Universitatea “Al. I.

Cuza”, Iaşi
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport

VOLEIUL

Studenta:Nechifor Mihaela
Grupa:J112
 Subgrupa:4
Semnele convenţionale în jocul de volei

 Profesor, antrenor, instructor

 Jucător (faţa este zona goală)

 Drumul jucătorului

 Pasa (Traiectoria mingii)

 Pasa de control (pasa deasupra capului)

 Lovitura de atac

 Locul de unde pleacă mingea

 Mingea

 PIasa

 Intoarcerea jucătorului (rotarea)

 Blocaj

 Enumerarea acţiunilor :

• a - 6 pasează la 2
• b - 4 simulează atacul
• c - 2 pasează pentru 3
• d - 3 il ocoleşte pe 4
• e - 3 atacă
• f - 2 dublează atacul lui 3
• g - 6 dublează atacul lui 3

2
I Exerciţii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea LOVITURII DE ATAC

1. Aruncarea şi prinderea mingii cu braţele întinse deasupra capului

pentru obişnuirea lovirii ei la punctul maxim al săriturii şi menţinera
momentului de plutire;
2. Învăţarea elanului pe semne trasate cu creta; la început cu un pas,
apoi cu doi paşi;
3. Executarea elanului- a bătăii; a elanului, bătăii zborului şi aterizării cu
şi fără lucrul braţelor;
4. Exerciţii de lovire a mingii din pase diferite în funţie de traiectorii şi
unghiuri;
5. Din stînd cu picioarele pe bancă, la plasă, lovitură de atac din minge
aruncată;
6. Atac cu pas în afara fileului, cu faţa spre un perete;
7. Lângă fileu, profesorul arunca mingea la 3 m, unde vine jucătorul din
zona 4, de lănga fileu, pasează profesorului, care o ridică şi acesta
atacă;
8. Jucătorii sînt aşezaţi pe teren ca în figura 1 (sau în alte poziţii, în funcţie
de scopul urmărit), jucătorul din zona 2 pasează mingea în zona 4, de
unde se execută lovitura de atac (minge plasată) pe diagonala scurtă.
Jucătorul care a dat pasa trece de partea opusă a plasei, se retrage la 3
m preia mingea din atac, o trimite spre un partener, care îi pasează şi
execută o lovitură de atac;

Fig 1

9. Lovitură de atac din minge pasată spre un jucător de la plasă, de către

unul care nu execută lovitura de atac. Alt jucător trimite mingea cel
care dă pasa pentru atac; (fig2)

Fig 2

3
 10.Pe perechi faţă în faţă la 5-6 m distanţă, ţiinerea mingii sus în faţă în
mâna opusă braţului îndemânatic, lovirea mingii şi trimiterea ei în
podea către partener;
11.Acelaşi exerciţtiu cu aruncarea mingii în faţa braţului de lovire;
12. Cu două mingi de oină ( în ambele mâini), săritură de pe loc sau cu
elan la plasă; aruncarea mingii cu braţul neîndemânatic peste plasă,
după care urmează imitarea propriu zisă a atacului prin aruncarea
mingii din mâna îndemânaticâ (exerciţiu este indicat pentru a obişnui
pe jucător să aducă ambele braţe în sus precum şi de a acţiona braţul
de atac cu viteză maximă);

II Exerciţii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea SERVICIULUI DE SUS

1. Lovirea mingii cu palma spre podea; degetele răsfirate, flexate,

încheietura pumnului moale, degetele şi palma iau forma mingii;
2. Lovirea minii cu palma spre podea mai puternic,în aşa fel încât mingea
să sară până la înălţimea umerilor;
3. Din poziţia fundamentală înalta, braţul neîndemânatic (stângul) întâi
oblic spre înainte, cu palma în sus mingea pe palmă, în aşa fel încât să
fie în dreptul umărului braţului care loveşte mingea, aruncarea mingii
în sus, în aşa fel încât să cadă pe palmă;
4. Din aceeaşi poziţie, ducerea mingii cât se poate de sus, în faţa braţului
îndemânatic, menţinerea ei la punctul maxim, lovirea cu palma braţului
îndemânatic;
5. Din aceeaşi poziţie, aruncarea mingii, lovirea ei cu palma braţului
îndemânatic, oprirea mingii cu palma stângă (cea care a aruncat
mingea);
6. Execuţia serviciului, la perete pe care este trasată o linie paralelă cu
solul, la 2 cm înăltime;
7. Doi executanţi faţă in faţă- se execută serviciul de la unul la altul;
8. Executarea serviciului peste plasă începând de la 6 m, mărind
progresiv distanţa faţă de plasă, până se ajunge în spaţiul de serviciu;
9. Executarea serviciului: într-o jumătate a terenului, într-o treime, într-o
zonă;
10. Stînd cu faţa la perete sau la plasă (distanşa 5 -6 m) cu mingea ţinută
în palma braţului îndemânatic; lovirea mingii urmărind traiectoria de
zbor.
11. Stînd de o parte şi de alta a plasei ( la 6-8 paşi de plasă ) , executarea
serviciului peste plasă din minge aruncata.

III Exercitii pentru iniţierea, fixarea şi consolidarea BLOCAJULUI

4
1. Din poziţia fundamentală, deplasări laterale stânga, dreapta, cu sărituri
şi ducerea braţelor sus pentru blocaj.
2. În coloană cîte doi, jucătorii se deplasează în jurul terenului; la
semnalul profesorului se grupează şi execută o săritură ca pentru
blocaj;
3. Sărituri la blocaj fără minge, la fileu, mai întâi de pe loc, apoi cu
deplasare, cu pas adăugat în jurul fileului;
4. Un jucător se deplasează cu mingea pe lângă fileu şi execută atac cu
autoridicare, în timp ce în terenul opus un alt jucător execută blocaj;

5. Doi jucători ţin mingile deasupra marginii superioare a fileului, in

zonele 4 şi 2 din terenul A, alţii, pe două şiruri, în terenul B, execută
blocaj la minge ţinută (fig 3).

Fig 3

6. Pe doua scări fixe, la distanţa de 3 – 4 m, se aşează câte o minge, în

golul din scară, unde pe rând fiecare elev execută de 8 – 10 ori blocaj
cu deplasare la dreapta şi la stânga.
7. Simularea săriturii la blocaj, luând mingea medicinala mică prinsă de
scara fixa. Acest exerciţiu este foarte util pentru obişnuirea cu
retragerea braţelor de deasupra marginii superioare a fileului dupa
efectuarea blocajului;
8. Stând pe un scaun, cu palmele de deasupra fileului, formând un blocaj,
profesorul recomandă elevilor de pe partea cealaltă a fileului să
execute o săritură la blocaj, în doi, de pe zonele 4 şi 3. Cel din zona 4
trebuie să atingă cu palma mâna dreaptă a profesorului, iar cel din
zona 3 palma stângă. Acest exerciţiu se utilizează pentru obişnuirea
elevului cu aşezarea regulamentară a palmelor deasupra fileului;
9. Trei jucători execută pase la fileu, iar în terenul opus alţi trei
efectuează blocaj în doi, ori de câte ori mingea ajunge pe zona 4 a
terenului advers, în rest se execută blocaj individual. Acelaşi exerciţiu,
jucătorii efectuând blocaj individual ori de câte ori mingea, pasată de
cei trei din terenul opus, se găseşte in dreptul lor şi blocaj în doi, ori de
câte ori unul din jucătorii care pasează efectuează un pas de contol;
10. Jucătorii, aşezaţi unu după celălalt în zonele 6 ale ambelor terenuri,
execută pase înainte peste fileu, după care se deplasează, la inceput
numai în partea dreaptă, apoi şi spre stânga, spre fileu, executând
săritură la blocaj, la mingea atacată cu autoridicare de către un ajutor;

5
11. Aşezaţi pe două şiruri, faţă în faţă, paralele cu fileul în apropierea liniei
de 3 m, jucătorii execută pase înainte, după care se grupează câte doi
în zona 3 şi sar la blocaj, la mingea ţinută de un partener în terenul
opus;
12. Aşezat pe zona 6, profesorul pasează jucătorului din zona 3, care ridică
mingea către cel din zona 4; acesta atacă, după aceea se deplasează
lângă jucătorul din zona 3, executând cu acesta un blocaj, rămâne în
zone trei pentru pasare, iar cel din această zonă se deplasează în zona
2 unde execută încă un blocaj colectiv. Jucătorul, care se afla iniţial în
zona 2, se deplasează prin spatele profesorului la urma şirului de
atacanţi din zona 4;

13. În coloană, câte unu din zonele 4 ale ambelor terenuri, jucătorii
pasează către zonele 3, unde se află câte doi ridicători care, după
pasarea mingii împreună cu jucătorul atacant, se deplasează în zona 2,
unde efectuează blocaj la mingile atacate de cei din terenul opus (fig
4);

Fig 4

14. Din zona 6 a terenului A, profesorul, având mai multe mingi, aruncă
mingea către jucătorul din zona 3. Ridicătorul din această zonă execută
pase înainte sau pe spate, atacanţii din aceaste zone execută lovitura
de atac ori de câte ori primesc mingea, iar în terenul B, doi din cei trei
jucători, de preferinţă în ordinea în care vor juca în echipă, efectuează
blocaj în doi (fig 5).

Fig 5

6
IV Jocuri şi ştafete

1. ŞTAFETA CU CONDUCEREA MINGII DE VOLEI

Participanţii se împart în 2 – 4 echipe egale, aşezate în coloană câte 1, cu
primii din fiecare echipă pe linia de centru, cu o minge de volei la picioare.
În faţa echipelor, pe linia de fund, se află câte o minge medicinală. La
semnalul de începere primii din fiecare echipă pornesc cu mingea în
dribling multiplu, înconjură prin dreapta mingea medicinală din faţa
echipei lor şi revin prin acelaşi procedeu. Când ajung în apropierea
următorului coleg prind mingea cu două mâini şi o dau acestuia, după care
se aşează în spatele coloanei sale. Următorul când a primit mingea pleacă
pe acelaşi traseu, cu aceleaşi sarcini şi în acest fel jocul continuă până
când primul primind mingea de la ultimul coleg o ridică deasupra capului,
semn că echipa sa a sfârşit jocul. Echipa care a terminat mai repede
primeşte un punct. În final câştigă întrecerea echipa cu mai multe puncte.
REGULI:
 schimbul de mingi să se facă în spatele liniei de plecare cu mingea dată
din mână în mână;
 la pierderea controlului mingii în dribling, acesta se reia de pe locul unde
sa greşit;
 variantele la acest joc pot fi alcătuite prin schimbarea procedeului de
conducere a mingii cu:
 dribling multiplu (baschet) cu mâna stângă sau dreaptă;
 drbling aerian cu două mâini;
 dribling aerian cu o mână, dreaptă sau stângă.

7
 2. Jocul se desfaşoară pe un teren de 5 X 5 m în diagonală. Fiecare
jucător îşi
asigură suprafaţa de teren. Câştigă jucătorul care va obţine 2 din 3 sau 3
din 5 seturi. Mingea se loveşte de 3 ori consecutiv (fig 6). Din punct de
vedere teoretic se dezvoltă mişcarea în teren (apărare) a jucătorilor din
zonele 1. În ceea ce priveşte tehnica se antrenează serviciul, pasa,
lovitura de atac.
OBS: Serviciul se execută cu procedeul preferat, în zona 1. Prelucrarea lui se va
efectua
numai cu două mâini de jos, iar corectarea pasei a doua cu două mâini de
sus. Lovitura de atac se antrenează din pase departe de plasă, pe
diagonala mare.
La recomandarea antrenorului bătaia pentru lovitura de atac se poate
efectua şi din linia I.
Fig 6

3. CINE PASEAZĂ MAI MULT TIMP MINGEA CU A TREIA PASĂ PESTE PLASĂ
Participanţii, în număr de 20, se împarte în două echipe. La rândul lor,
fiecare echipă se împarte în două şi se răspândeşte pe terenul de
volei, de o parte şi de alta a plasei. În acest fel în fiecare câmp de joc se
va afla jumătate dintr-o echipă şi jumătate din cealaltă (fig 7). Una din
echipe primeşte o minge de volei pe care trebuie s-o paseze între membrii
ei, cu obligaţia ca după două pase într-un câmp de joc a treia să fie peste
plasă, la un coechipier. Cealaltă echipă caută să intercepteze mingea şi să
continue ea jocul. Câştigă în final echipa care reuşeşte să paseze mai mult
timp cumulat mingea.

Fig 7

REGULI:

8
  a treia pasă peste plasă;
 nu este voie să se îmbrâncească sau să se incomodeze adversarul la
trimiterea mingii peste plasă;
 nu este permis să se deplaseze cu mingea în mâni;
 este interzis să se ţină mingea în mâini mai mult de 3 s;
 la aruncarea mingii afară din teren, aceasta trece la adversar;
 mingile care ating plasa rămân în joc;
 mingea aruncată în plasă trece la echipa adversă.

4. MINGEA LA PERETE
De la 4 – 8 m distanţă de perete, distanţă marcată pe sol, se trimite
consecutiv mingea în perete, căutând ca fiecare participant să
efectueze un numaă cât mai mare de execuţii într-o anumită unitate de
timp (2 – 4 min). Fiecare participant îşi numără singur execuţiile de la
semnalul de începere până la cel de încetare. Se poate urmări şi realizarea
recordului grupei pe anumite distanţe de aruncare. Variantele la acest joc
pot fi realizate prin precizarea procedeului de trimitere a mingii în perete
după posibilităţile colectivului. Exemple:
 aruncată cu una sau două mâini, de sus sau de jos;
 lovită cu o mână de sus sau de jos;
 lovită cu două mâini de sus sau de jos;

5. Jocul se desfăşoară pe suprafeţe de teren diferite. Câştigă jucătorul

care obţine2 din 3 sau 3 din 5 seturi. Fiecare jucător
loveşte mingea de 3 ori consecutiv (fig 8). În ceea ce priveşte tactica se
dezvoltă mişcare în teren, atac şi apărare a jucătorilor din zonele 2 şi 1 şi
plasamentul în apărare. Tehnic se antrenează serviciul, pasa, lovitura de
atac.
OBS: Serviciul se execută în procedeul preferat, în zona haşurată. Prelucrarea lui
se
efectuează cu două mâini de jos(obligatoriu pentru jucătorul din zona 1) ,
iar pasa a doua cu două mâini de sus. Lovitura de atac se antrenează din
pase aproape şi departe de plasă, pe diagonale. La recomandarea
antrenorului se poate reduce numărul de pase,
admiţându-se pentru jucătorul din zona 1 lovitura de atac şi cu
bătaie din linia I. Acest joc se poate utiliza şi pentru jucătorii din zonele 5 şi
4,
menţinându-se aceleaşi indicaţii.
Fig 6

9
 6. Jocul se desfaşoară pe o suprafaţă de 5,50 X 9 m, conform
regulamentului. Câştigă echipa care obţine 2 din 3 sau 3 din 5 seturi.
Tactic se urmăreşte executarea mişcării în teren, apărare şi atac a 2
jucători din linia a II-a (zonele 1 şi 5) şi plasamentul în apărare. De
asemenea, tehnic se antrenează serviciul, pasa şi lovitura de atac (fig 7).
OBS: Serviciul se execută cu procedeul preferat, în zona haşurată. Prelucrarea
se efectuează cu două mâini de jos, iar corectarea pasei a doua se face cu
două mâini de sus. Lovitura de atac se execută din pasă departe de plasă,
pe culoar sau diagonală. La recomandaţia antrenorului, bătaia loviturii de
atac se poate face şi în linia I.
Fig 7

7. APĂRĂTORUL CETĂŢII
Jucătorii în număr de 4 – 8 , se dispun într-un cerc cu raza de 3 – 5 cm,
având o singură minge de volei. În mijlocul cercului se află “cetatea”
formată dintr-o piramidă de 4 mingi ( trei lipite de sol şi a patra deasupra)
(fig 8 ). Tot în interiorul cercului se află jucătorul care are sarcina de a
apăra cetatea. Jucătorii de pe cerc, pasând mingea de volei, vor încerca în
momentul prielnic ca aruncând-o să dărâme cetatea. Apăratorul va căuta
să se interpună pe direcţia mingii pentru a-şi apăra cetatea. În cazul în
care cetatea a fost dărâmată, locul apărătorului este luat de cel ce a
efectuat aruncarea din afara cercului. Se consideră învingător cel care a
reuşit să stea mai mult timp în funcţia de apărător. Raportat la
posibilităţile colectivului, aruncarea mingii poate fi limitată cu una sau
două mâini, apărarea cetăţii făcându-se cu braţele şi picioarele sau numai
cu unele din ele.

Fig 8

10
 8. Un jucător se află într-un teren, iar coechipierul lui în celălalt (fig 9).
Jocul se dispută în diagonală, pe respectivele suprafeţe de teren, după
cum urmează: mingea este pusă în joc de unul din jucătorii echipei A care
va servi jucătorului din echipa B aflat vizavi. Jucătorul B preia serviciul şi
este obligat să pasesze peste plasă, în diagonală, coechipierului care, la
rândul lui, fie că execută atacul în terenul advers, unde se află cel de al
doilea jucător al echipei A, fie că pasează, în diagonală, coechipierului din
celălalt teren. Acesta execută atacul la adversar (în zona jucătorului din
echipa A care a servit). În continuare se joacă conform regulamentului.
Serviciul se va executa din spaşiile prevazute în figură, de aceiaşi jucători,
până la sfârşitul setului. În setul urmator vor servi ceilalţi doi jucători.
Câştigă echipa care obţine 2 din 3 sau 3 din 5 seturi. Din punct de vedere
tactic se dezvoltă mişcarea în teren, atac şi apărare, a celor doi jucători
din linia I, atacul din pasa venită de la adversar şi autodublarea. În ceea ce
priveşte tehnica se antrenează pasa, lovitura de atac şi blocajul.
OBS: Atacul se poate executa din pase date de coechipierul aflat în cealaltă
parte a plasei
în diagonală. În joc normal se antrenează însă lovitura de atac din pasă
venită de la
adversar. La indicaţia antrenorului se poate servi şi de pe linia de fund, cu
condiţia
ca adversarul să nu trimită mingea din prima pasă în terenul jucătorului
care a servit.
Fig 9

9. LUPTA ŞCOLARĂ CU MINGI DE VOLEI

Colectivul se împarte în două echipe egale, ce se aşează faţă în faţă, în
afara terenului de volei, după liniile laterale. În interiorul terenului, la 2 m
de liniile laterale se trasează alte linii paralele, denumite linii de ţintă (fig
10). La mijlocul distanţei dintre cele două echipe se află o minge de

11
 baschet sau fotbal care va trebui, prin lovire cu mingile de volei, să fie
trimisă peste linia de ţintă a adversarului. În această situaţie echipa
respectivă câştigă un punct şi jocul se reia prin împărţirea egală îmtre cele
două echipe a mingilor de volei şi aşezarea mingii mari (baschet sau
fotbal) la mijloc. În final câştigă echipa care a realizat, în unitatea de timp
anunţată, mai multe puncte.
REGULI:
 aruncarea cu mingea de volei să fie executată din afara terenului, fără a
călca liniile laterale;
 aruncarea mingii va fi stabilită de profesor prin unul din următoarele
procedee:
a) cu o mână de sus;
b) cu două mâini de la piept.

Fig 10

10. CINE EXECUTĂ MAI MULTE PASE

Pe perechi, la distanţe egale, faţă în faţă, aşezate în spatele unor linii
paralele sau
bănci de gimnastică. Fiecare pereche cu o minge de volei va încerca la
semnalul de
începere să realizeze un număr cât mai mare de prinderi – aruncari – până
la
semnalul de încetare. Prinderile şi aruncările vor fi efectuate prin
procedeul
stabilit, care poate fi : cu o mână sau două de sus sau de jos. Se acordă
puncte
acelei perechi care a realizat de fiecare dată numărul cel mai mare de
execuţii; în
final va câştiga perechea cu numărul cel mai mare de puncte. Distanţa
dintre
jucătorii fiecărei perechi va fi stabilită în funcţie de posibilităţile
colectivului şi
cerinţele procedeului de aruncare.

11. Jocul se desfaşoară pe toată suprafaţa terenului, în diagonală. Cine

obţine 3 din 5 sau 4 din 7 seturi câştigă (fig 11). Mingea este pusă în joc
de jucătorul echipei B, care serveşte. Jucătorul din echipa A de pe zona 5
preia serviciul şi pasează coechipierului din zona 4, care atacă sau
pasează peste plasă – în diagonală – coechipierului care execută atacul în
terenul echipei B. Serviciul se execută de aceeaşi doi jucători, prin rotaţie,

12
 până la sfârşitul setului. În setul următor vor servi ceilalţi doi coechipieri
din spaţiile de serviciu precizate în figură. Tactic jocul urmareşte
dezvoltarea mişcării în teren, atac şi apărare; plasamentul în apărare;
dublajul în atac şi apărare; autodublarea. În ceea ce priveşte tehnica se
antrenează serviciul, pasa, lovitura de atac şi blocajul individual.
OBS: Atacul se poate executa şi din pase date de coechipierul aflat de cealaltă
parte a
plasei în diagonală. În joc normal însă se antrenează lovitura de atac din
pasă
venită de la adversar. La indicaţiile antrenorului se poate juca la început
fără lovitura
de atac.
Fig 11

12. SUVEICA CU MINGEA DE VOLEI PESTE PLASĂ

Participanţii se împart în 2 – 5 echipe egale, a câte cel puţin 5 jucători. La
rândul ei, fiecare echipă se împarte în două, de o parte şi de alta a plasei,
în coloană câte unul pe linia de 3 m (fig 6). Primii din partea stîngă a plasei
din fiecare echipă primesc câte o minge de volei. La semnalul de începere
aceştia, trimiţând mingea peste plasă, la primul coechipier din coloană,
aleargă pe sub plasă prin dreapta lui şi se aşează după ultimul coleg
aşteptându-şi din nou rândul la joc. Din această parte a terenului joacă din
nou mingea când îi vine rândul, trece pe sub plasă în primul teren la
spatele echipei şi când primeşte mingea aici o ridică deasupra capului,
semn că echipa lui a terminat jocul.Echipa care a terminat prima primeşte
un punct. În final echipa cu cele mai multe puncte câştigă întrecerea.
Fig 6

REGULI:
 Trimiterea mingii peste plasă să se facă numai prin procedeul stabilit şi
numai din spatele liniei de 3m;

13
  Variante la acest joc pot fi realizate prin schimbarea procedeului de
trimitere a mingii peste plasă cu:
a. aruncarea cu o mână de sus sau de jos;
b. aruncarea cu două mâini de sus sau de jos;
c. lovirea cu două mâini de sus sau de jos;

Bibliografie :

Vasilescu L., Stănculescu V., Trofin E., Grigorescu S., Grigorovici S., Surugiu V
Antrenament.Exercitii.Jocuri , Editura Uniunii de cultură fizică şi sport, Bucuresti, 1966
Balaiş F., Îndrumatorul instructorului de volei, Editura Sport – Turism, Craiova, 1975
Păcurariu A., Iacob I., Curs de volei , Editura Univ.”Al. I. Cuza”Iaşi, Iaşi, 2004
Ghenade V., Volei sub formă de joc , Editura Stadion, Bucuresti, 1971

14