Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
COMUNITĂŢII
3
4
I. Munca neremunerată în folosul comunităţii
în câteva state europene
6
precondiţie, în general, se consideră aptă din punct de vedere medical persoana
care îşi poate îndeplini sarcinile obişnuite la locul de muncă: să respecte
programul de lucru, să nu consume alcool la locul de muncă, să se poată
deplasa, etc. Uneori, se solicită o evaluare medicală la începutul executării
(Franţa).
Deşi, nu există o cerinţă procedurală de a solicita un referat de evaluare din
partea serviciilor de probaţiune înainte de pronunţarea unei astfel de pedepse, în
cele mai multe state s-a format o practică de a solicita punctul de vedere al
acestor servicii înainte de pronunţare.
7
fiecare agenţie, numită sugestiv „organizaţie gazdă”, are o fişă de prezentare
destul de amplă care să îi susţină seriozitatea şi rigurozitatea. Cel care
supraveghează modul în care condamnatul îşi respectă obligaţiile este în cele
mai multe jurisdicţii ofiţerul de probaţiune.
Procedura de revocare este uneori reglementată foarte strict (Franţa), iar alteori
destul de vag, oferind instanţei libertate totală în apreciere. Munca
neremunerată se revocă fără excepţie în cazul în care condamnatul comite alte
fapte penale. Alte abateri sunt sancţionate, în funcţie de gravitatea lor, cu
avertisment sau cu sesizarea instanţei de către serviciul de probaţiune sau de
către procuror (Suedia) în vederea revocării. În Cehia există chiar şi un algoritm
de transformare a orelor neefectuate în zile de închisoare (o zi de închisoare
pentru 2 ore neefectuate).
Ioan Durnescu
11 noiembrie 2004
8
I.1 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Anglia
şi Ţara Galilor
John Harman
Consilier de probaţiune
Pentru infracţiuni mai puţin grave, instanţa poate impune o achitare sau o
achitare condiţionată, ca şi o amendă. În cazul infracţiunilor foarte grave, se
poate aplica pedeapsa cu închisoarea (pentru adulţi) şi măsura de plasare în
detenţie cu instruire (pentru infractori de vârste mai mici). În cazul unor
infracţiuni care sunt destul de grave, dar unde s-ar putea ca pedeapsa cu
închisoarea să nu fie necesară imediat, există o mare gamă de pedepse care
presupun rămânerea infractorului în comunitate pentru aceia care ar putea
necesita, pe lângă pedeapsă, şi o formă de reabilitare.
9
Acest ordin presupune supravegherea de către un ofiţer de probaţiune pe o
durată de la şase luni la doi ani. La această sancţiune se pot adăuga anumite
condiţii suplimentare ca, de exemplu, plasarea într-un centru sau participarea în
cadrul unui anume program ca, de exemplu, în cazul şoferilor care au fost prinşi
conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, infractorilor violenţi, în cazul
consumului excesiv de droguri sau de alcool.
Pe lângă acestea, mai există şi alte pedepse cu executare în comunitate, care pot
fi administrate în cazul infractorilor tineri.
• Ordinul de supraveghere
Poate fi impus pentru o perioadă de maximum trei ani şi poate include
anumite activităţi, ca de exemplu programe intensive de supraveghere sau
de urmărire.
10
• Ordinul deferirii
Se aplică în cazul infractorilor primari şi are forma unui contract care
implică şi părinţii infractorului, şi are o durată de la trei până la şase luni.
Fapta este prescrisă dacă contractul este respectat.
• Ordinul de reparare
Este menit să repare răul produs prin infracţiune, fie faţă de partea
vătămată, fie faţă de comunitatea locală.
11
cei cu pregătire juridică, n. edit.) pot lua măsura muncii în folosul comunităţii
de la 40 până la 240 de ore, ce vor fi efectuate în decursul unui an. Instanţa
trebuie să se asigure de existenţa posibilităţii executării acestei sancţiuni şi, de
asemenea, că infractorul este capabil să execute pedeapsa.
• Condamnatul să se prezinte la lucru pentru prima dată în cel mult zece zile
de la aplicarea pedepsei ;
• Condamnatului să i se ofere posibilitatea de a lucra cel puţin cinci ore pe
săptămână ;
• Munca să prezinte un grad de dificultate fizic, mental sau emoţional
ridicat ;
• Zece la sută din timpul acordat să fie alocat învăţării ;
• Infractorul să fie prezentat din nou în faţa instanţei dacă are mai mult decât
o singură absenţă nemotivată într-un an.
12
I.1.2.2 Executarea ordinului de pedeapsă în comunitate
I.1.3 Tendinţe
13
Cercetători de la Universitatea Cambridge şi Centrul de Studii în Probaţiune de
la Oxford au realizat unele evaluări.. Concluziile pe care le sugerează aceste
evaluări sunt :
Ultimele statistici pentru Anglia şi Ţara Galilor se referă la anul 2002. Iată
câteva dintre acestea :
14
ANEXĂ
Tipuri de activităţi desfăşurate în cadrul pedepselor la munca în
folosul comunităţii
Prevenirea infracţiunilor:
15
Decorarea, vopsirea, întreţinerea reprezintă cele mai des întâlnite activităţi în
condamnările la munca în folosul comunităţii:
Reciclare şi redistribuire:
16
Grădinărit :
Îngrijirea animalelor:
17
• Activităţi în depozitele de ajutoare pentru Bosnia
• Distribuirea de materiale informative despre organizaţii umanitare
• Confecţionarea de produse spre a fi vândute în activităţi de strângere
de fonduri (organizaţii umanitare)
• Colectare de produse spre a fi vândute în activităţi de strângere de
fonduri (organizaţii umanitare)
• Curăţarea maşinilor unităţilor de poliţie
• Servicii în bufeturi organizate de biserici (gătit, spălat vase, etc.)
• Decorarea şcolilor destinate refugiaţilor
18
I.2 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Belgia
Din 1980, în Belgia, puterea este împărţită între Stat (Statul Federal), trei
regiuni (Flandra, Bruxelles şi Valonia), şi trei comunităţi culturale (de limbă
franceză, flamandă şi germană). Pe plan normativ, Statul Federal are atribuţii în
ceea ce priveşte protecţia juridică a infractorilor minori, aşadar are dreptul de a
adopta reglementări şi de a dispune măsuri pentru această categorie de minori.
În pofida anumitor schimbări aduse de legile din anul 1994 şi din 2002, actualul
sistem penal pentru minori din Belgia este încă aproape în totalitate bazat pe
aşa numita Lege pentru Protecţia Minorilor, adoptată la 8 aprilie 1965. Această
lege are la bază conceptul reabilitării. Unul dintre principiile pe care este
fundamentată legea este cel al Declaraţiei ONU, care pune accentul pe interesul
superior al copilului şi pe dreptul său la o dezvoltare armonioasă. Drept
consecinţă, infractorul minor (vârsta legală a majoratului este de 18 ani în
prezent), deci care comite acte “denumite infracţiuni” ,teoretic, nu poate fi
pedepsit.
19
I.2.1.2 Sistemul sancţionator la adulţi
Codul Penal belgian împarte infracţiunile în trei categorii potrivit gravităţii din
punct de vedere juridic: contravenţii (Fr. Contravention), delicte(Fr. Delit) şi
infracţiuni (Fr. Crime).
De asemenea, se face diferenţa între trei tipuri de sancţiuni: amenda, pedeapsa
muncii şi pedeapsa cu închisoarea.
Termenul pentru care se poate dispune pedeapsa cu închisoarea poate varia de
la o singură zi la 30 de ani.
Amenda poate varia de la 1 euro (x 5,5) până la sume foarte mari (10 000 euro)
şi chiar mai mult, potrivit legislaţiei economice.
20
adecvat cu o durată de maxim şase luni, sau să urmeze un curs de formare
determinat de cel mult 120 de ore.
Procedura urmată de instanţa pentru minori constă în doua faze. Prima fază
(preliminară) este, în principiu, formată din cercetări preliminare în vederea
completării dosarului şi înţelegerii situaţiei minorului şi a familiei acestuia. A
doua fază este procesul propriu-zis. Totuşi, în prima fază a procedurii,
judecătorul are competenţă provizorie de a folosi toate măsurile pe care le are la
dispoziţie. Multe dintre decizii se iau în această fază care permite o reacţie
rapidă dar care, pe de altă parte, nu este favorabilă din punctul de vedere al
dreptului la apărare. Judecătorul pentru minori poate impune următoarele
măsuri provizorii:
a. măsura supravegherii
21
b. măsura supravegherii condiţionate
- anumite condiţii (ex. şcoală/centru de îndrumare)
- muncă în folosul comunităţii/educaţie
- mediere
c. încredinţarea
- unei instituţii private sau unei persoane private
- unei instituţii pentru minori din comunitate: (semi-)deschisă sau
închisă
- unui Centru Federal (închisă).
Faza preliminară poate dura şase luni; după încheierea acestei amânări,
procurorul are la dispoziţie două luni pentru a continua urmărirea penală
împotriva minorului. Totuşi, în practică, procedura poate înceta după încheierea
primei faze. La toate măsurile provizorii se poate face apel. Judecătorul pentru
minori poate pronunţa următoarele pedepse:
a. mustrarea
b. măsura supravegherii
c. măsura supravegherii condiţionate
- anumite condiţii (ex. şcoală/centru de îndrumare)
- munca în folosul comunităţii/educaţie
- mediere
d. încredinţarea
- unei instituţii private sau unei persoane private;
- unei instituţii pentru minori din comunitate: (semi-)deschisă sau
închisă
e. trimiterea minorului spre a fi judecat de o instanţă pentru adulţi (cazuri
excepţionale).
Munca în folosul comunităţii a fost introdusă în legislaţie prin legea mai sus
menţionată, în 1965. Punerea sa în aplicare a început mai târziu. La începutul
anilor ‘80 începeau practici experimentale în anumite jurisdicţii, în timp ce
22
practicarea sistematică a acesteia avea să înceapă în Comunitatea francofonă a
Belgiei la sfârşitul anilor ‘80, iar în regiunea flamandă, în anii ‘90. în partea
francofonă a Belgiei, se poate spune că autorităţile publice încercau sa găsească
o alternativă “financiară” la foarte costisitoarele unităţi de tip rezidenţial
(“înlocuirea paturilor cu scaune”).
Însă, la vremea respectivă, au apărut alte probleme: ce altă măsură ar putea fi
mai puţin stigmatizantă decât încredinţarea? Ce tip de măsuri ar putea fi puse la
punct în aşa fel încât să servească scopului educativ dar să aibă şi anumite
valenţe punitive?
23
“numite infracţiuni” pentru care se poate aplica măsura muncii în folosul
comunităţii este, aşadar, foarte largă. Pe scurt, se poate spune că nu se aplică
pentru infracţiuni mărunte (potrivit deciziei judecătorului), ci mai ales pentru
infracţiuni de gravitate medie. Potrivit legii, judecătorul pentru minori este
singurul magistrat care poate impune măsura muncii în folosul comunităţii.
Totuşi, în anumite domenii judiciare, procurorul poate propune măsura pentru
infracţiuni minore (vezi cap. II de mai sus), fără a trimite cazul în judecată.
Legea nu limitează numărul de ore de muncă ce pot fi impuse, dar practica a
făcut această limitare la 150 în partea franceză (200 în partea flamandă). în
general, nu există o anumită limită de timp. Judecătorul nu impune un anumit
loc sau în ce să constea munca. Nu există nici o procedură medicală pentru
evaluarea capacităţii condamnatului de a presta munca. Uneori, în funcţie de
domeniul judiciar sau de natura situaţiei în cauză, se face un raport de evaluare
preliminar. Munca neremunerată în folosul comunităţii este organizată de
agenţii private (ONG-uri) recunoscute şi subvenţionate 100% de către
autorităţile publice, adică comunităţile. În Comunitatea franceză, agenţiile au în
general, cinci angajaţi cu normă întreagă (un director, o secretară, un
criminolog şi doi asistenţi sociali). Aceştia trebuie să se ocupe de punerea în
aplicare a 85 de măsuri de muncă în folosul comunităţii pe an. Organizaţia de
implementare este monitorizată de Direcţia pentru Sprijinul Minorilor din
cadrul comunităţii francofone (sau de către Departamentul pentru Protecţia
Specială a Minorilor din cadrul comunităţii flamande).
Aceste agenţii sunt responsabile cu îndrumarea minorilor în executarea muncii
în folosul comunităţii. Decizia judiciară este înaintată agenţiei şi este pusă în
executare de către asistenţii sociali. Aceştia menţin legătura cu judecătorul
căruia îi trimit rapoarte în legătură cu evoluţia măsurii.
Aceştia decid asupra naturii sarcinii şi locului unde sarcina urmează să fie
executată. Nu există criterii oficiale pentru stabilirea liniilor directoare. Adesea,
sarcina este decisă în funcţie de priceperile şi interesele infractorului sau are
menirea de a întări respectul de sine al infractorului prin furnizarea de către
acesta a unui serviciu de substanţă şi de valoare altor persoane.
Asistenţii sociali trebuie să cunoască reţeaua de plasamente foarte bine şi, în
funcţie şi de alegerea minorului, trebuie să găsească “locul care să i se
potrivească cel mai bine”. Minorii execută munca în folosul comunităţii într-un
mare număr de utilităţi publice (servicii tehnice ale primăriei, pompierilor, etc.)
sau la diverse organizaţii non-profit (spitale, servicii de asistenţă socială,
Crucea Roşie, centre culturale).
Minorul nemulţumit de tratamentul pe care i-l aplică agenţia poate să ceară, în
scris, o audienţă la judecătorul “său” pentru minori. De asemenea, poate să
depună o plângere la Comisarul pentru Drepturile Copiilor.
24
Potrivit legii, judecătorul poate să revină asupra propriei decizii în orice
moment.
25
excludă posibilitatea ca parchetul să poată propune ceea ce se considera o
sancţiune, iar pe de altă parte a dorit să instituie munca în folosul comunităţii ca
sancţiune de sine stătătoare. Obiectivul principal era acela de a extinde această
sancţiune la o populaţie mai largă, în special la cei care, din cauza
antecedentelor lor penale nu puteau beneficia de amânare sau probaţiune.
În 2002, legea a fost modificată, noţiunea de muncă în folosul comunităţii
dispărând progresiv în favoarea noţiunii de pedeapsă la muncă. În prezent,
pedeapsa la muncă se regăseşte menţionată, alături de amendă şi pedeapsa cu
închisoare, la articolul 7 din Codul Penal.
Lucrările pregătitoare ale legii dovedesc absenţa unităţii de obiective (se
vorbeşte fie de reparaţie, fie de responsabilizare, fie de conştientizare), însă
logica retributivă pare a avea câştig de cauză. Caracteristicile penale predomină
asupra aspectelor psihosociale în cazul acestei sancţiuni care cunoaşte un
succes crescând.
I.2.4.2 Aplicarea
26
desfăşoare. Totuşi, sunt rare cazurile în care judecătorul procedează astfel, ceea
ce face executarea pedepsei mult mai uşoară.
Atunci când alege să pronunţe pedeapsa cu munca, judecătorul poate ţine cont
de interesele victimelor, însă nu este obligat să o facă.
Procurorul sau judecătorul poate ordona efectuarea unei anchete sociale sau
alcătuirea unui scurt raport înainte de proces. Raportul poate fi cerut în cazul în
care este nevoie de mai multe informaţii. Nu există obligativitatea legală a
controlului medical pentru a determina dacă condamnatul este apt să-şi
ispăşească pedeapsa.
27
Comisia de probaţiune are şi ea un rol în executarea pedepsei. Aceasta poate
decide amânarea executării pedepsei, fie din oficiu, fie la cerere; în cazul în
care apar probleme, ea poate exercita un control asupra conţinutului pedepsei,
având dreptul să hotărască asupra conţinutului pedepsei, adaptându-l în limita
indicaţiilor menţionate în hotărârea judecătorească. Tot comisia de probaţiune
poate verifica situaţia în cazul ne-executării în totalitate sau în parte a pedepsei,
şi poate oferi parchetului sugestiile sale într-un raport referitor la punerea în
executare a pedepsei de substituţie.
I.2.5 Perspective
Legislaţia urmează să sufere schimbări în lunile care vor urma, dar spiritul celei
curente va fi păstrat. Judecătorii ar trebui să aibă o varietate mai mare de măsuri
din care să poată alege. Munca neremunerată în folosul comunităţii ar trebui să
rămână numai în competenţa judecătorului, în timp ce practica “experimentală”
a acestei măsuri dispuse de către procuror ar trebui să dispară.
28
parte, promulgarea unui veritabil drept penitenciar, iar pe de altă parte crearea
unui tribunal pentru aplicarea pedepselor.
Tribunalul pentru aplicarea pedepselor va avea, după toate aparenţele, un rol în
executarea şi controlul pedepsei cu munca.
29
Tribunalul emitent Numărul de
condamnări la Procent din total
muncă
(număr total=3569)
Tribunalul de poliţie 1513 42%
Tribunalul corecţional 1916 54%
Curtea de apel 120 3%
Altele 20 1%
30
Durata medie a pedepsei cu închisoarea ca pedeapsă de substituţie este de opt
luni.
Media aritmetică a sentinţelor este cinci luni.
31
I.3 Munca neremunerată în folosul comunităţii în
Republica Cehă
Radek Gajdos
Coordonator - Grupul de Lucru pentru Munca în Folosul Comunităţii,
Serviciul de Mediere şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Republica Cehă
Sistemul sancţionator din Republica Cehă este unul specific statului de drept
continental obişnuit, bazat pe respectul pentru drepturile şi libertăţile omului.
Infracţiunile minore intră în jurisdicţia comitetelor municipale sau a altor
instituţii administrative şi sunt pedepsite cu avertisment, amendă şi interdicţia
de a realiza anumite activităţi (în cele mai multe cazuri interdicţia de a conduce
autovehicule). Infracţiunile mai grave sunt trimise spre rezolvare judecătoriilor,
de către procurori publici, iar sancţiunile includ închisoarea (max. pe viaţă),
amenda, munca în folosul comunităţii, interdicţia de a realiza anumite activităţi,
retragerea titlurilor onorifice şi a decoraţiilor, interdicţia de a-şi stabili
domiciliul în anumite zone şi expulzarea din ţară. Executarea pedepselor se
realizează prin sistemul de închisori şi prin Serviciul de probaţiune şi mediere,
ambele subordonate Ministerului de Justiţie. Unele măsuri educaţionale pentru
minori pot, de asemenea, fi impuse de către procurorii publici în procedurile
premergătoare fazei de judecată, cu consimţământul infractorului. Persoanele
cu vârsta de peste 15 ani sunt considerate că răspund penal. Copiii sub 15 ani
pot fi trimişi în instituţii speciale, puşi sub supraveghere condiţionată sau
încadraţi în programe speciale impuse de instanţă.
32
Munca în folosul comunităţii este aplicabilă, numai de către instanţă, în cazul în
care pentru infracţiunea respectivă (sau pentru cea mai gravă dintre
infracţiunile comise) legislaţia prevede pedeapsa cu până la 5 ani de închisoare.
Pedeapsa constă în prestarea unei activităţi neremunerate între 50-400 de ore
(50-200 de ore pentru minori), pe perioade de max. 1 an.
Înainte de a pronunţa pedeapsa, instanţa nu trebuie să solicite în mod
obligatoriu un referat de evaluare, dar, uneori, serviciul de probaţiune şi
mediere este solicitat să întocmească un astfel de referat. Important este ca
persoana condamnată să consimtă la această pedeapsă şi să aibă o stare de
sănătate bună. Aceasta din urmă nu trebuie confirmată printr-o evaluare
medicală.
Instanţa este cea care repartizează oficial persoana condamnată într-o anumită
instituţie şi pentru un anumit tip de muncă, dar, în practică, acestea se stabilesc
sau se negociază de către Serviciul de probaţiune şi mediere. Intituţiile sunt
municipalităţi şi diverse tipuri de ONG-uri, majoritatea asigurând întreţinerea şi
curăţenia spaţiilor publice sau activând în domeniul construcţiilor.
33
Secţiunea 45 din Codul Penal
(1) Instanţa poate impune o sentinţă la muncă în folosul comunităţii dacă va
condamna infractorul pentru o infracţiune pentru care este prevăzută o
pedeapsă cu închisoarea de paână la cinci ani, ţinând seama de faptul că
natura infracţiunii comise şi posibilităţile de reabilitare ale infractorului
sunt de aşa natură încât nici o altă formă de pedeapsă nu este necesară
pentru a fi atinse scopurile pedepsei.
(2) O sentinţă cu muncă în folosul comunităţii poate fi impusă în condiţiile
specificate în paragraful (1), chiar şi acolo unde nu este specificat în cadrul
prezentului text de lege. Poate fi impusă ca sentinţă separată sau împreună
cu o altă pedeapsă. Totuşi, sentinţa cu munca în folosul comunităţii nu
poate fii impusă împreună cu o sentinţă cu închisoarea.
(3) Sentinţa la muncă în folosul comunităţii consistă în obligarea infractorului
să presteze un anumit număr de ore de muncă în beneficiul public, ex: la
întreţinerea spaţiilor publice, a clădirilor sau străzilor sau să presteze
acelaşi tip de muncă în beneficiul municipalităţii sau a organizaţiilor
guvernamentale sau a altor organizaţii de interes public. Această muncă nu
va fi folosită ca sursă de profit.
34
nu se vor lua în considerare în ceea ce priveşte perioada de timp în care
trebuie executată această sentinţă..
(4) Dacă infractorul a comis alte infracţiuni în perioada de timp cuprinsă între
pronunţarea sentinţei şi încheierea executării pedepsei muncii în folosul
comunităţii sau în mod deliberat nu a executat pedeapsa în intervalul de
timp stabilit, instanţa va transforma perioada rămasă neexecutată din
pedeapsa muncii în folosul comunităţii într-o pedeapsă custodială şi, în
acelaşi timp va hotărî în ceea ce priveşte modalitatea de executarea
acesteia; fiecare perioadă de două ore de muncă în folosul comunităţii care
nu au fost executate se transformă într-o zi de închisoare.
(5) Un infractor care a primit pedeapsa muncii în folosul comunităţii va fi
tratat ca şi cum nu a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii
respective odată ce a executat sentinţa sau după ce a fost achitat şi i-a fost
ridicată în mod legal obligaţia de a executa această pedeapsă sau ceea ce a
mai rămas de executat din aceasta.
35
(2), sau dacă nu a prestat munca în folosul comunităţii şi nu are un motiv
întemeiat, biroul municipalităţii sau organizaţia în cadrul căreia este executata
pedeapsa muncii în folosul comunităţii va notifica instanţa. Organizaţia în
cadrul căreia este executată pedeapsa muncii în folosul comunităţii va notifica,
de asemenea, instanţa când a fost încheiată pedeapsa muncii în folosul
comunităţii.
I. Procedura preliminară
37
învinuitului faţă de munca în folosul comunităţii). De asemenea, se recomandă
ca instanţa competentă pe plan local să trimită aceste informaţii centrului SPM
în cauză, în vederea utilizării lor la pregătirea documentaţiei de emitere a
ordinului de muncă în folosul comunităţii şi la asigurarea supravegherii
condamnatului pe perioada îndeplinirii muncii în folosul comunităţii. În acest
fel se va preveni copierea anumitor informaţii şi se va contribui la o mai bună
funcţionare a SPM şi a comunicării sale interne, atunci când se lucrează cu
învinuitul sau condamnatul, în fazele premergătoare condamnării şi în faza
supravegherii.
38
III. Alte oportunităţi pentru SPM în lucrul cu infractorul şi victima
39
Când ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va avea la dispoziţie materialele
privind o întâlnire preliminară asupra posibilităţii de îndeplinire a unei munci în
folosul comunităţii, şi cunoaşte câteva dintre motivele care au influenţat
infractorul în alegerea acestei pedepse alternative, vor încerca să recomande un
loc de muncă potrivit. Dacă ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) găseşte un
loc de muncă potrivit, se va asigura că mai este disponibil în organizaţia
respectivă. Atunci când nu dispun de informaţiile menţionate mai sus, privind
abilităţile de muncă ale infractorului, va întocmi o listă a locurilor de muncă
potrivite în baza informaţiilor de care dispune.
40
c) Clarificarea rolului jucat de diverse părţi implicate – infractorul,
instanţa, centrul SPM, furnizorul locului de muncă şi (acolo unde este
cazul) asociaţia civilă care va garanta pentru buna purtare a
infractorului – în special privind statutul acestora, drepturi, obligaţii şi
reguli de comunicare
d) Informaţii relevante asupra executării muncii în folosul comunităţii
(dacă nu sunt deja disponibile), şi discutarea condiţiilor de plasare şi
procedura de executare a muncii în folosul comunităţii
e) Asistenţa acordată de centrul SPM, dacă infractorul o solicită
41
executare a muncii în folosul comunităţii (Format nr. 4), la care va ataşa, de
exemplu, certificate de calificare ale clientului sau opinia scrisă a medicului
prin care se confirmă condiţia de sănătate care afectează abilitatea clientului de
a executa anumite tipuri de muncă. Acest raport va fi prezentat clientului,
instanţei ca bază documentară pentru emiterea unui ordin de muncă în folosul
comunităţii, şi furnizorului de loc de muncă ca informaţii de bază asupra
clientului; o copie va fi păstrată, de asemenea, la dosarul de probaţiune. Dacă
clientul nu răspunde la nici o invitaţie de a participa la o întâlnire, sau nu se
prezintă la întâlnirile programate pentru a discuta condiţiile de executare a
pedepsei alternative la muncă în folosul comunităţii, centrul SPM va informa
instanţa competentă de acest lucru şi va face sugestii pentru o nouă abordare a
situaţiei (Anexa nr. 1).
42
Organizaţia va anunţa deîndată ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) data la
care condamnatul va începe efectiv munca în folosul comunităţii. Acest lucru
poate fi făcut prin telefon, e-mail sau în scris. Ofiţerul de probaţiune (sau
asistentul) va introduce informaţia în dosarul de probaţiune şi va informa
instanţa în scris.
Programul de lucru (Anexa nr. 4) este conceput în aşa fel încât făptuitorul
trebuie să cadă de acord în avans, în scris, împreună cu un reprezentant al
organizaţiei asupra termenului limită a muncii şi trebuie să confirme acest lucru
prin semnătura sa. În urma executării muncii în termenul stabilit şi în urma
verificării calităţii muncii, persoana responsabilă din cadrul organizaţiei
respective va consemna şi semna numărul de ore lucrate şi va ajunge la un
acord cu făptuitorul asupra termenelor limită ulterioare. Făptuitorul va primi, la
cerere, o copie a programului de lucru.
43
V. Procedura în cazul nerespectării obligaţiilor
44
VII. Amânare, suspendare, conversie şi scutire
45
e. Şi-a îmbunătăţit capacitatea de a trăi respectând legea şi a
eliminat posibilii factori de risc care l-ar fi putut încuraja să îşi
reia conduita de infractor
IX. Medierea
X. Încheierea cazului
46
XI. Închiderea dosarului de probaţiune
I.3.4 Perspective
Noul Cod Penal prevede pedepse de max. 300 de ore de muncă neremunerată în
folosul comunităţii, dar orele neexecutate se vor transforma în zile de
închisoare (1 zi de închisoare pentru fiecare oră de muncă în folosul comunităţii
neexecutată).
47
ANEXĂ
Formularele utilizate în activitatea curentă a serviciilor de
probaţiune şi mediere
Formularul nr. 1
Adresa Clientului:
[locul, data]
48
Prezenţa dumneavoastră este esenţială. Dacă dintr-un motiv întemeiat nu
puteţi participa la această întâlnire pentru a discuta detaliile muncii în
folosul comunităţii pe care o veţi executa, puteţi contacta membrii
personalului nostru la următorul număr de telefon:
......................................... pentru a reprograma întâlnirea.
Al dumneavoastră,
…………………………………
Ofiţer/Asistent de Probaţiune
Semnătura şi Stampila
Formularul nr. 2
[centru local al SPM] [adresa centrului local al SPM]
Domiciliul: ..................................................................................................................................
49
Ocupaţia: ................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
................................................................................................................................................
Clientul s-a angajat să execute munca impusă prin sentinţa la MFC într-o
perioadă de timp de ........................................ de la data pronunţării sentinţei cu
MFC de către instanţă.
50
comite infracţiuni în perioada cuprinsă între pronunţarea sentinţei de
către instanţă şi executarea completă a sentinţei primite sau dacă, în mod
deliberat nu execut sentinţa în intervalul de timp stabilit, instanţa va
transforma sentinţa la muncă în folosul comunităţii sau ceea ce a mai
rămas de executat din aceasta într-o sentinţă de ordin custodial, în care
pentru fiecare două ore de muncă în folosul comunităţii neexecutate vor
echivala cu o zi în penitenciar. dacă se ivesc impedimente în executarea
muncii, îmi voi informa imediat ofiţerul / asistentul de probaţiune şi
reprezentantul autorizat al organizaţiei care oferă locul de executare al
muncii.
Acest raport al întâlnirii introductive este încheiat în patru copii: pentru client,
instanţă, organizaţia care oferă munca de prestat, fiecare dintre părţi va primi o
copie, cea de a patra copie este inclusă în dosarul de probaţiune.
Semnătura:
...............................................................................
Client
...............................................................................
Ofiţer/Asistent de Probaţiune
51
Formularul nr. 3
[adresa centrului local al SPM]
Infractorul:
născut în data de: .....................
domiciliat în: ...................................
52
repetat, la data stabilită, fără un motiv întemeiat, organizaţia care oferă
munca în folosul comunităţii poate înceta acest Contract.
4. Infractorul înţelege că este obligat să presteze munca personal, fără a fi
plătit iar organizaţia care oferă munca va raporta, în mod constant, cel mult la
fiecare două luni, centrului local al Serviciul de Probaţiune şi Mediere din
..................... orele lucrate, data încheierii executării pedepsei precum şi
atunci când infractorul nu respectă condiţiile de executare a muncii în folosul
comunităţii, în mod special dacă fără un motiv întemeiat infractorul nu
execută munca, dacă o execută dar nu respectă programarea, sau dacă nu este
corespunzătoare calitatea muncii prestate.
La încheierea executării pedepsei muncii în folosul comunităţii, o copie a cestui
contract va fi trimisăcentrului local al Serviciul de Probaţiune şi Mediere care
se ocupăde caz.
În ................................., data.........................
Semnătura
.......................................................................
......................................................................
Organizaţia care oferă munca Infractor
Stampila şi semnătura reprezentantului autorizat
Formularul nr. 4
53
................................................................................................................................
......................
Formularul nr. 5
54
Nota: Programul de executare a muncii în folosul comunităţii trebuie să fie
imprimat pe spatele Contractului pentru Munca în Folosul Comunităţii.
Formularul nr. 6
55
56
I.4 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Franţa
Michel Peretti
Director – Servicial de Reabilitare si Probaţiune
Administraţia Penitenciară, Ministerul Justiţiei - Franţa
Asistenţii sociali din aceste vechi structuri au trecut din acel moment sub
autoritatea directorului SPIP, care are competenţe la nivel de departament.
57
• Punerea în executare a sentinţelor judecătoreşti: suspendarea
condiţionată, muncă în folosul comunităţii, control judiciar,
amânare condiţionată, supraveghere socio-judiciară,
preschimbarea pedepselor cu privare de libertate (plasare sub
supraveghere electronică, plasarea în exterior, semi-libertate,
eliberare condiţionată), detenţia propriu-zisă.
• Dezvoltarea de alternative la detenţie şi stabilirea de pedepse
(crearea de noi locuri de muncă în folosul comunităţii, căutarea de
noi parteneri pentru plasarea în exterior/ placement extérieur...)
• Favorizarea implicării publice, cu participarea organizaţiilor
publice sau private
58
- să constituie o alternativă la o pedeapsă cu închisoarea de scurtă
durată,
- să faciliteze integrarea condamnaţilor majori (de peste 18 ani) sau
minori (între 16 şi 18 ani). Pedeapsa, pronunţată de cele mai multe ori de
tribunalul corecţional, se calculează în ore de muncă. Este cea de-a doua
alternativă la detenţie în ordinea importanţei.
La data de 1 ianuarie 2004, 17 990 de condamnaţi la muncă în folosul
comunităţii au fost preluaţi de ansamblul serviciilor penitenciare metropolitane
de integrare şi probaţiune.
Convertirea pedepselor
Detenţia nu este singura modalitate de executare a unei pedepse cu închisoarea:
59
Aceasta se aplică numai când durata totală a pedepsei nu depăşeşte un an.
Plasarea în exterior
Această măsură este pronunţată de către judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor, pentru pedepse de mai puţin de un an. Măsura poate fi pusă în
aplicare cu sau fără supravegherea Administraţiei penitenciarelor. În cel de-al
doilea caz, asociaţiile asigură în general urmărirea deţinuţilor, sub controlul
SPIP, care informează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor cu
privire la derularea măsurii.
Semi-libertatea
Măsură aproximativ echivalentă cu plasarea în exterior, semi-libertatea se
diferenţiază în mod esenţial prin faptul că, în acest caz, condamnatul trebuie să
fie plasat într-o instituţie de tip penitenciar (Centrul pentru deţinuţi în semi-
libertate sau aripa specializată din închisoare ).
Liberarea condiţionată
LC constă în punerea în libertate a condamnatului, atunci când sunt îndeplinite
condiţiile legale (un anumit cuantum din pedeapsă care a rămas de executat),
însoţită de măsuri de asistenţă şi control menite să favorizeze reintegrarea
individului.
Spre deosebire de celelalte trei pedepse preschimbate, condamnatul liberat
condiţionat nu este luat în evidenţă, ci sub controlul judecătorului delegat
pentru executarea pedepselor. Pentru a beneficia de o liberare condiţionată,
condamnatul trebuie să facă dovada unei locuinţe stabile şi a desfăşurării unei
activităţi profesionale, ori că are nevoie de îngrijiri medicale ce justifică
internarea în spital sau preluarea efectivă de către un centru medico-social.
Legea din 10 iunie 1983 a instituit un nou tip de sancţiune penală în codul
penal: munca neremunerată în folosul comunităţii.
Această nouă pedeapsă a creat o revoluţie culturală în sânul instituţiei judiciare.
Într-adevăr, era pentru prima dată în sistemul judiciar francez, când
preşedintele camerei corecţionale avea obligaţia de a-l întreba pe învinuit dacă
doreşte sau nu să presteze o muncă neplătită în folosul colectivităţii.
60
având în vedere că acesta nu ştia care erau consecinţele refuzului său de a
executa o pedeapsă de muncă în folosul comunităţii.
În general, pedeapsa este pronunţată ca pedeapsă principală sau sub forma unei
obligaţii particulare a suspendării condiţionate.
61
I.4.2.1 Aplicarea
În Franţa nu se face decât foarte rar o anchetă preliminară pentru acest tip de
pedeapsă. Contrar sistemului a anglo-saxon, nu se fac evaluări înainte de a
aplica această pedeapsă. Există o excepţie, atunci când, în anumite tribunale,
SPIP face o anchetă rapidă pentru Procurorul Republicii. În acest caz, asistentul
social îi poate propune tribunalului să pronunţe o pedeapsă prin muncă în
folosul comunităţii.
62
- pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii pronunţată ca pedeapsă
principală;
- pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii ca obligaţie particulară a
unei suspendări condiţionate;
63
De asemenea, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor poate stabili
obligaţiile în funcţie de delictul comis:
- să despăgubească victima
- să urmeze un tratament (alcoolici sau toxicomani ) etc.
64
Asistentul social al SPIP este corespondentul organizaţiei gazdă. Acesta este
răspunzător pentru dificultăţile cauzate de condamnat: absenţe, comportament
necorespunzător, întârzieri la lucru, rea voinţă, accidente de lucru. Fiecare
plasament are o fişă după modelul prezentat la anexă.
Când condamnatul creează incidente în mod repetat, asistentul social îl
convoacă şi îi face un raport judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor.
65
Asistenţii sociali
160.000
140.000
120.000
100.000
80.000
60.000
1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003
personnes mesures
66
Scăderea numărului total de măsuri a fost simetrică cu cea a numărului de
persoane.
Între 1 ianuarie 2003 şi 1 ianuarie 2004, numărul total de măsuri cu urmărire a
scăzut cu 2,6%.
Analiza în funcţie de natura urmăririi ne arată unele disparităţi.
10,0%
6,1%
5,0%
0,0%
SME* LC T IG* CJ et AME Autres T otal
-5,0% -2,4% -3,3% -2,6%
-5,8%
-10,0% -8,5%
Astfel, între cele două date luate ca puncte de reper, pedepsele cu MFC au
scăzut cel mai mult proporţional. În general vorbind, scăderea acestei măsuri
explică aproape o treime din scăderea numărului total de măsuri cu urmărire în
mediu deschis.
La 1 ianuarie 2004, numărul cazurilor de MFC urmărite de SPIP era de 17 990 :
se ajungea astfel din nou la nivelul atins la 1 ianuarie 1995.
Din acel moment, numărul cazurilor de MFC a reprezentat 13,2% din măsurile
urmărite (la 1 ianuarie 1996, această proporţie era de 16,2%).
67
Trebuie observată o scădere mai pronunţată a numărului cazurilor de MFC
urmărite de SPIP.
Scăderea înregistrată la MFC poate fi legată de cea a numărului de dosare
deschise sau de cea a duratei medii a preluării în sarcina autorităţilor.
Numărul pedepselor cu MFC a rămas stabil între 2002 şi 2003, respectiv
15 707, şi 15 893 în 2000.
Această stabilizare a deschiderii dosarelor cu MFC se confirmă dacă studiem
statisticile privind condamnările la MFC pronunţate de jurisdicţii.
În 2001, au fost pronunţate 18 242 de pedepse cu MFC (pedeapsă principală
sau obligaţie în cadrul unei suspendări), iar în 2002 au fost pronunţate 17 900
de pedepse cu MFC.
30000 20,0
20000 15,0
10,0
10000 5,0
0 DDos -
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
Dossiers TIG ouverts Durée moyenne (en mois)
Astfel, din statisticile anului 2003, rezultă că scăderea observată între 1 ianuarie
2003 şi 1 ianuarie 2004, nu este legată de un număr mai mic de pedepse cu
MFC pronunţate la nivelul jurisdicţiilor şi, în consecinţă, de un număr mai
scăzut de dosare transmise către Serviciile penitenciare de integrare şi
probaţiune, ci de o scădere a duratelor de luare în custodie.
68
- fie că, la nivelul jurisdicţiilor, numărul de ore de prestat este mai puţin
important.
- fie că termenele de transmitere a dosarelor la SPIP s-au prelungit, împiedicând
în aceeaşi măsură luarea în custodie de către SPIP.
- fie că punerea în executare a MFC, la nivelul SPIP este mai rapidă.
69
ANEXĂ
ORGANIZAŢIA:
DENUMIREA:
……………………………………………………………………………...
……………………………………………………………………………………
……………. …………………………………………..NR. DOSAR:
……………………………………...
ADRESA:
……………………………………………………………………………………
………………………………………….NR. DE TELEFON......……………….
NUMELE REPREZENTANTULUI:
…………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………….
SARCINILE PROPUSE:
NATURA: ………………………………………………………..…….......
…………………………………………
NR. DE POSTURI: ………..…….……….……
LOCUL EXECUTĂRII MUNCII:................................................................
……………………………………………….…
I MODALITĂŢI DE EXECUŢIE:..................................................................
………………………………………………….……
NUMELE RESPONSABILULUI:................................................................
………………….............NR. DE TELEFON: .…………………...……….
OBSERVAŢII SPECIALE:...........................................................................
………………………………………………………………......................
…………………………………………………………………………...…
……………... ...............................................................................................
……………………………………………………………………………..
………………
70
NATURA:......................................................................................................
…………………………………………NR. DE POSTURI: ……....……
LOCUL EXECUTĂRII MUNCII:................................................................
…………………………………………………….….................................
II ……………………………………………………………………………...
………………
MODALITĂŢI DE EXECUŢIE:..................................................................
……………………………………………………….. ................................
……………………………………………………………………………...
………….……
NUMELE RESPONSABILULUI:................................................................
……………………………………….NR. DE TELEFON: ……...………..
OBSERVAŢII SPECIALE: ..........................................................................
……………………………………………………………….......................
……………………………..………………………………………………
……………………………...……………………………………………....
71
I.5 Prezentarea sistemului de muncă în folosul societăţii în
Suedia
Andrew Heap
Consilier de probaţiune
Codul Penal conţine un număr de capitole în care sunt descrise diversele tipuri
de infracţiuni, calificate drept minore, normale şi grave. Capitolele 25, 26, 27 şi
28 stipulează tipurile de pedepse – amenzi, închisoare, sentinţe condiţionate şi
probaţiune - şi circumstanţele în care sunt aplicate. Capitolul 31 reglementează
plasamentul în îngrijire specială.
Cea mai uşoară pedeapsă este amenda, cea mai grea este închisoarea, care poate
merge de la 14 zile la închisoare pe viaţă. Atât sentinţele condiţionate cât şi
probaţiunea pot înlocui o condamnare la închisoare, şi ambele pot fi combinate
cu amenzi. O condamnare condiţionată are asociată o perioadă de probă de 2
ani, fără supraveghere. Probaţiunea implică supravegherea pe o perioadă de un
an, şi o perioadă de probă de 3 ani. În cazuri speciale perioada de supraveghere
poate fi prelungită peste un an, atunci când infractorul este supus unui
tratament.
72
ordin judecătoresc, putea fi asociată probaţiunii şi urma să înlocuiască
pedepsele cu închisoarea pe perioade mai mici de 12 luni. Numărul de ore de
muncă în folosul comunităţii era stabilit de instanţă, şi varia între 40 şi 240 de
ore.
Aşa cum am menţionat mai sus, principalele pedepse în Codul Penal suedez
sunt amenda şi închisoarea. Acestea pot fi înlocuite, după realizarea unei
evaluări de către instanţă, de pedepse condiţionate sau probaţiune, ambele
putând fi combinate cu amenda.
73
Verificările în ceea ce priveşte prestarea muncii sunt efectuate de către serviciul
de probaţiune.
74
Instanţa este cea care decide dacă o persoană este condamnată la muncă în
folosul comunităţii. Persoana respectivă trebuie să-şi dea consimţământul în
timpul audierilor, şi are dreptul de a-şi schimba hotărârea şi după prezentarea
referatului de evaluare.
75
În ceea ce priveşte suspendarea unei sentinţe, imediat ce sentinţa devine
definitivă serviciul adresează infractorului condamnat o scrisoare prin care
acestuia i se cere acceptul pentru o întâlnire. De regulă, infractorul are la
dispoziţie 2 săptămâni pentru a se prezenta la serviciu, după care i se trimite un
reminder. În cele mai multe cazuri serviciul trimite şi o a treia scrisoare,
conţinând şi informaţia că dosarul va fi retrimis la procuror în cazul în care
infractorul nu răspunde cererii.
76
perioade de câte 2-3 luni în avans. Dacă clientul doreşte să modifice orarul de
muncă, aceasta se va face cu acordul instituţiei şi al Serviciului de probaţiune.
Dacă infractorul respectiv se îmbolnăveşte, este obligat să anunţe atât serviciul,
cât şi locul de muncă. Timpul pierdut se va recupera ulterior.
I.5.5 Statistici
77
număr mai mic de ore de muncă în folosul comunităţii decât ordinele de
probaţiune, marea majoritate în jur de 40-60 de ore. Cele mai frecvente
infracţiuni sunt vătămarea corporală şi conducere auto sub influenţa alcoolului.
78
3. Numărul de ore de muncă în folosul comunităţii pentru probaţiune sub
supraveghere şi pedepse condiţionate
79
fonduri
Conducere auto sub 124 1 - 3 - - - - 1248 142
influenţa alcoolului 4
Droguri/contraband 104 1 - 33 23 4 - 4 169 17
ă
Total 296 16 2 361 186 45 1 70 3645 308
4
80
Anexă
Listă a plasamentelor folosite de Serviciul de probaţiune în Administraţia locală
a închisorilor şi probaţiune, în Mariestad, Suedia
N.B.
Serviciul de probaţiune din Skovde colaborează cu o serie de instituţii
răspândite pe o suprafaţă de 100 km, cu o populaţie de aproape 300.000
locuitori. În Skaraborg există 15 localităţi, jumătate din ele având sub 15.000
locuitori.
O serie de alte instituţii nu au fost incluse în această listă (peste 200 sunt
menţionate în catalogul nostru), dar sarcinile îndeplinite de infractori sunt
similare celor menţionate mai sus.
81
II. MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ROMÂNIA
82
alternative, scopul pedepsei îşi conturează şi mai bine conţinutul în raport cu
dezideratul reintegrării sociale a celui sancţionat.
Prezenţa – supravegheată – în comunitate pe timpul ispăşirii pedepsei,
obligarea, în anumite cazuri, a condamnatului la prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunităţii în cadrul căreia acesta continuă să-şi
îndeplinească rolurile sociale şi să-şi asume, poate, responsabilităţile adiacente
lor, facilitează reintegrarea sa socială, reală. În felul acesta se produce şi
implicarea comunităţii în reconstruirea propriei sale siguranţe şi în restabilirea
echilibrului social tulburat prin săvârşirea infracţiunii.
Alături de alte modalităţi alternative de sancţionare penală, prin
aplicarea muncii în folosul comunităţii are loc ceea ce Foucault (1975) spunea
referitor la „tipurile de disciplină care încep să funcţioneze din ce în ce mai
mult ca nişte tehnici ce fabrică indivizi utili” (p.297). Se evidenţiază astfel în
cazul muncii în folosul comunităţii, atât o dimensiune expresivă, cât şi una
utilitar-corectivă.
Expresivă pentru că evidenţiază pe de o parte simbolistica finalităţii
oricărei pedepse, apoi deoarece lasă să se exprime perspectiva, nevoile,
preocupările protagoniştilor actului de justiţie (infractor, victimă, comunitate),
iar pe de altă parte, face din munca neremunerată în folosul comunităţii „un
agent al transformării” celui condamnat într-un individ util şi cu un
comportament prosocial. Munca în folosul comunităţii nu este neapărat
intrinsec utilă, ci mai cu seamă prin efectele ei, ca experienţă prin care cel care
a încălcat legea îşi „plăteşte datoria” faţă de societate, repară ceva din răul făcut
sieşi dar mai cu seamă, celorlalţi atinşi de fapta sa.
Se afirmă aici în derularea muncii în folosul comunităţii, atât un
conţinut de natură restitutivă/restaurativă, cât şi de natură educaţional-
terapeutică deci, corectivă. În legătură cu acest din urmă aspect, un rol esenţial
îl joacă nu atât numărul de ore de muncă necalificată şi neremunerată prestată
de cei sancţionaţi astfel, cât natura activităţilor şi maniera în care sunt acestea
dublate, completate cu programe de asistare psiho-socială prin care se răspunde
nevoilor criminogene ale celor care sunt subiecţii derulării muncii în folosul
comunităţii şi se diminuează riscul recidivei lor.
Prin urmare, prelevând timpul celui condamnat, pedeapsa/obligaţia
muncii în folosul comunităţii este, cum ar spune Foucault (1975), tot atât de
„«naturală» pe cât este de «naturală» în societatea noastră utilizarea timpului
pentru măsurarea schimbărilor”.
83
II.2 CADRU LEGISLATIV
Larisa Dinică
Consilier de probaţiune
În lumina dispoziţiilor viitorului cod penal, avem de-a face cu o gamă mult mai
largă de sancţiuni pe care judecătorul să le aibă în vedere în soluţionarea
cauzelor penale indiferent de categoria de vârstă în care se situează persoana
inculpată1. Aceste noi pedepse sunt prevăzute pentru delicte, iar cele ce fac
interesul prezentului proiect ar fi „amenda sub forma zilelor-amendă, între 5 şi
360 de zile, fiecare zi fiind socotită între 100.000 lei şi 1.000.000 lei” şi
„munca în folosul comunităţii, între 100 şi 500 de ore”.
1
Protrivit dispoziţiilor Codului Penal actual, aplicarea în practică a muncii în folosul comunităţii
are ca fundament legal dispoziţiile referitoare la măsura educativă a libertăţii supravegheate, când
instanţa de judecată a dispus în sarcina copilului sancţionat obligaţia prevăzută de art. 103, al. 3 lit.
c), şi anume de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de
instanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în
zilele nelucrătoare şi în vacanţă.
84
art. 107, al / 1, 2, 3: Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Instanţa poate stabili obligaţia condamnatului de a efectua, pe perioada
termenului de încercare, o MFC pe o durată de cel mult 300 ore, iar dacă cel
condamnat nu efectuează munca ori are o conduită necorespunzătoare instanţa
poate revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
art. 69: se introduce MFC în sarcina condamnatului major, în cazul în care
acesta se sustrage, cu rea-credinţă, de la executarea pedepsei principale a
amenzii sub forma zilelor-amendă, în sensul că instanţa poate înlocui amenda
cu MFC până la 500 ore, dacă pentru fapta comisă se prevede pedeapsa
închisorii stricte şi până la 300 ore, dacă pentru fapta comisă se prevede
pedeapsa închisorii.
Important!
În toate cazurile mfc poate fi aplicată doar cu consimţământul persoanei
condamnate.
REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA MINORI
Art. 115 - Măsurile Educative
- MUSTRAREA
- LIBERTATEA SUB SUPRAVEGHERE
- LIBERTATEA SUB SUPRAVEGHERE SEVERĂ
- INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU DE REEDUCARE
- INTERNAREA ÎNTR-UN INSTITUT MEDICAL-EDUCATIV
Important!
MFC este introdusă ca obligaţie de sine-stătătoare ce se poate aplica
minorului devenit major la data judecăţii, în cazul fiecărei masuri educative.
PEDEPSE APLICABILE MINORULUI
Spre deosebire de reglementările din actualul Cod Penal, noul Cod introduce
MFC ca o pedeapsă alternativă, nr. orelor de munca aplicabile minorului fiind
cuprinse între 50 şi 250 ore-art. 123, al.1,2,3 C.P.
Ca obligaţie, MFC este prevăzută în cazul aplicării minorului a unei pedepse cu
suspendarea condiţionată a executării (art.124) ori cu suspendarea executării
sub supraveghere (art. 125), minorul condamnat fiind obligat să execute MFC
pe durata termenelor de încercare stabilite de instanţă.
85
ANEXA
LEGE
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal
EXTRAS
TITLUL I
Dispoziţii generale
86
Judecătorul delegat Art. 6. – (1) Executarea pedepselor se desfăşoară
pentru executarea sub supravegherea, controlul şi autoritatea
pedepselor judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor.
(2) În cadrul fiecărei judecătorii, unul sau mai
mulţi judecători sunt desemnaţi anual, de către
preşedintele curţii de apel, ca judecător delegat
pentru executarea pedepselor.
(3) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor supraveghează şi controlează
asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi
exercită atribuţiile stabilite prin lege.
87
TITLUL II
Executarea pedepselor principale neprivative de libertate
CAPITOLUL I
Executarea muncii în folosul comunităţii
Secţiunea 1
Organizarea executării muncii în folosul comunităţii
88
c) numele, prenumele şi funcţia persoanei
desemnate pentru organizarea muncii în
folosul comunităţii de fiecare autoritate a
administraţiei publice locale, de fiecare
instituţie publică la nivel local, de fiecare
asociaţie şi fundaţie abilitată.
(4) dacă serviciul public în cadrul căruia
persoana condamnată execută munca în
folosul comunităţii este concesionat unei
societăţi comerciale cu capital integral sau
parţial privat, contravaloarea prestaţiilor
efectuate se virează la bugetul unităţii
administrativ-teritoriale în circumscripţia
căreia se execută munca în folosul
comunităţii.
89
Supravegherea şi Art. 9. – (1) Supravegherea şi controlul
controlul executării executării muncii în folosul comunităţii se
muncii în folosul efectuează de Judecătorul delegat pentru
comunităţii executarea pedepselor, direct sau prin
intermediul consilierilor de reintegrare socială
şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite
în acest scop de unităţile de poliţie în a căror
circumscripţie se execută munca în folosul
comunităţii.
(2) Supravegherea şi controlul executării
muncii în folosul comunităţii se realizează pe
baza programului de supraveghere şi control
întocmit de Judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor.
(3) Persoanele desemnate potrivit art.7 alin.(3)
lit. c) au obligaţia de a informa, de îndată,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor cu privire la cazurile care atrag
revocarea muncii în folosul comunităţii
potrivit Codului penal şi de a-i comunica
datele şi informaţiile solicitate cu privire la
executarea muncii în folosul comunităţii.
Secţiunea a 2-a
Modul de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii
90
sănătate şi pregătirea profesională a acesteia;
c) programul de executare a muncii în folosul
comunităţii.
(2) Încheierea Judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor prevăzută în alin.(1) se
comunica persoanei condamnate la pedeapsa
muncii în folosul comunităţii şi persoanei
desemnate potrivit art.7 alin.(3) lit. c).
(3) Încheierea prevăzută în alin.(1) poate fi
modificată, oricând, în timpul executării
pedepsei muncii în folosul comunităţii, de
către Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor, din oficiu sau la cererea persoanei
condamnate ori a persoanei desemnate potrivit
art.7 alin.(3) lit. c).
(4) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor procedează potrivit alin.(1) ca
urmare a comunicării hotărârii de
condamnare.
91
folosul comunităţii stabilită de Judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor şi dacă
nu suferă de o boală care pune în pericol
sănătatea persoanelor la locul unde urmează sa
fie executată munca în folosul comunităţii.
92
delegat pentru executarea pedepselor.
(2) Locul de executare a muncii în folosul
comunităţii trebuie să fie situat în
circumscripţia judecătoriei unde persoana
condamnată are domiciliul.
(3) dacă munca în folosul comunităţii nu poate
fi executată în circumscripţia judecătoriei
unde persoana condamnată are domiciliul,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor din această circumscripţie
stabileşte locul de executare a muncii în
folosul comunităţii în circumscripţia altei
judecătorii din circumscripţia tribunalului
unde persoana condamnată are domiciliul, cu
avizul Judecătorului delegat pentru executarea
pedepsei de la locul unde urmează să fie
executată munca în folosul comunităţii.
(4) La stabilirea locului de executare a muncii
în folosul comunităţii, Judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor ţine seama de
distanţa între domiciliul persoanei condamnate
şi locul de executare a muncii în folosul
comunităţii, de distanţa între locul de muncă,
instituţia de învăţământ sau de calificare
profesională a persoanei condamnate şi locul
de executare a muncii în folosul comunităţii şi
de posibilităţile de asigurare a transportului
între aceste locuri.
93
privitoare la condiţiile comunităţii, persoana condamnată poate face
de executare a muncii plângere la Judecătorul delegat pentru
în folosul comunităţii executarea pedepselor, care soluţionează
si a încheierilor plângerea prin încheiere, după ascultarea
Judecătorului delegat persoanei condamnate.
pentru executarea (2) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţă
una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea,
revocarea sau modificarea măsurii privitoare
la condiţiile de executare a muncii în folosul
comunităţii;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este
nefondată.
(3) Împotriva încheierilor Judecătorului
delegat pentru executarea pedepselor
prevăzute în art.10 şi în alin.(1) din prezentul
articol persoana condamnată poate face
plângere la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află locul de executare a
muncii în folosul comunităţii.
(4) Plângerea prevăzuta în alin.(3) se judecă
potrivit art.460 alin.1 şi alin.3-6 din Codul de
procedură penală, care se aplică în mod
corespunzător.
(5) Persoana condamnată este ascultată, în
mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(6) Instanţa, soluţionând plângerea, pronunţă
una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi, după caz, modifică
încheierea Judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor prevăzută în art.10 sau
dispune anularea, revocarea sau modificarea
măsurii privitoare la condiţiile de executare a
muncii în folosul comunităţii;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este
nefondată.
(7) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu
recurs.
94
Sesizarea pentru Art. 17. – dacă persoana condamnată la
revocarea muncii în pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu
folosul comunităţii execută această pedeapsă sau, în timpul
executării, are o conduită necorespunzătoare
prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin
sau prin îndeplinirea lor defectuoasă,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor sesizează, de îndată, instanţa de
judecată, pentru revocarea muncii în folosul
comunităţii.
95
II.3 DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI INSTITUŢIILOR
COMUNITĂŢII DE A SPRIJINI REINTEGRAREA
SOCIALĂ A PERSOANELOR CONDAMNATE LA
MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII
A. ARAD
Monica Magold
Preşedinte
Asociaţia Stil Alter-nativ
96
Primăriile din Archiş, Vladimirescu şi Craiva - în localităţile din judeţ nu
există o planificare privind conţinutul activităţii cu munca în folosul
comunităţii, un program de supraveghere şi control, norme orientative de
muncă stabilite de primar care să facă posibilă exercitarea controlului.
Supravegherea şi controlul activităţii se realizează empiric. Aceste aspecte sunt
valabile pentru toate localităţile rurale din judeţ, în lipsa unei legislaţii clare şi
a unor norme metodologice de aplicare. În vederea dezvoltării unor programe
de muncă în folosul comunităţii, primăriile din cele 3 localităţi îşi propun
colaborarea permanentă cu ONG-urile locale (sens în care s-au realizat
contacte), se obligă la lansarea de propuneri în sensul completării schemelor de
personal cu personal suficient pentru desfăşurarea activităţilor (aspect posibil
întrucât schemele de personal nu sunt complete) şi se obligă să facă demersuri
pentru efectuarea unor cursuri de iniţiere a angajaţilor în vederea implementării
acestei instituţii (munca în folosul comunităţii), în colaborare cu Direcţia
judeţeană pentru protecţia drepturilor copilului şi cu specialişti ai ONG-urilor.
97
• minorii cuprinşi în procesul de învăţământ (condamnaţi cu munca în
folosul comunităţii) să beneficieze de un program special de
asistenţă şi consiliere din partea consilierilor şcolari
• obligaţia legală (şi impusă printr-un act al consiliului de
administraţie al şcolii) a cadrelor didactice-diriginţi de a avea în
vedere situaţia familială a fiecărui elev
• includerea minorilor în sistemul de învăţământ, chiar prin înfiinţarea
unor clase speciale pentru completarea studiilor
• organizarea unor acţiuni comune în care să fie implicaţi toţi elevii,
inclusiv cei care sunt sancţionaţi cu muncă în folosul comunităţii,
pentru evitarea stigmatizării acestora.
• creşterea rolului şi importanţei consilierului şcolar, care să facă
parte din consiliul director şi să fie consultat în problemele de
interes socio-educativ.
• întocmirea unei fişe a minorului condamnat care să fie păstrată la
dosarul elevului, pentru a se putea desfăşura programe de consiliere
pe acest specific şi pentru monitorizarea evoluţiei sale
comportamentale.
• formarea grupurilor de presiune pozitivă, prin pregătirea
formatorilor de către consilierul şcolar.
99
achiziţionarea abilităţilor de relaţionare cu condamnaţii (în special cu
minorii).
• Identificarea ONG-urilor de profil, în măsură să deruleze activităţi de
asistenţă şi consiliere cu persoanele aflate în evidenţa SRSS.
• Asistarea condamnaţilor prin mediere între aceştia, instituţiile locale şi
ONG locale pentru acoperirea nevoilor identificate.
• Participarea la programe de prevenţie în colaborare cu specialişti
reprezentanţi ai instituţiilor şi ONG locale
• Consiliere familială, mediere a conflictelor – după caz infractor /
familie, infractor / victimă
100
Pentru atingerea acestor obiective au fost întreprinse acţiuni concrete, acţiuni pe
care le prezentăm în continuare.
Au avut loc întâlniri informative şi de lucru cu toţi factorii socializatori
implicaţi în activitatea desfăşurată cu minorii sancţionaţi-aflaţi în
evidenţele SRSS Arad - în baza art. 103 alin. 3 lit. c., C.P.
Minorii aflaţi în supravegherea serviciului au fost motivaţi pentru
includerea în programe de asistenţă şi consiliere, specifice nevoilor
identificate şi consemnate în planul de supraveghere. Astfel, toţi cei 8
minori sancţionaţi în baza art. 103 alin. 3 lit. c. au solicitat includerea lor în
programe de asistenţă şi consiliere.
Au avut loc întâlniri cu membrii familiei pentru discutarea unor situaţii
deosebite cu care se confruntă minorii în familie şi la locul de muncă.
Minorii au fost incluşi în programe de grup având ca obiective: reducerea
riscului de recidivă, dezvoltarea unor abilităţi de gândire alternativă,
creşterea gradului de responsabilizare faţă de propriile acţiuni şi a nivelului
de conştientizare a consecinţelor acestora. Dezvoltarea unei atitudini
favorabile respectării ordinii de drept şi a normelor de convieţuire socială,
respectiv dobândirea unor abilităţi elementare de relaţionare bazate pe
respect interpersonal, transpunerea în viaţă a conceptelor moral-creştine,
valorizarea adevărului şi a faptelor bune.
Minorii neşcolarizaţi au fost motivaţi pentru includerea într-o formă de
învăţământ normal sau special sau continuarea cursurilor şcolare.
Menţinerea permanentă a legăturii cu şcoala prin directorii educativi şi
consilierii şcolari. Monitorizarea situaţiei şcolare şi a comportamentului în
colectivitatea şcolară. Acordarea unei atenţii speciale şi accelerarea
progreselor şcolare a celor care au fost incluşi în programul de învăţământ.
Minorii au fost incluşi în programe de consiliere individuală cu caracter
vocaţional, vizând dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de muncă,
potrivit gradului de dezvoltare şi şcolarizare, ofertare săptămânală şi
accesibilizare a informaţiilor şi oportunităţilor referitoare la locurile de
muncă din municipiul şi judeţul Arad. Participare asistată de consilierul
SRSS la bursa locurilor de muncă.
101
2. Suntem aici să facem o schimbare!
(încălcarea legii este determinată de necunoaşterea regulilor de convieţuire
socială, nerespectarea lor, prin manifestarea unui comportament antisocial )
3. Pentru că am comis o infracţiune (manifestarea comportamentului
antisocial se poate concretiza în săvârşirea de infracţiuni, tipuri de infracţiuni,
analiza infracţiunii personale , gravitatea faptei)
4. “Unde-i lege nu-i tocmeală” (discuţii despre pedepse şi sancţiuni)
5. ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” (consecinţele infracţiunii asupra
individului, familiei, societăţii, victimei infracţiunii, empatia)
6. ”Ce-am avut şi ce-am pierdut” (balanţa costuri/beneficii, comparaţie între
pedepsele privative de libertate şi cele neprivative de libertate, conştientizarea
ideii de şansă )
7. Şansele mele de a intra din nou în conflict cu legea penală (autoevaluarea
riscului de a săvârşi din nou infracţiuni, asumarea responsabilităţii propriilor
acţiuni, identificarea unor metode de evitare a comportamentului antisocial)
102
B. BUCUREŞTI
Gina Mărăcine
Coordonator local PRI
Obiectivele programului:
- reintegrarea socială şi profesională a persoanelor condamnate să execute
munca în folosul comunităţii
- stabilirea unui program care să aibă drept rezultat scăderea riscului de
recidivă
- obţinerea unei optime colaborării între toate instituţiile abilitate în
vederea obţinerii unei bune reintegrării şi reabilitării a persoanelor
condamnate la munca în folosul comunităţii
Activităţi:
- informarea persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii cu
privire la diferite servicii de care ei pot beneficia cât timp execută
această pedeapsă, locuri de muncă unde se pot angaja după executarea
pedepsei, instituţii care-l pot ajuta în caz de dependenţă de alcool sau
droguri
- crearea unor materiale informative care vor fi împărţite la toate
persoanele care sunt condamnate la muncă în folosul comunităţii
103
Metode:
Intervenţia psihosocială pentru ameliorarea nevoilor
- nevoia de recunoaştere a gravităţii faptei comise şi a pedepsei muncă în
folosul comunităţii
- motivare pentru participarea la acest program
- nevoia de îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare
- nevoia de continuare a studiilor şi de integrare profesională
Intervenţia centrată pe probleme
- informare cu privire la diferite instituţii ,ONG-uri, şcoală(pentru
includerea lui în diferite programe)
- consiliere cu privire la diferite programe cum ar fi: căutarea unui loc
de muncă , continuarea studiilor, etc.
- consilierea familiei din care face parte pentru a-l motiva să participe la
acest program
Rezultate:
- prevenirea recidivei
- reintegrarea socială a persoanelor care sunt condamnate la pedeapsa cu
munca în folosul comunităţii prin găsirea unui loc de muncă odată cu
executarea pedepsei sau continuarea studiilor
- conştientizarea faptului că munca în folosul comunităţii are un caracter
atât corectiv cât şi educativ
Demersuri
După sesizarea Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti, acesta a demarat procedura de contactare a
Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului din cadrul Primăriei Sectorului
3, fiind semnat un protocol – cadrul în baza căruia să fie stabilit cadrul de
derulare a colaborării dintre Serviciu şi DPDC – Primăria Sectorului 3.
Pe baza protocolului cadru, au fost semnate protocoale individuale
pentru fiecare minor, în conţinutul căruia au fost menţionate: locul de
desfăşurare a activităţii neremunerate, intervalul orar în care să fie prestată
munca, persoanele care se vor ocupa cu supravegherea atât din partea
Serviciului cât şi din partea Centrului de Plasament.
Locul prestării locului de muncă l-a constituit Centrul de Plasament.
Dintre cei opt minori, jumătate au respectat programul stabilit,
prezentându-se la centru şi desfăşurând activităţile cu care au fost însărcinaţi în
cadrul centrului. Ceilalţi patru minori nu şi-au manifestat interesul pentru
derularea în bune condiţii a programului, neînţelegând scopul măsurii educative
şi, implicit, a activităţii neremunerate.
104
Legătura dintre cele două instituţii a fost păstrată periodic, fiind
semnalate cu promptitudine abaterile la orarul de prestare a activităţii.
În urma sesizării, fiecare consilier responsabil de caz a luat legătura cu
minorul şi cu familia acestuia, explicându-li-se scopul măsuri educative,
precum şi consecinţele neprezentării la Centrul de Plasament pentru a presta
munca.
2. DID – 15 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial
Intervalul orar: o data la două zile (lucrătoare) – între 9.00 – 12.00
Activităţi la care a participat: întreţinerea curţii interioare prin
greblarea frunzelor uscate şi măturat atât în incinta Centrului cât şi în curte,
săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la
reparatul obiectelor de mobilier, a lucrat la creşa nr. x şi centrul nr. x.
A fost păstrată legătura cu familia, respectiv cu tatăl, care a fost în
permanenţă informat în legătura cu evoluţia minorului.
Minorul nu a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit
de instanţa de judecată. Au mai rămas de prestat 38 de ore.
3. CRD – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 150 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”
105
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 9.00 – 12.00, în perioada 26.07 –
01.10.2004
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
În vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiei impuse de instanţă SRSS
a colaborat cu mama minorului şi cu DPDC.
Întrucât minorul împlineşte vârsta de 18 ani în luna decembrie 2004,
activitatea neremunerată va continua să se desfăşoare până la data majoratului.
4. CPV – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 100 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare: Centrul de tip familial „Sfântul Nicolae” şi
Centrul pentru Reintegrare Socială a Copiilor cu Dizabilităţi
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 10.00 – 13.00
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
A fost stabilită legătura cu mama minorului, colaborarea cu acesta
fiind una bună, aceasta declarând la un moment dat că nu avea cunoştinţă de
faptul că fiul ei nu mergea la Centru, aceasta întrucât ea îl trimitea la Centru.
Minorul a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit de
instanţa de judecată.
5. ZA – 16
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de Primire Minori
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 16.00 – 19.00, sâmbăta 13.00 –
16.00, în perioada 15.10.2004 – 03.11.2004
Activităţi la care va participa: igienizarea şi întreţinerea imobilului în
care funcţionează centrul, întreţinerea aspectului curţii interioare prin greblarea
frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor, plantarea şi
udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de mobilier.
Activitatea urmează să fie desfăşurată.
6. IA – 15 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate neremunerată.
106
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae” şi
Centrul pentru Reintegrarea Socială a Copiilor cu Dizabilităţi
Intervalul orar: o dată la două zile (lucrătoare)– între 9.00 – 12.00, în
perioada 19.07.2004 – 01.09.2004
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
A avut loc o întrevedere la care au participat minorul însoţit de mama
sa, consilierul responsabil de caz din cadrul SRSS şi reprezentantul DPDC.
Minorul nu a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit
de instanţa de judecată. Au mai rămas de prestat 11 de ore.
7. GSI – 16 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 10.00 – 13.00
Activităţi la care s-a stabilit să participe minorul : întreţinerea
aspectului curţii interioare prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea
spaţiului verde, săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea
personalului la reparatul obiectelor de mobilier.
Până în prezent, minorul nu s-a prezentat la programul stabilit pentru
prestarea activităţii neremunerate.
8. LG – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”
Intervalul orar : Sâmbătă şi duminică – între 9.00 – 12.00. programul a
fost astfel stabilit, întrucât minorul lucrează.
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
S-a încercat convocarea minorului şi a familiei acestuia, însă adresa
emisă de Serviciu, a fost returnată.
Activitatea continuă să fie desfăşurată.
107
asistenţă şi consiliere derulate de SRSS sau de partenerii săi din comunitate.
SRSS putea să ofere sprijin în identificarea unui loc de muncă – pregătire
pentru interviu de selecţie, întocmire CV, informare despre relaţiile de muncă,
acte necesare în vederea angajării.
Pentru identificarea unui loc de muncă sau pentru includerea în
programe de calificare profesională, SRSS colaborează cu CREDO, Serviciul
Apel.
Asistenţă şi consiliere pentru persoanele drogodependente, aceştia se
puteau adresa Spitalului Titan (pe bază de protocol), Fundaţia de Îngrijiri
Comunitare şi Spitalul Obregia.
Analize medicale oferite de Fundaţia „Casa Deschisă” (protocolul
urmează a fi semnat).
Dintre cele menţionate, beneficiarii incluşi în prezentul proiect nu au
solicitat nici un fel de serviciu.
108
Toate aceste mape cu aceste materiale au fost distribuite fiecărui
beneficiar în parte.
Activităţile SRSS
În competenţa Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti intră următoarele tipuri de activităţi:
2
Conform art. 863 Cp, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate de consilierul responsabil de caz, la sediul Serviciul de
Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliul, reşedinţă sau locuinţă, precum şi
orice deplasare ce depăşeşte mai mult de 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele
obligaţii:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială
stabilită, decât în condiţiile stabilite de către instanţă;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.
109
Pentru realizarea obligaţiei minorului de a presta o activitate
neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, este semnat
un protocol de colaborare cu o instituţie de interes public.
Asistenţa şi consilierea – la cererea persoanelor condamnate, Serviciul
de Reintegrare Socială şi Supraveghere împreună cu instituţiile cu care
colaborează (instituţii publice sau ONG-uri care desfăşoară activităţi în
domeniul reintegrării sociale şi supravegherii) poate oferi asistenţă şi consiliere
pentru diferite probleme cu care se confruntă (continuarea studiilor, găsirea
unui loc de muncă, medierea relaţiilor cu familia etc.) în vederea ameliorării
acestora şi adoptării unor comportamente prosociale.
Un aspect important al activităţii de asistenţă şi consiliere îl reprezintă
dezvoltarea de programe pentru persoanele aflate în supraveghere, programe
care vizează reintegrarea socială a acestora. Aceste programe au fost iniţiate şi
dezvoltate de către Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti sau în parteneriat cu diferiţii parteneri comunitari.
Conform art. 103 Cp instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau a mai
multora din următoarele obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă,
cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în
zilele nelucrătoare şi în vacanţă.
110
În domeniul reintegrării profesionale a fost încheiat un protocol de
colaborare cu Serviciul APEL din cadrul Fundaţiei Parada, serviciu care se
ocupă cu integrarea socio-profesională a minorilor şi tinerilor.
Persoanele, în cazul cărora consilierul responsabil a sesizat un pericol
privind începerea consumului de droguri, au fost îndrumate să apeleze la
servicii specializate din comunitate (Organizaţia Salvaţi Copiii, Fundaţia
Floarea Soarelui).
Alte activităţi
Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă
Tribunalul Bucureşti este implicat în proiectul Penal Reform International –
„Dezvoltarea politicii penale privind executarea muncii în folosul comunităţii”,
în cadrul căruia se încearcă a implementă la nivel comunitar munca în folosul
comunităţii şi în activitatea Centrului Experimental de Justiţie Restaurativă, în
cadrul unui proiect desfăşurat în parteneriat între Ministerul Justiţiei – Direcţia
de Reintegrare Socială şi Supraveghere şi Fundaţia „Familia şi Ocrotirea
Copilului”, fiind finanţat de către Departamentul pentru Dezvoltare
Internaţională al Guvernului Marii Britanii şi Centrul pentru Resurse Juridice.
111
C. ARGEŞ
Veronica Băbeanu
Coordonator local PRI
112
o Includerea beneficiarului în programe speciale de consiliere
(scopul programului poate fi: responsabilizarea faţă de
propriile acţiuni şi conştientizarea consecinţelor acestora;
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, de rezolvare de
probleme şi de autocontrol; dezvoltarea abilităţilor în
procesul găsirii şi menţinerii unui loc de muncă etc.).
113
o Formare profesională;
o Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei afaceri;
o Plata indemnizaţiilor de şomaj pentru persoanele care
întrunesc condiţiile de acordare a acestora;
• Centrul de Resocializare Argeş
o Asistenţă şi consiliere pentru persoanele liberate condiţionat
(tineri cu vârsta până în 25 de ani) în vederea reintegrării lor
în societate.
• Asociaţia Tineri pentru Terra – Argeş
o Serviciul de Informare şi Consiliere vocaţională.
114
II.4 IMPLICAREA ONG ÎN OFERTA DE SERVICII
SOCIALE PENTRU PERSOANELE CARE EXECUTĂ
MUNCĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII
Carmen Fiscuci
Coordonator de proiect
Obiective generale:
• Dezvoltarea şi implementarea unui model integrat de servicii de asistare
psiho-socială care să răspundă nevoilor persoanelor condamnate la munca în
folosul comunităţii şi care să contracareze constrângerile ce limitează
procesul de reintegrare socială a acestora;
• Susţinerea şi completarea eforturilor de reintegrare socială, şcolară şi
profesională a beneficiarilor direcţi depuse de instituţiile responsabile cu
implementarea alternativelor la detenţie;
• Crearea de oportunităţi familiilor persoanelor care execută munca în folosul
comunităţii, de a sprijini reintegrarea socială a membrilor lor prin
îmbunătăţirea abilitaţilor de relaţionare în cadrul familiei,de management
financiar, rezolvare de probleme, etc;
• Atragerea atenţiei comunităţii locale asupra beneficiilor sociale a muncii în
folosul comunităţii şi asupra gradului crescut de integrare socială pe care il
presupune executarea unuei astfel de sancţiuni.
• Promovarea unor practici antidiscriminatorii la nivelul comunităţii,în vederea
reducerii efectelor stigmatizării şi marginalizării persoanelor condamnate la
MFC.
115
Obiective specifice
• monitorizarea modului de executare a pedepsei de către persoanele
condamnate la muncă în folosul comunităţii
• asistarea psihosocială a persoanelor condamnate la muncă în folosul
comunităţii pe problemele specifice identificate, în vederea evitării
comportamentului infracţional şi executării pedepsei în conformitate
cu sentinţa judecătorească
• sprijinirea acestor persoane în identificarea aptitudinilor şi intereselor
profesionale, în găsirea şi menţinerea unui loc de muncă
• integrarea/reintegrarea minorilor şi tinerilor în sistemul de învăţământ
• medierea relaţiei cu familia în scopul îmbunătăţirii/menţinerii relaţiei
dintre aceasta şi infractor
• implicarea comunităţii în susţinerea şi aplicarea programelor de muncă
în folosul comunităţii
Activităţi
2. Orientare vocaţională
• interviu pentru identificarea intereselor profesionale
• testarea psihologică a aptitudinilor profesionale
• compararea rezultatelor obţinute la testare cu profilul
meseriilor
• interviu final în scopul comunicării rezultatelor testării şi a
ariilor de competenţe de care dispune infractorul
116
• responsabilizarea clientului în vederea înscrierii şi participării
la programul de calificare profesională
• medierea cu AJOFM Cluj şi alte agenţii din comunitate în
vederea includerii clienţilor la cursuri de calificare
profesională
8. Consiliere individuală
• participarea infractorului la programul de consiliere
individuală în funcţie de nevoile identificate
117
9. Terapie de grup
• participare la programe de grup pentru reducerea violenţei,
controlul furiei, schimbării atitudinale şi comportamentale,
îmbunătăţirea abilităţilor sociale şi de rezolvare de probleme,
dezvoltare morală, etc.
118
În timp ce consilierea individuală, răspunde unor nevoi emoţionale şi de
adaptare la un stil de viaţă pro-social, consilierea de tip cognitiv-
comportamental este justificată de necesitatea conştientizării de către
beneficiari a gravităţii faptelor comise, consecinţele acestora, precum şi a
relaţiei dintre gânduri, sentimente şi comportament şi a faptului că infracţiunea
nu apare întâmplător ci este rezultatului propriilor decizii.
Programul de grup de orientare şcolară şi profesională răspunde unor nevoi
de orientare profesională care să-i ajute pe beneficiarii serviciilor să-şi dezvolte
abilităţi specifice în patru domenii de competenţă: auto-cunoaştere şi auto-
acceptare, planificarea traseului profesional, căutarea şi menţinerea unui loc de
muncă, rezolvarea de probleme şi luarea de decizii. Acest program are drept
scop pregătirea beneficiarilor pentru reintegrarea şcolară şi pe piaţa de muncă,
prin sporirea accesului la oportunităţile de muncă şi educare.
Testarea psihologică individuală cu bateria de teste BTPAC, vine în
completarea acestei activităţi de grup, prin evaluarea profilului aptitudinal
individual al beneficiarilor şi compararea acestuia cu profilele aptitudinale ale
meseriilor, în vederea orientării profesionale a acestora, prin identificarea
meseriilor adecvate profilului lor.
Programul de grup destinat dezvoltării morale este o componentă necesară
în intervenţiile ce vizează modificarea gândirii şi comportamentului de tip
infracţional, în măsura în care se conştientizează faptul că dezvoltarea şi
consolidarea sistemului de valori morale este o premisă majoră în
achiziţionarea unor comportamente prosociale.
Programul de asistare şi consiliere individuală a familiilor persoanelor
condamnate la munca în folosul comunităţii este justificată de necesitatea
asigurării unui suport prosocial şi afectiv din partea familiei, aspect important
pentru eficienţa intervenţiilor psiho-sociale de reabilitare şi includere socială a
persoanelor cu comportament infracţional, mai ales minori şi tineri. Se
urmăreşte totodată rezolvarea problemelor de natură socială şi economică a
familiei pentru ca aceasta să poată deveni un sprijin real în procesul de
integrare în comunitate a membrilor săi.
Absolvirea unor cursuri de calificare profesională oferă acestor persoane -
în special minori şi tineri -posibilitatea de a se specializa intr-o meserie de
interes, şi astfel de a avea şanse mai mari în obţinerea unui loc de muncă. De
asemenea, această oportunitate, oferă clienţilor posibilitatea de a învaţă
abilităţi utile şi de a se familiariza cu etica şi disciplina muncii respective,
pregătindu-se în acest fel pentru angajare şi menţinerea unui loc de munca .
Activităţile de identificare a unor plasamente de muncă, precum şi cele de
monitorizare a persoanelor care execută munca în folosul comunităţii, vin în
întâmpinarea şi completarea eforturilor depuse în aplicarea şi implementarea
119
alternativelor la detenţie, dar şi a celor de reintegrare socială şi supraveghere,
desfăşurate de instituţiile responsabile în domeniu.
Medierea cu instituţiile din comunitate în vederea accesării diferitelor servicii
sociale, medicale, juridice, etc, va facilita implicarea acestora în susţinerea şi
implementarea programnelor de muncă în folosul comunităţii.
Sprijinirea financiară şi materială în situaţii de criză, va spori şansele de
reabilitare socială a persoanelor cărora se adresează serviciile noastre prin
depăşirea acelor situaţii care pot fi obstacole de moment în calea integrării lor
sociale.
Programul de petrecere constructivă a timpului liber.
Pentru multe persoane cu comportament infracţional, mai ales pentru minori şi
tineri, umplerea timpului liber cu activităţi constructive şi satisfăcătoare,
reprezintă o problemă majoră. Clienţii vor fi ajutaţi să identifice activităţi de
petrecere a timpului liber astfel încât alternativele comportamentale non-
infracţionale să fie avantajate. Includerea lor în programe sportive, turistice, în
programe de art-terapie, drama terapie contribuie la creşterea încrederii în sine,
reducerea izolării şi singurătăţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi nu în ultimă
instanţă evitarea situaţiilor şi comportamentelor cu risc infracţional. În sesiunile
de consiliere individuală, persoanele asistate vor fi rugaţi să reflecteze şi să
discute cu consilierul aspecte cum ar fi: Activităţi care îmi fac plăcere, Jurnalul
activităţilor mele libere, Sentimentele mele faţă de timpul liber, Locuri
periculoase pentru mine, Unde pot afla mai multe despre activităţi de petrecere
a timpului liber,etc.
Faptul că programele de petrecere a timpului liber se desfăşoară în comunitate
şi împreună cu membrii ai comunităţii va contribui la sensibilizarea comunităţii
cu privire la persoanele care execută această sancţiune .
120
psihoterapie cognitiv comportamentală, problematizarea, ghidarea şi
sfătuirea, medierea cu alte instituţii - cu AJOFM şi alte agenţii în
vederea înscrierii la cursuri de calificare profesională şi asigurarea
unor contracte de muncă; medierea cu diverşi agenţi economici în
vederea integrării profesionale a acelor persoane care îndeplinesc
criteriile de eligibilitate, medierea cu diverse instituţii din comunitate
în vederea accesului persoanelor asistate la servicii sociale, juridice,
medicale, de petrecere a timpului liber, advocacy, etc
• metode de grup: terapia de grup cognitiv comportamentală, terapia
dramatică şi educaţională, orientare şcolară şi profesională,
chestionare, joc de rol, brainstorming, lucrul în grupuri mici, discuţii
în grup, confruntarea, crearea disonanţei cognitive, studii de caz,
dileme morale, oferirea de informaţii, expuneri, dezbaterea,
experimentare, reflectare, evaluare pre şi post-test, centrarea pe sarcină,
monitorizarea, sprijin material, sprijin financiar, oferirea de adăpost
temporar, activităţi de implicare în comunitate, excursii/tabere, activităţi
practice, activităţi de socializare, etc.
121
a) Program de restructurare cognitivă,
de dezvoltare a abilităţilor sociale şi de rezolvare de probleme
122
• învăţarea de către participanţi a modalităţilor adaptative de a face faţă
acuzaţiilor, indiferent că acestea au un fundament real sau nu.
• dezvoltarea abilităţilor de ascultare activă şi comunicare asertivă, etc.
EXEMPLIFICARE
Sesiunea 10. Cunoaşterea propriilor sentimente
Sumar şi justificare
Această sesiune explică şi subliniază abilităţile de cunoaştere a propriei
personaliăţi învăţate în ultimele 5 lecţii despre „autoschimbarea cognitivă ”.
Mulţi infractori au nevoie de o practică suplimentară pentru identificarea
propriilor sentimente. Acest capitol pregăteşte terenul pentru următoarele două
sesiuni referitoare la abilităţile sociale: Înţelegerea sentimentelor celorlalţi şi
Răspunsul la sentimentele celorlalţi.
Aceste trei sesiuni constituie o scurtă explorare a exerciţiilor de empatie.
Concepte şi definiţii
Sentimentele sunt emoţii şi senzaţii fiziologice.Trăim diferite sentimente
aproape tot timpul dar de cele mai multe ori nu le dăm atenţie.
Obiective
În urma acestor sesiuni participanţii vor:
1. înţelege importanţa abilităţii sociale numite „cunoaşterea propriilor
sentimente”
2. învăţa paşii pentru „cunoaşterea propriilor sentimente”
123
3. pune în aplicare paşii spre „cunoaşterea propriilor sentimente” în
situaţii din viaţa de zi cu zi
Conţinutul sesiunii
124
ANEXA
Cunoaşterea propriilor sentimente
1. Daţi-vă seama ce se întâmplă în corpul dvs. şi cum ar putea
acest lucru să vă ajute să înţelegeţi ceea ce simţiţi.
2. Identificaţi ce s-a întâmplat şi ce v-a făcut să simţiţi în acel
mod
3. Spuneţi cum aţi putea numi sentimentul
Se exemplifică abilitatea socială de către conducătorii de grup.
Scenariu:
Ionel tocmai m-a acuzat că i-am luat ţigara şi vreau sa îl lovesc. Simt o senzaţie
vagă, intensă, şi pe care vreau să o identific. Probabil este vorba despre furie.
Faţa mea este roşie şi fălcile îmi clănţăne, am crampe în stomac.
Cei doi traineri interpretează scenariul, urmând paşii abilitaţii în ordine. ( Toţi
paşii sunt paşi de gândire) În timpul jocului de rol se vor identifica toate
reacţiile fizice precum: faţa roşie, pumnii strânşi, dinţii încleştaţi (orice reacţie
fizică ce poate fi asociată furiei).
Se repetă de asemenea motivul care a produs acea stare – emoţia de la pasul 2 =
acuzat pe nedrept
125
Un membru la grupului va urmări primul pas şi va observa cât de bine ………..
intră în pielea personajului şi cum face legătura între reacţiile fizice care l-au
ajutat sa îsi dea seama despre ce sentimente este vorba.
Un al membru al grupului va urmări pasul 2 şi va observa dacă …………… îşi
dă seama ce s-a întâmplat şi ce l-a făcut să se simtă într-un anume fel. Va fi
atent dacă îşi pune mâna la cap, deoarece este un „pas de gândire”.
Un al treilea participant va observa pasul 3, ca să vezi dacă …… a identificat
sentimentul.
Daţi fiecărui participant şansa să analizeze un pas. Începeţi jocul de rol,
asigurându-vă că actorul principal respectă paşii abilităţii întocmai. Dacă nu o
face, opriţi jocul de rol, daţi din nou instrucţiunile şi începeţi din nou.
Activitatea 7. Tema
Până la următoarea întâlnire rugaţi participanţii la grup să pună în practică ceea
ce au învăţat: Aveţi aici o foaie cu tema de acasă. Toţi vom completa prima
parte aici , şi individual pînă la întîlnirea următoare, veţi completa a doua parte,
după ce aţi exersat abilitatea în situaţia pe care aţi descris-o.
Distribuiţi foaia cu tema. Completaţi prima parte acum (1 şi 2). Amintiţi-le să
completeze ultima parte (1-7), după ce au exersat abilitatea
Activitate 9. Rezumat
Data viitoare când ne întâlnim, vom avea ocazia să verificăm temele şi să
vedem cât de bine aţi reuşit să exersaţi abilitatea de săptămâna aceasta:
cunoaşterea propriilor sentimente. Data viitoare vom învaţa despre o abilitatate
nouă.
126
b) Program de consiliere vocaţională
127
ANEXE
128
6. Nu există locuri de muncă adevărate în zona mea
7. Niciodată nu am fost bun la interviu
8. Am dificultăţi în folosirea telefonului
9. Am dificultăţi cu întocmirea CV-ului
10. Soţia(soţul) are nevoie de mine acasă
11. Nici unul dintre prietenii mei nu are loc de muncă
12. Îmi place libertatea de a nu avea un loc de muncă
Nume……………………………………….
Data…………..
Instrucţiuni
Ceea ce urmează este o listă de probleme cu care oamenii se confruntă uneori
- probleme legate de muncă , bani , sănătate , familie , etc
Citeşte lista următoare încet şi cu aţentie.
Pentru fiecare problemă există trei numere 1,2,3 care corespund în ordine
crescătoare următoarelor variante : “problema gravă” , “problemă” , şi “nu este
o problemă”.Pentru fiecare enunţ, alege răspunsul care ţi se potriveşte cel mai
bine , bifând numărul corespunzător.
EXEMPLE
1. Nu mi-a placut nici un loc de muncă pe care l-am avut 3
2. Nu mă descurc la un loc de muncă 2
3. Nu ştiu ce să fac pentru a obţine un loc de muncă 1
Pentru persoana din acest exemplu faptul că nu i-a plăcut nici unul din locurile
de muncă avute nu reprezintă o problemă, în timp ce a se descurca la locurile
de muncă avute este o problemă , iar a şti cum să obţină un loc de muncă este o
problemă gravă.
Scopul acestui chestionar este de a te face capabil să identifici problemele tale ,
identificare pe baza căreia, după discuţii cu consilierul tău, vei putea să-ţi
stabileşti un plan de acţiune pentru viitor.Deci , te rog să bifezi varianta aleasă
pentru fiecare enunţ iar atunci când ajungi la sfîrşit , dacă există alte probleme
care nu sunt pe listă, scrie-le la sfârşitul chestionarului.
Mulţumesc.
129
MUNCA
1. Nu mi-a plăcut nici un loc de muncă pe
care l-am avut 1 2 3
2. Nu mă descurc într-un loc de muncă 1 2 3
3. Nu ştiu cum să fac ca să obţin un loc de muncă 1 2 3
4. Nu pot să obţin locul de muncă pe care îl doresc 1 2 3
5. Nu ştiu ce fel de loc de muncă (meserie)
mi-ar plăcea cel mai mult 1 2 3
6. Nu mă înţeleg bine cu oamenii cu care lucrez 1 2 3
7. Nu-mi place să mi se spună ce să fac la
locul de muncă 1 2 3
8. Prietenii mei au loc de muncă
mai bun decât mine 1 2 3
9. Niciodată n-am fost apreciat pentru munca
pe care am depus-o 1 2 3
10. Găsesc munca mea drept dificilă 1 2 3
11. Niciodată nu am fost recompensat pe
măsura muncii pe care am depus-o 1 2 3
12. Este dificil să ajung la locul de muncă la timp 1 2 3
13. Locul de muncă este prea uşor şi plictisitor 1 2 3
14. Nu vreau să lucrez 1 2 3
15. Cei mai mulţi dintre prietenii mei nu lucrează 1 2 3
16. Părinţilor mei nu le place munca pe care o fac 1 2 3
17. Am nevoie de mai multă educaţie şi pregătire 1 2 3
18. Mi-e teamă să nu-mi pierd locul de muncă 1 2 3
19. Mi-e teamă să nu devin şomer în viitor 1 2 3
BANI
1. Nu prea înţeleg aspectele legate de bani 1 2 3
2. Nu am suficienţi bani 1 2 3
3. Niciodată nu am avut suficienţi bani 1 2 3
4. Nu ştiu cum să obţin bani suficienţi 1 2 3
5. Am datorii 1 2 3
6. Nu ştiu cum aş putea să câştig mai mulţi bani
decât câştig acum 1 2 3
7. Oamenii pe care îi cunosc pot să câştige
mai mulţi bani decât mine 1 2 3
8. Nu ştiu cum să-mi administrez banii 1 2 3
9. Este dificil pentru mine să economisesc bani 1 2 3
10. Trebuie să lucrez peste programul normal
130
pentru a avea suficienţi bani 1 2 3
11. Nu-mi place să fiu dependent de alţi
oameni în privinţa banilor 1 2 3
12. Banii sunt foarte importanţi pentru mine 1 2 3
13. Sunt îngrijorat de bani în ceea ce priveşte
viitorul 1 2 3
14. Nu am suficienţi bani pentru a mânca adecvat 1 2 3
15. Nu am suficienţi bani pentru a mă distra 1 2 3
16. Nu am suficienţi bani pentru
a-mi întreţine familia 1 2 3
Fişă de lucru: Aveţi listate mai jos calităţile pe care angajatorii le apreciază la
un angajat. Bifaţi în dreptul calităţii pe care consideraţi că o aveţi; vă va ajuta
să vă evaluaţi capacitatea de a putea ocupa şi menţine un loc de muncă din
perspectiva calităţilor pe care le deţineţi. Ierarhizaţi primele cinci pe care le
consideraţi mai importante.Adăugaţi altele, dacă credeţi că lista este incompletă
• Adaptare la schimbare
• Iniţiative în realizarea sarcinilor
• Calm
• Fermitate în apărarea principiilor
• Loialitate
• Sinceritate
• Toleranţă
• Spirit de observaţie
• Capacitate de a-şi planifica singur munca
• Exprimare clară
• Bună dispoziţie
• Entuziasm în muncă
• Capacitate de a dobândi cu uşurinţă deprinderi noi
• Respect faţă de colegi
• Discreţie
• Eficienţă în realizarea sarcinilor de muncă
131
• Onestitate
• Adaptabilitate la munca de echipa
• Responsabilitate pentru munca realizată
• Capacitate de decizie
• Conştiinciozitate
Această listă te va ajuta să-ţi identifici abilităţile; bifează –le pe cele care-
ţi corespund şi adaugă ce mai consideri că este necesar:
A. abilităţi practice B. abilităţi de gândire
1. pot confecţiona lucruri 1.pot rezolva
probleme
2. pot face reparaţii simple la instalaţii 2.pot folosi
calculatorul
3. pot sa gătesc 3.pot să lucrez cu cifre
4. mă pricep la grădinărit 4.pot să iau decizii uşor
5. pot să decorez 5.înţeleg cărţile pe care le
citesc
6. pot face reparaţii simple la radio şi Tv 6.pot să-mi organizez
munca
7. pot schimba o anvelopă sau uleiul la motor 7.ştiu cum să obţin
informaţii
8. pot lucra cu maşina de găurit, polizorul 8.am imaginaţie
9. pot lucra cu maşina de cusut 9.pot face un program pe
calculator
10. pot repara mobila 10.pot utiliza un
program de contabilitate
11………
11………………………..
12……………
12……………………
132
C.abilităţi sociale D.abilităţi de petrecere
a timpului liber
1. îi pot învăţa cu uşurinţă pe copii 1.fac sport
2. am simţul umorului 2. am hobby-uri
3. pot să creez relaţii 3. colind librăriile
4. pot să ajut oamenii cu probleme 4. ştiu să dansez
5. pot sa întreţin o conversaţie 5. îmi place să citesc
6. mă înţeleg bine cu persoanele dificile 6. cânt la un instrument
muzical
7. pot să ascult punctele de vedere ale altora 7. mă duc des la concerte
8. pot să dau/să primesc afecţiune 8. mi-ar place să joc într-
o piesă de teatru
9. pot conduce o discuţie de grup 9. pot face o pictură,
acuarelă, sculptură
10. îi pot învăţa cu uşurinţă pe adulţi 11. pot scrie povestiri sau
poezii
11…………………………
12………………………
13…………………………….
Fişă de lucru:
133
PREGĂTIRE PENTRU INTERVIU – sesiune de lucru
2. Abilităţi necesare.
134
5. Este munca dificilă sau imposibil de realizat pentru tine? De ce?
12. Îţi oferă timp pentru familie şi pentru activităţi de timp liber?
135
c) Program de dezvoltare morală
Sesiunile vizează:
• Explicarea etapelor în dezvoltarea morală
• Evaluarea stadiului moral iniţial al participanţilor
• Analiza diferitelor stadii morale
• Prezentarea unor studii de caz, care conţin dileme morale
• Internalizarea valorilor morale (cinste, cooperare, prietenie, iubire, etc.)
• Exersarea unor comportamente corespunzătoare diferitelor stadii morale
pe baza unor situaţii concrete
• Analiza diferenţelor dintre comportamentele iresponsabile şi
responsabile din perspectiva valorilor implicate, etc.
136
B. ASOCIAŢIA ALTERNATIVE SOCIALE
137
• Program de susţinere în vederea definitivării studiilor
138
grup. Numărul şedinţelor de consiliere din acest program va fi în strânsă
legătură cu nevoile exprimate ale clientului, gradul său de motivare şi
particularităţile sale individuale.
Un alt element esenţial este medierea relaţiei cu familia. Acest tip de
mediere se realizează în cele mai multe din proiectele desfăşurate de
Asociaţia Alternative Sociale.
139
C. FUNDAŢIA PRO-PROBAŢIUNE DEJ
1. Scopul programului
2. Obiectivele proiectului
3. Grup ţintă
4. Durata
5. Activităţile proiectului:
- Medierea conflictelor;
- Consiliere familială;
- Consiliere individuală a persoanei condamnate la muncă în folosul
comunităţii;
- Monitorizarea rezultatelor;
- Evaluarea.
140
Aceste activităţi vizează:
- imbunatăţirea abilităţilor pro-sociale şi de comunicare;
- dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de autocontrol;
În cadrul activităţilor de Consiliere familială şi Consiliere individuală a
persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii, în funcţie de nevoile
descoperite la nivel de individ şi în raport cu particularităţile fieăarui caz în
parte, beneficiarii vor fi sprijiniţi în:
- găsirea unui loc de muncă – atât beneficiarii MFC cât şi membrii
familiilor acestora;
- continuarea studiilor -motivarea clientului, medierea relaţiei cu şcoala,
suport pentru prevenirea abandonului şcolar – beneficiarii MFC;
- calificare/recalificare şi inserţie profesională-motivarea clientului,
consiliere vocaţională, medierea cu agenţii de calificare profesională şi
cu angajatorul – beneficiarii MFC şi membrii familiilor acestora.
6. Rezultatele aşteptate:
7. Parteneri
- SRSS Cluj
- Primăria Dej
- ALOFM Dej
- Judecătoria Dej
- Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej
- Poliţia Dej
- Grup Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej
- Grup Şcolar SOMEŞ Dej
- ONG-uri locale
141
D. ASOCIAŢIA TÂRGOVIŞTE SPRE EUROPA
Obiective urmărite :
• Îmbunătăţirea accesului la echitate socială pentru persoanele
condamante la muncă în folosul comunităţii, prin creşterea numărului de
informaţii disponibile referitoare la drepturile acestora
• Sprijinirea persoanele condamante la munca în folosul comunităţii, în
exercitarea drepturilor civile şi sociale şi obligaţiilor lor şi rezolvarea
unor probleme complexe prin furnizarea de informaţii,consiliere şi
sprijin concret în rezolvarea problemelor în următoarele domenii:
sănătate, asistenţă socială, asigurări sociale, raporturi de muncă,
protecţia consumatorului, drepturi şi obligaţii civile, regimul proprietăţii,
impozite şi taxe, învăţământ, procedura notarială, protecţia copilului,
servicii publice, servicii ale ONG.
• Sprijin în reintegrarea socială a persoanelor condamante la munca în
folosul comunităţii prin oferirea, serviciilor de informare şi consiliere,
gratuite, independente faţă de interesele politice, religioase, de afaceri,
sau de orice alt fel, imparţiale şi nediscriminatorii, confidenţiale,
accesibile, fară discriminare de sex, etnie, vârstă, poziţie socială
• Oferirea de sprijin şi advocacy persoanelor condamante la munca în
folosul comunităţii în rezolvarea cazurilor de urgenţă şi a cazurilor
dificile.
• Creşterea gradului de informare privind piaţa forţei de muncă
• Reintegrarea profesională prin servicii de mediere şi plasare
142
• necunoasterea tenicilor de căutare, ocupare sau păstrare a unui loc de
muncă
• incompatibilitatea aptitudinilor socio-profesionale cu calificarea
dobândită prin şcoală, cât şi cu aspiraţiile specifice vârstei;
• lipsa informaţiei privind drepturile şi obligaţiile salariatului;
• lipsa experienţei profesionale;
• carenţe ale sistemului de învăţământ;
Cauze subiective:
• lipsa motivaţiei pentru integrarea în piaţa muncii;
• deficienţe educaţionale şi de comportament;
• lipsa de încredere în forţele proprii datorată lipsei de experienţă de
viaţă şi experienţei antisociale avute;
• dezorientare datorată schimbării statutului de la consumator (elev) la
potenţial producător de bunuri sau servicii;
• psihologie specifică vârstei în abordarea fenomenului reintegrării pe
piaţa muncii;
• descurajarea rapidă în faţa eşecului;
• lipsa de perseverenţă.
• manifestări de excludere şi respingere socială a funcţionarilor publici ,
discriminare
Imposibilitatea reintegrării rapide sociale şi pe piaţa muncii a tinerilor
condamnaţi la muncă în folosul comunităţii duce la autoexcluderea socială într-
un moment total nepotrivit al evoluţiei lor. Rezultatul imediat este blazarea
precoce, dispariţia idealurilor, a motivaţiei realizării profesionale. Energia
specifică vârstei este canalizată spre manifestări antisociale în dorinţa de
afirmare şi obţinere de mijloace de subzistenţă.
Un efect destul de frecvent întâlnit este implicarea într-un procent important a
tinerilor din grupul ţintă în aşa numita "muncă la negru", unde pentru perioade
scurte se obţin venituri mulţumitoare pentru nevoile unei persoane fără obligaţii
sociale deosebite.
Efectele negative ale acestei practici nu sunt conştientizate de subiecţi:
• salarizare sub salariul minim pe economie;
• lipsa asigurării de sănătate;
• lipsa protecţiei sociale în cazul pierderii locului de muncă;
• imposibilitatea acumulării vechimii în muncă;
• instabilitatea locului de muncă
• imposibilitatea de a beneficia de drepturile sale de salariat potrivit
legii;
143
Toate aceste cauze şi efecte se manifestă pregnant la categoria delicvenţilor
condamnaţi la munca în folosul comunităţii, într-un moment în care pornirea
defectuoasă în viaţă poate duce la o continuare cu efecte nedorite:
• şomaj de lungă durată;
• excludere socială;
• excludere familială;
• alcoolism, violenţă;
• delincvenţă, infracţionalitate.
144
declanşează mici campanii de advocacy pentru rezolvarea cazurilor de urgenţă
sau dificile
Consilierul urmăreşte următorii paşi:
• alegerea problemei specifice
• cercetarea problemei
• elaborarea unui plan de acţiune
• alegerea strategiilor optime
• utilizarea tacticilor adecvate
• contopirea tuturor elementelor distincte într-un întreg: elaborarea unei
strategii
În plan practic consilierii ATE contactează telefonic persoane din instituţiile
publice, stabilesc întâlniri şi planuri de acţiune comune pentru rezolvarea
problemei beneficiarului.
De câte ori este cazul condamnatul este însoţit de consilier în demersurile pe
care le face pentru exercitarea anumitor drepturi sau pentru obţinerea diverselor
acte necesare în planul de reintegrare stabilit.
145
muncii. Totodată acesta se deplasează în teren pentru a căuta locuri de muncă
vacante şi pentru a stabili de comun acord cu agentul ceconomic data, ora, şi
locul unde va avea loc interviul de angajare.
În urma obţinerii unui minim de informaţii de la beneficiarii – persoane aflate
în căutarea unui loc de muncă, respectiv condamnaţii la munca în folosul
comunităţii, agentul de ocupare prezintă ofertele de loc de muncă beneficiarului
în vederea stabilirii gradului de compatibilitate conditiilor postului cu abilităţile
şi aspiraţiile acestuia. Se au în vedere, motivaţia pentru muncă, vârsta,
calificarea, abilităţile rezultate din test, nivelul intelectual,dorinţa beneficiarului
de a participa la interviul de angajare.
Evoluţia profesională a beneficiarilor este monitorizată permanent atât prin
contactarea telefonică a angajatorilor cât şi prin stabilirea unor noi întâlniri cu
beneficiarii.
146
E. FUNDAŢIA SFINŢII ÎMPĂRAŢI
CONSTANTIN ŞI ELENA
Tela Mocanu
Coordonator Local
Obiective:
A- Reducerea numărului de persoane care săvârşesc infracţiuni prin
prevenţia delincveţtei juvenile, în judetul Vrancea;
B- Înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor centrului de reintegrare socială a
celor care execută munca în folosul comunităţii;
C- Mediatizarea şi informarea ofertanţilor de servicii respectiv locuri de
muncă cu privire la modul de aplicare a legii executării pedepselor.
Activităţi:
A.
• editarea de pliante şi materiale informative în scopul conştientizării
efectelor şi implicatiilor sociale ale comportamentelor deviante;
• organizarea de întâlniri la nivel local între persoanele care execută
munca în folosul comunităţii şi factorii de decizie din comunitate;
• medierea conflictelor familiale, medierea muncii şi a relaţiilor de grup;
• servicii de consiliere psihologică, juridică şi asistenţială.
B.
• transformarea actualului Birou de activitate al grupului local de
coodonare în Centru de Reintegrare a Persoanelor care au săvârşit
infracţiuni prin scrierea de noi propuneri de finanaţare şi atragerea de
noi fonduri;
• acordarea de servicii de mediere în muncă, asistenţă socială, consiliere
psihologică şi juridică persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi
execută muncă în folosul comunităţii.
C.
• organizarea de seminarii judeţene, ateliere de lucru şi întâlniri la nivel
local între membrii comunităţii care pot oferi locuri de muncă în
scopul mediatizării şi prelucrării informaţiilor, al transferului de know-
how;
• editarea şi diseminarea de material publicitar, informativ.
147
Metode:
• Încheierea de parteneriate între fundaţie, SRSS, Primării, Tribunal,
Judecătorii, Parchete, Agenţi economici, metodă care va facilita
comunicarea şi acordarea serviciilor pentru persoanele care au săvârşit
infracţiuni şi aplicarea legii în acest domeniu.
• Valorificarea actualului potenţial logistic şi de spaţiu pe care îl
detine fundatia, a cadrelor S.R.S.S.şi a celor din organizaţie în
activităţile desfăşurate;
• Deplasarea în mediile favorizante delincvenţei juvenile şi
distribuirea de material informativ, oferirea de servicii de
consiliere, mediere a conflictelor,prin tehnici specifice profesionale;
• Contactarea şi facilitarea întâlnirilor dintre toţi factorii de
răspundere în aplicarea şi executarea pedepselor , prin punerea ,,faţă în
faţă’’
Grup ţintă:
Persoane care sunt potenţial delincvenţi, persoane care au săvârşit
infracţiuni, şi toţi reprezentanţii instituţiilor care aplică legea executării
pedepselor, ong-uri.
148