Psihopatologia Migratiei

Fenomenul migratiei reprezinta unul dintre marile drame ale

timpurilor moderne,fenomenul fiind favorizat de posibilitatile mari de
transport,de circulatia informatiilor,de tensiunile sociale si situatiile economice
precare.Desi migratia a existat practic in toate timpurile,modificarile sociale
impuse de revolutia tehnico-stiintifica au facut din migratia interna si chiar
externa unul dintre marile fenomene umane in care psihiatria sociala este
profund implicata.
Cuvântul nostalgie provine din limba greaca si el se traduce prin "a
suferi pentru reintoarcere".Deplasarile,subliniaza Sivadon,sub forma migrarii
individuale si colective,temporare sau permanente,spontane sau
fortate,interne sau externe au schimbat fata lumii.Acest fenomen al migratie a
devenit caracteristic omului actual (1/3 din locuitorii SUA isi schimba intr-o
perioada de 10 ani domiciliul).Migratia duce la modificari socio-economice si
culturale,ceea ce determina modificari temporare sau definitive a realitatii
umane,migratia schimbând modul de viata si caracterul personalitatii ca si
dinamica grupelor sociale,atât a celor care vin cât si a celor care
primesc,ceea ce duce la o continua reajustare a organizarii sociale,la
probleme de asimilare sau rejet.
Fenomenul migratiei formeaza o adevarata mobilitate geografica,o
miscare de translatie,situatia de migrant fiind adesea ca o adevarata situatie
experimentala in care atât personalitatea premorbida cât si schimbarile socio-
culturale au un mare rol.Imigrantii pot fi volulntari sau involultari.Cei voluntari
trec de la o cultura la alta,conservând inca un sistem de valori a locului lor de
origiune.Imigrantii fortati sau persoanele deplasate nu mai au posibilitatea
reintoarcerei,desradacinarea fizica fiind completata de pierderea valorilor
sociale.In acest caz,tendinta desradacinatului este mai degraba de a se
dispersa decât de a cauta o colonie din aceiasi origine etnica,el facând totul
pentru a uita trecutul,rusinea si mizeria.
Termenul de migratie arata Berner defineste o modalitate geografica si
se refera la oameni care se deplaseaza izolat sau in mici grupuri,iar uneori in
masa.Este,spune Sorokin,o deplasare orizontala care nu implica pierdere sau
câstig de prestigiu social,desi este totusi o schimbare verticala.Termenii de
transplantare sau desradacinare implica mai mult tonalitatea negativa a
fenomenului.Acelasi sens il are si termenul de desinsertie.Berner deosebeste
urmatoarele categorii de migratii:
1.Imigrantii sau emigrantii care au parasit tara de origine pentru a se
fixa in alta tara pe o perioada determinata si cu posibilitatea teoretica de a se
reintoarce;
2.Muncitorii straini care lucreaza in alta tara si care sunt decisi a se
reintoarce in tara de origine,motiv pentru care ei au o alta situatie psiho-
sociala;
3.Persoanele deplasate,persoane constrânse de a trai in afara patriei
din ratiuni politice (deportati,persecutati etc);
4.Migratia interna (de la sat la oras,de la centru la periferie);
5.Migrarea temporara a navetistilor;
Fenomenul migratiei actuale,arata Berner,evidentiaza o serie de
modificari ca:cresterea migratiei continentale in defavoarea celei
intercontinentale,migrarea din fostele colonii spre fostele metropole,punerea
pe primul plan a problemelor lingvistice,cresterea fara precedent a migratiei
interne.
Date epidemiologice
Calculând indicele brut in sânul populatiei musulmane
africane,imigrante,Daumezon si colab.constata indicele de imbolnavire
psihica de 2,7%o,fata de 1,15%o la populatia generala.Trebuie subliniat ca
evolutia imbolnavirilor psihice la imigranti nu se bucura intotdeauna de o
cercetare stiintifica din cauza a numeroase interese si a lipsei de
onestitate,datorita masurilor protectioniste impotriva strainilor,problemele
psihopatologiei migratie fiind inca incomplet studuate.Totusi,subliniaza Berner
si Zapotoczki,aparitia fenomenelor psihopatologice la transplantati a pus intr-o
lumina noua rolul factorilor socio-culturali in evolutia bolilor mintale (atât in
ceea ce priveste etiopatogenia cât si semiologia).Malzberg studiind internarile
in spitalul de psihiatrie din New-York a gasit la 100.000 de locuitori 115,1
straini albi bolnavi psihici,fata de 58,7 pentru autohtoni.Utilizarea factorilor de
ponderatie a scazut mult insa aceasta diferenta.Parker si Kleiner,Malzbery,din
contra,constata o incidenta mai mare a bolilor psihice la indigeni,ceea ce
presupune ca "socul cultural" nu este totusi o explicatie plauzibila si ca nu
duce la declansarea bolilor psihice decât in situatii particulare.Totusi
majoritatea autorilor constata ca numarul de boli psihice este mai mare la
migranti,decât la populatia autohtona.Norvegienii din Minesota,arata Ameil,au
o incidenta mai crescuta a bolilor psihice decât a acelora din Norvegia.Studiile
ecologice au evidentiat ponderea mai mare a schizofreniei in zonele
urbane,cu populatie mobila si nivel socio-economic scazut (Hollingshead si
Redlich).
Asa cum am mai aratat,studiile de epidemiologie in domeniul
psihopatologiei migratiei sunt inca deficitare,majoritatea sprijinindu-se pe
inregistrarea internarilor in spital,in timp ce aceia care nu se adreseaza
medcului (situatie frecventa la emigranti) este deobicei ocolita.
Migratia interna este de asemenea putin studiata,iar pe de alta parte,arata
Berner si Zapotoczky,conditiile de viata se schimba foarte repede astazi chiar
si in regiunile de origine.Psihiatria sociala a notat o crestere notabila a
imbolnavirilor psihice in rândurile migrantilor,notând si particularitati
psihopatologice la aceste categorii de pacienti.Insasi populatia autohtona
realizeaza migratia ca pe o amenintare asupra propriei lor stabilitati.
Etiopatogenia
Un prim pas spre explicarea sindroamelor psihopatologice legate de
migratie a fost facut prin observarea asemanarii clinice a acestor stari,cu
starile reactive clasice,mai ales cu formele acute (evolutie reversibila,aspect
clinic).Chiar sindroamele paranoide sau confuzionale dispar fara
urma,aceasta evolutie nefiind specifica migratiei ci corespunzând unor stari
reactive.Exista o lipsa de relatie obligatorie dintre simptome si evolutie
(Berner).
Intr-adevar se poate afirma ca starile psihopatologice la migranti apar
intr-un context stresant,uneori foarte intens.Formele de manifestare
(anxioase,confuzive,paranoiac-paranoide,depresive) corespund evolutiei si
contextului unor stari reactive (Langfeldt,Stromgreen).
Ca si in cazul altor categorii asemanatoare (prizioneri,deportati) nici in
cazul migrantilor nu psihozele endogene sunt acelea care cresc.In prima faza
simptomele somatice sunt mai frecvente (cresterea nevoii de somn,oboseala
crescuta,tulburarile de apetit,dureri musculare),pentru ca in faza a 2-a sa
apara adevarate stari reactive (paranoiace,depresive,agresive,revendicative).
Vorbind de importanta personalitatii in acest context,Berner subliniaza
ca numeroasele sindroame clinice pot fi interpretate ca simple exagerari
cantitative a unei constitutii,moduri de reactii personale fata de o situatie
stresanta.Gordon,Tyhurst spun ca nu se poate vorbi de veritabile boli
psihosomatice la migranti in ciuda bogatiei de simptome fizice.Murphy si
Mezer au vorbit de specificitatea cresterii numarului de sinucideri la
transplantati.
Importanta factorilor socio-culturali
Importanta factorilor socio-culturali este una dintre ipotezele cele mai
plauzibile in explicarea fenomenelor psihopatologice la migranti.Acest lucru
se explica fie prin cresterea generala a fenomenelor psihopatologice la
migranti fie prin diferite maniere specifice de manifestare.Exista cresteri ale
morbiditatii legate de anumite grupe etnice,legate de anumite subgrupe de
migranti.
In cadrul importantei factorilor socio-culturali se impune detailarea unei
serii de factori speciali:
1.Importanta mediului familial.Familia are un rol foarte mare in etiologia
psihopatologiei la migranti,cu rol favorabil sau nefavorabil.Stabilitatea si
soliditatea relatiilor familiale au rol pozitiv.Krupinski si Stoller observa raritatea
tulburarilor psihice a migrantilor in Europa meridionala la care structura
familiei este solida.Weinberg subliniaza importanta mediului familial la
emigrantii din Istrael iar Daumézon constata la emigrantii musulmani o
crestere a tulburarilor psihice atunci când din motive politice nu-si mai puteau
vizita familia.Migrarea in familie are un efect mai favorabil.
2Situatia socio-profesionala.Mobilitatea verticala,pierderea prestigiului
social avut anterior,un nivel social mai scazut,creste posibilitatea unor
tulburari psihice.Acelasi lucru se poate spune si despre incadrarea
profesionala.Imposibilitatea de a recapata nivelul social si profesional anterior
apare drept cauza foarte frecventa.Amenintarea cu somajul agraveaza si mai
mult situatia.
3.Stresul cultural.Este reprezentat de diferenta dintre mediul cultural de
origine si acela de primire.O diferenta mare duce la cresterea marcata a
morbiditatii,acest lucru explicând in mare masura pentru ce anumite grupe
etnice sunt mai atinse decât altele.Cu cât mediul de provenienta este mai
inapoiat sau diferentele sunt mai mari,traditiile mai rigide,morbiditatea
psihiatrica este mai mare.Acest lucru este lesne de constatat in special la
emigrantii din Istrael,care vin din tari cu niveluri culturale si traditii foarte
diferite.
4Aculturatia si dorinta de asimilare sunt foarte importante.Aculturatia
fortata este periculoasa si stresanta,adaptarea trebuind sa se faca in lipsa
oricarei constrângeri.Aceasta maniera are rol protector.Dorinta de asimilare
este de asemenea un factor important pentru reusita integrarii si pentru
echilibrul psihic.Refuzul aculturatiei se rasfrânge nu numai asupra unui individ
ci a intregii familii (mai ales a copiilor).Aculturatia rapida are si ea rol
patogenetic,deoarece duce la sensatia de pierdere a identitatii.
Fenomenul de asimilare este adesea perturbat de idei
preconcepute,atât ale migrantilor cât si a mediului de primire.Parker si Kleiner
arata rolul nefast al unor sperante exagerate ale migrantilor.
 In cadrul mediului de primire un rol important il au conditiile insuficiente
de locuit,noile moduri alimentare,problemele sexuale,noul climat
geografic,problemele tinând de climatul politic,de evenimentele politice din
tara de primire si cea de origine.Daca aculturatia a progresat
suficient,diferentele cantitative si calitative ale morbiditatii psihice se
estompeaza.Totusi,arata Berner,problemele psihiatrice ale migrantilor sunt
mult mai complexe pentru a putea fi reduse la un simplu "soc
cultural",concept care priveste tulburarile psihice ale migrantilor ca psiho-
reactive,legate de diferentele culturale dintre mediul de origine si cel de
primire.
5.Coeziunea grupului este un element important in prevenirea
tulburarilor psihice,afilierea migrantului la un grup putând alcatui un mediu
socio-cultural care sa le protejeze echilibrul mintal.
Apartenenta la un grup are o influenta de asigurare,de perpetuare a
ritualurilor si obisnuintelor ca si a sistemului de valori a mediului de
origine.Incetinirea aculturatiei evita astfel socurile sau crizele de identitate
(Berner).Totusi apartenenta la un grup poate sa frâneze asimilarea,poate
perpetua existenta prejudecatilor.
In interrelatia dintre mediul vechi si nou,Berner subliniaza in mod
schematic,existenta a trei elemente cu rol patoplastic si patogenetic:
1.Modurile de expresie a mediului de origine,cunoscând ca felul de
manifestare a bolilor psihice este determinat si de "stilul de viata" desvoltat in
cadrul mediului socio-cultural de origine.Mecanismele de aparare ale
personalitatii se desvolta in cadrul sistemului de referinta socio-
cultural,deoarece aceste mecanisme se bazeaza pe maniera in care cei din
jur pot fi manipulati pentru satisfacerea nevoilor personale.In conditiile unui
mediu socio-cultural nou,o serie de elemente semiologice pot avea caracter
neobisnuit si sa conduca astfel la diagnostice eronate.In acest cadru trebuiesc
privite de exemplu multitudinea de fenomene somatice,stari apatice,stari
stuporoase sau confuzo-onirice,aparute in cadrul migrantilor din tarile slab
desvoltate care vin in mediul industrializat (la care se poate aplica teoria
isteriforma),raritatea interpretarilor paranoide la migrantii italieni dar mai
frecvent la nord-africanii din Franta,starile confuzionale excitate la spanioli
sau portughezi (Pomme,Blanche,Daumézon).
2.Adoptarea modurilor de expresie a mediului de primire,ceea ce duce
la reactii psihopatologice asemanatoare.
3.Alegerea de forme de expresie noi.Daca mediul de primire este
"surd" la simptomele individului,acesta va recurge la mecanisme mai
elementare,care nu sunt obisnuite nici in mediul de origine si nici in cel de
primire (Berner).
Tabloul clinic
Bernard si Zapotoczky propun abandonarea termenului de "psihopatologie
a migratiei",in favoarea aceleia de "psihopatologia transplantarii",ceea ce
implica faptul ca acesti indivizi si-au schimbat complet mediul social.
In studiul psihopatologiei migratiei este necesar a se stie carei categorii
de migratie ii corespunde persoana respectiva,concluziile asupra
psihopatologiei transplantarii fiind foarte dificil de generalizat.
Este oare posibil a descrie un sindrom specific migratiei care sa poata fi,de
exemplu denumit,"sindromul de desradacinare" sau "raul de tara"? Exista in
acest domeniu o literatura bogata.S-a vorbit de melancolia lui Ovidiu,de
reactiile psihice ale lui Ulise,de nostalgia soldatilor siliti sa lupte departe de
tara lor.Ameil vorbeste de "criza de desradacinare" care apare la
migrant,indiferent de natura migrarii.Astfel,brusc, desradacinatul,in conditiile
unei desradacinari bruste va reactiona prin tendinte regresive,fenomen care
apare ca un reflex de aparare a personalitatii.Regresiunea se traduce prin
atitudini infantile,nevoia de protectie,reducerea interesului,egocentrismul,
diminuarea capacitatii de integrare in spatiu si timp,individul desradacinat
dând primordialitate nevoilor de securitate si constanta a personalitatii asupra
nevoilor de schimb si autonomie.In acest context,arata tot Ameil,dispozitia
regresatului este schimbatoare,depresiva,egocentrica,cu ignorarea celorlalti
nu mai exprima decât regrete si nostalgia trecutului,tristete,sentimentul de
inferioritate,autodepreciere iar comportamentul este inert,abulic,uneori
suicidar.Ignorându-se pe el,desradacinatul trece altuia responsabilitatea
esecurilor si acest lucru se poate face si in maniera agresiva sau
revendicativa,mergând la rebeliune si chiar la sabotaj.
Sindromul de desradacinare apare deci datorita rupturii legaturilor
afective,schimbarii mediului,pierderii reperelor familiale,ceea ce declanseaza
un sentiment de izolare sociala.Acest fenomen dureaza in mod normal 6
luni.In caz ca nu se poate adapta,individul va percepe in jurul sau o lume
ostila,heterogena,va resimti o maleza anxioasa care se fixeaza si devine greu
de eliminat.Pe acest fond pot apare stari nevrotice sau psihotice (in special
delirante).
Nostalgia sau "raul de tara" descris de Jaspers,in 1910 apare ca o
stare de inertie si abulie,astenie,pâna la o adevarata stare de prostatie (cu
amimie,stupoare,mutism,refuz alimentar).Individul este trist si are idei
depresive,fixate pe tematica locului pierdut,insomnie si,arata autorul,totul se
poate termina prin deces daca repatrierea nu survine repede.
Sindroamele clinice de transplantare,arata Ameil,au fost considerate ca
fenomene psihoreactive.Astfel,la inceput migrantul are sperante
preconcepute,este euforic,ascunzându-si astfel sensatia de insecuritate si
anxietate.Primele deceptii il fac sa devina circumspect,sa urasca.Apar acuma
simptome somatice,oboseala,tulburari afective,dureri musculare.Daca
integrarea nu se face rapid,urmeaza a 2-a faza caractrizata prin
indoiala,neincredere in altii si in primul rând in autohtoni,egocentrism,
introversiune, acompaniate de pasivitate,resemnare,nostalgie,depresie.Daca
situatia de desradacinat se mentine mult,apare egoismul,absenta
compasiunii,anestezia afectiva (Minkowski) iar personalitatea tinde a se
uniformiza si monotoniza in ceea ce privesc reactiile psihice. Desi,asa cum
subliniaza Gordon,lipsesc adevarate boli psihosomatice,incidenta tulburarilor
psihosomatice este foarte mare la migranti.
In afara sindromului de desradacinare,in cadrul psihopatologiei
migratiei se mai descriu si alte entitati,dintre care vom enumera câteva.Este
dificil a alcatui o clasificare a tulburarilor psihice la emigranti.Aplicarea
sistemului nosologic kraepelinian,este inadecvat,mai ales ca el este format in
cadrul culturii Europei Occidentale (filonul principal al sistemaicii kraepeliniene
nu se respecta,spune Berner).Exista,de exemplu,deliruri cronice sistematizate
sau procese schizofreniforme care dispar brusc,fara nici o urma la
migranti.Multe sindroame de transplantare se diferentiaza de psihozele
clasice,desi,uneori,in interesul unei analogii fortate se trece peste
masura.Tulburarile psihice la migranti au un caracter mai emotional si mai
isteriform (demonstrativ).Coloritul schizofreniform sau melancolic fac adesea
mai adecvat termenul de psihoza schizo-afectiva.
Nevroza deplasarii a fost descrisa la evreii din Istrael,de catre
Maller.Indivizii se prezentau intr-o stare de "turmentare" din cauza rupturii in
respectarea traditiilor si de aceea a fost numit "socul libertatii",caracterizat
prin atractia fata de mediul prezent si nostalgia schimbarii mediului din care
au plecat.Este vorba,spune autorul,de o dubitatie intre dorinta de a se adapta
dar si frica de a-si pierde identitatea si de a nu mai putea juca rolul social
invatat anterior.
Sentimentele ambigui traite de individ apar ca obstacole serioase in fata
readaptarii, putând duce la reactii depresive importante,inclusuv la tentative
de sinucidere.Se pot declansa,de asemenea tulburari de comportzament cu
agresivitate,ura,acte delictuale, revendicativitate etc.
In acest context,tinerii sunt mai putin atinsi decât adultii iar femeile mai
putin decât barbatii.Frustratiile noului mediu supun individul la reactii de
adaptare importante,mai ale daca este vorba de o persoana imatura si
dependenta.
Dat fiind nespecificitatea sindroamelor psihopatologice la
migranti,tablourile lor clinice se pot imparti in tablouri psihopatologice acute si
cronice.
Tablouri psihopatologice acute
Sunt tablouri clinice de intensitate crescuta si evolutie
scurta,caracterizate prin disparitia totala a fenomenelor morbide.Berner si
Zapotoczky imparte aceste stari in trei grupe:
1Stari depresive acute cu puternica amprenta anxioasa,acompaniate
de agitatie pronuntata.Uneori tabloul clinic poate lua aspectul unor stari
anxioas-stuporoase,cu mutism,refuz alimentar,stare de prostatie
fizica.Pacientii evoca indepartarea de familie,de locul de origine.Apar pe acest
fond idei fobice,ipohondrice,scaderea elanului vital pâna la suicid.Foarte
frecvente sunt plângerile somatice (Poeck).
2.Stari delirante acute care apar in bufee delirante polimorfe care se
desfasoara pe fondul unei tonalitati anxioase si agitate,posibilitatea
raptusurilor.Ideile delirante sunt nesistematizate si reproduc in mod
discontinuu istorii traite,situatii profesionale,aspecte persecutorii.
3.Stari confuzionale având cel mai frecvent aspect oniric ca si in cazul
psihozelor carcerale cu predominenta aspectului teatral si demonstrativ.Starile
confuzionale apar frecvent in timpul voiajului sau imediat dupa
debarcare,ceea ce subliniaza pe de alta parte Epstein le face a fi considerate
drept tipul cel mai specific de psihoza la emigranti.Dominanta tabloului clinic
ramâne desorientarea si tonalitatea anxioasa care,arata Berner si Zapotoczky
ar reprezenta o tendinta de a scapa de o realitate greu de acceptat.
In toate aceste situatii psihopatologice acute se poate obtine o
vindecare rapida prin rezolvarea situatiilor declansatoare (repatrierea,de
exemplu).
Tablouri psihopatologice
cronice
Este vorba de tablouri psihopatologice care pot sa urmeze unui tablou
acut sau sa aiba o instalare insidioasa.Ar fi vorba dupa acesti autori in
principal de 2 tablouri clinice mai impoartante:
1.Stari depresive prelungite caracterizate prin depresie
persistenta,tulburari somatice (cenestopatii),idei ipohondrice,fenomene care
pot domina tabloul clinic,umbrind identitatea depresiei,ca fenomen
psihologic.Sivadon si colab.introduc pentru acest sindrom denumirea de "stari
depresive pseudopsihastenice ale transplantatilor"caracterizate prin scaderea
interesului pentru anturaj,o inertie abulica,pâna la un adevarat autism
depresiv (Gillon si colab).
2.Stari delirante cronice cu aspect paranoid,cu idei delirante de
persecutie,de infidelitatea partenerului.Tabloul clinic,arata Berner si colab.se
aseamana cu ceea ce se gaseste la autohtoni,dar frecventa este mai mare.In
alte situatii apar in familiile de migranti psihoze induse.La francezii
musulmani,imigranti,Panget si colab.subliniaza frecventa starilor delirante de
persecutie cu evolutie trenanta (tematici de otravire,prejudiciu).
In afara acestor tablouri psihopatologice Berner si Zapotoczky mai
descriu la migranti si alte comportamente psihopatologice.
Alcoolismul cronic si toxicomania apar intr-un procentaj crescut,uneori
cu efecte dezastruoase la fostii abstinenti (musulmani).Toxicomania este mai
frecventa la musulmani.
Tulburari de comportament nepsihotice apar sub forma unor modificari
caracteriale cu agresivitate,controlul dificil al pulsiunilor,tendinta la
cverulenta,explozivitatea verbala,stari coleroase.Aceste comportamente sunt
dirijate in special contra familiei sau a vecinilor.
Berner subliniaza ca "modificarile de comportament" la migranti au un
caracter "psihopat" (agresivitate,modificari caracteriale,comportament
criminal,promiscuitate,prostitutie etc).Tot el subliniaza aparitia in acest context
a unor persoane asociale si antisociale dar si a unor persoane solitare,cu o
amprenta bizara.Jaspers vorbea in 1919 de aparitia unor asa zise "crime prin
nostalgie",având ca motivatie dorinta de a scapa de o situatie apasatoare de
izolare si de ura fata de mediu de primire (furturi,delictele femeilor de serviciu
etc).
Starile maniacale (de intensitate mica) sunt mai rare la emigranti decât
la populatia localnica.Si obsesiile,fobiile,reactiile isterice sunt mai rare la
migranti decât la localnici dar in schimb sunt mai frecvente
cenestopatiile,anxietatea,depresiile.O frecventa mai mare ar avea grupul
schizofreniilor si a paranoiei.
Dementele senile si ASC sunt de asemenea mai frecvente la migranti
la care si moartea prin leziuni cerebrale vasculare este mai mare.Pflanz
subliniaza ca si HTA si ulcerul duodenal ar fi de asemenea mai frecvente la
emigranti.
Facând deci,o viziune de ansamblu asupra psihopatologiei
migratiei,putem conchide ca in acest cadru avem 2 categorii de manifestari,si
anumea:
1.Procese psihopatologice acute sau cronice manifetându-se in
conformitate cu structura procesului patologic din mediul cultural de
provenienta.
2.Stari psihopatologice legate specific de procesul migrarii dintre care
Pauget si colab.citeaza alcoolismul,starile depresive,delirante,tulburarile de
comportament.Aceste stari apar ca urmare a esecurilor sociale si
profesionale,tulburarilor in cadrul familiei si ele se inscriu ca transformari
profunde ape personalitatii migrantului.Nu este vorba,subliniaza autorii,doar
de o simpla schimbare a locului existentei,ci de profunde modificari ale
personalitatii,de tulburarea relatiei dintre eu si lume,de tulburari privind
profesia,identitatea.Din acest motiv este foarte greu a se folosi cadrul
nosologiei clasice,fara riscul de a gresi (americanii fac din schizofrenie cadrul
privilegiat pentru emigranti).
Berner a pus in circulatie entitatea de "alienat migrator".Este vorba de
o personalitate care si-a pierdut coordonatele spatio-temporare,care sunt
caracteristice "crizei de identitate" datorat saltului de la un sistem de valori la
altul.In acest context apare adesea ceea ce in psihopatologie se numeste
"limbajul corpului",fenomene psihice,tendinte refulate,manifestându-se sub
forma unor tulburari psiho-fiziologice.
Aspecte psihologice si psihopatologice la diferite grupe
de migranti
Asa cum am mai subliniat,migratia nu este omogena,migrantii fiind de
mai multe categorii.Aceasta situatie se reflecta atât in cadrul psihologiei
individuale cât ti a psihopatologiei.
Imigrantii.Studiile vechi indicau o mare incidenta a tulburarilor
psihice,dar prelucrarile statistice moderne,utilizarea indicilor de ponderatie au
dus la o mai justa apreciere.Totusi existenta unui indice de imbolnavire
psihica mai ridicat este unanim acceptata.Krupinski si Stoller vorbesc de
incidenta crescuta a schizofreniei,a tulburarilor reactive,mai ales la
adolescenti,a tulburarilor de personalitate.Curba schizofreniei si
depresiei,arata autorii,ar avea 2 vârfuri,la 1-2 ani de la migratie si la 5
ani.Srole subliniaza ca imigrantii din mediul rural au o incidenta de 2 ori mai
mare a tulburarilor psihice decât cei din mediul urban.Frecventa este si mai
mare daca imigrantul este separat de familie,amenintat cu somajul.Factorii
etnici si sociologici ai mediului de origine au un mare rol.
Muncitorii straini ocupa o pozitie intermediara intre imigranti (gata de a
accepta sistemul de valori locale) si persoanele deplasate,atasate inca de
patrie.
De obicei calificarea muncitorilor straini nu este atât de mare,ei au o
inteligenta mai scazuta,greutati de limbaj.Ei manifesta ostilitate fata de mediul
de primire,au sentimentul de insecuritate sociala.Accidente mici,boli fara
importanta,esecuri profesionale sau sentimentale pot determina la ei reactii
anxioase (Poeck).Apare o fuga spre tot ceea ce este legat de patrie iar la
femei se constata o izolare totala (in cadrul locuintei).
Ca tablouri clinice frecvente apar starile ipohondrice (digestive,cardio-
vasculare,sexuale),depresie prin scaderea sentimentului vital,stari
crepusculare,onirice,stuporoase.Delirul cronic si alcoolismul sunt frecvente.
Persoanele deplasate (deportate) au o pozitie aparte din cauza ca au
fost fortati sa se expatrieze.La persoanele deplasate din
Algeria,Tunisia,Berner noteaza mai ales marea frecventa a
cenestopatiilor,depresiei,anxietatii difuze,a ideilor delirante.Aceste fenomene
sunt motivate de imposibilitatea de a mai avea nivelul profesional si social
anterior,impresia ca nu sunt intelesi (chiar daca nu exista probleme
lingvistice),probleme de locuit.
Migratia interna are si ea un anumit rol patogenetic.Malzberg,pentru
USA,gaseste o incidenta psihopatologica mai crescuta decât a populatia
localnica.Sunt interesate mai ales persoanele care vin singure,care evita
grupul.La acestia creste incidenta fenomenelor
psihosomatice,alcoolismul.Berner mai subliniaza importanta declansatoare
pentru anumite boli psihice a "marii migratii turistice estivale".
Tratamentul
Terapeutica sindroamelor psihopatologice legate de migratie este
dificila,rezolvarea radicala a problemei implicând factori care depasesc
puterea medicala,tinând de factorii socio-economici si politici care sunt foarte
complicati.
Explicatia reactiva a psihosindroamelor indruma medicul sa
recomannde psihotraumele si sa incerce rezolvarea lor.In situatii acute si de
durata sau de mare intensitate,repatrierea se impune ca masura decisiva
pentru salvarea vietii pacientului.
Tratamentul propriuzis a starii psihoreactive implica utilizarea
medicamentelor tranchilizante,antidepresive si sedative,metode prin care se
obtine o ameliorare temporara a starii pacientului,la care se mai adauga
caracterul securizant al internarii in spital.
Psihoterapia individuala si de grup joaca un rol important in stabilirea
echilibrului sufletesc al individului,in redesteptarea unor sperante.
O mare importanta o are discutia cu familia,cu grupul de prieteni,cu
persoanele interesate in revenirea pacientului in societate.
Preventia tine de masuri sociale,de organizarea primirii si a impactului
migrantului in cadrul mediului de primire,masurile urmând a fi luate la nivelul
organizatorilor sociali,aceasta implicând necesitatea unor fonduri si a unor
programe deosebite.