1

CURS 1
TRANSPORTURI

ROLUL ŞI IMPORTANŢA TRANSPORTURILOR

Transporturile reprezintă un domeniu important al

activităţii economico-sociale pentru că prin intermediul lor se
efectuează deplasarea în spaţiu a bunurilor şi oamenilor în
scopul satisfacerii necesităţilor materiale şi spirituale ale
societăţii omeneşti.
Dezvoltarea, diversificarea şi modernizarea transporturilor au
fost determinate de extinderea şi intensificarea producţiei şi a
circulaţiei mărfurilor, de adâncirea diviziunii internaţionale a muncii.
Având în vedere necesitatea realizării legăturilor dintre producţie
şi consum, transporturile sunt acelea care deplasează bunurile
obţinute în celelate ramuri ale producţiei materiale din locul în care au
fost produse la cel în care urmează a fi consumate în cadrul pieţei
interne şi internaţionale.
Obiectul activităţii de transport îl constituie deplasarea în
spaţiu a călătorilor şi mărfurilor.
Însă nu toate deplasările în spaţiu constituie obiectul activităţii de
transport supuse contractului de transport. Astfel, transportul
informaţional, transportul de lichide şi gaze prin conducte şi alte
activităţi asemănătoare nu pot forma obiectul contractului de
transport. Aceste activităţi se realizează prin instalaţii proprii şi nu
necesită operaţiunile specifice pe care le presupune activitatea de
transport, cum ar fi: preluarea de către transportator a mărfurilor,
obligaţia de pază şi preluare a lor la destinaţie.
Considerată sub aspectul conţinutului său economic, activitatea
de transport constituie mijlocul prin care se înlesneşte
schimbul de bunuri şi deplasarea oamenilor, spre deosebire de
deplasarea gândirii (transportul corespondenţei, faxul, transmisiunile
telefonice), transport ce este supus altor reguli.
De asemenea, rămâne în afara sferei noastre de preocupare
transportul poştal care, deşi se realizează pe baza unor raporturi
juridice între transportator şi unitatea de poştă, nu se integrează în
contractul de transport. Mai mult, nici expeditorul, nici destinatarul nu
au legături juridice cu unitatea de transport ce realizează activitatea
de corespondenţă.
Astfel, activitatea de transport poate fi definită ca acţiunile
prin care se organizează şi se realizează deplasarea călătorilor
şi mărfurilor în spaţiu şi timp.
Un rol important îl are transportul în sfera producţiei unde, printr-
o mai bună organizare, poate contribui la: reducerea ciclului de
 2

producţie, accelerarea vitezei de rotaţie a mijloacelor circulante,

îmbunătăţirea indicatorilor economico-financiari.
Producţia unei întreprinderi este deservită nu numai de
transportul intern, ci şi de transportul care realizează legăturile
externe ale acesteia cu celelate întreprinderi şi cu întreaga economie
naţională.
De aici decurge funcţia importantă a transporturilor de a
susţine legăturile de producţie între întreprinderi,
comunicaţiile între marile centre industriale, între cele
industriale şi agricole, etc. Acest rol este îndeplinit de
transporturile de utilitate publică, în componenţa cărora intră: căile
ferate, fluviale şi maritime, rutiere, transportul aerian şi transportul de
călători. Acesta din urmă deserveşte procesul de producţie prin
deplasarea muncitorilor la şi de la locul de muncă.
Rolul transporturilor este evident, prin intermediul acestora
asigurându-se procesul de producţie cu mijloace de producţie şi forţă
de muncă.
Importanţa transporturilor constă nu numai în funcţia pe care o
au în dezvoltarea complexului socio-economic naţional, ci şi în rolul
important exercitat asupra amplificării relaţiilor dintre state. Astfel,
transporturile internaţionale reprezintă mijlocul material ce stă la baza
relaţiilor economice cu celelate ţări ale lumii. Acestea continuă
procesul de producţie în sfera circuitului economic mondial şi
reprezintă un sistem tehnico-economic complex prin intermediul
căruia o parte din produsul social este realizat pe pieţele externe în
schimbul unor mărfuri necesare economiei naţionale, contribuind
astfel la modificări de structură, calitate şi cantitate în produsul intern
brut, produsul naţional brut şi produsul naţional net.

PARTICULARITĂŢILE PROCESULUI DE PRODUCŢIE ÎN

TRANSPORT

Încadrarea transporturilor într-o ramură distinctă a economiei

naţionale se datorează faptului că, deşi activitatea în transporturi, din
punctul de vedere al procesului muncii, se identifică cu cea din
ramurile creatoare de bunuri materiale, totuşi ea prezintă o serie de
particularităţi:
1. Rezultatul muncii productive în transporturi nu
constituie un nou produs, o marfă, ci o prestaţie. Prin transport
mărfurile îşi păstrează proprietăţile fizico-chimice, dar îşi sporesc
valoarea;
2. Transporturile de mărfuri sunt o activitate economică
care se desfăşoară atât în sfera producţiei, cât şi în cea a
circulaţiei mărfurilor. Astfel, se disting:
• transporturi interioare princare se realizează deplasarea
materiilor prime, materialelor, forţei de muncă de la o secţie
 3

de producţie la alta, deci activităţile desfăşurate în sfera

producţiei şi
• transporturi comerciale ce apar ca o continuare a activităţii de
producţie în sfera circulaţiei.
3. Transportul, în sine, nu se poate stoca, se consumă
imediat în momentul efectuării producţiei. Se stochează însă
nevoia de transport.
4. Transporturile de călători şi cele de mărfuri se
deosebesc substanţial între ele, în sensul că transporturile de
călători se caracterizează prin sensul dus-întors al curenţilor de
călători, adică sunt, în general, activităţi echilibrate, în timp ce în
transporturile de mărfuri nu există, în aceeaşi măsură, o asemenea
egalitate, deoarece volumul mărfurilor transportate în cele două
sensuri, de cele mai multe ori, nu este identic.
Variaţia traficului de călători e influenţată de fenomenele de
masă caracterizate printr-o probabilitate ridicată (sărbători, concedii,
vacanţe), în timp ce în transportul de mărfuri aceşti factori au o
influenţă mai redusă.
5. Activitatea de transport este, în general, o activitate
continuă în timp care, în cele mai multe cazuri, este o activitate de zi
şi noapte, atât în zilele de lucru, cât şi în cele de sărbătoare, dar
discontinuă ca intensitate, cu intermitenţe, motiv pentru care
randamentul ei este variabil.
6. Transporturile sunt activităţi ce se desfăşoară pe spaţii
întinse, prin sute şi chiar mii de unităţi distincte, îndepărtate
geografic unele de altele, dar strâns legate.

În concluzie, transportul este o prestaţie de servicii de un

tip special:
• nu se poate nici stoca, nici conserva;
• trebuie să facă faţă unor momente de vârf;
• se execută în condiţii speciale şi
• presupune existenţa unei infrastructuri tehnice
extraordinar de vaste şi complexe, care să excludă
orice situaţie neprevăzută.

SISTEMELE DE TRANSPORT ŞI CARACTERISTICILE

ACESTORA

Sistemele de transport pot fi definite ca totalitatea

mijloacelor şi instalaţiilor întrebuinţate în vederea înlăturării
distanţelor.
În compunerea şi organizarea transporturilor intră elemente de
ordin tehnic:
• drumul;
 4

• mijlocul de transport;
• forţa de muncă a mijlocului de transport.
Transporturile se pot clasifica astfel:
a) Din punctul de vedere al obiectului transportului:
1. transport de călători şi
2. transport de mărfuri.
b) După mijloacele întrebuinţate transporturile pot fi:
1. feroviare;
2. rutiere;
3. navale;
4. aeriene;
5. speciale;
6. combinate.

1. Transportul feroviar efectuează deplasarea în spaţiu a

bunurilor şi oamenilor cu ajutorul mijloacelor de tracţiune
(locomotivele) şi a mijloacelor tractate (vagoanele) care
circulă pe trasee fixe şi pe căi ferate.
Transportul feroviar se caracterizează prin:
• regularitatea efectuării circulaţiei în toate anotimpurile,
ziua şi noaptea, aproape independent de vreme;
• mijloacele de transport feroviare dispun de o mare
capacitate în raport cu cele auto şi aeriene;
• din punct de vedere economic se remarcă costul mai ridicat
al transportului feroviar în comparaţie cu cel fluvial, maritim
şi prin conducte şi, de regulă, mai mic faţă de cel auto şi
aerian. Transportul pe calea ferată necesită investiţii mari comparativ
cu cel auto. Astfel, investiţiile pentru construcţia unei căi ferate sunt
de 3 ori mai mari decât cele pentru construcţia unei şosele. De
asemenea, şi investiţiile necesare pentru achiziţionarea materialului
rulant sunt ridicate. La fel, şi costul întreţinerii mijloacelor de transport
feroviar şi al liniilor se situează la un nivel superior în comparaţie cu
cel auto sau naval.

2. Transportul rutier efectuează deplasarea în spaţiu a

bunurilor şi oamenilor cu ajutorul autovehiculelor care sunt
mijloace de transport autopropulsate.
Ca particularitate a acestor mijloace de transport se remarcă
faptul că dispun de o mare mobilitate, putând fi întrebuinţate, în
funcţie de vreme, pe orice fel de drum. Transportul auto oferă
posibilitatea încărcării mărfii direct de la punctul de expediere şi
descărcarea ei direct la punctul de destinaţie, fără a fi necesare
transbordări şi manipulări suplimentare.
Mijloacele de transport auto se deplasează cu viteze mari ca
urmare a vitezei comerciale mari şi a simplităţii operaţiunilor
tehnologice de încărcare şi descărcare. Ele se pot pregăti rapid şi uşor
 5

în vederea efectuării transportului, necesitând cheltuieli reduse în

acest scop.
Transportul auto oferă cea mai mare eficienţă pe distanţe
scurte.

3. Transportul naval efectuează deplasarea în spaţiu a

bunurilor şi oamenilor cu ajutorul navelor.
Transportul naval se caracterizează prin marea capacitate de
încărcare însă, în comparaţie cu celelalte modalităţi de transport,
chiar şi cele mai moderne nave au viteză de deplasare relativ
redusă, deşi trebuie să parcurgă distanţe foarte mari.
Navigaţia maritimă şi fluvială realizează legături dintre
porturi diferite de pe glob, în condiţii de eficienţă ridicată,
investiţiile fiind relativ reduse în raport cu transportul
terestru.
Transportul naval este adecvat pentru bunurile de masă cu
valoare redusă, unde nivelul cheltuielilor de transport prevalează
asupra duratei transportului.
Avantajul transportului pe apă, din punct de vedere al
costului, este mai evident pe distanţe mari, transoceanice.

4. Transportul aerian efectuează deplasarea în spaţiu a

bunurilor şi oamenilor cu ajutorul aeronavelor.
Printre particularităţile tehnico-economice ale transportului
aerian se numără:
• rapiditatea - este caracteristica esenţială a transportului
aerian. Aceasta este evidenţiată de viteza mare de deplasare
a aeronavelor ce nu poate fi egalată de nici un alt mijloc de
transport;
• regularitatea - constă în aceea că transportul aerian se
efectuează după un program precis în orice perioadă a anului,
atât ziua, cât şi noaptea;
• oportunitatea – se referă la faptul că acest mod de transport
pune la dispoziţia celor interesaţi, oricând şi oriunde sunt amenajate
puncte terminale, cel mai modern mijloc de transport.

5. Transporturile speciale sunt transporturi neconvenţionale,

a căror pondere a crescut substanţial în ansamblul transporturilor şi
care se efectuează cu mijloace total diferite de cele clasice.
Spre exemplu, transporturile prin conducte sunt utilizate
pentru deplasarea unor mărfuri de masă lichide, în flux continuu, în
relaţiii de transport stabile. Acest mod de transport: prezintă un cost
scăzut, pierderi minime de manipulare, nu este influenţat de condiţiile
 6

atmosferice, nu afectează mediul înconjurător, necesită personal de

deservire redus, prezintă regularitate şi se efectuează fără cursă goală.

TRANSPORTUL FEROVIAR

Transportul feroviar este una dintre cele mai utilizate modalităţi

de transport, ocupând în traficul mondial locul II din punctul de vedere
al volumului de mărfuri transportate.
Societăţile feroviare au depus eforturi susţinute în dezvoltarea şi
perfecţionarea materialului rulant, precum şi în organizarea şi
expedierea mărfurilor, în vederea reducerii duratei de transport şi a
micşorării preţului de transport.
Transporturile feroviare au păstrat avantajele deţinute faţă de
celelate modalităţi de transport:
1. asigurarea unui flux continuu de transport ce permite o
aprovizionare ritmică;
2. obţinerea unei anumite regularităţi din punctul de
vedere al timpului de transport, datorită modului de
organizare şi independenţei faţă de condiţiile atmosferice;
3. realizarea unei integrităţi mai mari a mărfurilor în
timpul transportului, pentru că riscul de avariere este mai
mic în comparaţie cu alte modalităţi de transport;
4. încasarea mult mai rapidă a contravalorii mărfurilor
transportate, pentru că încărcarea se face când marfa a fost
predată, iar negocierea documentelor se face după expedierea
fiecărui vagon;
5. o anumită siguranţă în privinţa primirii mărfurilor de
către cumpărător, deoarece societăţile de transport feroviar
sunt, în mare parte, întreprinderi de stat;
6. simplitatea expedierii mărfurilor şi cunoaşterea din
timp a tarifelor, ce permite expedierea mărfurilor fără o
pregătire prealabilă deosebită şi cunoaşterea cheltuielilor încă
înainte de efectuarea transportului;
7. cheltuielile şi consumurile de materiale pentru
ambalare sunt mult mai mici, pentru că manipularea şi
fixarea se face direct de către producător, cu personal
specializat şi cu utilaje specifice operaţiunilor de încărcare şi
descărcare.
7