Sunteți pe pagina 1din 11

Dimeniunile conflictului geopolitic de la Marea Neagra

Sfarsitul Razboiului Rece a transformat regiunea Marii Negre intr-o


suma de state, de amenintari si de interese. Transformare care, in mod
logic, a oferit noi dimensiuni realitatii geopolitice din acest spatiu.
O nebulozitate de state
Prabusirea Uniunii Sovietice si caderea regimurilor politice autoritare
din Europa Centrala si de Sud- Est au inmultit numarul statelor riverane
Marii Negre si au modificat esential mediul politic din zona. Bulgariei,
Romaniei si Turciei s-au alaturat alte trei state Federatia Rusa, Georgia si
Ucraina, toate nascute in urma decesului U.R.S.S. De mentionat ca pe
langa statele riverane orice referinta la Marea Neagra nu trebuie sa
excluda Armenia, Azerbaidjan, Grecia si Republica Moldova, state care
completeaza cadrul extins al spatiului pontic. In toate tarile susmentionate anul 1990 a produs transformari majore. Unele dintre ele au
trecut de la autoritarism la o democratie incipienta, altele de la subjugare
la independenta, insa aceasta trecere brusca le-a gasit complet
nepregatite si cu o sumedenie de probleme re/descoperitate.
Pentru toate statele Regiunii extinse a Marii Negre, cu o mica
exceptie Grecia, anii 90 al secolului trecut au fost tulburi, dominati de
conflicte armate (Armenia- Azerbaidjan, Federatia Rusa, Georgia,
Republica Moldova), de miscari identitare (Turcia), de neintelegeri
diplomatice si de consolidare a democratiei (Bulgaria si Romania). Un
adevarat mozaic de state slabe, corupte, aproape de esec, cu diverse
identitati, asperitati si ritmuri de dezvoltare inegale situate in mijlocul unui
triunghi ce se cristaliza din ce in ce mai evident intre civilizatiile rusa,
europeana si islamica.
Cu ajutorul eforturilor interne si implicatiilor externe o buna parte
din problemele care riscau sa arunce in colaps spatiul Marii Negre au fost
ameliorate, ajungandu-se la un fel de stabilitate aparenta. In ciuda
faptului ca radacinile neintelegerilor nu au fost extirpate, aceste state cu o
traditionala esenta euroasiatica, conform opiniei intemeiate a lui
Zbigniew Brzezinski, au ales modelul de dezvoltare occidental in dauna
celui oriental (de factura ruseasca), unicul considerat atractiv pentru elita
politica din regiune, iar Occidentul a hotarat sa nu le refuze optiunea.
Romania si Bulgaria au devenit membre NATO si UE, Turcia este in proces
de aderare la UE (membra NATO din 1952), Georgia si Ucraina aspira la
NATO si UE (in aceste state insa exista si factori politici influenti care se
opun unei asemenea asperitati), Republica Moldova, dupa recenta
schimbare a puterii politice, depune eforturi mai consistente in vederea
apropierii de normele europene, iar Azerbaidjan si Armenia, manate de
considerente economice, sunt interesate de aprofundarea relatiilor cu UE.

De fapt, din cauza acestor transfomari, probleme si asperitati


zonale, regiunea extinsa a Marii Negre a devenit mai
sensibila/seminificativa din punct de vedere geopolitic.
Re/descoperirea unor amenintari
Totodata, intr-un sistem international multipolar au fost
re/descoperite si scoase in evidenta multe probleme inghetate sau
inexistente pe vremea cand Uniunea Sovietica avea o influenta majora in
acest spatiu.
Problemele redescoperite au fost cele interetnice. Stalin a avut
ideea de a incurca lucrurile si a gandit sa faca cateva miscari considerate
protective nu numai pentru epoca sa, dar si pentru cele care vor urma.
Stramutarile populatiilor dintr-un loc in altul, modificarile granitelor
republicilor sovietice, menite sa asigure stabilitatea U.R.S.S.- ului, au dus
la implozia acestuia, la conflicte militare (intre Armenia si Azerbaidjan) si
la neintelegeri ce tindeau sa escaladeze in lupte armate (intre Ucraina si
Federatia Rusa). Si, de parca opera lui Stalin nu era indeajuns, Federatia
Rusa si-a catapultat cadrele externe formate pe timpul Uniunii Sovietice in
zone sensibile din punct de vedere istoric si etnic ale republicilor exsovietice, acestea autoproclamand acolo republici independente, insa
nerecunoscute la nivel international. Din aceasta cauza, Georgia (cu
Abhazia, Adjaria si Osetia de Sud) si Republica Moldova (cu Transnistria) sau trezit in astfel de conflicte, menite sa distruga stabilitatea statala si sa
mentina dependenta acestor state de Federatia Rusa, un alt stat care s-a
luptat cu secesionismul. Constituind un amalgam de republici si regiuni
diverse din punct de vedere identitar, Federatia Rusa s-a trezit cu intentia
Ceceniei, o mica republica caucaziana islamica, de a parasi federatia.
Puterea centrala a reactionat prompt, mai ales ca pericolul unor miscari
asemanatoare in zona era imens si in urma a doua razboaie cecene a
recastigat se pare influenta, insa viitorul este incert. In cele din urma,
Turcia s-a vazut nevoita sa faca fata rebelilor kurzi. Un conflict care nici
astazi nu si-a gasit solutionarea.
Astfel, Regiunea extinsa a Marii Negre s-a transformat intr-un cadru
de conflicte interetnice si geopolitice permanente, ce presupune frontiere
nesigure si state slabe, precum si numeroase amenintari la adresa
securitatii europene si chiar internationale, cauzate fiind de traficul ilicit
(armament si persoane) de armament si de proliferarea crimei organizate
transnationale.
Alte amenintari au aparut insa odata cu modificarea sistemului
international. La adresa securitatii occidentale si mondiale au fost
identificati noi factori perturbatori, teroristii islamici si statele orientale
care-i sustin, iar Marea Neagra a devenit un centru strategic esential
pentru actiunile din acele zone, in vederea combaterii terorismului si
democratizarii lor.

Competitia comerciala energetica


Si, ca o adevarata cireasa de pe tort, conflictul geopolitic de la
Marea Neagra nu ar avea nici un farmec daca nu ar exista dimensiunea
economica, capabila sa sustina o competitie intensa comerciala si
diplomatica.
Regiunea Marii Negre s-a evidentiat in ultimii douazeci de ani ca un
nod comercial important, asta datorita faptului ca se afla in apropierea
bazinulului Caspic, extrem de bogat in combustibili. Drept urmare, in
vederea mentinerii securitatii energetice Federatia Rusa, SUA, UE si
statele regionale au demarat o competitie comerciala si diplomatica
deosebita in jurul stabilirii traseelor hidrocarburilor.
Federatia Rusa, in calitate de important producator de petrol si gaze
din regiune (si din lume), si de principalul furnizor de gaze al tarilor UE,
este direct interesata in jocul energetic din bazinul Marii Negre. Pentru
Moscova arma energetica reprezinta unicul mijloc de a tine sub presiune
Europa si nu si-ar permite sa-l piarda.
In schimb, UE este exasperata in vederea asigurarii securitatii
energetice si depune eforturi multiple in acest sens. Exasperarea
europeana este cauzata de faptul ca Rusia a dovedit in dese randuri ca nu
este un partener de incredere, fiindca in disputele cu vecinii (Ucraina si
Belarus) a apelat la masuri dure sinonime stoparii livrarii de gaz. O noua
ratiune impune UE diversificarea accesului la resursele energetice, iar
bazinul Caspic reprezinta o solutie viabila in acest context. In efortul sau
este sustinuta de SUA, care dupa ce a reusit asigurarea securitatii
energetice a Israelului prin conducta Baku- Tblisi- Ceyhan, acum sustine
proiectul gazoductului Nabucco pentru a reduce din potentialul de
amenintare rus la adresa UE. Proiect care la momentul de fata este
amenintat serios de o contraoferta ruseasca, South Stream, ce vizeaza
transportarea gazului direct din Federatia Rusa prin Marea Neagra spre
Bulgaria si cu ramificatii in Italia si Austria.
In acest conflict de interese energetice, cu profunde valente
diplomatice si politice, in care Federatia Rusa nu concepe sa-si piarda
suprematia, UE, cu ajutorul SUA insa cu nenumarate ezitari, vrea sa
devina mai putin dependenta de gazul rusesc, Turcia, Romania si Bulgaria
se simt actori regionali importanti, iar Georgia si Azerbaidjanul vor sa dea
oarecum o palma Rusiei, Ucraina pare a fi lasata in afara tuturor
proiectelor. Un lucru insa este cert, ca in ciuda tuturor intereselor private
toti actorii implicati in regiune trebuie sa joace ca parteneri si nu ca rivali
cum s-a intamplat pana acum.
Jucatorii strategici la Marea Neagra si interesele de
securitate
Federatia Rusa este un jucator strategic relevant in cadrul Regiunii
extinse a Marii Negre. In esenta, Federatia Rusa este un actor previzibil, cu

o pozitionare distincta in raport cu statele si problemele din regiune.


Conform traditiei diplomatice isi prezerva dreptul de influenta in zona
Caucazului, Balcanilor si a Marii Negre. Pentru ea aceste zone sunt
importante in vederea asigurarii securitatii si lupta pentru mentinerea
statu-quo-ului actual. De aceea orice initiativa din zona straina Rusiei este
rau perceputa si reactioneaza pe masura: cu intreruperi de gaz, cu
propunerea unor proiecte alternative, cu mentinerea unor situatii
geopolitice complicate (in cazul Georgiei si Republicii Moldova) sau cu
tentativa de a impiedica apropierea NATO si UE de granitele sale.
SUA este interesata de zona Marii Negre mai ales din punct de
vedere geostrategic. Pozitionarea sa in aceasta regiune s-a nuantat mai
ales dupa 11 septembrie 2001. Declarand razboi impotriva terorismului,
Regiunea extinsa a Marii Negre a constituit imediat un pivot catre statele
din Orient care incurajeaza acest fenomen. Totodata SUA a fost interesata
de solutionarea problematicilor regionale cu potential destructiv. In acest
sens SUA a reusit treptat sa infiltreze NATO in regiune, sa asigure
securitatea energetica a Israelului, sa-si instaleze baze militare in Romania
si Bulgaria, sa ofere un stimul proceselor democratice din zona, iar pentru
viitor mizeaza pe cartea independentei energetice a Europei.
Initial, UE nu a avut motive temeinice sa se orienteze catre
problemele din spatiul pontic: contrabanda, traficul ilicit, democratii
neconsolidate, frontiere nesigure. Insa ultima extindere, cu Bulgaria si
Romania, a plasat-o in miezul acestor probleme, care prin esenta lor
reprezentau un factor real de amenintare la adresa securitatii europene. In
plus, resursele energetice ale bazinului Caspic si experientele neplacute
cu Federatia Rusa (crizele gazelor) i-a determinat pe oficialii de la
Bruxelles sa recurga la ideea diversificarii retelelor de alimentare cu gaze.
Adepta unor mijloace specifice liberalismului institutional, UE a
recurs la aprofundarea cooperarii cu si intre statele Regiunii extinse a
Marii Negre si promovarii valorilor si normelor europene. Mai concret,
Bruxelles- ul a largit Politica Europeana de Vecinatate si a lansat doua
proiecte menite sa contribuie la securitatea si consolidarea cooperarii
regionale: Sinergia Marii Negre si Parteneriatul Estic. O alta actiune
importanta a UE a fost si este in continuare monitorizarea si securizarea
granitelor din proximitatea sa. Misiunea EUBAM, de la frontiera
moldoveano- ucraineana a reprezentat un real succes in combaterea
crimei organizate si traficului ilicit. Per ansamlu, implicarea UE in Regiunea
extinsa a Marii Negre are efecte pozitive, insa chestiunea securitatii
energetice europene inca nu a fost rezolvata. Drept dovada proiectul
gazoductului Nabucco a inceput greu si ramane de domeniul viitorului.
Jucatorii regionali la Marea Neagra si consolidarea cooperarii
Bulgaria, Grecia, Republica Moldova, Romania, Turcia, Ucraina (luate
in ordine alfabetica) si tarile caucaziene in mai mare sau mai mica masura
sunt actorii regionali din zona extinsa a Marii Negre. Interesele acestor

state sunt diverse: mentinerea securitatii (Georgia si Ucraina), intarirea


pozitiei economice (Azerbaidjan si Turcia) sau afirmarea pozitiei la nivel
euro- atlantic (Bulgaria si Romania). Cu toate acestea statele din Regiunea
extinsa a Marii Negre converg spre un interes comun si anume intarirea
cooperarii inter- regionale, destinata sa asigure stabilitatea, securitatea si
prosperitatea zonei.
Organizatia Cooperarii Economice a Marii Negre (OCEMN) a
constituit primul cadru de cooperare in bazinul pontic. Organizatia insa sia dovedit rapid ineficienta din cauza factorului rus. In cadrul OCEMN
Federatia Rusa are o pondere semnificativa si foloseste adeseori
instrumentul consensului pentru a bruia luarea unor decizii. Numeroasele
propuneri de a reforma organizatia sau de a stabili proiecte clare care sa
consolideze cooperarea la Marea Neagra, inclusiv romanesti, nu au putut
trece peste acceptul Moscovei. Totusi, in ultimul timp, statele membre
OCEMN au reusit sa ia doua decizii importante in vederea crearii unui
spatiu pontic integrator: autostrada inelara si magistrala Marii Negre. In
afara proiectelor convenite in cadrul OCEMN, UE propune asistenta
financiara pentru dezvoltarea coridoarelor maritime. O discutie pe acest
subiect va avea loc in cadrul unei conferinte la Constanta si se asteapta
ca unele state riverane Marii Negre sa devina mai interesate de initiativa
europeana.
Tinand cont de un trecut istoric turbulent si de un prezent geopolitic
pe masura, discutiile si proiectele integratoare comune sunt binevenite.
Acestea pot pune cu adevarat bazele unui spatiu stabil in Regiunea
extinsa a Marii Negre, iar Moscova cand va renunta la a spune nu va
avea un rol determinant in acest sens.
Zona Mrii Negre reprezint o dimensiune spaial circumscris
Mrii Negre
cu implicaii deosebite asupra compactului euroasiatic, la spaiul de
contact al celor
dou continente. Aici s-au produs de-a lungul istoriei numeroase
evenimente, ce
au marcat ntr-un mod special evoluia popoarelor care s-au statornicit n
aceste limite.
Dac am delimita zona, ne putem raporta la dimensiunile Mrii Negre,
precum i
ale statelor cu care aceasta se nvecineaz. Desigur, abordarea este
oarecum simplist,
deoarece aceasta ar presupune c din zona Mrii Negre ar putea face
parte i
zona Extremului Orient, avnd n vedere dimensiunile Rusiei. Prin urmare,
se poate
aprecia c zona Mrii Negre cuprinde acele dimensiuni spaiale aferente
Mrii
Negre n care se manifest interesele strategice ale tuturor actorilor
geopoliticii care

au posibilitatea s le susin, ntr-o form sau alta.


Cu alte cuvinte, aprecierea face trimitere la actorii teritoriali care n
mod evident
se nvecineaz cu Marea Neagr, i care au aici ascendene istorice i un
statut
juridic recunoscut, dar i la ali actori ale cror interese strategice se
regsesc n zon.
Interesele n cauz sunt stimulate de o serie de elemente specifice
acesteia, care o
fac atractiv, dincolo de limitele sale fizice fireti.
n primul rnd se poate face trimitere la marile rezerve de petrol i
gaze naturale descoperite n Caucaz i Asia Central. Acestea au
transformat zona Mrii Negre ntr-o miz geostrategic disputat de multe
dintre marile capitale ale lumii. De asemenea, valorizarea capitalului
comercial i strategic al Mrii Negre i a poziiei acesteia de punte de
legtur, ntre Asia Central, Europa de Est i de Sud-Est, Estul
Mediteranei i Orientul Mijlociu a dus la implicarea n zon, alturi de rile
riverane i a altor actori geopolitici majori ca S.U.A., U.E. i chiar China. De
altfel, se poate aprecia c cine controleaz acest spaiu deine una
din cheile Asiei Centrale i mai departe a Orientului Extrem, ceea ce
presupune
dominarea necontestat a Asiei. Ca i consecin, domeniul ce determin
interesul
crescnd pentru zona Mrii Negre include: poziia geografic special, la
intersecia a
patru compacte geopolitice i geostrategice majore (Europa de Sud-Est,
Orientul
Mijlociu i Europa de Est i Zona Caucazian), spaiul de confluen a
patru
culoare geopolitice majore (cel caspian, cel egeean, cel al Dunrii i cel al
Niprului)
ce reprezint tot attea ci de acces i defluire spre zone de interes
geopolitic major;
unica poart de acces ctre oceanul planetar pentru Romnia, Bulgaria,
Ucraina i
Georgia; traseele unor viitoare magistrale energetice, dintre care mai
semnificativ
va fi TRACECA; un apreciabil segment al traficului de droguri, al crimei
organizate
i emigraiei clandestine, dinspre China, Asia Central i Orientul Mijlociu
ctre Europa
Central i Occidental; un spaiu cu numeroase probleme etnice i
frontaliere a cror
soluionare nu se ntrevede ntr-un viitor apreciat.
Avnd n vedere aceste aspecte S.U.A., unica i singura superputere
a lumii,
i regndete complet strategia n raport cu aceast parte a lumii. O
prim etap a

acestei strategii o reprezint redesfurarea forelor sale militare, n


special n aceast
zon de contact euroasiatic. Redimensionarea i reconfigurarea continu a
echilibrului
de putere global, oblig S.U.A. s-i regndeasc permanent atitudinea
fa de anumite
zone ale lumii, printre care i fa de zona Mrii Negre. Din aceast
perspectiv
Pentagonul i reconfigureaz schema logistic i a dispunerii forelor n
anumite
zone ale lumii. Facilitile logistice, concepute astfel nct s se plieze pe
noile
tehnologii i tactici militare, susinute printre alii i de Secretarul
american al
aprrii, Donald Rumsfeld, trebuie instalate n locaii geografice dominate
de elite
politice prietenoase i demne de ncredere. n categoria acestora intr
Bulgaria,
Georgia i Romnia ca state ce aparin zonei Mrii Negre.
n acest sens, zona Mrii Negre ofer o excelent poziie pentru
proiecia puterii ctre Orientul Mijlociu i Asia Central, chestiune deloc de
neglijat. Este de asemenea o zon ce asigur conexiunea cu compactul
pontocaspian, bogat n resurse energetice petrolifere, unde se
intersecteaz interesele a numeroi actori geopolitici.
Deoarece Ucraina are o orientare geopolitic incert, iar Turcia i
menine agenda politic i de securitate proprie, cele trei state
menionate ale zonei, reprezint spaiile cele mai attractive pentru
desfurarea forelor americane. Prezena american n zon este extrem
de benefic deoarece rearanjeaz echilibrul de putere pe o osatur
democratic i dinamic, reducnd sfera de influen a Rusiei. n acest
mod, se poate exercita un control mai sever al zonei, putndu-se
implementa i un set de msuri adecvate pentru ntrirea
securitii acesteia i asigurarea unei dezvoltri adecvate statelor ce o
compun.
Un grup de motive pentru care, n opinia mea, aceast zon rmne
una de maxim interes l reprezint poziia ei, de zon de tranzit ntre trei
continente
(Europa, Asia, Africa, acesta din urm innd cont de faptul c include
Rusia, respectiv
state membre NATO - Turcia, Romnia, Bulgaria i Grecia-sau ale Uniunii
Europene Grecia i, n viitor, Romnia i Bulgaria-actori globali, deci inclusiv pe
continentul african,
c se afl la unul dintre capetele traseului maritim Marea Neagr, Bosfor,
Dardanele,
Marea Mediteran, Suez, Marea Roie, Oceanul Indian i c facilitile
temporare
obinute sau bazele militare stabilite eventual de Statele Unite n unele
dintre rile

din zon o fac s se afle i la unul dintre capetele podurilor aeriene care,
pornind
de pe aeroporturi din zona Mrii Negre, pot inti astfel direct i fr escale
orice
destinaie din partea nord-estic a Africii i, cu escale pe parcurs, practic
orice
destinaie african), pe traseul tuturor coridoarelor rutiere i feroviare de
legtur
ntre Europa i Asia, al tuturor conductelor existente sau posibil de
imaginat n viitor pentru
transportul ieiului, produselor petroliere i al gazelor naturale din
perimetrele de
exploatare din Rusia i fostele republici sovietice transcaucaziene ctre
Europa
occidental i c include (avantaj decisiv pentru Romnia) cursul inferior
al Dunrii,
scurtat considerabil prin canalul Dunre - Marea Neagr, care asigur
tranzitul fluvial
transeuropean i legtura dintre Marea Neagr i Marea Nordului prin
sistemul
complex, fluvial i de canale navigabile Rin Mein - Dunre.
Acest aspect, al poziiei privilegiate nu trebuie omis acum, cu att mai mult cu
ct el nu a fost trecut cu vederea nici n istorie, nc din vechime, cnd importana
zonei a
fost sesizat de toate statele care, ncepnd din antichitatea timpurie i pn spre
zilele
noastre au avut veleiti imperiale (sau ceea ce s-ar chema astzi aspiraii de actori
politici, militari i economici regionali sau globali) i de toi conductorii importani ai
acestora.
Un alt grup de elemente care determin importana zonei l constituie cele de
natur economic, financiar i comercial.
n ultim patrulea grup de elemente pe care, ca urmare a studiilor ntreprinse n
ultimii ani, l reprezint cele legate de proiecia elementului demografic n statele
acestui spaiu,aa cum rezult acesta la orizontul anilor 2050, respectiv 2090-2100,
conform prognozelor Organizaiei Mondiale a Populaiilor, agenie specializat a
Organizaiei Naiunilor Unite.

JUCTORII PE SCENA GEOPOLITIC


Pentru nceput, este necesar s definim categoriile de actori de pe aceast
scen.
n opinia noastr, avem de-a face cu patru categorii:
1. ACTORI GLOBALI
n aceast categorie includem forele (state sau organizaii) care, date fiind
dimensiunile, influena lor politic, puterea lor militar, economic, financiar,

comercial
i interesele ce decurg din toate acestea, sunt sau pot fi, la un moment dat,
implicate,
prin interesele lor, reale sau doar pretinse, n orice zon a lumii, inclusiv n altele
dect cele n care sunt amplasate geografic.
n zona la care ne referim, primul dintre actorii globali este Rusia, care este i
amplasat geografic n aceast regiune. n plus, dimensiunea geografic i
demografic
(este, din ambele puncte de vedere, printre cele mai mari i mai importante state ale
lumii), diversitatea i volumul resurselor naturale o recomand pentru acest rol. n
sfrit, nu trebuie uitat dimensiunea ei de mare putere militar, economic,
comercial
i influena pe care o pstreaz n lume dinainte de cele dou momente, 1989 i
1991-1992, care au dus la dispariia sistemului european socialist i a Uniunii
Sovietice.
n ordine, urmeaz, ca organizaii, NATO, dat fiind prezena direct n zon a
unui membru vechi i foarte important pentru alian i pentru Statele Unite, Turcia,
a doi membri de dat recent, Romnia i Bulgaria, iar n zona extins, a unui alt
membru cu state vechi de servicii, Grecia. Oricum, NATO este un actor global nu
numai prin aceste prezene, ci i prin statutul su, care face ca aceast alian s
fie actor global n sensul exact al termenului, pretutindeni pe glob.
Un al treilea actor global este Uniunea European, att prin prezena n zon a
unui
membru, Grecia i prin cei doi posibili membri ncepnd cu anul 2007, Romnia i
Bulgaria,
ct i prin statutul su de mare putere politic, economic, financiar, comercial i
militar.
Al patrulea actor global sunt Statele Unite, nu numai prin poziia de lider al
NATO,
cu prezena celor patru membri n zon, ci prin statutul de mare putere mondial,
care face ca, prin doctrina naional, ele s defineasc drept zon de securitate
proprie
orice zon geografic n care administraia consider c Statele Unite au interese
care, la un moment dat, ar putea fi puse n discuie sau ameninate n vreun fel.
La o prim vedere, cei mai muli ar fi tentai s spun c lista cu actorii globali
este
nchis. Chiar dac s-ar putea s surprindem pe muli geopoliticieni, strategi,
politologi,
analiti i oameni politici, suntem de prere c la acest club restrns trebuie s mai
adugm, deocamdat, nc dou state: Japonia i China. Ele sunt a treia, respectiv
a
patra putere economic a lumii, dup Statele Unite i Uniunea European, socotit,
n
mod firesc un tot economic. n plus, China continu s fie, de peste un sfert de
secol,
economia cea mai dinamic a lumii i se profileaz drept marea putere economic a
lumii dup orizontul anului 2025, dac va ti s evite la timp capcana modelului
economic
risipitor i devastator american i s vireze decis, cu excepionala capacitate de
adaptare

i modernizare pe care a dovedit-o deja, ctre modelul dezvoltrii durabile, singurul


care poate garanta un viitor planetei.
Cnd am vorbit de extinderea listei dincolo de cei patru actori globali pe care
credem c nimeni nu s-ar gndi s-i conteste, am spus c, n ce ne privete, i mai
adugm deocamdat dou state. Ne simim obligai s explicm acest
deocamdat.
Suntem de prere c, nu peste mult timp, n maximum cinci ani, lista va mai trebui
extins cu nc dou state: Brazilia i India, care au ajuns deja la statutul de mari
puteri economice i care, la orizontul 2015 n-ar fi exclus s fie plasate n situaia de
a ncepe schimbrile n ierarhia marilor puteri economice ale lumii.
2. ACTORI REGIONALI
Acetia sunt, n opinia noastr, state care, prin dimensiunea teritoriului i a
populaiei, prin fora lor politic, economic, militar, financiar, comercial sau prin
alte elemente, de natur istoric, etnic, religioas sau de alt factur, pot emite
pretenii de a influena deciziile i evoluia evenimentelor pe arii care se ntind mult
dincolo de graniele naionale, fr ns a se putea compara cu aria de cuprindere
i de influen a actorilor globali. n aceast categorie intr, dup prerea noastr,
pentru zona la care ne referim, Turcia, Ucraina i Iran.
3. ACTORI ZONALI
Acetia sunt, n opinia noastr, statele care, date fiind diferite elemente
(dimensiune
geografic i demografic, for economic, resurse, influen politic, bazat pe
experien i pe tradiii), care nu este obligatoriu s fie ntrunite toate n fiecare caz,
pot avea un cuvnt de spus n politica mondial, pe o arie geografic mai mare
dect
cea nchis n graniele naionale, nu ns la nivelul actorilor regionali. n aceast
categorie includem n aceast zon Romnia i Kazahstanul.
4. ACTORI LOCALI
n aceast categorie intr celelalte state, care nu au fost incluse n vreuna
dintre cele trei clase anterioare.
Marea Neagr pare marginalizat n contextul geopoliticii europene i a celei de
construcie euro-asiatic. Constructul geopolitic european se concentreaz pe dimensiunea
nordic i, n oarecare msur pe cea estic, mai exact, pe cea central european care a
generat parteneriatul estic. Aceast construcie este consonant i cu interesul Rusiei.
Constructul respectiv se concretizeaz nu doar n concepte, teorii i proiecte, ci efectiv n
realizarea acestor proiecte. Aa cum afirmam mai sus, North Stream a intrat n funciune, iar
summit-ul Uniunea European Rusia reprezint, de fapt, o modalitate destul de dificil, dar
funcionabil de punere n oper a celei mai importante pri a unui construct
geopolitic euro-asiatic, foarte apropiat de Eurasia de odinioar, mai exact de constructul
denumit heartland, de care vorbea britanicul Mackinder, dar pe un alt suport i cu alte
obiective strategice. Este vorba de un construct emergent, deocamdat materializat n proiecte
de transport energetic, n politici i strategii de vecintate, n parteneriate strategice i n alte
dimensiuni importante. Aici, n aceast zon, s-au creat mai repede condiiile necesare
proiectrii i realizrii unui construct euro-asiatic, n forma lui de acord de parteneriat i
colaborare UE-Rusia. Dup opinia mea, constructul geopolitic sud-estic euro-asiatic, n

esena lui, pe un set de trei pivoi (Rusia, Uniunea European i Turcia) este deosebit de
important, att pentru asigurarea unor resurse energetice care pot veni din Rusia siberian, din
Caspica, din Asia Central, din Orientul Mijlociu, ct i pentru controlul strategic al
foaierului perturbator de odinioar (care a rmas perturbator i azi).