattern-

uri previzibile de mostenire in familii. Ereditatea monogenica este de

asemenea cunoscuta sub numele de Ereditate Mendeliana fiindca
urmeaza pattern-urile de transmitere pe care Mendel le-a observat in
cercetarile sale pe mazare.

Tipuri de transmiteri mendeliene:

1. Autozomala: gena responsabila pentru fenotip este localizata pe unul din cei

44 cromozomi autozomi.

2. X-linkata: gena responsabila pentru fenotip este localizata pe cromozomul X.

Dominanta: afectiuni care se manifesta la heterozigoti (indivizi cu o singura

o alela mutanta)
Recesiva: afectiuni care se manifesta numai la homozigoti (indivizi cu
ambele alele ale unei gene mutante).

3. Y-linkata (holandrica): gena responsabila pentru fenotip este localizata pe

cromozomul Y.

Autozomal dominanta
(AD)
Afectiunile dominante sunt exprimate la

indivizii care au doar o alela mutanta.

Arborele genealogic din dreapta ilustreaza

transmiterea unui caracter sau afectiune

autozomal dominata.

Barbatii si femeile au o probabilitate egala de

a transmite caracterul generatiei urmatoare.

Indivizii afectati au o alela normala si una

mutanta a genei, de aceea fiecare copil are

un risc de 50% de a mosteni alela mutanta.

Asa cum rezulta si din arborele genealogic,

aproximativ jumatate din copiii unui parinte

afectat mostenesc boala si jumatate nu.

AD Penetranta
Incompleta
Un arbore genealogic

tipic al unei familii cu o

mutatie in gena BRCA1.

Barbatii pot fi carrieri si

pot transmite mutatia

catre copii.

Nu toti indivizii (de sex

feminin) care mostenesc

mutatia dezvolta boala,
de aceea patternurile de
transmitere nu sunt
intotdeauna evidente.

Autozomal dominanta
(AD)
Boala Huntington
Distrofia musculara miotonica
Acondroplazia (nanismul cu membre scurte)
Boala polichistica a rinichiului (ADPKD)
Brahidactilia
Polidactilia
Sindactilia
Adactilia
Osteogenesis imperfecta
Guta
Hipercolesterolemia familiala
Hipercalcemia familiala
Sindromul Marfan
Sindromul ovarului polichistic familial (PCOS)
Neurofibromatoza

Boala Huntington

Boala Huntington (HD) este o boala neurodegenerativa genetica, ce afecteaza

coordonarea musculara si conduce la declin cognitiv si probleme psihiatrice. Tipic,

incepe sa devina observabila in viata adulta la varste variabile (media 45-50 ani).
HD este cea mai comuna cauza genetica cauzatoare de miscari anormale
involuntare (automate, de tip tremor sau ticuri) care se numesc chorea, de unde
boala era denumita in trecut chorea Huntington.
Gena Huntingtinei (HTT=HD=IT15) pe 4p16.3 contine informatii ce codeaza o

proteina numita, de asemenea, huntingtina. Expansiunea unui triplet

repetitiv CAG in interiorul genei Huntingtinei duce la formarea unei
forme diferite (mutante) a proteinei, care gradual lezeaza celulele din
creier, desi mecanismele nu sunt inca elucidate. Numarul CAG determina
prezenta/absenta bolii clinice, debutul si severitatea.

Boala Huntington
Cresteri ale numarului de repetitii inflenteaza data debutului (mai precoce) si severitatea

bolii (mai severa). Este un proces care se desfasoara de la o generatie la alta si este
cunoscut ca anticipare genica. Instabilitatea este mai mare in spermatogeneza decat in
ovogeneza;
Indivizii cu mai mult decat 60 repetitii dezvolta frecvent boala inainte de 20 ani, in timp

ce aceia cu mai putin de 40 repetitii pot sa nu dezvolte niciodata simptome observabile;

Speranta de viata in boala Huntington este in general in jur de 20 ani de la debutul

simptomelor observabile;
Majoritatea complicatiilor amenintatoare de viata sunt urmarea coordonarii musculare (la

toate nivelurile) si, intr-o mai mica masura, problemelor comportamentale induse de
declinul functiilor cognitive.
Un risc major este cel de pneumonie, care cauzeaza decesul in 1/3 cazuri. Pe masura ce

abililitatea de sincronizare a miscarilor se deterioreaza, dificultatea de eliminare a

secretiilor bronsice si un risc crescut de aspiratie de mancaruri si bauturi cresc riscul
contactarii pneumoniei.
A doua cauza de risc major este boala cardiaca, care cauzeaza aproape din decesele

celor cu boala Huntington.

Alte afectiuni AD (autozomal

dominante)
Distrofia musculara miotonica (distrofia miotonica, miotonia atrofica)

este o boala cronica, lent progresiva, inalt variabila, multisistemica,

mostenita, cu transmitere AD. Este caracterizata de slabirea generalizata a
muschilor (distrofie musculara), cataracta, boli de conducere cardiaca,
tulburari endocrine si miotonie (decontractare anormal de lenta, aparenta de
contractura musculara).
Acondroplazia este o cauza comuna de hipostaturalitate (pitici). Apare

ca o mutatie sporadica in aproximativ 75% din cazuri (asociat cu varsta

paterna avansata) sau poate fi mostenita ca o boala autozomal dominanta.
Indivizii cu acondroplazie au o statura mica, cu o inaltime medie in viata
aduta de 131cm pentru barbati si 123cm pentru femei. Exista adulti
acondroplazici cu o statura de 62.8 cm (24.7 inches)
Boala polichistica renala (PKD or PCKD) este o boala chistica genetica a

rinichilor. Exista doua tipuri de PKD: autozomal dominanta (ADPKD) si, mai
putin comuna, autozomal recesiva (ARPKD). Boala polichistica renala este
una din cele mai comune boli amenintatoare de viata, afectand aproximativ
12.5 milioane de indivizi din toata lumea.

Alte afectiuni AD
Brahidactilie (degete scurte la maini si/sau picioare)
Polidactilie (degete in plus la maini si/sau picioare)
Sindactilie (doua sau mai multe degete unite/fuzionate)
Adactilie (absenta congenitala a degetelor la maini si/sau

picioare)
Osteogenesis imperfecta (OI cateodata numita si boala oaselor

de sticla, sau sindrom Lobstein") este o boala osoasa congenitala.

Indivizii cu OI sunt nascuti cu defecte ale tesutului conjunctiv, sau cu
incapacitatea de a-l produce, de regula datorita unei deficiente a
colagenului tip I. Ca boala genetica, OI a fost istoric privita ca o boala
autozomal dominanta a colagenului de tip I. In ultimii ani, au fost
descoperite si forme autozomal recesive. Cei mai multi mostenesc OI
de la un parinte, dar in 35% din cazuri este datorata unei mutatii
individuale (de novo sau "sporadica"). Exista 8 tipuri de OI, tipul I
fiind cel mai intalnit (AD), iar simptomele variaza de la o persoana
la alta (expresivitate variabila).

Osteogenesis imperfecta

Alte afectiuni AD
Guta (cunoscuta ca si podagra cand implica degetul mare de la picior) este o

afectiune caracterizata de atacuri recurente de artrita acutao inflamatie

articulara cu crestere considerabila de volum, moale, cu tegumente inrosite,
fierbinte. Articulatia metetarso-falangiana a degetului mare de la picior (la baza sa)
este cea mai frecvent afectata (aprox 50% din cazuri). Guta mai poate prezenta
depozite de urati (lat. Tophus, pl. Tophi) la diferite niveluri (articulatii, tendoane,
subcutan, in tesuturile moi), litiaza renala sau nefropatie urica. Este cauzata de
niveluri crescute de acid uric/urati in sange. Acidul uric cristalizeaza si se depun in
tesuturi. Aparitia gutei este partial genetica, contribuind la aprox 60% din nivelurile
de acid uric.
Hipercolesterolemia familiala (HF) este o afectiune genetica, caracterizata de
niveluri inalte de colesterol seric, in mod specific cu niveluri foarte inalte de LDL
(colesterol rau) si boala cardiovasculara precoce. Multi pacienti au mutatii in
gena receptorului pentru LDL (LDLR), care elimina LDL din circulatie, sau gena
pentru apolipoproteina B (ApoB), care este partea LDL care se leaga de receptor;
mutatii in alte gene sunt rare. Pacientii cu o singura alela anormala (heterozigoti) a
genei LDLR pot avea afectare cardiaca prematura (intre 30-40 ani). Prezenta a
doua alele anormale (homozigoti) poate cauza o boala cardiaca severa inca din
copilarie. Heterozigotii HF reprezinta o boala genetica cu transmitere AD cu
prevalenta 1:500 in cele mai multe tari; homozigotii HF sunt mult mai rari, cu
incidenta 1:1,000,000 nasteri.

Alte afectiuni AD
Hipercalcemia familiala (hipocalciurica) - este o afectiune

caracterizata de niveluri ale calciului seric de peste 10.2mg/dL (tipic).

Este cunoscuta si ca hipocalcemia hipocalciurica benigna familiala
(FBHH) si se insoteste de un istoric familial de hipercalcemie blanda, un
raport calciu urinar : creatinina <0.01, si calciu urinar <200mg/zi.
Sindromul ovarului polichistic familial (PCOS) este una din cele mai

comune afectiuni endocrine ale sexului feminin. PCOS este o afectiune

complexa, heterogena, de etiologie incerta, dar exista date elocvente ca
intr-o mare masura poate fi catalogata ca o boala genetica. PCOS
produce simptome la aprox 5-10% din femeile de varsta reproductiva
(1245 ani). Este considerata una din cauzele principale de subfertilitate
feminina. Componenta genetica pare a avea o transmitere AD cu o inalta
penetranta dar cu o expresivitate variabila; aceasta inseamna ca fiecare
copil are un risc de 50% sa mosteneasca varianta/variantele
predispozante de la un parinte, iar daca este un copil de sex feminin,
atunci ea va dezvolta boala intr-un grad mai mic sau mai mare.

Alte afectiuni AD
Sindromul Marfan este o boala genetica a tesutului conjunctiv.

Indivizii cu sindrom Marfan tind sa fie neobisnuit de inalti, cu

membre lungi si degete subtiri. Sindromul este mostenit intr-o
maniera dominanta, defectul genic fiind localizat la nivelul genei
FBN1, care codifica proteina fibrillin-1. Indivizii care mostenesc o
alela mutanta FBN1 from de la oricare din parinti vor avea boala.
Sindromul Marfan are un spectru de manifestari, de la blanda la
severa. Cele mai grave complicatii sunt defectele valvelor cardiace
si ale aortei. Poate, de asemenea, afecta plamanii, ochii, sacul
dural din jurul maduvei spinarii, scheletul si palatul dur.

Alte afectiuni AD
Neurofibromatoza (NF; neurofibromatoza tip 1 este cunoscuta si

ca boala von Recklinghausen) este o boala genetica in care

cresc tumori de tesut nervos (neurofibroame) care pot fi benigne
dar pot cauza leziuni majore prin compresia nervilor si a altor
tesuturi. Neurofibromatoza este o boala AD, ceea ce inseamna ca o
singura gena mutanta este suficienta pentru aparitia bolii. Implicit,
daca unul din parinti are neurofibromatoza, copiii sai au un risc de
50% sa dezvolte de asemenea boala. Severitatea bolii la indivizii
afectati este diferita; putem vorbi de o expresivitate variabila.
Interesant este ca aproximativ 50% din cazuri sunt de novo si nu
vom intalni alti membri ai familiei afectati. Mutatia de novo se
transmite la descendenti in aceeasi maniera AD. Afecteaza ambele
sexe in mod egal.

Autozomal Recesiva
(AR)
Afectiunile recesive devin clinic

manifeste numai cand un individ are

doua alele mutante.

Cand numai o alela mutanta e

prezenta, individul se cheama carrier

al mutatiei, dar nu dezvolta boala.

Femeile si barbatii sunt afectati in mod

egal in transmiterea autozomal

recesiva.

Cand doi carrieri concep, fiecare copil

are 25% sanse sa fie homozigot pentru

alela normala wild-type (neafectat);
25% sanse sa fie homozigot pentru
alela mutanta (afectat); respectiv 50%
sanse sa fie heterozigot (carrier
neafectat).

Nota: Indivizii afectati sunt indicati

prin simboluri complet negre iar
carrierii neafectati sunt indicati prin
simboluri jumatate negre.

Autozomal Recesiva
(AR)
Fibroza chistica
Fenilcetonuria (PKU)
Albinism
Galactozemia
Xeroderma pigmentosum
Anemia Fanconi
Sindromul Bloom
Tay-Sachs
Hemocromatoza

Fibroza Chistica (FC sau

mucoviscidoza)
Afecteaza cel mai sever plamanii, dar si pancreasul, ficatul, si intestinul. Este

caracterizata de transportul anormal al clorului si sodiului prin membranele epiteliale,

conducand la secretii dense, vascoase.
Numele Fibroza chistica vine de la leziunile caracteristice (fibroza) si formarea
chisturilor in pancreas, pentru prima oara fiind recunoscuta la acest nivel in anii 1930.
Dificultatea respiratiei este cel mai sever simptom si rezulta din infectiile
respiratorii frecvente (cu implicare pulmonara). Ele sunt tratate cu antibiotice si alte
medicatii (mucolitice, bronhodilatatoare). In cele din urma, transplantul pulmonar este
adesea necesar pe masura ce simptomele se inrautatesc.
Alte simptome, cum ar fi sinuzitele, cresterea deficitara, si infertilitatea afecteaza alte
parti ale corpului.
GENETICA:
FC este cauzata de o mutatie in gena proteinei cystic fibrosis transmembrane
conductance regulator (CFTR). Aceasta proteina este necesara pentru reglarea
componentelor transpiratiei, fluidelor digestive si mucusului.
FC este cea mai comuna in randul caucazienilor; 4% din oamenii cu descendenta
europeana sunt purtatori (carrieri) ai unei alele mutante pentru FC (aparent cea mai
frecventa, desi exista dispute pe aceasta tema, este F508, dar sunt >1000 mutatii
posibile)
Indivizii cu FC pot fi diagnosticati prenatal prin testare genetica, sau prin testul
sudorii in copilaria precoce.

Alte afectiuni AR
Fenilcetonuria (PKU) este o boala genetica metabolica datorata unei mutatii in

gena pentru enzima hepatica fenilalanin hidroxilaza (PAH), mutatie ce o face

nefunctionala.
Aceasta enzima este necesara pentru metabolizarea aminoacidului fenilalanina (Phe)
la tirozina (Tyr). Cand activitatea PAH este redusa, fenilalanina se acumuleaza si este
convertita in fenilpiruvat (denumit si fenilcetona), care este detectat in urina. PKU
netratata de regula conduce la retard mintal si convulsii. Tratamentul principal
consta intr-o dieta fenilalanin-restrictiva (restrictia severa sau eliminarea
completa a mancarurilor bogate in fenilalanina, cum ar fi carnea, pestele, ouale,
nucile, branza, legumele, laptele si celelalte lactate, cerealele), care va fi inlocuita
de o formula medicala continand aminoacizi (fara fenilalanina) si alti
nutrienti. Recomandarea curenta este ca dieta PKU sa fie mentinuta pe viata.
Pacientii care sunt diagnosticati devreme (testul Guthrie=usor si ieftin) si
mentin o dieta stricta (desi este scumpa!) pot avea o durata de viata
normala si o dezvoltare mentala normala.
Albinismul denumit si called acromie, acromazie, sau acromatoza) este o

afectiune congenitala caracterizata de absenta completa sau partiala a pigmentului

melanina in piele, par si ochi. In timp ce un organism cu absenta completa a
melaninei este numit albinos, un organism ce are numai diminuata cantitatea de
melanina este descris ca albinoid.

Alte afectiuni AR
Galactozemia este o boala rara genetica metabolica, afectand

capacitatea individului de a metaboliza normal galactoza la glucoza

(deficienta enzimei GALT). Desi lactoza se metabolizeaza in galactoza,
galactozemia nu trebuie confundata cu intoleranta la lactoza. Singurul
tratament pentru galactozemie este eliminarea lactozei si
galactozei din dieta. Chiar si cu un diagnostic precoce (testare dintr-o
picatura de sange sau urina) si o dieta restrictiva, unii indivizi cu
galactozemie au complicatii pe termen lung, cum ar fi dificultati de vorbire,
de invatare, sau afectare neurologica (tremor). Nou-nascutii lasati netratati
decedeaza in proportie de 75%.
Xeroderma pigmentosum (XP) este o afectiune caracterizata de
deficienta de a repara leziunile produse de radiatiile UV. In cazuri extreme,
orice expunere la lumina soarelui trebuie interzisa, indiferent cat de mica;
indivizii cu aceasta boala sunt colocvial numiti Copiii Noptii. Pacientii cu
XP sunt inalt predispusi sa dezvolte cancere tegumentare.

Alte afectiuni AR
Anemia Fanconi este o boala genetica rara (incidenta 1:350,000 nou-nascuti, mai mare la

evreii Ashkenazi si populatia Afrikaners=albi de origine olandeza din Africa de Sud). Anemia
Fanconi (AF) este rezultatul unui defect genetic ce afecteaza un grup de 15 gene implicate in
repararea ADN. Ca rezultat, majoritatea pacientilor cu AF dezvolta cancere, cel mai frecvent
Leucemie Mieloida Acuta (LMA), iar 90% insuficienta medulara (inabilitatea maduvei
hematogene de a produce celule sanguine) pana la varsta de 40 ani. Intre 60-75% din cei cu AF
prezinta anomalii congenitale (ale tegumentelor, bratelor, capului, ochilor, rinichilor, urechilor)
si de dezvoltare (hipostaturalitate). In jur de 75% din cei cu AF au si probleme endocrine,
variind ca localizare si severitate. Varsta mediana a decesului era de 30 ani in 2000.
Tratamentul cu androgeni si factori de crestere hematopoietici (ai liniilor sanguine) pot ajuta
temporar in insuficienta medulara, dar tratamentul pe termen lung este transplantul medular,
daca exista donator compatibil.
Sindromul Bloom este caracterizat de hipostaturalitate si predispozitia de a dezvolta cancere.

Celulele unei persoane cu sindrom Bloom, analizate, afiseaza o frapanta instabilitate genomica
(gena mutanta BLM afecteaza ADN-helicaza). Varsta mediana de deces este de 26 ani.
Tay-Sachs este o boala genetica recesiva, ce se dezvolta la indivizii cu 2 alele mutante ale

genei HEXA, cauzand o deteriorare nervoasa progresiva (cantitati mari de

gangliozide=sfingolipide membranare se acumuleaza in neuroni, distrugandu-i), un declin al
abilitatilor mentale si fizice, cu debut in jurul varstei de 6 luni si deces pana la varsta de 4 ani.
Cantitati mari de gangliozide (sfingolipide membranare) se acumuleaza in neuroni, distrugandui. Nu exista tratament.

Alte afectiuni AR
Hemocromatoza (incarcarea cu fier) indica acumularea de fier in organism din

orice cauza. Cea mai importanta cauza este Hemocromatoza ereditara, cea mai
frecventa afectiune genetica din Europa (1:200-300). Cea mai frecventa gena
responsabila este HFE (localizata pe cr.6); majoritatea pacientilor au mutatii in
aceasta gena (alte gene implicate C283Y si H63D). Afectiunea este caracterizata de o
rata accelerata a absorbtiei intestinale de fier si depunerea lui progresiva in diferite
tesuturi, care capata expresie clinica tipic in decadele 3-5 ale vietii, dar poate aparea
si in copilarie. Hemocromatoza poate fi asimptomatica (75%) si descoperita la testele
sanguine de rutina sau se poate insoti de urmatoarele modificari patologice:
Ciroza hepatica
Diabet datorat insuficientei insulelor pancreatice
Cardiomiopatie
Artrita (depozite de fier in articulatii)
Insuficienta testiculara
Bronzarea pielii (diabetul bronzat)
Dureri articulare si osoase

Tratamentul de rutina consta in sangerari repetate programate (500ml). Pentru cei

care nu tolereaza acest tip de tratament, exista un agent chelator de fier care poate fi
folosit (Deferoxamina).
O treime din cei netratati dezvolta carcinom hepatocelular.

X-linkata Dominanta
Deoarece gena este localizata pe

cr.X, nu se transmite de la tata la fii,

dar se poate transmite de la tata la
fete (toate fetele unui individ afectat
vor fi afectate deoarece tatal are un
singur cr.X de transmis).

Copiii unei femei afectate au 50%

sanse de a mosteni cr.X cu alela

mutanta.

Bolile X-linkate dominante sunt

manifeste clinic cand o alela

mutanta este prezenta.

X-linkata Dominanta
Unele forme de Retinita Pigmentara
Condrodisplazia Punctata
Rahitism hipofosfatemic forma X-linkata

(rezistent la vitamina D)
Amelogenesis imperfecta (formarea

deficitara a smaltului dentar)

X-linkata Dominanta
Unele forme de Retinita Pigmentara (RP)

sunt o categorie de boli mostenite,

degenerative ale ochiului, ce afecteaza sever
vederea si duc adesea la orbire. Progresia RP
este variabila. Unii vor dezvolta simptome din
copilarie, altii mult mai tarziu in viata. In
general, cu cat debutul este mai tarziu, cu atat
Fund de
ochi al unui este
pacient cu
RP stadiu mediu
mai
rapida
deteriorarea
vederii.
(se remarca depozite negre in periferie, impreuna
cu atrofie retiniana si atenuarea vaselor retiniene)
From a review by Christian Hamel, 2006.

X-linkata Dominanta
Condrodisplazia Punctata reprezinta un grup clinic si genetic de

boli rare, care au o caracteristica comuna: prezinta epifize osoase

punctate (mici puncte de culoare) si modificari scheletale.
Amelogenesis imperfecta se refera la formarea anormala a

smaltului dentar (stratul extern, extrem de subtire dar si de dur).

Smaltul este compus preponderent din minerale, care sunt depuse,
aranjate si reglate de putinele proteine din structura sa. Indivizii
afectati de amelogenesis imperfecta au dantura anormal colorata:
galbena, maro sau gri. Dintii prezinta un risc inalt pentru cariisi
sunt hipersensibili la schimbarile de temperatura.

X-linkata Dominanta
Rahitismul hipofosfatemic = Hipofosfatemia X-linkata hypophosphatemia

(XLH) =Rahitismul hipofosfatemic vitamino-D rezistent (HPDR) este o forma

X-linkata dominata a rahitismului care difera de majoritatea cazurilor de rahitism in
sensul ca administrarea de vitamina D este ineficienta. Determina diformitati osoase
incluzand statura mica si genu varum (membre inferioare in forma de paranteze).
Este asociata cu o mutatie in gena PHEX (Xp.22) cu inactivarea proteinei PHEX.
Prevalenta bolii este 1:20000

X-linkata Recesiva
Afectiunile X-linkate recesive nu se manifesta clinic

cand este prezenta si o alela normala a genei.

Toate afectiunile X-likate recesive se manifesta

deplin la indivizii de sex masculin deoarece ei au

un singur cr.X, adica nu au o alela normala
corespondenta care sa compenseze prezenta
alelei mutante.
Pentru acelasi motiv, femeile sunt rar afectate de

boli X-linkat recesive, si aceasta numai cand au

doua alele mutante.
Fiindca gena este localizata pe cr.X nu exista

transmitere de la tata la fiu, dar exista transmitere

de la tata la fiica, in timp ce mama poate
transmite afectiunea atat la fiice cat si la baieti.
Daca un barbat este afectat de o boala X-linkat

recesiva, toate fiicele sale vor mosteni alela

mutanta (vor fi carrieri).

Distrofia Musculara
Duchenne (DMD)

Hemofilia A
Deficienta imuna severa
combinata X-linkata (SCID)
Unele forme de surditate
congenitala

Distrofia Musculara Duchenne

(DMD)
Afecteaza 1:3,600 baieti, implicand degenerescenta musculara

progresiva si in final decesul. Boala este cauzata de o mutatie

in gena distrofinei, localizata pe cr.X, gena ce codifica
proteina numita distrofina, o componenta structurala
importanta a tesutului muscular, care confera confera
stabilitate complexului distroglican (DGC) al membranei
celulare. In timp ce ambele sexe pot avea mutatia, sexul
feminin numai in cazuri exceptionale dezvolta simptome.
Simptomele de regula apar la baieti inainte de 6 ani, dar
poate fi observata inca din copilaria precoce. Desi
simptomele nu apar imediat, testarea genetica poate depista
mutatia presimptomatic. Slabirea progresiva a musculaturii
proximale a membrelor inferioare si pelvisului, cu
pierdere de masa musculara este prima observata.
Aceasta slabiciune musculara se intinde apoi la brate, gat si
alte zone. Semnele precoce includ pseudohipertrofia (marirea
de volum a muschilor triceps si deltoid), rezistenta scazuta si
dificultati la statul in picioare neajutat sau inabilitatea
de a urca trepte. Pe masura ce boala progreseaza, tesutul
muscular se subtiaza si este in final inlocuit de tesut grasos sau
fibros (fibroza). Pana la varsta de 10 ani, pot fi necesare
carje pentru mers, dar majoritatea pacientilor devin
dependenti de scaunul cu rotile pana la varsta de 12
ani. Mai tarziu, simptomele pot include dezvoltarea osoasa
anormala, care conduce la difomitati scheletale, incluzand
curbarea coloanei vertebrale. Datorita deteriorarii musculare
progresive generalizate, se instaleaza inabilitatea de a efectua
orice miscare, conducand in final la paralizie. Afectarea
intelectuala poate sau nu sa fie prezenta, iar daca este, ea nu
avanseaza odata cu inaintarea in varsta. Speranta de viata
pentru pacientii afectati de DMD este 17-25 ani.

X-linkata Recesiva
Hemofilia A este cel mai comun tip de hemofilie. Este
cunoscuta si ca Deficienta de facor VIII sau Hemofilia clasica. Este
preponderent o boala ereditara in care una din proteinele necesare
coagularii (factorul VIII) lipseste sau este redus cantitativ. In aprox
30% din cazuri, nu exista istoric familial al bolii, iar afectiunea e
datorata unei mutatii genice spontane (de novo).
Aprox 1:5,000 baieti nascuti in Statele Unite au hemofilie. Toate

rasele si straturile sociale sunt afectate egal.

Cand o persoana cu hemofilie este ranita, nu sangereaza mai mult
sau mai rapid decat o persoana fara hemofilie, dar sangereaza un
timp mai lung. Mici taieturi sau echimoze de suprafata nu sunt in
mod obisnuit problematice, dar leziuni mai intens traumatice pot
produce probleme serioase (numite episoade de sangerare).

Hemofilia A
Nivelurile plasmatice normale de F VIII variaza intre 50% si 150%.
Exista diferite niveluri de hemofilie: blanda, moderata si severa, depinzand de

cantitatea de F VIII prezent in sange:

1.

Indivizii cu hemofilie blanda au 6-49% din nivelul standard de F VIII. Cei mai
multi pacienti au de regula probleme dupa o leziune severa, trauma sau
interventie chirurgicala. In multe cazuri, hemofilia blanda nu este depistata
pana sufera o leziune, interventie chirurgicala sau extractie dentara, cand
manifesta o sangerare prelungita. Primul episod poate sa nu apara pana in
viata adulta.

2.

Indivizii cu hemofilie moderata (aprox 15% din persoanele cu hemofilie) au 15% din nivelul normal de F VIII. Ei tind sa aiba episoade de sangerare postlezionale dar si unele fara o cauza evidenta. Acestea din urma sunt denumite
episoade spontane de sangerare.

3.

Indivizii cu hemofilie severa (aprox 60% din persoanele cu hemofilie), au <1%

din nivelul normal de F VIII. Ei sangereaza dupa orice leziune si pot avea
frecvente episoade spontane de sangerare, adesea in articulatii si muschi.

Hemofilia A

Hemofilia A
In general, micile taieturi si zgarieturi sunt tratate ca si in mod obisnuit:
curatarea plagii, apoi aplicarea de presiune si un pansament adeziv. Indivizii cu
hemofilie blanda pot utiliza un produs medicamentos numit desmopresin
acetat (DDAVP) pentru a trata micile sangerari. Taieturile mai adanci sau
sangerarile interne, cum ar fi cele in articulatii sau muschi, necesita un
tratament mai complex. Factorul de coagulare lipsa (VIII pentru hemofilia A,
sau IX pentru hemofilia B o hemofilie tot X-linkat recesiva) trebuie introdus
i.v. pentru a opri sangerarea.
O serie de alti factori sunt produsi din sangele uman normal, cum ar fi plasma
de la un donator. Altii, numiti factor VIII (sau IX) recombinant, sunt fabricati
in laborator si nu utilizeaza sange. Consiliul Consultativ Medical si Stiintific al
Fundatiei Nationale pentru Hemofilie (SUA) recomanda folosirea factorului
recombinant deoarece este mai sigur. Toate aceste tratamente se
administreaza i.v.
In cazurile de hemofilie severa, se recomanda cateodata un regim periodic de
administrare de factor recombinant pentru preintampinarea episoadelor de
sangerare (profilaxie). Consiliul Consultativ Medical si Stiintific al Fundatiei
Nationale pentru Hemofilie (SUA) recomanda profilaxia ca terapie optima
pentru copiii cu hemofilie severa A sau B.

X-linkate Recesive
Deficienta imuna severa combinata X-linkata (X-

SCID)

este o imunodeficienta in care organismul produce f.putine

limfocite T si celule NK (Natural Killers). In absenta ajutorului acordat de
limfocitele T, limfocitele B devin ineficiente. Persoanele afectate de XSCID au adesea infectii foarte devreme in viata, inainte de varsta de 3
luni, datorate secretiei deficitare de IgG. Acestea sunt urmate de infectii
virale ca pneumonitele (o inflamatie a plamanului ce produce simptome
comune ca tusea, febra, frisoanele si setea de aer)

Unele forme de surditate congenitala (X-

linkate)
Cauzeaza surditate numai intr-un numar mic de cazuri (aprox 3% din
persoanele cu surditate)
In ereditatea X-linkata recesiva, numai baietii sunt afectati.
Fetele pot fi carrieri ai alelei mutante. Aceasta inseamna ca o pot

transmite fiilor in viitor.

Surditatea congenitala Xlinkata recesiva

In aceasta imagine, mama este carrier al unei alele mutante (ce
determina surditate) X-linkate recesive numita Xd. Numai fiii ei care
mostenesc Xd (50%) dezvolta boala.

Y-linkata (holandrica)

Hipertricoza urechilor

Ereditatea poligenica si
multifactoriala
Cele mai multe boli au pattern-uri de transmitere

poligenice si multifactoriale.
Cum o spune si numele, afectiunile in cauza nu sunt datorate

unei singure gene, ci sunt mai mult rezultanta unor factori

genetici (predispozitie) si factori de mediu.
Numeroase deteriorari genice (diferite) pot predispune

indivizii la aceeasi boala (heterogenicitate genica).

Boli:
Boala Alzheimer
Boala cardiaca
Unele cancere
Defecte de tub
neural
Schizofrenia
Diabetul zaharat

De exemplu, pentru boala coronara cardiaca, factorii de risc

includ HTA, diabetul si hiperlipidemia. Toti acesti factori de risc

au propriile componente genetice si de mediu.
De aceea, ereditatea poligenica si multifactoriala este mult

mai complexa decat ereditatea mendeliana si este mult mai

greu de urmarit prin efectuarea arborelului genealogic.
Include majoritatea bolilor din patologia umana, precum si

cele mai multe caractere ale indivizilor.

Caractere:
Inaltime, greutate
Inteligenta
Culoarea pielii,
ochilor si parului
Dermatoglifele
Tensiunea arteriala

Ereditatea mitocondriala
(1)
Mitocondriile sunt organite cu localizare citoplasmatica.
Mitocondriile sunt mostenite doar din citoplasma

ovulului/ovocitului, de aceea transmiterea caracterelor si a

mutatiilor se face doar pe linie materna, totusi, acestea ajung
la toti descendentii.

Principala functie a mitocondriilor este conversia moleculelor in

energie utilizabila.

De aceea multe boli transmise mitocondrial afecteaza multiple

organe si sisteme cu un consum inalt de energie, cum ar fi

cordul, sangele, muschiul scheletic, ficatul si rinichii,
transformandu-se intr-o textura complexa de afectari, de
obicei letale in copilaria precoce.

Dificultatea apare atunci cand niciun defect al ADNmt poate fi

detectat sau cand afectarile clinice sunt complexe si dificil de

incadrat.

Ereditatea mitocondriala
(2)
Mitocondriile sunt unice prin aceea ca au copii

multiple ale unui cromozom inelar = ADNmt

Fiecare celula umana contine mii de
copii ale ADNmt. La nastere
acestea sunt de obicei identice
(homoplasmie).
Prin contrast, indivizii cu boli
mitocondriale, rezultand prin
mutatii ale ADNmt, pot manifesta o
mixtura de ADNmt mutant si
normal (wild-type) in fiecare
celula (heteroplasmie).
Nivelul procentual de ADNmt
variaza intre membrii aceleiasi
familii, de asemenea intre tesuturi
si organe ale aceluiasi individ.