Sunteți pe pagina 1din 148

DEZVOLTAREA MUNCII ÎN FOLOSUL

COMUNITĂŢII

ROMÂNIA ÎN CONTEXT EUROPEAN


2
Cuprins

I. Munca neremunerată în folosul comunităţii în câteva


state europene 5
I.1 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Anglia
şi Ţara Galilor 9
I.2 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Belgia 19
I.3 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Republica Cehă 32
I.4 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Franţa 57
I.5 Prezentarea sistemului de muncă în folosul societăţii în Suedia 72

II. Munca în folosul comunităţii în România 82


II.1 Dimensiunea expresivă şi utilitară a muncii în folosul
comunităţii 82
II.2 Cadru legislativ 84
II.3 Dezvoltarea potenţialului instituţiilor comunităţii
de a sprijini reintegrarea socială a persoanelor
condamnate la munca în folosul comunităţii 96
A. Arad 96
B. Bucureşti 103
C. Argeş 112
II.4 Implicarea ONG în oferta de servicii sociale pentru
persoanele care execută muncă în folosul comunităţii 115
A. Prison Felloowship Romania – Cluj 115
B. Asociaţia Alternative Sociale – Iaşi 137
C. Fundaţia Pro Probaţiune – Dej 140
D. Asociaţia Târgovişte spre Europa – Târgovişte 142
E. Fundatia Sfintii Imparati Constantin şi Elena – Focşani 147

3
4
I. Munca neremunerată în folosul comunităţii
în câteva state europene

Prin conţinutul său dual - punitiv şi educativ – munca neremunerată în folosul


comunităţii prezintă un potenţial imens pentru politicile penale ale secolului
XXI. Dacă ne-am aştepta ca originea acestei pedepse să fie îndepărtată, vom
constata cu surprindere că, în Europa cel puţin, aceasta a fost consacrată
legislativ destul de târziu, la sfârşitul anilor ’70. Consacrarea în practica
instanţelor a fost şi mai târzie, cele mai multe jurisdicţii înregistrând o utilizare
frecventă a acestei pedepse/obligaţii abia după câţiva ani de la adoptarea noii
legislaţii.
În contextul creşterii alarmante a populaţiei penitenciare din anii '60, '70 în mai
toate ţările europene, s-a pus problema introducerii sau extinderii măsurilor şi
sancţiunilor comunitare, cum ar fi: monitorizarea electronică, medierea
victimă-infractor, amânarea pronunţării pedepsei sau a executării acesteia,
suspendarea condiţionată sau sub supraveghere, etc. Printre acestea, un loc
special l-a ocupat de la început munca neremunerată în folosul comunităţii.
Acest tratament privilegiat s-a datorat în mare parte faptului că publicul şi, în
ultimă instanţă, instanţele percepeau celelalte sancţiuni comunitare ca pe acte
de clementă, ca şanse în plus acordate infractorului. Munca neremunerată în
folosul comunităţii, în schimb, conţine o importantă conotaţie punitivă:
infractorului i se cere să muncească neplătit sub privirile comunităţii pe care a
prejudiciat-o. În acelaşi timp, această pedeaspă are avantajul că este alternativă
la închisoarea, deci contribuie la descongestionarea penitenciarelor. Înlocuirea
„paturilor cu scaune” (Belgia) şi, deci, crearea unei alternative ieftine la
închisoarea pe termen scurt a reprezentat cel mai important argument în
favoarea introducerii muncii neremunerate în folosul comunităţii în mai toate
sistemele sancţionatoare din Europa.
În rândul acestor state, un loc distinct îl ocupă Belgia, unde această obligaţie se
impune în mare parte infractorilor care au comis fapte de gravitate medie.

Chiar dacă se denumeşte diferit (muncă de interes general, pedeapsă în


comunitate sau serviciu comunitar), munca neremunerată în folosul comunităţii
reprezintă de fapt fie o pedeaspă principală (Marea Britanie, Franţa, Cehia), fie
o obligaţie de supraveghere (Suedia şi Belgia), fie o măsură provizorie (Belgia).
Excepţie de la această regulă face Franţa, unde „munca în interes general”
poate fi atât pedeapsă principală, obligaţie de supraveghere cât şi pedeapsă
complementară aplicată la infracţiuni rutiere.
Scopul pedepsei este în toate statele supuse analizei de a înlesni reintegrarea
socială a infractorilor, în special a celor minori şi tineri. Din păcate, în
5
standardele de executare a muncii neremunerate în folosul comunităţii este
accentuată latura punitivă, cea de prestare a muncii neplătite. Din prezentările
ţărilor cuprinse în acest studiu numai în Belgia şi Marea Britanie aspectul
educativ este evidenţiat. Astfel, în Marea Britanie 10 % dintre orele de muncă
trebuie să fie utilizate în cadrul unor programe de învăţare. Mai mult decât atât,
în Belgia orele petrecute în programe educative pot fi considerate ca ore de
muncă prestată. Combinarea pedepsei cu programe de susţinere socială sau
educative reprezintă cea mai bună cale de urmat în executarea muncii
neremunerate, aşa cum arată o multitudine de cercetări realizate în Marea
Britanie. Aceste concluzii se pare că vor influenţa semnificativ practica în
câteva state din Europa (Belgia şi Marea Britanie).
Deşi au avut momente diferite de consacrare legislativă a muncii neremunerate
în folosul comunităţii (Suedia -1993, Franţa – 1983, Belgia 1965, Cehia -
1996), cele mai multe state au urmat exemplul Marii Britanii în ceea ce priveşte
modul de aplicare şi executare a acestei pedepse / obligaţii. Intrarea în vigoare a
fost de cele mai multe ori precedată de experimente (Marea Britanie, Suedia şi
Belgia), care au durat uneori şi 3 ani (Suedia).
Între momentul intrării în vigoare a pedepsei şi momentul în care aceasta a fost
aplicată în mod semnificativ în practica instanţelor s-a scurs, de asemenea, un
interval de timp important. Din această perspectivă – a aplicării - se poate
afirma că munca neremunerată în folosul comunităţii reprezintă apanajul
sfârşitului de secol XX. În cele mai multe jurisdicţii, această pedeapsă are acum
o pondere de aprox. 25 % din totalul pedepselor aplicate de instanţă. Tendinţa
generală în Europa este de creştere a acestei ponderi în economia sancţiunilor
aplicate de instanţă, excepţie făcând Franţa, unde, datorită unor mecanisme
administrative de punere în executare a pedepsei, numărul acestora pare să
scadă.

Munca neremunerată în folosul comunităţii are în vedere în principal minori şi


tineri, elevi, studenţi aflaţi la prima abatere penală şi care nu au comis fapte
grave. Statisticile arată că, în practică, este aplicată îndeosebi pentru fapte cum
ar fi vătămare corporală şi furt.

Ca măsură provizorie sau educativă, munca neremunerată se poate aplica


minorilor şi de către procuror (Belgia), dar numai cu consimţământul
minorului. În restul statelor, munca neremunerată, fie că este pedeapsă, fie că
este obligaţie de supraveghere, se poate aplica numai de către instanţă după
verificarea a cel puţin două precondiţii: inculpatul să îşi exprime
disponibilitatea de a munci neplătit (să consimtă) şi să fie apt din punct de
vedere medical în acest sens. După anul 2000, consimţământul inculpatului nu
mai este necesar în Marea Britanie. În ceea ce priveşte cea de-a doua

6
precondiţie, în general, se consideră aptă din punct de vedere medical persoana
care îşi poate îndeplini sarcinile obişnuite la locul de muncă: să respecte
programul de lucru, să nu consume alcool la locul de muncă, să se poată
deplasa, etc. Uneori, se solicită o evaluare medicală la începutul executării
(Franţa).
Deşi, nu există o cerinţă procedurală de a solicita un referat de evaluare din
partea serviciilor de probaţiune înainte de pronunţarea unei astfel de pedepse, în
cele mai multe state s-a format o practică de a solicita punctul de vedere al
acestor servicii înainte de pronunţare.

Pedeapsa sau obligaţia de a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii


constă în efectuarea unui anumit număr de ore de muncă neplătită, stabilit de
lege, ce variază între 40 şi 400 (în Cehia) într-un anumit interval de timp ce se
întinde uneori pe întreg termenul de încercare, iar alteori la 1 an de la
rămânerea definitivă a sentinţei judecătoreşti. De obicei, minimul şi maximul
numărului de ore se înjumătăţesc la minori. Acolo unde numărul maxim de ore
nu este prevăzut de lege, practica a fost cea care le-a limitat. Este cazul Belgiei,
unde numărul maxim de ore este de 150 ore în partea franceză şi 200 în cea
flamandă.

Un alt aspect reglat de practică uneori în contradicţie cu procedura legală, este


autoritatea care stabileşte locul de muncă şi natura activităţiilor. Legal, în cele
mai multe state cuprinse aici, judecătorul stabileşte aceste detalii de executare,
considerându-se că pedeapsa nu constă doar în efectuarea unui anumit număr
de ore în beneficiul comunităţii, ci în efectuarea acestora într-un anume loc şi
desfăşurând anumite activităţi. În practică, însă, s-a conturat o altă procedură în
care rolul instanţei sau a judecătorului delegat cu executarea pedepsei (Franţa)
s-a restrâns doar la a aviza propunerile venite din partea serviciului de
probaţiune. Cu aceasta am anticipat deja care este autoritatea de implementare,
respectiv serviciul de probaţiune. Excepţie de la această regulă o face Belgia
unde autoritatea de implementare în ceea ce priveşte minorii este departamentul
de protecţie a minorilor.

În ceea ce priveşte locul de executare a muncii neremunerate în folosul


comunităţii avem, în sfârşit, un consens, şi anume: instituţii de interes public
sau organizaţii neguvernamentale. De cele mai multe ori aceste instituţii se
regăsesc pe anumite liste ţinute fie de instanţă, fie de serviciul de probaţiune.
Relaţia între serviciul de probaţiune şi aceste agenţii, atât în ceea ce priveşte
disponibilitatea acestora de a oferi locuri de muncă, cât şi în ceea ce priveşte
executarea propriu-zisă a pedepselor variază de la unele înţelegeri locale, până
la proceduri stricte, cu termene şi responsabilităţi clare (Cehia). În Franţa

7
fiecare agenţie, numită sugestiv „organizaţie gazdă”, are o fişă de prezentare
destul de amplă care să îi susţină seriozitatea şi rigurozitatea. Cel care
supraveghează modul în care condamnatul îşi respectă obligaţiile este în cele
mai multe jurisdicţii ofiţerul de probaţiune.

Natura activităţii desfăşurate se pare că s-a cantonat în zona curăţării spaţiilor


verzi şi a vopsirii stâlpilor. O practică creativă în acest sens au în continuare ţări
precum Marea Britanie şi Franţa. În Marea Britanie, condamnaţii la pedeapsă în
comunitate pot fi implicaţi în activităţi de turism, istorie locală sau reciclarea
deşeurilor, iar în Franţa a fost imaginat un program prin care aceştia se pot
implica în acţiuni de sprijinire a victimelor accidentelor rutiere.
O constantă este reprezentată de faptul că aceste activităţi sunt fie necalificate,
fie nu sunt prestate în mod obişnuit de nimeni. Această regulă este de natură de
prevină orice tulburări pe piaţa forţei de muncă în zonele unde se execută
această pedeapsă.

Procedura de revocare este uneori reglementată foarte strict (Franţa), iar alteori
destul de vag, oferind instanţei libertate totală în apreciere. Munca
neremunerată se revocă fără excepţie în cazul în care condamnatul comite alte
fapte penale. Alte abateri sunt sancţionate, în funcţie de gravitatea lor, cu
avertisment sau cu sesizarea instanţei de către serviciul de probaţiune sau de
către procuror (Suedia) în vederea revocării. În Cehia există chiar şi un algoritm
de transformare a orelor neefectuate în zile de închisoare (o zi de închisoare
pentru 2 ore neefectuate).

Munca neremunerată în folosul comunităţii se consideră executată dacă orele


de muncă au fost efectuate în intervalul de timp stabilit de instanţă sau de lege.
În Belgia, dacă a fost aplicată de procuror ca măsură provizorie, aceasta nu se
consemnează în cazierul judiciar. În rest, sancţionarea infractorilor cu această
pedeapsă se menţionează în cazierul judiciar.

Se poate concluziona că tendinţa generală în statele europene analizate este de a


utiliza această pedeapsă/obligaţie din ce în ce mai frecvent şi de a o asocia în
practică şi cu alte măsuri sau obligaţii, care fie să asigure condamnaţilor un
suport social, fie să răspundă la alte nevoi criminogene, cum ar fi de a urma un
tratament de dezintoxicare în cazul consumatorilor de droguri. Având în vedere
evoluţia aplicării în practică a acestei pedepse se poate estima că în scurt timp
această pedeapsă va înlocui pedeapsa cu închisoare din ce în ce mai lungă.

Ioan Durnescu
11 noiembrie 2004

8
I.1 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Anglia
şi Ţara Galilor

John Harman
Consilier de probaţiune

I.1.1 Sistemul sancţionator în Anglia şi Ţara Galilor

Ministerul Afacerilor Interne (în România, echivalentul Ministerelor


Administraţiei şi Internelor, precum şi al Justiţiei, n. edit.) descrie principiile
care stau la baza stabilirii pedepselor în Anglia şi Ţara Galilor, după cum
urmează :
• Protecţia publicului;
• Pedepsirea infractorilor având în vedere că pedeapsa trebuie să fie pe
măsura faptei comise;
• Reducerea ratei infracţionalităţii;
• Descurajarea infractorilor;
• Punerea infractorilor în imposibilitatea de a mai comite fapte
reprobabile, în anumite cazuri prin izolarea acestora de societate;
• Reformarea, reabilitarea infractorilor şi promovarea spiritului
reparatoriu faţă de victimă ;

Pentru infracţiuni mai puţin grave, instanţa poate impune o achitare sau o
achitare condiţionată, ca şi o amendă. În cazul infracţiunilor foarte grave, se
poate aplica pedeapsa cu închisoarea (pentru adulţi) şi măsura de plasare în
detenţie cu instruire (pentru infractori de vârste mai mici). În cazul unor
infracţiuni care sunt destul de grave, dar unde s-ar putea ca pedeapsa cu
închisoarea să nu fie necesară imediat, există o mare gamă de pedepse care
presupun rămânerea infractorului în comunitate pentru aceia care ar putea
necesita, pe lângă pedeapsă, şi o formă de reabilitare.

Principalele pedepse executate în comunitate, care se pot lua în considerare în


cazul infractorilor adulţi sunt următoarele:

• Ordinul de reabilitare în comunitate (înainte cunoscută sub denumirea


de ordinul de probaţiune). (în sistemul englez, se face o clară distincţie
între ordin – în loc de pedeapsă - şi sentinţă – pedeapsă. n. edit.)

9
Acest ordin presupune supravegherea de către un ofiţer de probaţiune pe o
durată de la şase luni la doi ani. La această sancţiune se pot adăuga anumite
condiţii suplimentare ca, de exemplu, plasarea într-un centru sau participarea în
cadrul unui anume program ca, de exemplu, în cazul şoferilor care au fost prinşi
conducând sub influenţa băuturilor alcoolice, infractorilor violenţi, în cazul
consumului excesiv de droguri sau de alcool.

• Ordinul pedepsei în comunitate (înainte cunoscută sub denumirea de


ordinul muncii în folosul comunităţii)

• Ordinul pedepsei şi reabilitării în comunitate (înainte cunoscută sub


denumirea de ordin combinat)
Acest ordin cuprinde supravegherea de către un ofiţer de probaţiune pe o
perioadă de la unul la trei ani, timp în care condamnaţii trebuie să presteze
între 40 şi 100 de ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii.

• Ordinul de monitorizare electronică


Poate fi impus pe o perioadă de până la şase luni, cu aplicare între două şi
12 ore pe zi.
Dispozitivul electronic ataşat arată dacă infractorul se află unde ar trebui să
se afle pe perioada stipulată în fiecare zi.

• Ordinul de dezintoxicare şi de testare


Poate fi impus pentru o perioadă de la şase luni la trei ani. Infractorii
trebuie să îşi dea acordul pentru a urma tratament de dezintoxicare şi
testare periodică pentru depistarea unui eventual consum.

Pe lângă acestea, mai există şi alte pedepse cu executare în comunitate, care pot
fi administrate în cazul infractorilor tineri.

• Ordinul de supraveghere
Poate fi impus pentru o perioadă de maximum trei ani şi poate include
anumite activităţi, ca de exemplu programe intensive de supraveghere sau
de urmărire.

• Ordinul planului de acţiune


Reprezintă un program intensiv de trei ani care este construit în funcţie de
nevoile individului căruia i se adresează.

10
• Ordinul deferirii
Se aplică în cazul infractorilor primari şi are forma unui contract care
implică şi părinţii infractorului, şi are o durată de la trei până la şase luni.
Fapta este prescrisă dacă contractul este respectat.

• Ordinul de reparare
Este menit să repare răul produs prin infracţiune, fie faţă de partea
vătămată, fie faţă de comunitatea locală.

• Ordinul consilierii părinţilor


Se poate aplica pe o perioadă de la trei la 12 luni, timp în care părinţii
infractorilor sau acei infractori care nu frecventează cursurile unei şcoli
trebuie să intre într-un program de consiliere.

Minorii cu vârsta de 16 ani pot fi sancţionaţi, de asemenea, cu ordin de


reabilitare în comunitate, cu ordinul de pedeapsă în comunitate, cu ordinul de
pedeapsă şi reabilitare în comunitate, ordinul de monitorizare electronică şi
ordinul de dezintoxicare şi testare pentru consumul de droguri.

I.1.2 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Anglia şi Ţara


Galilor

Munca neremunerată în folosul comunităţii a fost introdusă în legislaţia penală


din Anglia şi Ţara Galilor în anul 1972. Modificările legislative din aprilie 2000
au schimbat denumirea de ordin de muncă în folosul comunităţii în ordin de
pedeapsă în comunitate, ca urmare a încercărilor guvernului de a accentua
caracterul punitiv al pedepselor cu executare în comunitate – pentru a deveni, în
acest fel, mai credibile pentru instanţă şi societate.
Munca neremunerată în folosul comunităţii a fost la început o recomandare a
Raportului Wootton, care avea în vedere un număr mare de agenţii voluntare
care să folosească infractorii pentru prestarea unor anumite activităţi neplătite.
Şase regiuni din Anglia şi Ţara Galilor au început să pună în aplicare munca în
folosul comunităţii în 1973 ca parte a unui proiect pilot. În 1979 toate regiunile
aveau deja această instituţie a muncii în folosul comunităţii.

Munca neremunerată în folosul comunităţii sau ordinul de pedeapsă în


comunitate, sub denumirea curentă, se poate lua în cazul tuturor infractorilor
cu vârste de cel puţin 16 ani care au comis o infracţiune care se pedepseşte cu
pedeapsa închisorii. Magistraţii sau judecătorii (magistraţii sunt persoane
respectabile din comunitate şi care nu au pregătire juridică, iar judecătorii sunt

11
cei cu pregătire juridică, n. edit.) pot lua măsura muncii în folosul comunităţii
de la 40 până la 240 de ore, ce vor fi efectuate în decursul unui an. Instanţa
trebuie să se asigure de existenţa posibilităţii executării acestei sancţiuni şi, de
asemenea, că infractorul este capabil să execute pedeapsa.

I.1.2.1 Condiţii de aplicare

Instanţa mai are la dispoziţie ordinul pedepsei şi reabilitării în comunitate,


caz în care un infractor trebuie să efectueze între 40 şi 100 de ore de muncă în
comunitate şi să fie supravegheat îndeaproape de un ofiţer de probaţiune pe o
perioadă de unu până la trei ani.

Practica curentă este ca instanţa să ceară înainte de aplicarea pedepsei, un


raport de la ofiţerul de probaţiune în legătură cu nivelul de risc pe care îl
presupune infractorul şi în legătură cu elementele din situaţia sa personală care
ar putea influenţa o decizie în privinţa pedepsei aplicate. Acest raport poate
include informaţii în legătură cu cât de potrivită este pedeapsa comunitară
pentru respectivul infractor, ca şi date relevante de natură medicală, când
acestea există.
Punerea în executare a ordinului de pedeapsă executată în comunitate este
reglementată de Standardele Naţionale emise de către Ministerul Afacerilor
Interne. Cerinţele acestor standarde sunt :

• Condamnatul să se prezinte la lucru pentru prima dată în cel mult zece zile
de la aplicarea pedepsei ;
• Condamnatului să i se ofere posibilitatea de a lucra cel puţin cinci ore pe
săptămână ;
• Munca să prezinte un grad de dificultate fizic, mental sau emoţional
ridicat ;
• Zece la sută din timpul acordat să fie alocat învăţării ;
• Infractorul să fie prezentat din nou în faţa instanţei dacă are mai mult decât
o singură absenţă nemotivată într-un an.

Deşi la început era nevoie ca infractorul să-şi dea consimţământul înainte de


impunerea ordinului de muncă în folosul comunităţii, potrivit ordinului de
pedeapsă cu executare în comunitate nu mai există o astfel de condiţie.

12
I.1.2.2 Executarea ordinului de pedeapsă în comunitate

Instanţele impun ordinul de pedeapsă în comunitate, iar Serviciul Naţional de


Probaţiune este responsabil cu punerea acestuia în executare. Principalele
sarcini pe care le are personalul Serviciului Naţional de Probaţiune sunt:

• Evaluarea riscului de recidivă;


• Identificarea de posibilităţi de muncă în comunitate ;
• Supravegherea eficace a infractorilor care prestează munca ;
• Managementul general de caz pentru ordinul pedepsei în comunitate,
inclusiv aplicarea procedurilor de încălcare a sentinţei dacă infractorul nu
respectă măsura şi, de asemenea, în anumite situaţii, se ocupă şi de cererea
de revocare a măsurii (ca, de exemplu, când devine clar că infractorul nu
va fi capabil să ducă la bun sfârşit ordinul). Şi infractorul poate să ceară în
instanţă revocarea ordinului.
Sancţiunea se termină atunci când se termină numărul de ore impuse de
instanţă. Nu există posibilitatea de terminare înainte de termen pentru ‘prestaţie
bună’.

I.1.3 Tendinţe

Direcţia Naţională pentru Probaţiune din cadrul Ministerului Afacerilor Interne


a proiectat în 1999, şapte proiecte de identificare a celor mai bune practici în
munca în folosul comunităţii. Diversele abordări au fost testate în următoarele
programe:

• Modelarea pro sociala (PSM): supervizorii din domeniul executării muncii


în folosul comunităţii au funcţionat ca modele şi au folosit răsplata pentru a
încuraja comportamentele şi acţiunile prosociale;
• Acreditarea abilităţilor (SA): condamnaţilor la munca în folosul
comunităţii li s-a permis sa deprindă aptitudini care să le mărească şansele
de a-şi găsi un loc de muncă.
• Abordarea nevoilor care au legătură cu infracţiunea: munca în folosul
comunităţii a fost folosită pentru a se rezolva problemele care stau la baza
comiterii de infracţiuni, ca de exemplu capacitatea redusă de a rezolva
probleme sau lipsa unor calificări pentru angajarea în muncă.

13
Cercetători de la Universitatea Cambridge şi Centrul de Studii în Probaţiune de
la Oxford au realizat unele evaluări.. Concluziile pe care le sugerează aceste
evaluări sunt :

• Proiectele care se concentrează pe recunoaşterea anumitor abilităţi şi


modelarea pro-socială au fost promiţătoare, în timp ce acelea axate mai
ales pe abordarea altor necesităţi care au legătură cu infracţiunea nu au
produs rezultate pozitive.
• 73% la sută din condamnaţi au prestat cu succes numărul de ore impuse.
Condamnaţii cu situaţii mai stabile, cu locuri de muncă şi educaţie, mai în
vârstă, s-au descurcat mai bine în ceea ce priveşte executarea sancţiunii
impuse.

I.1.4 Câteva statistici relevante

Ultimele statistici pentru Anglia şi Ţara Galilor se referă la anul 2002. Iată
câteva dintre acestea :

• Curtea Magistraţilor (prima instanţă)

Numărul total de infractori condamnaţi: 1.361.637


Numărul total de pedepse comunitare ( descrise mai sus): 164. 864
Numărul total de pedepse comunitare impuse ca parte a unui ordin de pedeapsă
cu executare în comunitate sau a unui ordin de pedeapsă şi reabilitare în
comunitate : 55.236

• Curtea Coroanei (a doua instanţă)

Numărul total de condamnări: 59.648


Numărul total de sancţiuni cu executare în comunitate impuse : 21.656
Numărul total de pedepse în comunitate ca parte a unui ordin de pedeapsă cu
executare în comunitate sau ca parte a unui ordin de pedeapsă şi reabilitare în
comunitate: 11.039

Prin urmare, în 2002, numărul total de infractori condamnaţi la executarea unui


ordin de pedeapsă în comunitate a fost de 66.275.

14
ANEXĂ
Tipuri de activităţi desfăşurate în cadrul pedepselor la munca în
folosul comunităţii

Prevenirea infracţiunilor:

• Montarea de încuietori noi la uşile locuinţelor deteriorate în cazuri de


furt cu spargere
• Montarea de elemente de securitate (ex. vizoare, grilaje) în locuinţe
vulnerabile
• Instalarea de detectoare de incendiu în locuinţele bătrânilor
• Tăierea tufişurilor, ştergerea graffiti, decorarea pereţilor gărilor de
tren, pentru a reduce frica de eventuale infracţiuni şi a spori utilizarea
staţiilor
• Realizarea şi distribuirea de broşuri informative privind combaterea
criminalităţii

Sprijin social şi practic pentru bătrâni şi persoane cu dizabilităţi:

• Ajutor la cumpărături acordat persoanelor în vârsta sau cu dizabilităţi


• Ajutor practic în gospodăriile persoanelor în vârstă (gătit, îngrijire
personală, spălat lenjerie, discuţii, audiţii muzicale)
• Decorarea căminelor de bătrâni şi a caselor persoanelor în vârsta
• Activităţi de grădinărit pentru persoanele în vârstă
• Distribuirea de ajutoare şi echipament medical persoanelor imobilizate
• Servicii acordate persoanelor imobilizate

Activităţi în beneficiul copiilor:

• Vopsirea pereţilor, a locurilor de joacă


• Realizarea de echipamente pentru locuri de joacă
• Proiectarea şi realizarea de echipamente pentru copiii cu nevoi
speciale
• Construirea de spaţii pentru activităţi sportive destinate persoanelor
imobilizate în cărucior
• Renovarea clădirilor destinate cluburilor pentru tineri
• Proiectul « Windbag » - întreţinere şi distribuire de jucării gonflabile
• Sprijin în cluburile de sâmbătă pentru copii cu dificultăţi de învăţare
• Sprijin în predare şi învăţare pentru copiii cu nevoi speciale

15
Decorarea, vopsirea, întreţinerea reprezintă cele mai des întâlnite activităţi în
condamnările la munca în folosul comunităţii:

• Văruirea şi pictarea bisericilor, a primăriilor satelor şi sediilor


autorităţilor locale
• Picturi exterioare în şcoli
• Văruirea sediilor organizaţiilor umanitare
• Întreţinere sedii organizaţii umanitare
• Reamenajarea locuinţelor pentru persoanele fără adăpost
• Redecorări de urgenţă, prin serviciul Victim Support, a caselor
vandalizate

Activităţi de protecţie a mediului înconjurător:

• Curăţarea râurilor şi a canalelor


• Curăţarea cimitirelor
• Îndepărtarea gunoiului din jurul bisericilor, templelor şi moscheilor
• Îndepărtarea graffiti în staţiile de metrou
• Îndepărtarea mesajelor rasiste de pe pereţii staţiilor de autobuz
• Realizarea aleilor în cadrul Circuitului Naţional de Ciclism
• Realizarea de alei (în parcuri, păduri) adecvate pentru utilizatorii de
cărucioare cu rotile
• Activităţi de conservare a mediului – plantare copaci, tuns arbuşti, etc.

Reciclare şi redistribuire:

• Binecunoscutul Program de Reciclare al Serviciului de Probaţiune


Boots/Nottingham – repararea de jucării stricate care sunt donate
organizaţiilor umanitare locale, în loc să fie aruncate
• Programul « Cash for Trash » - reciclarea ambalajelor, a materialelor
plastice, a hârtiei
• Repararea de jucării pentru depozitele de jucării
• Reparaţii de mobilă donată pentru utilizarea de către persoane cu
dizabilităţi
• Realizarea ochelarilor distribuiţi de Vision Aid în ţările în curs de
dezvoltare
• Distribuirea de hrana şi îmbrăcăminte second-hand persoanelor fără
adăpost – munca la sediu şi distribuirea bunurilor pe teren
• Renovarea cărucioarelor cu rotile pentru a fi reutilizate în Polonia
• Reparaţii de biciclete pentru copiii din comunitatea locală

16
Grădinărit :

• Proiectarea şi realizarea grădinilor în jurul spitalelor


• Transformarea grădinilor neîngrijite aparţinând persoanelor în vârstă,
cu dizabilităţi sau cu venituri mici
• Crearea de grădini speciale pentru copii cu handicapuri multiple
• Transportarea îngrăşămintelor naturale donate de ferme pentru
amenajarea spatiilor aparţinând organizaţiilor umanitare

Istorie locală, turism şi recreere:

• Renovarea şi întreţinerea monumentelor şi parcurilor memoriale


• Instalarea de şine de cale ferată pentru realizarea de mini rute de căi
ferate în localităţi reprezentând atracţii turistice
• Realizarea focurilor de artificii tradiţionale (sărbătoarea anuală Guy
Fawkes)
• Săpături în şantiere arheologice
• Activităţi într-un muzeu al agriculturii

Realizarea, repararea sau ambalarea de articole folosite de către membrii


comunităţii (ateliere):

• Asamblarea de echipament educaţional special pentru copiii cu


dizabilităţi
• Construirea de garduri din şipci reciclate pentru a spori siguranţa în
parcuri şi locuinţe
• Repararea băncilor în parcuri
• Realizarea de pungi pentru donaţii pentru organizaţiile umanitare

Îngrijirea animalelor:

• Curăţarea grajdurilor din fermele din localitate


• Plimbarea câinilor în cadrul adăposturilor pentru animale

Alte servicii în beneficiul comunităţii:

• Cultivarea de legume pentru centrele pentru persoane fără adăpost


• Gătit pentru Food Chain, o organizaţie umanitară care livrează
alimente persoanelor suferind de HIV/SIDA

17
• Activităţi în depozitele de ajutoare pentru Bosnia
• Distribuirea de materiale informative despre organizaţii umanitare
• Confecţionarea de produse spre a fi vândute în activităţi de strângere
de fonduri (organizaţii umanitare)
• Colectare de produse spre a fi vândute în activităţi de strângere de
fonduri (organizaţii umanitare)
• Curăţarea maşinilor unităţilor de poliţie
• Servicii în bufeturi organizate de biserici (gătit, spălat vase, etc.)
• Decorarea şcolilor destinate refugiaţilor

18
I.2 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Belgia

Denis Van Doosselaere


Director ARPEGE

I.2.1 Sistemul sancţionator belgian

I.2.1.1 Sistemul sancţionator la minori

Din 1980, în Belgia, puterea este împărţită între Stat (Statul Federal), trei
regiuni (Flandra, Bruxelles şi Valonia), şi trei comunităţi culturale (de limbă
franceză, flamandă şi germană). Pe plan normativ, Statul Federal are atribuţii în
ceea ce priveşte protecţia juridică a infractorilor minori, aşadar are dreptul de a
adopta reglementări şi de a dispune măsuri pentru această categorie de minori.

Comunităţile au competenţa exclusivă de a subvenţiona şi de a înregistra


serviciile care au ca atribuţie punerea în executare a măsurilor dispuse în cazul
infractorilor minori. Ceea ce înseamnă ca fiecare Comunitate are propriile
reglementări în ceea ce priveşte executarea măsurilor impuse de tribunalul
pentru minori.

În pofida anumitor schimbări aduse de legile din anul 1994 şi din 2002, actualul
sistem penal pentru minori din Belgia este încă aproape în totalitate bazat pe
aşa numita Lege pentru Protecţia Minorilor, adoptată la 8 aprilie 1965. Această
lege are la bază conceptul reabilitării. Unul dintre principiile pe care este
fundamentată legea este cel al Declaraţiei ONU, care pune accentul pe interesul
superior al copilului şi pe dreptul său la o dezvoltare armonioasă. Drept
consecinţă, infractorul minor (vârsta legală a majoratului este de 18 ani în
prezent), deci care comite acte “denumite infracţiuni” ,teoretic, nu poate fi
pedepsit.

La cererea procurorului, minorii în cauză compar în faţa unui judecător pentru


minori (sau Instanţa pentru minori), care nu poate impune decât măsura
încredinţării, măsura educativă sau măsuri care implică încarcerarea, cu câteva
excepţii.

Judecătorul poate, de asemenea, să nu dispună nici o măsură.


Judecătorul pentru minori este personajul central al sistemului.

19
I.2.1.2 Sistemul sancţionator la adulţi

Codul Penal belgian împarte infracţiunile în trei categorii potrivit gravităţii din
punct de vedere juridic: contravenţii (Fr. Contravention), delicte(Fr. Delit) şi
infracţiuni (Fr. Crime).
De asemenea, se face diferenţa între trei tipuri de sancţiuni: amenda, pedeapsa
muncii şi pedeapsa cu închisoarea.
Termenul pentru care se poate dispune pedeapsa cu închisoarea poate varia de
la o singură zi la 30 de ani.
Amenda poate varia de la 1 euro (x 5,5) până la sume foarte mari (10 000 euro)
şi chiar mai mult, potrivit legislaţiei economice.

Amânarea executării pedepsei a fost introdusă în legislaţia belgiană în 1888.


Suspendarea executării pedepsei şi condiţii de probaţiune au fost introduse în
1964. Suspendarea şi amânarea pot fi condiţionate sau nu. Principala diferenţă
dintre suspendarea/amânarea simplă şi cea cu măsura probaţiunii este că cea din
urmă cere sau permite anumite măsuri de monitorizare, interdicţii sau obligaţii.
De exemplu, instanţa poate impune îndeplinirea anumitor măsuri de tratament
sau asistenţă, participarea la anumite cursuri şcolare sau profesionale. Dacă
condamnatul nu respectă măsura supravegherii şi obligaţiile pe care aceasta le
comportă, instanţa poate revoca măsura, poate pronunţa o altă pedeapsă şi/sau
poate impune executarea pedepsei.

Tranzacţia şi procedura de mediere penală sunt două măsuri numite alternative


care ilustrează de altfel puterea crescânda a Ministerului Public.

Tranzacţia, care priveşte o mare parte a infracţiunilor rutiere constatate, se


regăseşte în propunerea Ministerului Public de a pune capăt, prin
consimţământul părţilor, acţiunii publice prin plata unei sume de bani, care nu
este negociabilă şi nu poate depăşi cuantumul maxim al amenzii prevăzute prin
lege pentru infracţiunea constatată.

Conform procedurii de mediere penală (instituită în 1994), Procurorul Regelui


poate hotărâ suspendarea acţiunii publice intentate împotriva autorului unei
infracţiuni, cu condiţia ca acesta din urmă să accepte şi să respecte una sau mai
multe condiţii. Astfel, Procurorul Regelui poate cere autorului infracţiunii să
despăgubească sau să repare prejudiciul cauzat ca urmare a infracţiunii; acesta
poate convoca autorul şi victima infracţiunii pentru a media despăgubirea
precum şi modalităţile de despăgubire; de asemenea, Procurorul Regelui poate
invita autorul infracţiunii să urmeze un tratament medical sau terapeutic

20
adecvat cu o durată de maxim şase luni, sau să urmeze un curs de formare
determinat de cel mult 120 de ore.

Printre măsurile de siguranţă ne vom limita la menţionarea măsurilor aplicate în


cazul delincvenţilor cu tulburări mentale, al recidiviştilor şi al delincvenţilor de
drept comun, confiscărilor şi interdicţiilor profesionale.

I.2.2 Procedura penală pentru minori

I.2.2.1 Intervenţia procurorului

Fiecare district jurisdicţional are un departament pentru minori specializat, care


are competenţă în toate cazurile în care sunt implicaţi minori. În cazul unei
infracţiuni comise de către un minor, procurorul are la dispoziţie numai trei
opţiuni:

1. Poate să dispună neînceperea urmăririi penale;


2. Poate considera că infracţiunea a fost cauzată de probleme personale, sociale
sau familiale, caz în care minorul şi/sau familia acestuia sunt deferiţi Serviciilor
speciale pentru minori;
3. În sfârşit, dacă se consideră că o măsură judiciară este necesară, procurorul îl
poate deferi pe minor instanţei pentru minori. Totuşi, în practicaă, în
majoritatea districtelor de jurisdicţie, procurorii se mai folosesc şi de alte
opţiuni. Una dintre acestea este munca neremunerată în folosul comunităţii
(constând, în general, într-un mic număr de ore - 20 - pe care infractorii la
prima abatere trebuie să le presteze, dacă sunt de acord cu ”propunerea”
respectivă.) Practica este însă foarte fragmentată şi diversă.

I.2.2.2 Intervenţia judecătorului

Procedura urmată de instanţa pentru minori constă în doua faze. Prima fază
(preliminară) este, în principiu, formată din cercetări preliminare în vederea
completării dosarului şi înţelegerii situaţiei minorului şi a familiei acestuia. A
doua fază este procesul propriu-zis. Totuşi, în prima fază a procedurii,
judecătorul are competenţă provizorie de a folosi toate măsurile pe care le are la
dispoziţie. Multe dintre decizii se iau în această fază care permite o reacţie
rapidă dar care, pe de altă parte, nu este favorabilă din punctul de vedere al
dreptului la apărare. Judecătorul pentru minori poate impune următoarele
măsuri provizorii:

a. măsura supravegherii

21
b. măsura supravegherii condiţionate
- anumite condiţii (ex. şcoală/centru de îndrumare)
- muncă în folosul comunităţii/educaţie
- mediere
c. încredinţarea
- unei instituţii private sau unei persoane private
- unei instituţii pentru minori din comunitate: (semi-)deschisă sau
închisă
- unui Centru Federal (închisă).

Faza preliminară poate dura şase luni; după încheierea acestei amânări,
procurorul are la dispoziţie două luni pentru a continua urmărirea penală
împotriva minorului. Totuşi, în practică, procedura poate înceta după încheierea
primei faze. La toate măsurile provizorii se poate face apel. Judecătorul pentru
minori poate pronunţa următoarele pedepse:

a. mustrarea
b. măsura supravegherii
c. măsura supravegherii condiţionate
- anumite condiţii (ex. şcoală/centru de îndrumare)
- munca în folosul comunităţii/educaţie
- mediere
d. încredinţarea
- unei instituţii private sau unei persoane private;
- unei instituţii pentru minori din comunitate: (semi-)deschisă sau
închisă
e. trimiterea minorului spre a fi judecat de o instanţă pentru adulţi (cazuri
excepţionale).

Hotărârea instanţei poate să reducă la zero sau re-instituirea măsurii provizorii


luată în faza precedentă. Judecătorul poate, de asemenea, să ia altă măsură,
“mai potrivită”. Judecătorul ia în considerare evoluţia minorului şi, posibil, a
familiei acestuia.

I.2.3 Munca neremunerată în folosul comunităţii la minori

I.2.3.1 Când a fost introdusă măsura muncii în folosul comunităţii?

Munca în folosul comunităţii a fost introdusă în legislaţie prin legea mai sus
menţionată, în 1965. Punerea sa în aplicare a început mai târziu. La începutul
anilor ‘80 începeau practici experimentale în anumite jurisdicţii, în timp ce

22
practicarea sistematică a acesteia avea să înceapă în Comunitatea francofonă a
Belgiei la sfârşitul anilor ‘80, iar în regiunea flamandă, în anii ‘90. în partea
francofonă a Belgiei, se poate spune că autorităţile publice încercau sa găsească
o alternativă “financiară” la foarte costisitoarele unităţi de tip rezidenţial
(“înlocuirea paturilor cu scaune”).
Însă, la vremea respectivă, au apărut alte probleme: ce altă măsură ar putea fi
mai puţin stigmatizantă decât încredinţarea? Ce tip de măsuri ar putea fi puse la
punct în aşa fel încât să servească scopului educativ dar să aibă şi anumite
valenţe punitive?

I.2.3.2 Definiţia muncii neremunerate în folosul comunităţii

Juridic vorbind, munca în folosul comunităţii nu poate fi definită ca sancţiune


penală şi nici măcar ca pedeapsă. Din punct de vedere juridic, aceasta este o
obligaţie anexată la măsura supravegherii care cade în sarcina unui serviciu
social public. Dar, în practică, aproape mereu este regăsită ca măsura principală
care poate fi combinată cu propunerea medierii sau (mai ales în Comunitatea
flamandă) cu măsura educaţiei.
Munca în folosul comunităţii nu constă doar în executarea unei sarcini sau a
unei munci în beneficiul comunităţii. Ea mai presupune şi intervenţia unui
asistent psiho-social specializat care îl îndrumă pe minor în timpul executării
sarcinii şi îl ajută să o îndeplinească. Bineînţeles că acest supraveghetor verifică
dacă minorul a lucrat efectiv numărul de ore impus, dar încearcă sa-l şi ajute să
înţeleagă consecinţele pe care le-a avut infracţiunea comisă de el, ca şi motivele
comiterii acesteia. Felul în care este văzuta aplicarea acestei masuri depinde, în
parte, de agenţiile subvenţionate: poate fi văzută ca măsură de reabilitare, de
reintegrare şi/sau reparatorie, dar nu ca măsură represivă.

I.2.3.3 Aplicarea şi executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii

Legea nu face o ierarhizare a măsurilor pe care le are la dispoziţie un judecător


pentru minori. Din punct de vedere criminologic, se poate spune că este o
alternativă la nimic altceva (doar ca o mustrare), în timp ce uneori munca
neremunerată în folosul comunităţii este văzută ca alternativa la încredinţarea
minorului unui centru pentru minori. în anumite cazuri, judecătorul decide să
impună aceasta măsură după ce a ordonat încarcerarea minorului pentru o
perioadă scurtă. Judecătorul îi dă astfel posibilitatea de a-şi reface imaginea sau
de a dovedi că este capabil să repare răul făcut, la modul simbolic.

Teoretic, decizia judecătorului nu depinde de tipul infracţiunii. Judecătorul


trebuie să ia în considerare situaţia generală a minorului. Multitudinea de acte

23
“numite infracţiuni” pentru care se poate aplica măsura muncii în folosul
comunităţii este, aşadar, foarte largă. Pe scurt, se poate spune că nu se aplică
pentru infracţiuni mărunte (potrivit deciziei judecătorului), ci mai ales pentru
infracţiuni de gravitate medie. Potrivit legii, judecătorul pentru minori este
singurul magistrat care poate impune măsura muncii în folosul comunităţii.
Totuşi, în anumite domenii judiciare, procurorul poate propune măsura pentru
infracţiuni minore (vezi cap. II de mai sus), fără a trimite cazul în judecată.
Legea nu limitează numărul de ore de muncă ce pot fi impuse, dar practica a
făcut această limitare la 150 în partea franceză (200 în partea flamandă). în
general, nu există o anumită limită de timp. Judecătorul nu impune un anumit
loc sau în ce să constea munca. Nu există nici o procedură medicală pentru
evaluarea capacităţii condamnatului de a presta munca. Uneori, în funcţie de
domeniul judiciar sau de natura situaţiei în cauză, se face un raport de evaluare
preliminar. Munca neremunerată în folosul comunităţii este organizată de
agenţii private (ONG-uri) recunoscute şi subvenţionate 100% de către
autorităţile publice, adică comunităţile. În Comunitatea franceză, agenţiile au în
general, cinci angajaţi cu normă întreagă (un director, o secretară, un
criminolog şi doi asistenţi sociali). Aceştia trebuie să se ocupe de punerea în
aplicare a 85 de măsuri de muncă în folosul comunităţii pe an. Organizaţia de
implementare este monitorizată de Direcţia pentru Sprijinul Minorilor din
cadrul comunităţii francofone (sau de către Departamentul pentru Protecţia
Specială a Minorilor din cadrul comunităţii flamande).
Aceste agenţii sunt responsabile cu îndrumarea minorilor în executarea muncii
în folosul comunităţii. Decizia judiciară este înaintată agenţiei şi este pusă în
executare de către asistenţii sociali. Aceştia menţin legătura cu judecătorul
căruia îi trimit rapoarte în legătură cu evoluţia măsurii.
Aceştia decid asupra naturii sarcinii şi locului unde sarcina urmează să fie
executată. Nu există criterii oficiale pentru stabilirea liniilor directoare. Adesea,
sarcina este decisă în funcţie de priceperile şi interesele infractorului sau are
menirea de a întări respectul de sine al infractorului prin furnizarea de către
acesta a unui serviciu de substanţă şi de valoare altor persoane.
Asistenţii sociali trebuie să cunoască reţeaua de plasamente foarte bine şi, în
funcţie şi de alegerea minorului, trebuie să găsească “locul care să i se
potrivească cel mai bine”. Minorii execută munca în folosul comunităţii într-un
mare număr de utilităţi publice (servicii tehnice ale primăriei, pompierilor, etc.)
sau la diverse organizaţii non-profit (spitale, servicii de asistenţă socială,
Crucea Roşie, centre culturale).
Minorul nemulţumit de tratamentul pe care i-l aplică agenţia poate să ceară, în
scris, o audienţă la judecătorul “său” pentru minori. De asemenea, poate să
depună o plângere la Comisarul pentru Drepturile Copiilor.

24
Potrivit legii, judecătorul poate să revină asupra propriei decizii în orice
moment.

Din punct de vedere pragmatic, se poate spune că munca în folosul comunităţii


se termină atunci când numărul de ore impuse de către judecător este completat.
Agenţia care s-a ocupat de punerea în aplicare a măsurii face un raport pe care-l
trimite judecătorului. Conţinutul raportului nu este reglementat de nici un cadru
juridic. Anumite agenţii realizează rapoarte detaliate, altele unele scurte.
Dacă în raport se face menţiune în legătură cu o anume problemă care trebuie
să fie avută în vedere de către judecător, sau dacă judecătorul, pe baza
informaţiilor provenite din alte surse, ajunge la concluzia că “educarea”
minorului trebuie continuată, poate lua o nouă măsură. Dar, de cele mai multe
ori, intervenţia justiţiei se opreşte în acest moment, cel puţin în cazurile în care
măsura a fost pronunţatăă ca decizie a instanţei. dacă decizia a fost una
provizorie, judecătorul trimite dosarul procurorului, care poate decide să
dispună neînceperea urmăririi penale sau poate să trimită cazul în instanţă în
vederea pronunţării unei decizii. Această posibilitate este utilizată mai ales când
sunt la mijloc interese civile.

Dacă măsura muncii în folosul comunităţii este decisă provizoriu, şi dacă nu


este urmată de o decizie a instanţei, fapta nu se înregistrează în cazierul judiciar
al minorului. Dacă instanţa pronunţă o hotărâre, atunci se face o menţiune în
cazierul judiciar al minorului, dar aceste informaţii nu sunt accesibile decât
personalului din sistemul judiciar.

I.2.4 Munca neremunerată în folosul comunităţii la adulţi

I.2.4.1 Când a fost introdusă pedeapsa la muncă în folosul comunităţii la


adulţi?

Munca neremunerată în folosul comunităţii a fost introdusă în legislaţia


belgiană în anul 1994, în cadrul unei legi de procedură numită „de mediere
penală”, precum şi în cadrul legii asupra amânării/suspendării pedepselor şi a
probaţiunii. Munca neremunerată în folosul comunităţii reprezenta în cele două
cadre juridice o condiţie pentru stingerea acţiunii penale (prin mediere penală),
respectiv o condiţie la aplicarea probaţiunii (suspendare sau amânare).
Munca în folosul comunităţii nu a fost de la bun început o pedeapsă separată, ci
o simplă condiţie.
După câţiva ani în care munca în folosul comunităţii a fost aplicată în cazul
prevederilor celor două cadre juridice, legislatorul a dorit pe de-o parte să

25
excludă posibilitatea ca parchetul să poată propune ceea ce se considera o
sancţiune, iar pe de altă parte a dorit să instituie munca în folosul comunităţii ca
sancţiune de sine stătătoare. Obiectivul principal era acela de a extinde această
sancţiune la o populaţie mai largă, în special la cei care, din cauza
antecedentelor lor penale nu puteau beneficia de amânare sau probaţiune.
În 2002, legea a fost modificată, noţiunea de muncă în folosul comunităţii
dispărând progresiv în favoarea noţiunii de pedeapsă la muncă. În prezent,
pedeapsa la muncă se regăseşte menţionată, alături de amendă şi pedeapsa cu
închisoare, la articolul 7 din Codul Penal.
Lucrările pregătitoare ale legii dovedesc absenţa unităţii de obiective (se
vorbeşte fie de reparaţie, fie de responsabilizare, fie de conştientizare), însă
logica retributivă pare a avea câştig de cauză. Caracteristicile penale predomină
asupra aspectelor psihosociale în cazul acestei sancţiuni care cunoaşte un
succes crescând.

I.2.4.2 Aplicarea

Pedeapsa la muncă este până la urmă tot o pedeapsă: aceasta nu poate fi


pronunţată nici de către parchet, nici de către judecătorul de instrucţie, ci doar
de către tribunalul de poliţie, tribunalul corecţional şi tribunalul de primă
instanţă. Pronunţarea acestei sentinţe va fi însoţită în mod obligatoriu de către
pronunţarea şi a unei pedepse de substituţie: amendă sau închisoare.
Fiind o pedeapsă de sine stătătoare, pedeapsa la muncă nu poate fi cumulată cu
pedeapsa cu închisoarea, ci numai cu o amendă.
Dacă este pronunţată de către tribunalul de poliţie, aceasta va fi între 20 de ore
şi un maxim de 45 de ore. Dacă este pronunţată de către tribunalul corecţional,
aceasta poate varia în cadrul unui interval mai mare, de 46 până la 300 de ore
(20 de ore dacă există circumstanţe atenuante). În cazul aplicării regulilor de
recidivă, se poate merge până la 600 de ore.

Câmpul de aplicare este destul de larg, în acesta intrând faptele de natură să


antreneze o pedeapsă penală sau corecţională, cu excepţia unor fapte, ca de
exemplu luarea de ostatici, viol, atentat agravat asupra pudorii, atentat la
morală faţă de un minor, ucidere, ucidere pentru facilitarea furtului, etc.
Antecedentele persoanelor condamnate la această pedeapsă nu pot fi un criteriu
de exclusivitate pentru pronunţarea sentinţei la muncă.

Legislatorul nu a oferit indicaţii asupra legăturii între infracţiunea comisă şi


numărul de ore fixat. Judecătorul fixează durata, şi poate oferi indicaţii asupra
conţinutului concret al sarcinii de executat, sugerând, de exemplu, o indicaţie
despre legătura între natura infracţiunii şi locul unde munca ar trebui să se

26
desfăşoare. Totuşi, sunt rare cazurile în care judecătorul procedează astfel, ceea
ce face executarea pedepsei mult mai uşoară.

Judecătorul trebuie să informeze condamnatul despre mărimea pedepsei cu


munca. Obţinerea consimţământului condamnatului este obligatoriu.
Condamnatul trebuie să consimtă în principiu asupra pedepsei, nu şi asupra
conţinutului precis sau a modalităţilor de executare. De aceea, acesta trebuie să
fie prezent sau reprezentat la audiere şi să ceară pedeapsa cu munca.

Dacă judecătorul refuză să pronunţe pedeapsa cu munca, va trebui să-şi


motiveze hotărârea în mod special.

Atunci când alege să pronunţe pedeapsa cu munca, judecătorul poate ţine cont
de interesele victimelor, însă nu este obligat să o facă.

Procurorul sau judecătorul poate ordona efectuarea unei anchete sociale sau
alcătuirea unui scurt raport înainte de proces. Raportul poate fi cerut în cazul în
care este nevoie de mai multe informaţii. Nu există obligativitatea legală a
controlului medical pentru a determina dacă condamnatul este apt să-şi
ispăşească pedeapsa.

I.2.4.3 Punerea în executare

Executarea pedepsei cu munca trebuie efectuată în decurs de 12 luni de la


pronunţarea sentinţei, cu excepţia cazului în care comisia de probaţiune decide
o prelungire a acestui termen de execuţie.

Odată informată despre decizia condamnării la muncă, casa de justiţie


desemnează de îndată un asistent de justiţie, care va fi însărcinat să convoace
condamnatul. Executarea concretă a pedepsei îi va fi încredinţată acestuia,
imediat după însărcinare. Asistentul de justiţie va decide asupra conţinutului
sarcinii muncii de îndeplinit, asupra timpului şi locului unde aceasta va fi
îndeplinită..
Cel mai adesea, asistentul de justiţie va apela la un serviciu special
subvenţionat de către Ministerul Justiţiei pentru punerea în executare a
măsurilor juridice alternative. Acest serviciu este în general furnizat de către
autorităţile locale, dar şi ONG-urile pot la rândul lor să ofere acelaşi serviciu
subvenţionat de către Ministerul Justiţiei. Prestatorii acestui serviciu vor
informa asistentul de justiţie despre fiecare situaţie tratată. La rândul său,
asistentul de justiţie va informa comisia de probaţiune despre executarea sau
ne-executarea (parţială sau totală) a sancţiunii.

27
Comisia de probaţiune are şi ea un rol în executarea pedepsei. Aceasta poate
decide amânarea executării pedepsei, fie din oficiu, fie la cerere; în cazul în
care apar probleme, ea poate exercita un control asupra conţinutului pedepsei,
având dreptul să hotărască asupra conţinutului pedepsei, adaptându-l în limita
indicaţiilor menţionate în hotărârea judecătorească. Tot comisia de probaţiune
poate verifica situaţia în cazul ne-executării în totalitate sau în parte a pedepsei,
şi poate oferi parchetului sugestiile sale într-un raport referitor la punerea în
executare a pedepsei de substituţie.

Ministerul Public are căderea de a pune în executare pedeapsa de substituţie.


Legea precizează că Ministerul Public va ţine cont de ceea ce a fost deja
executat din pedeapsă.

Ca exemplu de locuri de executare a pedepsi cu munca, putem menţiona


serviciile comunale, ca de exemplu cele însărcinate cu întreţinerea locurilor de
joacă, a clădirilor publice, a plantaţiilor, şcolilor, creşelor, bazelor sportive,
centrelor culturale, a bibliotecilor, serviciile de asistenţă pentru persoanele
defavorizate, dar şi Crucea Roşie, asociaţiile fără scop lucrativ, spitale,
îngrijitori de persoane în vârstă, etc.

I.2.4.4 Terminarea pedepsei

Când numărul de ore de muncă impus este efectuat de către condamnat,


pedeapsa cu munca se consideră executată. Asistentul de justiţie va informa
comisia de probaţiune despre acest fapt.

Conform prevederilor legale, condamnarea la muncă nu va figura în cazierul


juridic. Totuşi, în practică, această prevedere nu a fost încă minuţios respectată
de toate serviciile comunale care eliberează cazierele.

I.2.5 Perspective

Legislaţia urmează să sufere schimbări în lunile care vor urma, dar spiritul celei
curente va fi păstrat. Judecătorii ar trebui să aibă o varietate mai mare de măsuri
din care să poată alege. Munca neremunerată în folosul comunităţii ar trebui să
rămână numai în competenţa judecătorului, în timp ce practica “experimentală”
a acestei măsuri dispuse de către procuror ar trebui să dispară.

În următoarele luni sau în următorii ani, se aşteaptă două mari schimbări în


ceea ce priveşte munca neremunerată în folosul comunităţii la adulţi: pe de-o

28
parte, promulgarea unui veritabil drept penitenciar, iar pe de altă parte crearea
unui tribunal pentru aplicarea pedepselor.
Tribunalul pentru aplicarea pedepselor va avea, după toate aparenţele, un rol în
executarea şi controlul pedepsei cu munca.

I.2.6 Statistici relevante

Este imposibil să se obţină o imagine cantitativă precisă în ceea ce priveşte


practica sancţiunilor pentru minori în sine, în Belgia. Lipsa de cifre de
încredere în ceea ce priveşte diversele aspecte ale justiţiei pentru minori
reprezintă o problemă importantă în Belgia. Dar lucrurile ar trebui să se
îmbunătăţească în viitorul apropiat (Vanneste, 2004). Putem să facem doar
referire la un studiu de cercetare care a analizat deciziile procurorilor şi
judecătorilor pentru minori în opt districte jurisdicţionale timp de trei luni
(Vanneste, 2001). Din păcate, datele au fost culese cu mai bine de trei ani în
urmă!

Totuşi putem oferi câteva cifre:

Număr decizii de muncă în beneficiul comunităţii (judecători)


Comunitatea Comunitatea
flamandă franceză
2002 658 1040 1708

Făcând o comparaţie între rata de recidivă în urma măsurii muncii în folosul


comunităţii pe de o parte şi în urma unei măsuri tradiţionale, pe de altă parte, un
alt studiu a arătat faptul că minorii din prima categorie au recidivat cu mult mai
puţin decât ceilalţi (Geudens, 1999).

Într-un studiu recent, Serviciul Public Federal al Ministerului Justiţiei a analizat


toate sentinţele în care pedeapsa la muncă a fost pronunţată în intervalul de
timp mai 2002 – iunie 2003, la adulţi. Acest interval corespunde primelor 14
luni de aplicare a legii adoptate în 2002.
Valorile numerice menţionate în tabele au fost extrase din acest studiu.

Numărul de decizii: 3.569


90% dintre condamnaţi sunt de sex masculin; 50% au sub 26 de ani.

29
Tribunalul emitent Numărul de
condamnări la Procent din total
muncă
(număr total=3569)
Tribunalul de poliţie 1513 42%
Tribunalul corecţional 1916 54%
Curtea de apel 120 3%
Altele 20 1%

Natura infracţiunilor Numărul de condamnări


la muncă Procent din total
(număr total=3569)
Infracţiuni rutiere 1549 43,4%
Infracţiuni referitoare la 331 9,3%
droguri
Infracţiuni violente 494 13,9%
Infracţiuni împotriva 944 26,4%
proprietăţii
Alte infracţiuni 251 7,0%

Durata media a pedepsei este de 93 de ore.

Natura pedepsei de Număr


substituţie (număr total=3569) Procent din total
Închisoare 2133 60%
Amendă 1740 49%
109%

Cuantumul mediu al amenzii (ca pedeapsă de substituţie) este de 1.124 euro.


Media aritmetică a amenzilor este de 1.000 euro.

Cuantumul amenzii de Număr Procent din total


substituţie
<€ 500 405 23%
€ 500 - €999 435 25%
€ 1.000 - €1.499 510 29%
€1.500 - € 1.999 173 10%
>= €2.000 217 13%
Total 1740 100%

30
Durata medie a pedepsei cu închisoarea ca pedeapsă de substituţie este de opt
luni.
Media aritmetică a sentinţelor este cinci luni.

Durata pedepsei cu Număr Procent din total


închisoarea ca pedeapsă
de substituţie
5 luni sau mai puţin 861 41%
6 luni 383 18%
7 până la 12 luni 44 18%
Peste 12 luni 485 23%
Total 2133 100%

I.2.7 O foarte scurtă bibliografie

Geudens, H., (1999), Gemeenschapsdienst en recidive. Een Vergelijking met


de traditionele jeugdbeschermingsmaatregelen. Tijdschrift voor Criminologie,
1, 57 – 72.
JACOBS, A. DANTINNE, M., Pedeapsa cu munca. Comentariu asupra legii
din 17 aprilie 2002, Revista de Drept Penal şi Criminologie, sept. - oct. 2002,
815-888.
KELLENS, G., Pedepsele. Penologie şi dreptul sancţiunilor penale, Ed.
Juridiques de l’Universite de Liege, 2000
MARTIN, D., MEYVIS, W., Măsuri şi pedepse alternative. Vade-mecum
penologic, UGA, 1997.
Raportul de evaluare a aplicării pedepsei cu munca, 2003, SPF Justice,
Bruxelles, nepublicat.
Van Dijk, C., Juvenile delinquency and juvenile justice în Belgium, www.Esc-
eurocrim.org/fils/belgium_june_2004.doc
Vanneste, C., (2001), Une Recherche sur les decisions prises par les
magistrates du parquet et les jujes de la jeunesse, J. Droit des Jeunes, 207, 5 –
12.
Vanneste, C., (2004), Les Statistiques en matiere de delinquance juvenile et de
protection de la jeunesse: un etat de la question, în Bosly H.-D. & al La
Reaction sociele a la delinquance juvenile: questions critiques et enjeux d’une
reforme, La Charte, 119-131.

31
I.3 Munca neremunerată în folosul comunităţii în
Republica Cehă

Radek Gajdos
Coordonator - Grupul de Lucru pentru Munca în Folosul Comunităţii,
Serviciul de Mediere şi Justiţie, Ministerul Justiţiei, Republica Cehă

I.3.1 Scurtă prezentare a sistemului de pedepse

Sistemul sancţionator din Republica Cehă este unul specific statului de drept
continental obişnuit, bazat pe respectul pentru drepturile şi libertăţile omului.
Infracţiunile minore intră în jurisdicţia comitetelor municipale sau a altor
instituţii administrative şi sunt pedepsite cu avertisment, amendă şi interdicţia
de a realiza anumite activităţi (în cele mai multe cazuri interdicţia de a conduce
autovehicule). Infracţiunile mai grave sunt trimise spre rezolvare judecătoriilor,
de către procurori publici, iar sancţiunile includ închisoarea (max. pe viaţă),
amenda, munca în folosul comunităţii, interdicţia de a realiza anumite activităţi,
retragerea titlurilor onorifice şi a decoraţiilor, interdicţia de a-şi stabili
domiciliul în anumite zone şi expulzarea din ţară. Executarea pedepselor se
realizează prin sistemul de închisori şi prin Serviciul de probaţiune şi mediere,
ambele subordonate Ministerului de Justiţie. Unele măsuri educaţionale pentru
minori pot, de asemenea, fi impuse de către procurorii publici în procedurile
premergătoare fazei de judecată, cu consimţământul infractorului. Persoanele
cu vârsta de peste 15 ani sunt considerate că răspund penal. Copiii sub 15 ani
pot fi trimişi în instituţii speciale, puşi sub supraveghere condiţionată sau
încadraţi în programe speciale impuse de instanţă.

I.3.2 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Republica Cehă

Pedeapsa de muncă neremunerată în folosul comunităţii a fost introdusă în


Republica Cehă în anul 1996 ca urmare a presiunii crescânde de a identifica
instituţii noi, alternative la pedeapsa cu închisoare pe termen scurt.

Munca neremunerată în folosul comunităţii este o pedeapsă de sine stătătoare.


Poate fi combinată cu alte tipuri de pedepse, cu excepţia închisorii (inclusiv cu
suspendare). Munca în folosul comunităţii poate fi, de asemenea, asociată cu
alte obligaţii sau restricţii (ex. tratarea cazurilor de dependenţă, program de
consiliere psihosocială, recalificare, etc.)

32
Munca în folosul comunităţii este aplicabilă, numai de către instanţă, în cazul în
care pentru infracţiunea respectivă (sau pentru cea mai gravă dintre
infracţiunile comise) legislaţia prevede pedeapsa cu până la 5 ani de închisoare.
Pedeapsa constă în prestarea unei activităţi neremunerate între 50-400 de ore
(50-200 de ore pentru minori), pe perioade de max. 1 an.
Înainte de a pronunţa pedeapsa, instanţa nu trebuie să solicite în mod
obligatoriu un referat de evaluare, dar, uneori, serviciul de probaţiune şi
mediere este solicitat să întocmească un astfel de referat. Important este ca
persoana condamnată să consimtă la această pedeapsă şi să aibă o stare de
sănătate bună. Aceasta din urmă nu trebuie confirmată printr-o evaluare
medicală.

Instanţa este cea care repartizează oficial persoana condamnată într-o anumită
instituţie şi pentru un anumit tip de muncă, dar, în practică, acestea se stabilesc
sau se negociază de către Serviciul de probaţiune şi mediere. Intituţiile sunt
municipalităţi şi diverse tipuri de ONG-uri, majoritatea asigurând întreţinerea şi
curăţenia spaţiilor publice sau activând în domeniul construcţiilor.

Munca neremunerată în folosul comunităţii este pusă în executare de către


Serviciul de probaţiune şi mediere – prin statut o instituţie autonomă
coordonată de Ministerul Justiţiei.

Infractorul poate depune plângeri directorului Serviciului de probaţiune şi


mediere, Ministerului Justiţiei sau instanţei.

Doar judecătorii pot revoca o condamnare la muncă în folosul comunităţii. Se


prevede o pedeapsă de o zi de închisoare pentru fiecare 2 ore de sentinţă
neexecutată în caz de recidivă pe perioada executării de muncă în folosul
comunităţii sau, în caz de executare necorespunzătoare (absentare nemotivată),
sau prelungirea perioadei maxime de 1 an. În cazul în care starea de sănătate a
condamnatului se modifică substanţial, se poate renunţa la pedeapsa cu munca
în folosul comunităţii, dar fără revocarea sentinţei.

Până în ziua executării ultimelor ore de muncă în folosul comunităţii, instanţa


va trata infractorul ca nefiind condamnat, iar pedeapsa cu muncă neremunerată
în folosul comunităţii se va şterge din cazierul judiciar.

Principalele acte normative care reglementează modul de aplicare şi executare a


pedepsei de muncă neremunerată în folosul comunităţii sunt Codul penal şi
Codul de procedură penală. Următoarele secţiuni sunt relevante în ceea ce
priveşte munca neremunerată în folosul comunităţii :

33
Secţiunea 45 din Codul Penal
(1) Instanţa poate impune o sentinţă la muncă în folosul comunităţii dacă va
condamna infractorul pentru o infracţiune pentru care este prevăzută o
pedeapsă cu închisoarea de paână la cinci ani, ţinând seama de faptul că
natura infracţiunii comise şi posibilităţile de reabilitare ale infractorului
sunt de aşa natură încât nici o altă formă de pedeapsă nu este necesară
pentru a fi atinse scopurile pedepsei.
(2) O sentinţă cu muncă în folosul comunităţii poate fi impusă în condiţiile
specificate în paragraful (1), chiar şi acolo unde nu este specificat în cadrul
prezentului text de lege. Poate fi impusă ca sentinţă separată sau împreună
cu o altă pedeapsă. Totuşi, sentinţa cu munca în folosul comunităţii nu
poate fii impusă împreună cu o sentinţă cu închisoarea.
(3) Sentinţa la muncă în folosul comunităţii consistă în obligarea infractorului
să presteze un anumit număr de ore de muncă în beneficiul public, ex: la
întreţinerea spaţiilor publice, a clădirilor sau străzilor sau să presteze
acelaşi tip de muncă în beneficiul municipalităţii sau a organizaţiilor
guvernamentale sau a altor organizaţii de interes public. Această muncă nu
va fi folosită ca sursă de profit.

Secţiunea 45a din Codul Penal


(1) Instanţa poate impune pedeapsa muncii în folosul comunităţii care să
constea într-un număr de ore de muncă cuprins între 50 şi 400. De
asemenea, poate impune infractorului anumite restricţii rezonabile sau
obligaţii rezonabile, specificate în Secţiunea 26, paragraful 4, pentru a se
asigura că infractorul nu mai comite infracţiuni; de obicei instanţa impune
infractorului obligaţia să repare, în măsura în care acest lucru este posibil,
daunele produse prin infracţiunea comisă.
(2) Atunci când este impusă pedeapsa muncii în folosul comunităţii instanţa va
ţine cont de atitudinea infractorului/infractoarei, de starea sa de sănătate şi
de cât de practică este o astfel de pedeapsă. Pedeapsa muncii în folosul
comunităţii nu va fi impusă acolo unde starea de sănătate a infractorului îl
împiedica să presteze munca.
(3) Infractorul va executa munca în folosul comunităţii în persoană, fără a fi
remunerat, în timpul său liber în interval de un an de la data pronunţării
sentinţei în instanţă.
Perioadele de timp în care infractorul:
(a) nu a putut executa munca din motive de sănătate sau din cauza unor
impedimente de natură legală;
(b) a fost rezident al unei alte ţări;
(c) se afla în arest sau executa o sentinţă custodială

34
nu se vor lua în considerare în ceea ce priveşte perioada de timp în care
trebuie executată această sentinţă..
(4) Dacă infractorul a comis alte infracţiuni în perioada de timp cuprinsă între
pronunţarea sentinţei şi încheierea executării pedepsei muncii în folosul
comunităţii sau în mod deliberat nu a executat pedeapsa în intervalul de
timp stabilit, instanţa va transforma perioada rămasă neexecutată din
pedeapsa muncii în folosul comunităţii într-o pedeapsă custodială şi, în
acelaşi timp va hotărî în ceea ce priveşte modalitatea de executarea
acesteia; fiecare perioadă de două ore de muncă în folosul comunităţii care
nu au fost executate se transformă într-o zi de închisoare.
(5) Un infractor care a primit pedeapsa muncii în folosul comunităţii va fi
tratat ca şi cum nu a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii
respective odată ce a executat sentinţa sau după ce a fost achitat şi i-a fost
ridicată în mod legal obligaţia de a executa această pedeapsă sau ceea ce a
mai rămas de executat din aceasta.

Secţiunea 335 din Codul de Procedură Penală


Infractorul va executa munca în folosul comunităţii în zona în care se află
domiciliul sau/ şi sub jurisdicţia instanţei locale. Pedeapsa poate fi executată şi
în afara acestei zone dacă infractorul este de acord cu acest lucru

Secţiunea 336 din Codul de Procedură Penală


(1) Odată aplicată sentinţa prin care se impune pedeapsa muncii în folosul
comunităţii, judecătorul va trimite o copie a hotărârii judecătoreşti la
instanţa locală sub jurisdicţia căreia va executa sentinţa infractorul.
(2) Instanţa locală menţionată în paragraful (1) va decide tipul de muncă în
folosul comunităţii şi locul unde va fi executată aceasta. Instanţa va evalua
nevoia pentru acel anumit tip de muncă la nivel local şi va plasa infractorul
cât mai aproape cu putinţă de domiciliu. Infractorului îi vor fi aduse la
cunoştinţă obligaţiile pe care le are: să se prezinte la biroul municipalităţii
sau la organizaţia în cadrul căreia îşi va executa pedeapsa muncii în folosul
comunităţii în termen de 14 zile de la primirea notificării oficiale de a se
prezenta în vederea discutării termenilor şi condiţiilor privind executarea
pedepsei muncii în folosul comunităţii.
(3) Instanţa va notifica ofiţerul de probaţiune responsabil cu supravegherea
muncii în folosul comunităţii în ceea ce priveşte hotărârea judecătorească,
în timpul supravegherii ofiţerul de probaţiune va lua legătura cu biroul
municipalităţii sau organizaţia în cadrul căreia este executată pedeapsa
muncii în folosul comunităţii.

Secţiunea 337 din Codul de Procedură Penală


Dacă un infractor nu respectă obligaţiile stipulate în Secţiunea 336, paragraful

35
(2), sau dacă nu a prestat munca în folosul comunităţii şi nu are un motiv
întemeiat, biroul municipalităţii sau organizaţia în cadrul căreia este executata
pedeapsa muncii în folosul comunităţii va notifica instanţa. Organizaţia în
cadrul căreia este executată pedeapsa muncii în folosul comunităţii va notifica,
de asemenea, instanţa când a fost încheiată pedeapsa muncii în folosul
comunităţii.

Secţiunea 339 din Codul de Procedură Penală


(1) Judecătorul poate amâna, pentru o perioadă de timp corespunzătoare,
executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii dacă
certificatul/certificatele medical/e prezentate instanţei de către infractor sau
solicitate de către instanţă cu acordul infractorului, indică faptul că
infractorul nu poate executa această sentinţă dată fiind starea sa de sănătate
la momentul respectiv.
(2) Dacă infractoarea este însărcinată sau mamă iar copilul este nou-născut,
judecătorul va amâna sau va suspenda executarea pedepsei muncii în
folosul comunităţii pentru o perioada de un an de la data naşterii copilului.
(3) Judecătorul poate amâna, pe baza altor motive întemeiate, executarea
pedepsei muncii în folosul comunităţii pentru o perioadă de până la trei
luni de la data hotărârii judecătoreşti în virtutea căreia a fost impusă
această pedeapsă.
(4) Perioada de timp pentru care a fost amânată sau suspendată executarea
pedepsei muncii în folosul comunităţii nu este luată în considerare la
calcularea perioadei de un an în care trebuie să fie executată pedeapsa
muncii în folosul comunităţii

Secţiunea 340 din Codul de Procedură Penală


(1) Judecătorul poate amâna sau poate suspenda executarea pedeapsei muncii
în folosul comunităţii dacă infractorul trebuie să îşi execute stagiul militar
sau alte servicii civile alternative.

Secţiunea 340a din Codul de Procedură Penală


(1) Judecătorul poate achita infractorul şi îl poate scuti de la executarea
pedeapsei muncii în folosul comunităţii sau ceea ce a mai rămas de
executat din această pedeapsă dacă infractorul se află în imposibilitatea, pe
termen lung, să execute pedeapsa dată fiind starea sa de sănătate.

Secţiunea 340b din Codul de Procedură Penală


(1) Judecătorul poate decide să convertească pedeapsa muncii în folosul
comunităţii sau ceea ce a mai rămas de executat din aceasta într-o sentinţă
custodială la recomandarea oficiului municipal sau a organizaţiei în cadrul
36
căreia este executată munca în folosul comunităţii, la recomandarea
ofiţerului de probaţiune sau autosesizându-se.

I.3.3 Procedura de punere în executare a pedepsei de muncă


neremunerată în folosul comunităţii

Partea A – procedura în faza de urmărire penală

I. Procedura preliminară

În urma solicitării de a demara procedurile, ofiţerul de probaţiune SPM (sau


asistentul, în Republica Cehă personalul de probaţiune şi mediere este compus
din ofiţeri şi asistenţi – n. edit.) va deschide un dosar al cazului (un „dosar de
probaţiune”), în conformitate cu reglementările în domeniu, şi va introduce
detalii despre client în registrul de probaţiune. După consultarea învinuitului şi
a victimei, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va decide dacă, în lumina
metodelor alternative de rezolvare a cazului, este necesar şi util să aducă la
cunoştinţa învinuitului condiţiile pedepsei alternative ce constă în muncă în
folosul comunităţii. În această fază, ofiţerul de probaţiune (sau judecătorul) va
lua în considerare orice solicitare a procurorului (sau judecătorului) pentru a
stabili atitudinea învinuitului faţă de munca în folosul comunităţii. Ofiţerul de
probaţiune (sau asistentul) poate, în acest scop, să aibă o întâlnire preliminară
cu clientul, întâlnire în cadrul căreia va expune pe scurt clientului termenii ce
reglementează munca în folosul comunităţii şi cursul ulterior al condamnării
sale, şi va cunoaşte motivaţia reală a clientului în luarea deciziei de a accepta
pedeapsa alternativă a muncii în folosul comunităţii. Cu consimţământul
clientului, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) poate obţine informaţii asupra
stării de sănătate a clientului (inclusiv condiţiile de sănătate care îi pot afecta
capacitatea de muncă), asupra calificărilor, a programului, etc., şi va include
aceste informaţii în raportul ce precede condamnarea (vezi Procedura de
Probaţiune) şi în orice alte materiale ce vor fi trimise procurorului sau
judecătorului (Format nr. 1). Raportul trebuie, de asemenea, să conţină
informaţii obţinute de către SPM în ceea ce priveşte nevoile clientului şi dorinţa
sa de a se supune, în momentul ispăşirii unei sancţiuni alternative, la orice
obligaţii şi restricţii rezonabile.

Dacă instanţa responsabilă va impune pedeapsa alternativă a muncii în folosul


comunităţii, sentinţa va fi transferată la instanţa ce are competenţa locală de
emitere a ordinului de muncă în folosul comunităţii. În acelaşi timp, este
recomandabil să se includă în actul de condamnare şi raportul premergător
condamnării (şi orice alte informaţii strânse, de exemplu asupra atitudinii

37
învinuitului faţă de munca în folosul comunităţii). De asemenea, se recomandă
ca instanţa competentă pe plan local să trimită aceste informaţii centrului SPM
în cauză, în vederea utilizării lor la pregătirea documentaţiei de emitere a
ordinului de muncă în folosul comunităţii şi la asigurarea supravegherii
condamnatului pe perioada îndeplinirii muncii în folosul comunităţii. În acest
fel se va preveni copierea anumitor informaţii şi se va contribui la o mai bună
funcţionare a SPM şi a comunicării sale interne, atunci când se lucrează cu
învinuitul sau condamnatul, în fazele premergătoare condamnării şi în faza
supravegherii.

II. Planificarea şi identificarea unui loc de muncă în folosul comunităţii


În colaborare cu instanţa competentă pe plan local, şi cu acordul acesteia,
centrul SPM va contura situaţia din regiune în ceea ce priveşte oportunităţile
existente şi viitoare de muncă în folosul comunităţii în cadrul organizaţiilor
guvernamentale şi neguvernamentale, şi împreună cu instanţa va ţine un
registru la zi al cererilor de muncă în folosul comunităţii. Consiliile locale şi
organizaţiile (numite în continuare „organizaţiile”) care, conform articolului 45,
alineatul 3 Cod penal, sunt considerate ca furnizori ai locurilor de muncă în
folosul comunităţii vor fi contactate de ofiţerul de probaţiune SPM (sau
asistent) şi li se va face o ofertă de colaborare. Acolo unde se manifestă interes,
el/ea îi va contacta personal în vederea transmiterii informaţiilor necesare
pentru aranjarea unui loc de muncă în folosul comunităţii. În acelaşi timp, el/ea
îi va familiariza cu metodele de cooperare şi regulile de comunicare cu centrul
SPM şi cu instanţa competentă, în perioada în care infractorul va desfăşura o
muncă în folosul comunităţii în cadrul organizaţiei respective. De asemenea,
ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va cădea de acord cu aceştia asupra unei
metode de înregistrare a informaţiilor privind noile locuri de muncă în folosul
comunităţii (sau va actualiza în mod regulat informaţiile existente) prin
intermediul centrului SPM din regiune.

Cererea furnizorului locului de muncă în folosul comunităţii trebuie să


sublinieze circumstanţele efective de plasare, inclusiv natura şi durata locului
(de ex. programul de lucru), scopul (de ex. muncă sezonieră, muncă în week-
end, muncă numai în timpul săptămânii) şi orice alte condiţii speciale (de ex.
necesitatea unui certificat de muncă cu alimente). În momentul trimiterii
ofertei, furnizorii de locuri de muncă în folosul societăţii vor oferi şi informaţii
asupra înfiinţării lor (inclusiv data şi tipul înregistrării lor) şi o descriere
concretă a obiectului lor de activitate, astfel ca instanţa să poată decide dacă
îndeplinesc condiţiile legale de asigurare a unor locuri de muncă în folosul
comunităţii (Format nr. 2).

38
III. Alte oportunităţi pentru SPM în lucrul cu infractorul şi victima

În cazurile în care procurorul (sau judecătorul) a solicitat în mod expres


centrului SPM să aibă o întâlnire preliminară cu clientul şi să discute
posibilitatea desfăşurării unei munci în folosul comunităţii, ofiţerul de
probaţiune (sau asistentul) va discuta, de asemenea, cu clientul şi posibilitatea
de cooperare atât în zona probaţiunii cât şi a medierii. În acelaşi timp cu
stabilirea contactului cu învinuitul, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va
face paşii necesari în a contacta victima, căreia i se va oferi posibilitatea de a se
implica în tratarea consecinţelor infracţiunii şi va fi informată asupra
posibilităţilor de impunere a unei pedepse alternative.

Partea B – Procedura în faza de executare

În munca de pregătire a emiterii ordinului de muncă în folosul comunităţii,


SPM va dispune cel puţin de următoarele informaţii: hotărârea instanţei de
condamnare la o muncă în folosul comunităţii, extrasul din Registrul Penal,
expunerea atitudinii învinuitului faţă de pedeapsa alternativă a muncii în folosul
comunităţii, şi (acolo unde este cazul) un raport premergător condamnării şi
alte informaţii utile (de ex. privind oferta făcută de asociaţia cetăţenească în
garantarea bunei purtări şi a reabilitării infractorului ce a fost aprobată de
instanţă). Aceste materiale trebuie obţinute de centrul SPM de la instanţa care
trebuie să emită ordinul de muncă în folosul comunităţii. Acolo unde este
necesar, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) le va suplimenta cu alte
informaţii de la arhiva instanţei, de ex. declaraţii ale experţilor, informaţii
asupra costurilor de acoperire a pagubelor, detalii de contact ale victimei, şi
declaraţii privind caracterul învinuitului. Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul)
va deschide un dosar privind clientul respectiv, în conformitate cu
reglementările în domeniu, şi va trimite clientului invitaţia de a discuta termenii
de îndeplinire a muncii în folosul comunităţii (Format nr. 3; Anexa nr. 1); în
cazul infractorilor tineri, el/ea va contacta şi părinţii şi îi va consilia. În această
fază, şi în conformitate cu circumstanţele particulare ale cazului, ofiţerul de
probaţiune (sau asistentul) va face paşii necesari în consilierea victimei.

I. Obţinerea unui loc de muncă în folosul comunităţii

Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va controla în mod regulat eventualele


locuri de muncă, la furnizorii în cauză. Aceste controale se vor baza pe registrul
ofertelor de locuri de muncă în folosul comunităţii, registru ţinut în colaborare
cu instanţa competentă pe plan local.

39
Când ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va avea la dispoziţie materialele
privind o întâlnire preliminară asupra posibilităţii de îndeplinire a unei munci în
folosul comunităţii, şi cunoaşte câteva dintre motivele care au influenţat
infractorul în alegerea acestei pedepse alternative, vor încerca să recomande un
loc de muncă potrivit. Dacă ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) găseşte un
loc de muncă potrivit, se va asigura că mai este disponibil în organizaţia
respectivă. Atunci când nu dispun de informaţiile menţionate mai sus, privind
abilităţile de muncă ale infractorului, va întocmi o listă a locurilor de muncă
potrivite în baza informaţiilor de care dispune.

Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) din cadrul centrului SPM relevant, va


lucra constant pentru a mări lista de oferte de muncă în folosul comunităţii şi îşi
va coordona activităţile întreprinse cu instanţa competentă, căreia îi va trimite
în mod regulat o listă a furnizorilor de locuri de muncă în folosul comunităţii.
Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va discuta cu organizaţiile ce oferă locuri
de muncă metoda precisă prin care oferta acestora de muncă va intra în baza de
date şi va fi actualizată. În acelaşi timp, el/ea va înmâna furnizorului de locuri
de muncă contractul şi programul de lucru (Anexa nr. 4), precum şi procedura
de comunicare în cazul schimbărilor neaşteptate a ofertelor furnizorului, în aşa
fel încât centru SPM să aibă tot timpul o imagine clară a ofertelor existente.

Ansamblul ofertelor trebuie să conţină a listă a felurilor locurilor de muncă,


locul de desfăşurare a muncii, durata (de ex. orele de program), scopul (de ex.
muncă sezonieră, muncă în week-end sau muncă în timpul săptămânii),
numărul estimativ al persoanelor care pot munci în acelaşi timp, orice solicitări
speciale (de ex. calificări sau abilităţi) sau restricţii (de ex. necesitatea de a nu fi
femei sau minori, necesitatea unui certificat de sănătate) şi trebuie să asigure
avertizări dacă este vorba de muncă fizică solicitantă, necesitatea de a lucra la
înălţime, etc.

II. Discutarea cu clientul a termenilor de executare a muncii în folosul


comunităţii

Informaţiile pe care ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) le va asigura (sau


oferi) clientului:

a) Informaţii generale privind activităţile SPM, concentrându-se pe


procedura centrului de asigurare a bunei executări a muncii în folosul
comunităţii
b) Informaţii detaliate privind condiţiile şi durata muncii în folosul
comunităţii

40
c) Clarificarea rolului jucat de diverse părţi implicate – infractorul,
instanţa, centrul SPM, furnizorul locului de muncă şi (acolo unde este
cazul) asociaţia civilă care va garanta pentru buna purtare a
infractorului – în special privind statutul acestora, drepturi, obligaţii şi
reguli de comunicare
d) Informaţii relevante asupra executării muncii în folosul comunităţii
(dacă nu sunt deja disponibile), şi discutarea condiţiilor de plasare şi
procedura de executare a muncii în folosul comunităţii
e) Asistenţa acordată de centrul SPM, dacă infractorul o solicită

Informaţiile pe care ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) le va obţine de la


client:
(implică suplimentarea informaţiilor deja deţinute sau obţinerea tuturor
informaţiilor care lipsesc: următoarele informaţii sunt în special necesare)

a) Atitudinea clientului faţă de infracţiunea comisă şi sentinţă; nivelul


său de motivare în executarea sentinţei
b) Constrângeri de timp ale clientului în ceea ce priveşte slujba sa,
studiile sau circumstanţele familiale
c) Nivelul de educaţie, calificare şi abilităţile practice ale clientului
d) Starea de sănătate a clientului şi orice fel de restricţii de sănătate (cea
de-a doua variantă trebuie să fie bazată pe o opinie scrisă a medicilor,
pe care clientul trebuie să o obţină singur şi să o aducă la centrul
SPM)
e) Familia clientului şi istoricul său social
f) Condamnări anterioare
g) Atitudinea clientului faţă de persoana vătămată (persoană fizică sau
juridică) şi ideea sa de remediere a răului produs şi de compensare a
pagubelor (sau paşii pe care i-a făcut deja în acest scop);
familiarizarea cu posibilităţile de mediere
h) Alte lucruri semnificative în ceea ce priveşte clientul sau cazul său
i) Evaluarea nevoilor psiho-sociale ale clientului şi oferirea de mediere
a asistenţei din partea altei organizaţii specializate
j) Verificarea datelor de contact ale clientului şi pregătirea procedurii de
comunicare cu centrul SPM
k) Acolo unde instanţa a aprobat ca o asociaţie cetăţenească să garanteze
buna purtare a infractorului, verificarea datelor de contact a persoanei
responsabile de caz în acea asociaţie

În baza informaţiilor obţinute de la client, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul)


va pregăti un raport al întâlnirii introductive de discutare a condiţiilor de

41
executare a muncii în folosul comunităţii (Format nr. 4), la care va ataşa, de
exemplu, certificate de calificare ale clientului sau opinia scrisă a medicului
prin care se confirmă condiţia de sănătate care afectează abilitatea clientului de
a executa anumite tipuri de muncă. Acest raport va fi prezentat clientului,
instanţei ca bază documentară pentru emiterea unui ordin de muncă în folosul
comunităţii, şi furnizorului de loc de muncă ca informaţii de bază asupra
clientului; o copie va fi păstrată, de asemenea, la dosarul de probaţiune. Dacă
clientul nu răspunde la nici o invitaţie de a participa la o întâlnire, sau nu se
prezintă la întâlnirile programate pentru a discuta condiţiile de executare a
pedepsei alternative la muncă în folosul comunităţii, centrul SPM va informa
instanţa competentă de acest lucru şi va face sugestii pentru o nouă abordare a
situaţiei (Anexa nr. 1).

Dacă, în momentul întocmirii dosarului de probaţiune, angajatul SPM


descoperă că clientul a fost condamnat să mai execute muncă în folosul
comunităţii, iar numărul total de ore ce trebuie executate depăşeşte maximul de
400 de ore, ofiţerul probaţiune (sau asistentul), urmând recomandările
procedurale (Anexa nr. 3), va informa Ministerul de Justiţie al Cehiei asupra
acestei încălcări a legii.

III. Începerea muncii în folosul comunităţii în cadrul unei organizaţii

Dacă timpul permite, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va lua parte,


împreună cu clientul, la o întâlnire preliminară cu organizaţia în cauză, pentru a
discuta condiţiile de executare a muncii în folosul comunităţii şi va verifica
organizarea şi condiţiile de muncă. Când ofiţerul de probaţiune (sau asistentul)
nu poate lua parte la această întâlnire, este de dorit ca organizaţia să-l
informeze deîndată dacă clientul s-a conformat termenului limită de 14 zile şi s-
a prezentat la întâlnire pentru a discuta condiţiile de muncă şi programul de
lucru (Anexa nr. 4), inclusiv data la care clientul va începe (a început) efectiv
să muncească.

În cazul în care ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) a aflat că clientul nu s-a


prezentat la organizaţia în cauză pentru a discuta condiţiile muncii în folosul
comunităţii, el/ea va verifica dacă hotărârea de condamnare a fost înmânată
clientului, prin verificări făcute la registratura instanţei. Dacă hotărârea de
condamnare a fost înmânată clientului, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va
contacta clientul din nou şi îl va informa asupra obligaţiilor ce-i incumbă,
subliniind posibilele consecinţe a unei abordări pasive în executarea hotărârii
de condamnare.

42
Organizaţia va anunţa deîndată ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) data la
care condamnatul va începe efectiv munca în folosul comunităţii. Acest lucru
poate fi făcut prin telefon, e-mail sau în scris. Ofiţerul de probaţiune (sau
asistentul) va introduce informaţia în dosarul de probaţiune şi va informa
instanţa în scris.

Organizaţia va informa, de asemenea, fără întârziere centrul SPM despre


neîndeplinirea de către client a obligaţiei de a începe munca în folosul
comunităţii, la data stabilită. În acest caz, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul)
va contacta clientul şi îl va informa asupra obligaţiilor ce-i incumbă, subliniind
posibilele consecinţe ale unei abordări pasive în executarea hotărârii de
condamnare, solicitându-i să respecte condiţiile.

IV. Supravegherea şi evidenţa în registrul de probaţiune

În cazul în care clientul a respectat condiţiile de bază privind începerea


executării sancţiunii aplicate prin sentinţă – s-a prezentat la întâlnirea prin care
s-au stabilit condiţiile de muncă, a început munca, îşi îndeplineşte îndatoririle
de serviciu corespunzător şi în conformitate cu programul de lucru acceptat –
ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va întreprinde inspecţii (în persoană, prin
telefon, în scris sau prin intermediul e-mailului) în funcţie de necesitate, dar cel
puţin o dată la două luni. Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va înregistra
informaţiile obţinute în dosarul de probaţiune sau într-un dosar colectiv.
Această activitate va fi îndeplinită continuu de centrul SPM relevant şi în
conformitate cu circumstanţele particulare ale cazului, până la executarea în
totalitate a sentinţei. În cadrul supravegherii, centrul SPM va colabora cu
organizaţia în cauză şi cu alte părţi interesate (de ex. poliţia). În acest scop,
organizaţia va aduna informaţiile obţinute prin monitorizarea proprie a muncii
şi va ţine o evidenţă a numărului de ore lucrate şi a calităţii muncii depuse.
Dacă organizaţia trimite informaţiile direct instanţei, la cererea acesteia, li se
recomandă să trimită o copie şi centrului SPM în cauză.

Programul de lucru (Anexa nr. 4) este conceput în aşa fel încât făptuitorul
trebuie să cadă de acord în avans, în scris, împreună cu un reprezentant al
organizaţiei asupra termenului limită a muncii şi trebuie să confirme acest lucru
prin semnătura sa. În urma executării muncii în termenul stabilit şi în urma
verificării calităţii muncii, persoana responsabilă din cadrul organizaţiei
respective va consemna şi semna numărul de ore lucrate şi va ajunge la un
acord cu făptuitorul asupra termenelor limită ulterioare. Făptuitorul va primi, la
cerere, o copie a programului de lucru.

43
V. Procedura în cazul nerespectării obligaţiilor

Dacă organizaţia descoperă că condamnatul, cu o motivaţie, nu îşi îndeplineşte


munca în conformitate cu programul de lucru stabilit anterior de comun acord,
sau nu îşi îndeplineşte munca la standardul stabilit sau în perioada de timp
stabilită anterior, va anunţa centrul SPM şi fără întârziere va colabora cu centrul
în rezolvarea situaţiei. Atunci când ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) este
informat că clientul său nu îşi îndeplineşte în mod corespunzător munca sau nu
respectă programul de lucru aprobat anterior, va contacta clientul pentru a afla
motivul neîndeplinirii condiţiilor de executare a condamnării şi va stabili o
întâlnire cu acesta. Dacă, în ciuda avertizărilor, clientul persistă în neexecutarea
condamnării, centrul SPM îi va trimite prin scrisoare recomandată o citaţie
oficială de începere a executării sentinţei (Format nr. 6). O astfel de propunere
poate fi făcută fie prin intermediul centrului SPM fie prin intermediul
organizaţiei în cadrul căreia făptuitorul trebuia să-şi execute pedeapsa de
muncă în folosul comunităţii. Este recomandabil ca fiecare parte să ţină la
curent cealaltă parte asupra acţiunilor întreprinse.

VI. Schimbarea locului de muncă în folosul comunităţii

Dacă clientul îşi schimbă domiciliul pe perioada de executare a muncii în


folosul comunităţii, sau solicită să-şi execute sancţiunea aplicată prin sentinţă în
jurisdicţia altei instanţe decât cea în care are domiciliu permanent, ofiţerul de
probaţiune (sau asistentul) va întocmi un raport conţinând informaţiile de la
instituţia furnizoare a locului de muncă privind numărul de ore lucrate de către
client şi motivele sale de schimbare a locului de muncă. Dacă este necesar,
ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va suplimenta acest raport cu informaţii
adiţionale, de ex. stilul de viaţă al făptuitorului, dacă a compensat victima
pentru pagubele suferite şi a acoperit costurile procesului, şi orice alte
informaţii relevante în munca sa cu clientul. El/ea va trimite apoi raportul
instanţei. Dacă, în cazuri excepţionale şi admisibile, schimbarea solicitată este
numai o schimbare la un alt loc de muncă în jurisdicţia aceleiaşi instanţe (de ex.
din motive de transport sau o muncă mai potrivită, sau din cauza unui conflict
existent în cadrul primei organizaţii sau a unei scurtări bruşte a perioadei de
lucru din acea organizaţie), ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va informa
atât instanţa cât şi organizaţia despre aceste circumstanţe. Pentru a îndruma
acţiunile viitoare ale instanţei în această cauză, ofiţerul de probaţiune (sau
asistentul) va stabili oportunităţile de executare a sentinţei într-o altă
organizaţie din jurisdicţia acelei instanţe. Instanţa va emite o hotărâre privind
schimbarea locului de muncă printr-o rezoluţie sau printr-o măsură scrisă.
Numărul de ore lucrate la diverse organizaţii va fi adunat.

44
VII. Amânare, suspendare, conversie şi scutire

În baza unei propuneri a centrul SPM sau a organizaţiei ce asigură locul de


muncă, sau chiar fără o astfel de propunere, instanţa poate decide să schimbe
sentinţa (sau partea rămasă neexecutată) din muncă în folosul comunităţii în
detenţie. Este recomandat ca instanţa să informeze centrul SPM de
eventualitatea unei şedinţe publice în care se va discuta schimbarea sentinţei
din muncă în folosul comunităţii în detenţie. Centrul SPM va informa clientul,
la începerea executării sentinţei de muncă în folosul comunităţii, de procedura
în cazul neexecutării hotărârii de condamnare, de ex. de posibilitatea unei
propuneri de schimbare a sentinţei în detenţie în cazul încălcărilor repetate a
condiţiilor de muncă. Orice propunere de schimbare a sentinţei (Format nr. 8)
va fi trimisă spre informare de către centrul SPM organizaţiei în cadrul căreia
sentinţa a fost (sau trebuia) executată.

În cazurile prevăzute de lege, instanţa are dreptul de a amâna sau suspenda


executarea sentinţei, sau de a-l scuti pe făptuitor de executare, ca urmare a
cererii făptuitorului. Dacă instanţa emite o astfel de hotărâre, i se recomandă să
informeze centrul SPM. În plus faţă de informarea sa supra unei şedinţe publice
în care se vor discuta probleme legate de sentinţă, este recomandat ca instanţa
să anunţe centrul SPM asupra altor fapte materiale şi să îi trimită o copie a
hotărârilor emise (de ex. privind schimbarea sentinţei, amânarea sau
suspendarea executării pedepsei, ori scutirea făptuitorului de executare,
anularea muncii în folosul comunităţii ca urmare a emiterii unei sentinţe
combinate, un nou proces sau o amnistiere).

Atunci când instanţa a obţinut informaţii independente privind executarea


hotărârii de condamnare de la altcineva decât centrul SPM, este recomandat să
informeze şi centrul asupra datelor obţinute.

VIII. Stabilirea faptului că infractorul nu comite alte infracţiuni (are o


conduită legală)

Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va stabili dacă clientul:

a. Pe parcursul executării hotărârii de condamnare nu a mai săvârşit


infracţiuni
b. S-a conformat restricţiilor şi obligaţiilor impuse de instanţă
c. A acţionat în repararea relaţiilor sale cu victima
d. A plătit cheltuielile de judecată

45
e. Şi-a îmbunătăţit capacitatea de a trăi respectând legea şi a
eliminat posibilii factori de risc care l-ar fi putut încuraja să îşi
reia conduita de infractor

În acest scop, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va solicita clientului să ia


parte la consultări regulate şi, dacă circumstanţele particulare ale cazului o cer,
va aborda membrii comunităţii din care face parte clientul, în special în cazul în
care făptuitorul este minor sau tânăr adult. Dacă instanţa aprobă ca o
organizaţie cetăţenească să garanteze îndeplinirea reabilitării făptuitorului,
ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va avea o strânsă colaborare cu acea
organizaţie. În afară de supravegherea îndeplinirii îndatoririlor la locul de
muncă în folosul comunităţii şi de respectarea restricţiilor şi obligaţiilor impuse
de instanţă, ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va oferi sprijin psiho-social şi
asistenţă, sau va media contactul cu un specialist în domeniu. În acelaşi timp,
va lucra cu victima, în special în ceea ce priveşte reconcilierea şi repararea
răului suferit.

IX. Medierea

Dacă medierea este potrivită şi părţile şi-au dat consimţământul la aceasta,


ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va trimite cazul unui alt birou SPM
pentru mediere. Mediatorul va informa despre rezultatele medierii ofiţerul de
probaţiune (sau asistentul) responsabil cu asigurarea executării de către clientul
său a sentinţei de condamnare la muncă în folosul comunităţii.

X. Încheierea cazului

În urma executării sentinţei de muncă în folosul comunităţii, ofiţerul de


probaţiune (sau asistentul) va informa instanţa în scris, ataşând şi o evaluare,
care va fi parte a contractului de muncă în folosul comunităţii (Anexa nr. 4). De
asemenea, va informa instanţa de întregul curs al executării sentinţei şi de
respectarea de către client a obligaţiilor şi restricţiilor impuse de instanţă, şi
dacă clientul a încercat să repare pagubele produse şi ce paşi au fost făcuţi
pentru stabilirea reconcilierii dintre infractor şi victimă. O parte a raportului
trebuie să conţină declaraţia dată de victimă şi, acolo unde este cazul, o
declaraţie a asociaţiei cetăţeneşti care a garantat buna purtare a făptuitorului.
Dacă făptuitorul a executat sentinţa (sau dacă instanţa a hotărât schimbarea
sentinţei de la muncă în folosul comunităţii la detenţie), ofiţerul de probaţiune
(sau asistentul) va trimite victimei o notificare scrisă a acestei eventualităţi.

46
XI. Închiderea dosarului de probaţiune

Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va stabili maniera în care cazul clientului


este încheiat de către instanţă, şi în urma primirii hotărârii judecătoreşti (de ex.
dacă sentinţa s-a schimbat din muncă în folosul comunităţii în detenţie, dacă
făptuitorul este scutit de executarea sentinţei, sau dacă această sentinţă a fost
anulată prin emiterea unei sentinţe combinate) va introduce o copie a acelei
decizii în dosarul de probaţiune.

Ofiţerul de probaţiune (sau asistentul) va închide dosarul de probaţiune şi îl va


şterge din registrele curente ale centrului, în conformitate cu procedurile în
vigoare.

I.3.4 Perspective

Noul Cod Penal prevede pedepse de max. 300 de ore de muncă neremunerată în
folosul comunităţii, dar orele neexecutate se vor transforma în zile de
închisoare (1 zi de închisoare pentru fiecare oră de muncă în folosul comunităţii
neexecutată).

I.3.5 Statistici relevante

În 2001, 12.533 de persoane au fost condamnate la muncă neremunerată în


folosul comunităţii.
În 2002, 13.424 de persoane au fost condamnate la muncă neremunerată în
folosul comunităţii
În anul 2003 au fost condamnate 66.131 persoane, din care: 3.512 minori, 9.797
condamnări la închisoare fără posibilitatea de eliberare condiţionată (5.925
persoane până la 1 an, 3.298 între 1 şi 5 ani, 551 între 5 şi 15 ani, 22 peste 15
ani, 1 închisoare pe viaţă), 35.676 sentinţe condiţionate, 116 persoane au
interdicţia de a desfăşura anumite activităţi, 2941 amenzi, 13.592 persoane au
fost condamnate la muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Infracţiunile pentru care au fost condamnaţi la muncă neremunerată în folosul


comunităţii au fost în 2002 : 38.2% - furt, 9.2% - infracţiuni pedepsite cu
interdicţia de a desfăşura anumite activităţi (în principal suspendarea dreptului
de a şofa),8.2% - neplata pensiei alimentare pentru copii, 5.9% - fraudă, 5.9% -
tulburarea liniştii publice, 4.2% - vătămare corporală, 2% - daune aduse
proprietăţii, 1% - utilizare neautorizată a bunurilor altor persoane, 15.9% - alte
infracţiuni.

47
ANEXĂ
Formularele utilizate în activitatea curentă a serviciilor de
probaţiune şi mediere

Formularul nr. 1

[adresa centrului local al SPM]


[centru local al SPM]

Adresa Clientului:

Ref. Nr.: PM……………...

[locul, data]

Invitaţie pentru Discutarea Termenilor Muncii în Folosul Comunităţii

Stimată Doamnă/ Stimate Domnule ..............................,


În baza Sentinţei Instanţei de Judecată Nr. ....................., din data de .................,
pronunţată de către Instanţa din ….…………………….., care a intrat în
vigoare în data de .........................., aţi fost condamnat/ă la un număr de
....................... ore de muncă în folosul comunităţii.

Executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii constă în obligaţia de a


presta un anumit număr de ore de muncă neremunerată, personal, în beneficiul
comunităţii, oraşului/ localităţii sau al unei organizaţii non-profit.

Membri personalului Serviciului de Probaţiune şi Mediere sunt autorizaţi de


către instanţă să discute cu dumneavoastră detaliile muncii în folosul
comunităţii pe care o veţi presta şi veţi cădea de acord asupra locului,
programului de lucru şi tipului de muncă pe care o veţi presta.

Pentru stabilirea detaliilor menţionate mai sus va trebui să vă prezentaţi

la ........................................... la orele ............................

la sediul local al Serviciului de Probaţiune şi Mediere din


......................................................... .

48
Prezenţa dumneavoastră este esenţială. Dacă dintr-un motiv întemeiat nu
puteţi participa la această întâlnire pentru a discuta detaliile muncii în
folosul comunităţii pe care o veţi executa, puteţi contacta membrii
personalului nostru la următorul număr de telefon:
......................................... pentru a reprograma întâlnirea.

Vi se va cere să prezentaţi un act de identitate, adeverinţă de la locul de


muncă (acolo unde este cazul) dovezi care să ateste ca plătiţi daune şi/sau
costurile de judecată.

Al dumneavoastră,

…………………………………

Ofiţer/Asistent de Probaţiune

Semnătura şi Stampila

Formularul nr. 2
[centru local al SPM] [adresa centrului local al SPM]

Ref. Nr. (Instanţa) .......................................................


Ref. Nr. (Serviciul de Probaţiune şi Mediere)
.......................................................

Raport privind Întâlnirea Introductivă


pentru Discutarea Termenilor Muncii în Folosul Comunităţii
(a se folosi ca bază pentru decizia instanţei de a impune o sentinţă la muncă în
folosul comunităţii)

Numele şi prenumele clientului: ..................................................................................................

Data naşterii: ...............................................................................................................................

Domiciliul: ..................................................................................................................................

49
Ocupaţia: ................................................................................................................................

Abilităţi şi experienţă în câmpul muncii: ...............................................................................

Starea de sănătate, restricţii impuse de starea de sănătate (ex. terapii pe termen


lung, intervenţii chirurgicale, alergii): ...................................................................................

................................................................................................................................................

Impedimente în efectuarea muncii în folosul comunităţii (ex. obligativitatea


satisfacerii serviciului militar, concediul de maternitate): .....................................................

................................................................................................................................................

Obligaţii sau restricţii întemeiate impuse de către Instanţă: ..................................................

................................................................................................................................................

Este de acord în ceea ce priveşte (ex. municipalitate)


locaţia de executare a MFC :
Persoana de contact: ..........................
tel.: .....................................................
Tipul de muncă: ...................................................................................................................

Durata MFC: numărul de ore de executat .........................

Disponibilitate: (ex. Luni – Vineri, de la ..... până la ....., week-end-uri, de la


..... până la ......)

................................................................................................................................................

Clientul s-a angajat să execute munca impusă prin sentinţa la MFC într-o
perioadă de timp de ........................................ de la data pronunţării sentinţei cu
MFC de către instanţă.

Am fost instruit în ceea ce priveşte cerinţele statutare privind sentinţa cu


munca în folosul comunităţii (în conformitate cu Secţiune 45 şi 45a din
Codul Penal şi Secţiunile 335–340b din Codul de Procedură Penală).
Înţeleg că mi se cere să execut această sentinţă personal, fără a fi platit/ă,
în timpul meu liber şi în conformitate cu orarul asupra căruia am căzut de
acord cu cel/cei care oferă munca de prestat. Dacă eşuez în a nu mai

50
comite infracţiuni în perioada cuprinsă între pronunţarea sentinţei de
către instanţă şi executarea completă a sentinţei primite sau dacă, în mod
deliberat nu execut sentinţa în intervalul de timp stabilit, instanţa va
transforma sentinţa la muncă în folosul comunităţii sau ceea ce a mai
rămas de executat din aceasta într-o sentinţă de ordin custodial, în care
pentru fiecare două ore de muncă în folosul comunităţii neexecutate vor
echivala cu o zi în penitenciar. dacă se ivesc impedimente în executarea
muncii, îmi voi informa imediat ofiţerul / asistentul de probaţiune şi
reprezentantul autorizat al organizaţiei care oferă locul de executare al
muncii.

Acest raport al întâlnirii introductive este încheiat în patru copii: pentru client,
instanţă, organizaţia care oferă munca de prestat, fiecare dintre părţi va primi o
copie, cea de a patra copie este inclusă în dosarul de probaţiune.

În ..................................., data ..............................

Semnătura:

...............................................................................
Client

...............................................................................
Ofiţer/Asistent de Probaţiune

51
Formularul nr. 3
[adresa centrului local al SPM]

[centru local al SPM]

Contract pentru Munca în Folosul Comunităţii

În baza Sentinţei la Muncă în Folosul Comunităţii nr. ................... din data de


......................, pronunţată de către Instanţa ..................., care stabileşte ca loc de
prestarea a muncii ............. şi obligaţia prestării unui număr de .............. ore de
muncă,

Infractorul:
născut în data de: .....................
domiciliat în: ...................................

şi biroul municipal/ organizaţia non-profit (Organizaţie care oferă locul de


muncă)

s-a convenit după cum urmează:

1. Infractorul va începe executarea pedepsei muncii în folosul comunităţii


(MFC) în data de ................. şi îşi va încheia executarea pedepsei înainte de
.......................... (durata nu trebuie sa fie mai mare de un an de la pronunţarea
sentinţei).
2. Instituţia care oferă locul de muncă l-a instruit pe infractor în ceea ce
priveşte Protecţia Muncii, alte probleme legate conform prevederilor legale
care se aplică tipului de muncă alocată şi acest lucru a fost înregistrat în scris,
într-un document semnat de către infractor şi constituie parte integrantă a
acestui contract. Pe lângă uneltele şi suportul necesar executării muncii,
organizaţia care oferă munca de prestat va oferi infractorului echipamentul de
protecţie adecvat, acolo unde este cazul, infractorul va semna de primire
pentru acestea. Infractorul se obligă să utilizeze uneltele şi echipamentul
primit în mod corespunzător şi să despăgubească organizaţia în cazul în care
le pierde sau le deteriorează în mod intenţionat, iar dacă nu o face nu i se va
permite infractorului să continue executarea sentinţei.
3. Programul de executare a muncii în folosul comunităţii se face în funcţie
de nevoile organizaţiei care oferă munca şi constrângerile de timp ale
infractorului. Infractorul va participa la planificarea programului de executare
a muncii în folosul comunităţii iar termenele asupra cărora s-a căzut de acord
sunt obligatorii. Infractorul înţelege că dacă nu se prezintă, în mod

52
repetat, la data stabilită, fără un motiv întemeiat, organizaţia care oferă
munca în folosul comunităţii poate înceta acest Contract.
4. Infractorul înţelege că este obligat să presteze munca personal, fără a fi
plătit iar organizaţia care oferă munca va raporta, în mod constant, cel mult la
fiecare două luni, centrului local al Serviciul de Probaţiune şi Mediere din
..................... orele lucrate, data încheierii executării pedepsei precum şi
atunci când infractorul nu respectă condiţiile de executare a muncii în folosul
comunităţii, în mod special dacă fără un motiv întemeiat infractorul nu
execută munca, dacă o execută dar nu respectă programarea, sau dacă nu este
corespunzătoare calitatea muncii prestate.
La încheierea executării pedepsei muncii în folosul comunităţii, o copie a cestui
contract va fi trimisăcentrului local al Serviciul de Probaţiune şi Mediere care
se ocupăde caz.
În ................................., data.........................
Semnătura
.......................................................................
......................................................................
Organizaţia care oferă munca Infractor
Stampila şi semnătura reprezentantului autorizat

Formularul nr. 4

Evaluarea Muncii în FolosulComunităţii

Munca în folosul comunităţii a fost încheiată în data de .....................................

Numărul total de ore de munca prestate .........................

Drept urmare munca în folosul comunităţii a fost/ nu a fost executată


corespunzător.

Evaluare de ansamblu a Muncii în Folosul Comunităţii:


................................................................................................................................
......................
................................................................................................................................
......................
................................................................................................................................
......................

53
................................................................................................................................
......................

Cele de mai sus au fost raportate centrului Serviciului de Probaţiune şi Mediere


din ................., în data de.....................................

Organizaţia care oferă


locul de muncă
Stampila şi semnătura
reprezentantului autorizat
Nota: Programul de executare a muncii în folosul comunităţii trebuie sa fie
imprimat pe spatele Contractului pentru Munca în Folosul comunităţii.

Formularul nr. 5

PROGRAMUL DE EXECUTARE A MUNCII ÎN FOLOSUL


COMUNITĂŢII

Dacă infractorul nu se poate prezenta să presteze munca la data şi ora asupra


cărora s-a căzut de acord i se cere să anunţe în prealabil şi să ofere dovezi şi
explicaţii privind motivul absenţei (de exemplu: un certificat medical) persoana
autorizată, în acest caz D-l/ D-na...........................,
Tel.:........................................

Data (ele) Semnătura Munca alocată şi Nr. de Note Semnătura


asupra cărora Ofiţerului locaţia la care a ore persoanei
s-a căzut de fost efectuată prestate de contact
acord

Nota: Continuaţi pe o altă pagină dacă spaţiul nu este suficient.

54
Nota: Programul de executare a muncii în folosul comunităţii trebuie să fie
imprimat pe spatele Contractului pentru Munca în Folosul Comunităţii.

Formularul nr. 6

PROGRAMUL DE EXECUTARE A MUNCII ÎN FOLOSUL


COMUNITĂŢII

Dacă infractorul nu se poate prezenta să presteze munca la data şi ora asupra


cărora s-a căzut de acord i se cere să anunţe în prealabil şi să ofere dovezi şi
explicaţii privind motivul absenţei (de exemplu: un certificat medical) persoana
autorizată, în acest caz

D-l/ D-na..........................., Tel.:........................................

Data (ele) Semnătura Munca alocată şi Nr. de Note Semnătu


asupra cărora s- Ofiţerului locaţia la care a ore ra persoa
a căzut de fost efectuată prestate nei de
acord contact
Exemplu:
a) munca
prestată cu ora
6 mai 2003 xy Curăţarea 0 Absent
frunzelor (scuze)
Parcul......
b) munca ..... xy Vopsirea gardului 20 Incom
Adresa............... plet
(60 de ore ) (calitate
proastă–
a se
reface)

Nota: Continuaţi pe o altă pagină dacă spaţiul nu este suficient.

55
56
I.4 Munca neremunerată în folosul comunităţii în Franţa

Michel Peretti
Director – Servicial de Reabilitare si Probaţiune
Administraţia Penitenciară, Ministerul Justiţiei - Franţa

I.4.1 Sistemul sancţiunilor în mediu deschis, sau «Probaţiunea a la


française»

Probaţiunea în Franţa funcţionează - deşi termenul francez e împrumutat din


limba engleză, “probation” – invers faţă de sistemul anglo-saxon. Conform
celui din urmă, un condamnat trebuie să-şi dovedească îndreptarea înainte de a
fi condamnat. Dimpotrivă, sistemul francez condamnă persoana şi îi cere să-şi
dovedească îndreptarea în timpul executării pedepsei cu suspendare.
În Franţa există două autorităţi care au competenţe în ceea ce priveşte
suspendarea condiţionată:

• Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor


• Serviciul penitenciar de integrare şi probaţiune

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor este garantul măsurilor


legale adoptate, pe care le încredinţează spre îndeplinire serviciului penitenciar
de integrare şi probaţiune. Acesta este un magistrat independent de puterea
politică, ale cărui hotărâri pot face obiectul unui apel din partea Procurorului
Republicii, cât şi a condamnatului.

Serviciul penitenciar de integrare şi probaţiune:


Prin crearea SPIP-urilor în 1999 (SPIP: “service pénitentiaire d'insertion et de
probation” – serviciul penitenciar de integrare şi probaţiune) s-a desfiinţat
fostul CPAL (“comité de probation et d’assistance aux libérés” - comitetul de
probaţiune şi de asistenţă pentru persoanele liberate), condus la vremea
respectivă de către judecătorul delegat pentru executarea pedepselor din
jurisdicţia respectivă, precum şi de fostul serviciu socio-educativ din instituţia
penitenciarului, pe atunci subordonat şefului instituţiei.

Asistenţii sociali din aceste vechi structuri au trecut din acel moment sub
autoritatea directorului SPIP, care are competenţe la nivel de departament.

Misiunile SPIP au fost redefinite în profunzime şi plaja lor de competenţe este


în continuă extindere:

57
• Punerea în executare a sentinţelor judecătoreşti: suspendarea
condiţionată, muncă în folosul comunităţii, control judiciar,
amânare condiţionată, supraveghere socio-judiciară,
preschimbarea pedepselor cu privare de libertate (plasare sub
supraveghere electronică, plasarea în exterior, semi-libertate,
eliberare condiţionată), detenţia propriu-zisă.
• Dezvoltarea de alternative la detenţie şi stabilirea de pedepse
(crearea de noi locuri de muncă în folosul comunităţii, căutarea de
noi parteneri pentru plasarea în exterior/ placement extérieur...)
• Favorizarea implicării publice, cu participarea organizaţiilor
publice sau private

Principalele pedepse executate în mediul deschis sunt :

Suspendarea condiţionată a pedepsei cu închisoarea (SC)


Pedeapsă alternativă la detenţie, suspendare condiţionată a pedepsei cu
închisoarea (sau amânare condiţionată) se pronunţă pentru o perioadă de 18
până la 36 de luni, şi poate fi însoţită de anumite obligaţii, stabilite de către
instanţă. Nerespectarea acestora, ca şi o nouă condamnare pot duce la revocarea
suspendării.

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor, care este răspunzător pentru


executarea acestor măsuri, sesizează SPIP-ul pentru a se asigura că acestea vor
fi puse în executare.
Din ansamblul pedepselor alternative la detenţie, suspendarea condiţionată este
considerată a fi măsura cea mai “tradiţională”. Această măsură a constituit
debutul, în 1958, al “suspendării condiţionate a la française”, în raport cu
suspendarea condiţionată din sistemul anglo-saxon. A se ocupa de condamnaţi
conform acestei modalităţi juridice este metoda cea mai veche, dar care a rămas
în continuare pertinentă. Obligaţiile care-i revin condamnatului conform acestei
măsuri permit, printre altele, indemnizarea victimelor, şi îl obligă pe condamnat
să se supună unor îngrijiri medicale şi să aducă dovada.
Până la 1 ianuarie 2004, SPIP-urile au monitorizat 105 247 de suspendări
condiţionate.

Munca în folosul comunităţii:


Inspirată din experienţele aşa-zisei "community service" din Marea Britanie,
pedeapsa de muncă în folosul comunităţii a fost introdusă în Franţa prin legea
din 10 iunie 1983.
Aceasta are un obiectiv dublu:

58
- să constituie o alternativă la o pedeapsă cu închisoarea de scurtă
durată,
- să faciliteze integrarea condamnaţilor majori (de peste 18 ani) sau
minori (între 16 şi 18 ani). Pedeapsa, pronunţată de cele mai multe ori de
tribunalul corecţional, se calculează în ore de muncă. Este cea de-a doua
alternativă la detenţie în ordinea importanţei.
La data de 1 ianuarie 2004, 17 990 de condamnaţi la muncă în folosul
comunităţii au fost preluaţi de ansamblul serviciilor penitenciare metropolitane
de integrare şi probaţiune.

Controlul judiciar (CJ)


Controlul judiciar a fost introdus prin legea din 17 iulie 1970, şi constă în
diverse măsuri, obligaţii sau interdicţii, care îi restrâng libertatea persoanei
inculpate, dar evită detenţia. (articolul 137 şi articolele următoare ale CPP).
Persoana cercetată, presupusă nevinovată, rămâne în libertate. Totuşi, din
motive legate de urmărirea penală sau ca măsură de siguranţă, persoana în
cauză poate fi constrânsă la una sau mai multe obligaţii ale controlului judiciar.
Atunci când acestea se dovedesc insuficiente pentru îndeplinirea obiectivelor
propuse, persoana urmărită poate fi, în mod excepţional, deţinută provizoriu.

Convertirea pedepselor
Detenţia nu este singura modalitate de executare a unei pedepse cu închisoarea:

Un deţinut poate solicita o convertire a pedepsei cu închisoarea. Acesta


înaintează o cerere judecătorului delegat pentru executarea pedepselor, care
hotărăşte, după ce primeşte avizul reprezentantului administraţiei
penitenciarelor, şi după ce ascultă rechizitoriul Procurorului Republicii şi
observaţiile deţinutului sau ale avocatului apărării.

Preschimbările pedepselor, pe care le poate solicita un condamnat, deţinut sau


nu, sunt următoarele:
- plasarea sub supraveghere electronică
- plasarea în exterior
- semi-libertatea
- liberarea condiţionată

Plasarea sub supraveghere electronică


Legea din 19 decembrie1997 a permis executarea unei pedepse privative de
libertate sub supraveghere electronică. Măsura este hotărâtă de judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor, fie din proprie iniţiativă, fie la cererea
Procurorului Republicii, fie la solicitarea condamnatului.

59
Aceasta se aplică numai când durata totală a pedepsei nu depăşeşte un an.

Plasarea în exterior
Această măsură este pronunţată de către judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor, pentru pedepse de mai puţin de un an. Măsura poate fi pusă în
aplicare cu sau fără supravegherea Administraţiei penitenciarelor. În cel de-al
doilea caz, asociaţiile asigură în general urmărirea deţinuţilor, sub controlul
SPIP, care informează judecătorul delegat pentru executarea pedepselor cu
privire la derularea măsurii.

Semi-libertatea
Măsură aproximativ echivalentă cu plasarea în exterior, semi-libertatea se
diferenţiază în mod esenţial prin faptul că, în acest caz, condamnatul trebuie să
fie plasat într-o instituţie de tip penitenciar (Centrul pentru deţinuţi în semi-
libertate sau aripa specializată din închisoare ).

Liberarea condiţionată
LC constă în punerea în libertate a condamnatului, atunci când sunt îndeplinite
condiţiile legale (un anumit cuantum din pedeapsă care a rămas de executat),
însoţită de măsuri de asistenţă şi control menite să favorizeze reintegrarea
individului.
Spre deosebire de celelalte trei pedepse preschimbate, condamnatul liberat
condiţionat nu este luat în evidenţă, ci sub controlul judecătorului delegat
pentru executarea pedepselor. Pentru a beneficia de o liberare condiţionată,
condamnatul trebuie să facă dovada unei locuinţe stabile şi a desfăşurării unei
activităţi profesionale, ori că are nevoie de îngrijiri medicale ce justifică
internarea în spital sau preluarea efectivă de către un centru medico-social.

I.4.2 Originile şi evoluţia muncii neremunerate în folosul


comunităţii

Legea din 10 iunie 1983 a instituit un nou tip de sancţiune penală în codul
penal: munca neremunerată în folosul comunităţii.
Această nouă pedeapsă a creat o revoluţie culturală în sânul instituţiei judiciare.
Într-adevăr, era pentru prima dată în sistemul judiciar francez, când
preşedintele camerei corecţionale avea obligaţia de a-l întreba pe învinuit dacă
doreşte sau nu să presteze o muncă neplătită în folosul colectivităţii.

Introducerea noţiunii de “alegere” este foarte inovatoare şi noncomformistă.


Bineînţeles, practica a demonstrat că alegerea învinuitului rămânea relativă,

60
având în vedere că acesta nu ştia care erau consecinţele refuzului său de a
executa o pedeapsă de muncă în folosul comunităţii.

Munca neremunerată în folosul comunităţii este o sancţiune penală pronunţată


în general de un judecător al tribunalului şi mai rar de judecătorul unei
judecătorii. De asemenea, tribunalul pentru minori poate pronunţa această
pedeapsă.
Pedeapsa nu se cumulează cu o pedeapsă cu închisoarea.
Aceasta este pronunţată de judecător după ce a primit acordul învinuitului.
Pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii poate fi pronunţată în cadrul mai
multor regimuri juridice:
- ca pedeapsă principală
- sub forma unei obligaţii particulare a suspendării condiţionate
- ca obligaţie specifică în cazul transformării unei pedepse cu
închisoarea de scurtă durată în muncă neremunerată în folosul
comunităţii (această dispoziţie nu este practic pusă în aplicare,
deoarece este foarte dificil de pus în aplicare)
- fie ca pedeapsă complementară pentru anumite infracţiuni rutiere
(neprezentarea permisului de conducere, conducere în stare de
ebrietate etc.)

Pentru toate aceste regimuri juridice, pedeapsa pronunţată de judecător este de


minim 40 de ore sau maxim 240 de ore. Judecătorul fixează un termen pentru
executarea acestei pedepse, care este de maxim 18 luni.

În general, pedeapsa este pronunţată ca pedeapsă principală sau sub forma unei
obligaţii particulare a suspendării condiţionate.

Din 1987, munca în folosul comunităţii a fost folosită ca pedeapsă


complementară pentru anumite infracţiuni rutiere. Era vorba despre o luptă mai
eficace a autorităţilor împotriva nesiguranţei rutiere. Ca urmare a diferitelor
texte redactate la nivel ministerial, au fost create locuri de muncă în folosul
comunităţii în organisme specializate în ajutorarea victimelor accidentelor
rutiere: spitale, pompieri, centre de recuperare medicală. Dacă această
prevedere rămâne în vigoare, ea este mai puţin practicată în prezent, deoarece
este dificil să se propună o astfel de activitate în anumite structuri. De exemplu,
activitatea într-un spital este delicată şi nu prea poate fi încredinţată unei
persoane alcoolice.

61
I.4.2.1 Aplicarea

Munca neremunerată în folosul comunităţii se aplică în general în cazul


delictelor uşoare, precum furtul, tăinuirea de lucruri furate, lovituri şi răniri
involuntare, ce duc la o incapacitate a victimei pe o perioadă de mai puţin de 8
zile sau consum de stupefiante (canabis).
Condamnaţii care beneficiază de această măsură sunt în cea mai mare parte
tineri, sau condamnaţi care au comis o infracţiune rutieră.

Persoanele condamnate la muncă în folosul comunităţii nu au mai comis în


general nici un alt delict, sau cazierul lor judiciar nu îi califică drept delincvenţi
notorii. Astfel, tribunalul pronunţă o pedeapsă cu muncă în folosul comunităţii
atunci când este evident că învinuitul nu reuşeşte să se integreze. De asemenea,
uneori tribunalul adoptă această măsură în cazul studenţilor sau liceenilor care
au comis un delict, considerând că aceştia sunt mai utili societăţii prestând
muncă gratuită. În ceea ce-i priveşte pe tinerii cu probleme de integrare, aceasta
este o ocazie de a intra în contact cu lumea celor ce muncesc, de a învăţa să se
trezească dimineaţa, să folosească mijloacele de transport în comun pentru a
ajunge la locul de muncă .

În Franţa nu se face decât foarte rar o anchetă preliminară pentru acest tip de
pedeapsă. Contrar sistemului a anglo-saxon, nu se fac evaluări înainte de a
aplica această pedeapsă. Există o excepţie, atunci când, în anumite tribunale,
SPIP face o anchetă rapidă pentru Procurorul Republicii. În acest caz, asistentul
social îi poate propune tribunalului să pronunţe o pedeapsă prin muncă în
folosul comunităţii.

În general, în timpul audierilor tribunalului, procurorul poate solicita în


rechizitoriul său aplicarea unei pedepse cu munca în folosul comunităţii. Dar
această măsură poate fi solicitată şi de avocatul apărăii în pledoaria sa. În orice
caz, instanţa are obligaţia de a-l întreba pe învinuit dacă acceptă să execute o
pedeapsă cu munca în folosul comunităţii. Învinuitul trebuie să fie prezent în
momentul pronunţării sentinţei.
Imediat ce condamnatul a acceptat sau a refuzat (în 95% din cazuri răspunsul
este afirmativ), instanţa pronunţă sentinţa.

Sancţiunea se calculează în număr de ore. Pedeapsa minimă este de 40 de ore,


iar pedeapsa maximă este de 240 de ore.
Instanţa evaluează cuantumul pedepsei în funcţie de gravitatea faptelor şi/sau
de trecutul judiciar al condamnatului şi alege regimul juridic al sancţiunii:

62
- pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii pronunţată ca pedeapsă
principală;
- pedeapsa cu muncă în folosul comunităţii ca obligaţie particulară a
unei suspendări condiţionate;

În acelaşi timp, instanţa fixează termenul limită până la care condamnatul


trebuie să-şi execute pedeapsa. Acesta este de maxim 18 luni. Termenul se
calculează începând de la data la care sancţiunea este considerată definitivă
(după perioada în care Procurorul sau condamnatul pot face apel).
Acest termen poate fi suspendat de către judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor în funcţie de două criterii:

Primul criteriu este că persoana e închisă ca urmare a unei alte sentinţe.

Al doilea criteriu de suspendare a termenului este din “ cauze grave, familiale,


medicale, profesionale sau sociale”.

I.4.2.2 Executarea pedepsei de muncă neremunerată în folosul comunităţii

Executarea pedepsei cu munca în folosul comunităţii este partea cea mai


complexă din punct de vedere administrativ deoarece în procesul executării
intervin doi actori:
- judecătorul delegat pentru executarea pedepselor
- asistentul social din serviciul penitenciar de integrare şi probaţiune

După aplicarea sentinţei:

Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor şi condamnatul

După ce instanţa a pronunţat sentinţa, dosarul condamnatului este transmis


judecătorului delegat pentru executarea pedepselor.
Judecătorul delegat pentru executarea pedepselor îl convoacă pe condamnat şi
redactează un document juridic numit “notificare”. Prin acest act, judecătorul
are posibilitatea de a-i reaminti condamnatului care este obiectivul muncii în
folosul comunităţii. Apoi, se precizează obligaţiile pe care trebuie să le respecte
condamnatul:
- să răspundă convocărilor asistentului social al SPIP
- să se supună unui examen medical
- să informeze judecătorul cu privire la schimbările de adresă ori cele
survenite în activitatea profesională etc..

63
De asemenea, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor poate stabili
obligaţiile în funcţie de delictul comis:
- să despăgubească victima
- să urmeze un tratament (alcoolici sau toxicomani ) etc.

Apoi, judecătorul delegat pentru executarea pedepselor transmite dosarul la


SPIP. Un asistent social desemnat de către Directorul SPIP se întâlneşte cu
condamnatul.
În momentul în care condamnatul se întâlneşte cu asistentul social, acesta din
urmă evaluează situaţia socială, familială, profesională şi medicală a
condamnatului. Asistentul social stabileşte sarcina cea mai potrivită pentru
condamnat în funcţie de criterii de competenţe, dar şi geografice. Într-adevăr,
dacă un condamnat are cu precădere anumite competenţe (informatică, forţă
fizică...) asistentul social va alege locul de muncă în funcţie de acestea. De
asemenea, va ţine cont de sexul condamnatului în alegerea sarcinii propuse. Pe
de altă parte, asistentul social va avea grijă ca locul de executare a muncii în
folosul comunităţii (MFC) să nu fie prea departe de domiciliul condamnatului,
pentru a se evita problemele orare.

Asistentul social caută un loc de muncă, pe care-l comunică judecătorului


delegat pentru executarea pedepselor. Acesta din urmă dă un ordin prin care
stabileşte locul de muncă şi data la care condamnatul îşi va începe lucrul.
Acest ordin este semnat de condamnat şi de judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor.

I.4.2.3 Relaţiile dintre asistentul social al SPIP şi locul de executare a MFC


sau organizaţia gazdă

Asistentul social al SPIP are o legătură privilegiată cu locul de executare a


MFC. Aceste locuri sunt în general primării, uneori spitale, şi asociaţii.
Înainte de începerea MFC, asistentul social prezintă condamnatul organizaţiei
gazdă. În cadrul acestei întâlniri sunt precizate detaliile practice:
- data începerii lucrului
- orele de muncă
- echipamentul de lucru (încălţări de protecţie, ţinută de muncă)
- masa de prânz (uneori, organizaţia îi oferă condamnatului masa; de
cele mai multe ori, SPIP plăteşte masa de prânz)
- absenţele justificate ale condamnatului.

64
Asistentul social al SPIP este corespondentul organizaţiei gazdă. Acesta este
răspunzător pentru dificultăţile cauzate de condamnat: absenţe, comportament
necorespunzător, întârzieri la lucru, rea voinţă, accidente de lucru. Fiecare
plasament are o fişă după modelul prezentat la anexă.
Când condamnatul creează incidente în mod repetat, asistentul social îl
convoacă şi îi face un raport judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor.

În fiecare organizaţie gazdă, asistentul social are o persoană de legătură care îi


va raporta regulat situaţia condamnatului. Acest corespondent diferă de la o
organizaţie la alta. În anumite locuri este un responsabil administrativ sau
tehnic. Alteori, este un ales, iar în satele mici este chiar primarul. În primăriile
sau organizaţiile mari, persoana de contact este Directorul de Resurse Umane.
Rolul asistentului social este de a-şi crea o reţea, pentru a evita dificultăţile
administrative. De exemplu, poate avea relaţii bune cu un angajat care va ajuta
la îmbunătăţirea comunicării în sânul organizaţiei. Comunicarea cu diferiţii
actori din organizaţie este foarte importantă şi absolut strategică pentru
facilitarea executării MFC.

I.4.2.4 Revocarea MFC

Când judecătorul delegat pentru executarea pedepselor primeşte un raport


negativ cu privire la un condamnat de la asistentul social, evaluează gravitatea
situaţiei. Judecătorul îl poate convoca la rândul său pe condamnat şi îi poate
solicita Tribunalului revocarea MFC.

În general, judecătorul poate să hotărască revocarea MFC în următoarele


condiţii:
- când condamnatul dă dovadă de multă rea voinţă în executarea pedepsei;
- când condamnatul nu mai execută fără vreun motiv clar ;
- când dispare fără a comunica o adresă nouă ;
- când comite un delict la locul de muncă (de ex., să fumeze canabis, să fie
găsit în stare de ebrietate în organizaţia gazdă, să fure, să se bată cu un
muncitor sau cu responsabilul cu încadrarea).

65
Asistenţii sociali

Asistenţii sociali din Administraţia penitenciarelor se împart în două


corpuri:
- consilierii de integrare şi probaţiune
- asistenţii sociali
Ei îndeplinesc aceleaşi sarcini în Administraţia penitenciarelor, dar nu au
aceeaşi pregătire profesională.
Consilierii pentru integrare şi probaţiune urmează cursurile de doi ani ale
Şcolii pentru Administraţia Penitenciarelor.
Asistenţii sociali sunt formaţi în institute private timp de trei ani.
Consilierii pentru integrare şi probaţiune pot lucra aproape numai în
Administraţia penitenciarelor. Asistenţii sociali pot să lucreze în alte
administraţii sau în asociaţii.
În Administraţia penitenciarelor lucrează aproximativ 2 500 de consilieri
pentru integrare şi probaţiune şi asistenţi sociali, pentru 60 000 de
deţinuţi şi 120 000 de condamnaţi în mediu deschis.

I.4.3 Statistici relevante

I.4.3.1 Mediul deschis: un fenomen în scădere

La 1 ianuarie 2004, 123 492 de persoane se aflau în responsabilitatea


Administraţiei penitenciarelor ca rezultat al unei măsuri cu supraveghere, faţă
de 129 269 la 1 ianuarie 2003 (cf. tabelului 1 anexat).
Pentru al treilea an consecutiv, populaţia supravegheată în mediu deschis a fost
în scădere (- 4,5%)

Grafic : evoluţia numărului de persoane şi de măsuri de urmărire în mediu


deschis, din 1989 (la 1 ianuarie)

160.000
140.000
120.000
100.000
80.000
60.000
1989 1991 1993 1995 1997 1999 2001 2003

personnes mesures

66
Scăderea numărului total de măsuri a fost simetrică cu cea a numărului de
persoane.
Între 1 ianuarie 2003 şi 1 ianuarie 2004, numărul total de măsuri cu urmărire a
scăzut cu 2,6%.
Analiza în funcţie de natura urmăririi ne arată unele disparităţi.

I.4.3.2 În 2003, o scădere mai importantă proporţional a MFC

Între 1 ianuarie 2003 şi 1 ianuarie 2004, pe fondul diminuării cu 2,6 % a


numărului total de măsuri, scăderea cea mai importantă s-a înregistrat pentru
măsurile de muncă în folosul comunităţii, de la 19 106 la 17 990 de cazuri (-
5,8%). Numărul de suspendări condiţionate a scăzut cu 2,4%, iar cel al
amânărilor condiţionate şi al controalelor judiciare au crescut în aceeaşi
măsură, cu 3,3%, în schimb numărul liberărilor condiţionate a crescut cu 6,1%.

Grafic : Evoluţia observată între 1/1/2003 şi 1/1/2004 în funcţie de măsuri,


procentual

10,0%
6,1%
5,0%

0,0%
SME* LC T IG* CJ et AME Autres T otal
-5,0% -2,4% -3,3% -2,6%
-5,8%
-10,0% -8,5%

* SME: suspendare condiţionată, LC : eliberare condiţionată, TIG: muncă în


folosul comunităţii, CJ : control judiciar, AME: amânare condiţionată.

Astfel, între cele două date luate ca puncte de reper, pedepsele cu MFC au
scăzut cel mai mult proporţional. În general vorbind, scăderea acestei măsuri
explică aproape o treime din scăderea numărului total de măsuri cu urmărire în
mediu deschis.
La 1 ianuarie 2004, numărul cazurilor de MFC urmărite de SPIP era de 17 990 :
se ajungea astfel din nou la nivelul atins la 1 ianuarie 1995.
Din acel moment, numărul cazurilor de MFC a reprezentat 13,2% din măsurile
urmărite (la 1 ianuarie 1996, această proporţie era de 16,2%).

67
Trebuie observată o scădere mai pronunţată a numărului cazurilor de MFC
urmărite de SPIP.
Scăderea înregistrată la MFC poate fi legată de cea a numărului de dosare
deschise sau de cea a duratei medii a preluării în sarcina autorităţilor.
Numărul pedepselor cu MFC a rămas stabil între 2002 şi 2003, respectiv
15 707, şi 15 893 în 2000.
Această stabilizare a deschiderii dosarelor cu MFC se confirmă dacă studiem
statisticile privind condamnările la MFC pronunţate de jurisdicţii.
În 2001, au fost pronunţate 18 242 de pedepse cu MFC (pedeapsă principală
sau obligaţie în cadrul unei suspendări), iar în 2002 au fost pronunţate 17 900
de pedepse cu MFC.

În schimb, analiza indicatorului duratei medii de preluare în sarcina autorităţilor


subliniază faptul că durata medie a urmăririi MFC este într-o continuă
diminuare din 2001 (se ridica la 14 luni în 2003, 16,3 luni în 2002 şi 17,2 luni
în 2001).

Grafic : Evoluţia numărului dosarelor MFC deschise şi a duratei medii a


preluării în sarcina autorităţilor

30000 20,0
20000 15,0
10,0
10000 5,0
0 DDos -
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
Dossiers TIG ouverts Durée moyenne (en mois)

Astfel, din statisticile anului 2003, rezultă că scăderea observată între 1 ianuarie
2003 şi 1 ianuarie 2004, nu este legată de un număr mai mic de pedepse cu
MFC pronunţate la nivelul jurisdicţiilor şi, în consecinţă, de un număr mai
scăzut de dosare transmise către Serviciile penitenciare de integrare şi
probaţiune, ci de o scădere a duratelor de luare în custodie.

Scurtarea duratelor de luare în custodie de către SPIP poate fi datorată


următorilor factori:

68
- fie că, la nivelul jurisdicţiilor, numărul de ore de prestat este mai puţin
important.
- fie că termenele de transmitere a dosarelor la SPIP s-au prelungit, împiedicând
în aceeaşi măsură luarea în custodie de către SPIP.
- fie că punerea în executare a MFC, la nivelul SPIP este mai rapidă.

69
ANEXĂ

MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

ORGANIZAŢIA:

DENUMIREA:
……………………………………………………………………………...
……………………………………………………………………………………
……………. …………………………………………..NR. DOSAR:
……………………………………...
ADRESA:
……………………………………………………………………………………
………………………………………….NR. DE TELEFON......……………….
NUMELE REPREZENTANTULUI:
…………………………………………………………
……………………………………………………………………………………
…………….

SARCINILE PROPUSE:

NATURA: ………………………………………………………..…….......
…………………………………………
NR. DE POSTURI: ………..…….……….……
LOCUL EXECUTĂRII MUNCII:................................................................
……………………………………………….…
I MODALITĂŢI DE EXECUŢIE:..................................................................
………………………………………………….……
NUMELE RESPONSABILULUI:................................................................
………………….............NR. DE TELEFON: .…………………...……….
OBSERVAŢII SPECIALE:...........................................................................
………………………………………………………………......................
…………………………………………………………………………...…
……………... ...............................................................................................
……………………………………………………………………………..
………………

70
NATURA:......................................................................................................
…………………………………………NR. DE POSTURI: ……....……
LOCUL EXECUTĂRII MUNCII:................................................................
…………………………………………………….….................................
II ……………………………………………………………………………...
………………
MODALITĂŢI DE EXECUŢIE:..................................................................
……………………………………………………….. ................................
……………………………………………………………………………...
………….……
NUMELE RESPONSABILULUI:................................................................
……………………………………….NR. DE TELEFON: ……...………..
OBSERVAŢII SPECIALE: ..........................................................................
……………………………………………………………….......................
……………………………..………………………………………………
……………………………...……………………………………………....

71
I.5 Prezentarea sistemului de muncă în folosul societăţii în
Suedia

Andrew Heap
Consilier de probaţiune

I.5.1 Sistemul sancţionator

Codul Penal actual a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1965. Acesta conţine


prevederi referitoare la majoritatea actelor care constituie infracţiuni în Suedia,
precum şi prevederi generale referitoare la toate infracţiunile, pedepsele pentru
infracţiuni şi aplicabilitatea legislaţiei Suediei.

Codul Penal conţine un număr de capitole în care sunt descrise diversele tipuri
de infracţiuni, calificate drept minore, normale şi grave. Capitolele 25, 26, 27 şi
28 stipulează tipurile de pedepse – amenzi, închisoare, sentinţe condiţionate şi
probaţiune - şi circumstanţele în care sunt aplicate. Capitolul 31 reglementează
plasamentul în îngrijire specială.

Cea mai uşoară pedeapsă este amenda, cea mai grea este închisoarea, care poate
merge de la 14 zile la închisoare pe viaţă. Atât sentinţele condiţionate cât şi
probaţiunea pot înlocui o condamnare la închisoare, şi ambele pot fi combinate
cu amenzi. O condamnare condiţionată are asociată o perioadă de probă de 2
ani, fără supraveghere. Probaţiunea implică supravegherea pe o perioadă de un
an, şi o perioadă de probă de 3 ani. În cazuri speciale perioada de supraveghere
poate fi prelungită peste un an, atunci când infractorul este supus unui
tratament.

I.5.2 Evoluţia muncii neremunerate în folosul comunităţii

În anii 1980 a luat naştere o dezbatere referitoare la modul în care societatea


abordează problema tinerilor infractori şi la nevoia de a introduce noi pedepse
pentru această categorie. Sistemul de muncă neremunerată în folosul
comunităţii, utilizat în acel moment în Marea Britanie, Danemarca şi alte state
europene, a fost punctul de plecare pentru introducerea sistemului de muncă
neremunerată în folosul comunităţii şi în Suedia. O perioadă de testare de 3 ani,
în 5 locaţii pilot din Suedia, a precedat extinderea la nivel naţional a sistemului
de muncă în folosul comunităţii în anul 1993. La momentul respectiv era
interpretat ca o pedeapsă adresându-se în principal infractorilor cu vârste între
16 şi 24 de ani. Munca neremunerată în folosul comunităţii era hotărâtă prin

72
ordin judecătoresc, putea fi asociată probaţiunii şi urma să înlocuiască
pedepsele cu închisoarea pe perioade mai mici de 12 luni. Numărul de ore de
muncă în folosul comunităţii era stabilit de instanţă, şi varia între 40 şi 240 de
ore.

În concordanţă cu eforturile guvernului de a reduce numărul de deţinuţi în


închisorile din Suedia, în mod special al celor ce executau pedepse scurte, alte
două reforme ale sistemului de pedepse au fost introduse în ultimul deceniu al
secolului XX. Prima a fost introducerea supravegherii electronice intensive ca
modalitate de executare a condamnărilor la închisoare între 1 şi 3 luni. Cea de-a
doua viza posibilitatea de a combina o pedeapsă condiţionată cu o pedeapsă la
muncă în folosul comunităţii, şi a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1999.

În prezent munca neremunerată în folosul comunităţii nu este o pedeapsă


destinată în mod specific infractorilor tineri, iar peste o jumătate din infractorii
condamnaţi au peste 24 de ani.

Munca neremunerată în folosul comunităţii nu este o pedeapsă de sine


stătătoare, ci trebuie asociată unei pedepse principale. Legea prevede ca
infractorul trebuie să îşi dea consimţământul de a executa muncă în folosul
comunităţii.

Aşa cum am menţionat mai sus, principalele pedepse în Codul Penal suedez
sunt amenda şi închisoarea. Acestea pot fi înlocuite, după realizarea unei
evaluări de către instanţă, de pedepse condiţionate sau probaţiune, ambele
putând fi combinate cu amenda.

I.5.2.1 Sentinţa condiţionată la muncă în folosul comunităţii

Sentinţele condiţionate se adresează în primul rând persoanelor care au comis o


singură infracţiune şi nu există motive să se creadă că individul respectiv va
mai comite infracţiuni în viitor. În practică, o sentinţă condiţionată implică
suspendarea pedepsei cu condiţia ca individul respectiv sănu mai comită
infracţiuni pentru o perioaă de doi ani. Persoanele care au primit o sentinţă
condiţionată nu sunt plasate în supraveghere. Sentinţa condiţionată poate fi
asociată cu un ordin de a presta munca în folosul comunităţii, cu condiţia ca
acuzatul să îşi dea acordul în această privinţă.

Instanţa decide în ceea ce priveşte numărul de ore de muncă ce urmează să fie


prestate – minimum 40 de ore, maximum 240 - şi se asigură că numărul de ore
de muncă ce trebuie prestate este potrivit cu gravitatea infracţiunii săvârşite.

73
Verificările în ceea ce priveşte prestarea muncii sunt efectuate de către serviciul
de probaţiune.

I.5.2.2 Probaţiunea cu pedeapsa muncii în folosul comunităţii

Probaţiunea asociată cu munca neremunerată în folosul comunităţii a fost


aplicată ca formă de tratament încă din 1993. Instanţa decide asupra numărului
de ore de muncă ce trebuie prestate– minimum 40 de ore, maximum 240 - şi se
asigură că numărul de ore de muncă care trebuie prestate este potrivit cu
gravitatea infracţiunii săvârşite. În cadrul sentinţei este stipulată pedeapsa cu
închisoarea pe care clientul urmează să o execute dacă nu execută pedeapsa
muncii în folosul comunităţii în mod satisfăcător. Clientul se află în
supraveghere. Costurile zilnice pentru un client care a primit pedeapsa muncii
în folosul comunităţii este de 103 SEK.

I.5.3 Procedura de aplicare a muncii neremunerate în folosul


comunităţii

Majoritatea audierilor în procesele penale în Suedia sunt precedate de


prezentarea de către Serviciul de probaţiune a unui raport de evaluare către
instanţă. Una dintre îndatoririle serviciului este de a informa acuzatul asupra
sistemului de muncă în folosul comunităţii şi de a evalua dacă infractorul poate
executa o astfel de sarcină.

O persoană este evaluată ca fiind aptă de a executa muncă în folosul


comunităţii dacă se presupune că poate îndeplini sarcini uzuale la locul de
muncă, ex. respectarea programului de muncă, capacitatea de cooperare,
capacitatea de a îndeplini sarcinile, lipsa influenţei băuturilor alcoolice sau a
drogurilor la locul de muncă etc.

De regulă examenul medical sau raportul medical nu sunt obligatorii în


realizarea evaluării. Astfel de proceduri pot fi necesare dacă starea de sănătate a
persoanei respective este nesatisfăcătoare, dacă persoana suferă de un handicap,
iar Serviciul de probaţiune trebuie să aibă dovezi pentru a declara persoana
respectivă inaptă de muncă în folosul comunităţii.

Problemele legate de consumul de alcool sau droguri nu descalifică automat o


persoană în vederea executării unei pedepse de muncă în folosul comunităţii,
deşi utilizarea curentă sau activă a narcoticelor implică în majoritatea cazurilor
declararea persoanei în cauză inaptă de a executa muncă în folosul comunităţii.

74
Instanţa este cea care decide dacă o persoană este condamnată la muncă în
folosul comunităţii. Persoana respectivă trebuie să-şi dea consimţământul în
timpul audierilor, şi are dreptul de a-şi schimba hotărârea şi după prezentarea
referatului de evaluare.

O pedeapsă condiţionată combinată cu muncă în folosul comunităţii implică o


perioadă de probă de 2 ani, fără supraveghere. Munca neremunerată în folosul
comunităţii constă în prestarea unor activităţi neplătite de la 40 la 240 de ore.
Numărul exact de ore de muncă este stabilit de către instanţă, care trebuie, de
asemenea, să menţioneze durata pedepsei cu închisoarea care s-ar fi aplicat
dacă nu ar fi fost emis ordinul de muncă în folosul comunităţii. Toate orele de
muncă în folosul comunităţii trebuie executate în max. 2 ani de la pronunţarea
sentinţei. Acest termen nu poate fi prelungit.

Pedeapsa condiţionată combinată cu muncă în folosul comunităţii a înlocuit în


mare măsură pedeapsa cu închisoarea pe perioade scurte, în două treimi dintre
cazuri alternativa pedepsei cu închisoarea vizând o perioadă de maximum 1
lună.

Un ordin de probaţiune poate fi, de asemenea, combinat cu obligaţia de a presta


muncă în folosul comunităţii de la 40 la 240 de ore. Probaţiunea implică faptul
că instanţa consideră că infractorul trebuie supravegheat, dar că doar
supravegherea nu este o pedeapsă suficientă pentru infracţiunea în cauză.
Instanţa poate, de asemenea, evita condamnarea la închisoare şi poate alege în
schimb condamnarea la muncă în folosul comunităţii. Pedeapsa cu muncă în
folosul comunităţii de la 40 la 240 de ore înlocuieşte pedeapsa cu închisoare de
la 1lună la aproximativ 11 luni. Orele de muncă în folosul comunităţii trebuie
executate înainte de expirarea perioadei de supraveghere, adică 1 an. O
persoană poate executa muncă în folosul comunităţii şi pe o perioadă mai lungă
de un an, cu condiţia ca perioada de probă să nu fi expirat.

Administraţia închisorilor şi serviciilor de probaţiune din Suedia are


responsabilitatea de a pune în executare obligaţia de muncă neremunerată în
folosul comunităţii, ceea ce implică atât plasarea, cât şi controlul persoanelor
care execută această obligaţie. Serviciul de probaţiune este o organizaţie
publică în cadrul sistemului penal naţional şi finanţată exclusiv de la bugetul
statului.

Funcţionarea serviciului de probaţiune este reglementată printr-o serie de


ordonanţe, dintre care Ordonanţa Kvvjs 2002:5 reglementează toate aspectele
legate de munca neremunerată în folosul comunităţii.

75
În ceea ce priveşte suspendarea unei sentinţe, imediat ce sentinţa devine
definitivă serviciul adresează infractorului condamnat o scrisoare prin care
acestuia i se cere acceptul pentru o întâlnire. De regulă, infractorul are la
dispoziţie 2 săptămâni pentru a se prezenta la serviciu, după care i se trimite un
reminder. În cele mai multe cazuri serviciul trimite şi o a treia scrisoare,
conţinând şi informaţia că dosarul va fi retrimis la procuror în cazul în care
infractorul nu răspunde cererii.

În situaţii similare în care un infractor condamnat la supraveghere refuză să


coopereze, dosarul este analizat de Comitetul de supraveghere, care retrimite
cazul procuraturii. Procurorul este cel care va înainta dosarul aceleiaşi instanţe
care a pronunţat sentinţa şi va cere revocarea sentinţei iniţiale.

Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi executată doar în cadrul


organizaţiilor non-profit, instituţiilor religioase, sportive, sau altor asociaţii de
voluntari. Autorităţile locale şi administraţiile publice pot accepta plasamente,
dar munca prestată nu trebuie să implice sarcini care revin personalului
permanent al instituţiei.

Plasamentele către instituţii private, instituţii pe profit sau persoane fizice nu


sunt permise.

În cadrul organizaţiilor non-profit, sarcinile îndeplinite ţin de regulă de munca


necalificată, ex. curăţenie, tuns iarba, lucrări de tâmplărie simple, sau ca
lucrător în magazine cu articole second hand sau cafenele.

Plasamentul se decide de comun acord cu clientul, care poate sugera instituţia.


Deşi clientul are un cuvânt de spus în ceea ce priveşte instituţia în care va fi
plasat, serviciul este cel care ia hotărârea finală.

Plasamentul trebuie să fie realizat în 8 săptămâni după ce sentinţa devine


definitivă. Serviciul trebuie să controleze fiecare şedinţă de lucru, fie prin vizite
directe, fie prin telefon. Aceste verificări se realizează de către un supervizor
civil, angajat de serviciu. Organizaţia care primeşte plasamente nu este obligată
să controleze sau să verifice prezenţa clientului.

Orarul de lucru este decis împreună de client, organizaţia care primeşte


plasamentul şi Serviciul de probaţiune şi este planificat în avans. Pentru
perioade scurte, toate orele de muncă în folosul comunităţii pot fi programate
într-o singură zi, în timp ce plasamentele mai lungi trebuie planificate pe

76
perioade de câte 2-3 luni în avans. Dacă clientul doreşte să modifice orarul de
muncă, aceasta se va face cu acordul instituţiei şi al Serviciului de probaţiune.
Dacă infractorul respectiv se îmbolnăveşte, este obligat să anunţe atât serviciul,
cât şi locul de muncă. Timpul pierdut se va recupera ulterior.

Dacă un client are un comportament neadecvat, ex. întârzie la muncă,


absentează, refuză să îndeplinească sarcinile, este sub influenţa alcoolului sau a
drogurilor, serviciul investighează situaţia şi discută cu persoana în cauză. Dacă
nu se obţine nici un progres, iar clientul a primit o condamnare condiţionată,
cazul poate fi înaintat direct procurorului, care poate emite un avertisment sau
poate trimite dosarul în instanţă pentru revocare. În cazul unui infractor aflat
sub supraveghere, acesta este convocat la o întâlnire cu Consiliul de
Supraveghere, care decide dacă un avertisment este suficient sau dacă este
cazul să trimită dosarul în instanţă. În ambele cazuri instanţa poate decide să îi
ofere infractorului încă o şansă sau să anuleze sentinţa şi să pronunţe o alta.

Munca neremunerată în folosul comunităţii este încheiată atunci când toate


orele de muncă stabilite au fost executate. Pentru pedepsele condiţionate,
Serviciul notează această menţiune în registrul clientului, şi închide cazul.
Dosarul cazului este apoi trimis Administraţiei Naţionale a Închisorilor şi
Probaţiune pentru a fi arhivat.
În cazul persoanelor sub supraveghere, se notează în dosarul persoanei că a
fost efectuată munca neremunerată în folosul comunităţii, iar supravegherea
continuă în general timp de un an de la pronunţarea sentinţei.

I.5.4 Tendinţe de viitor

Legislaţia actuală a fost adoptată în 1999 şi nu există indicii că se intenţionează


modificarea ei.

I.5.5 Statistici

De la introducerea în 1999 a pedepselor condiţionate cu muncă în folosul


comunităţii, numărul acestor pedepse a crescut de la 2.048 la peste 3.300
infractori pe an. Această creştere nu a fost însoţită de o reducere a numărului de
infractori condamnaţi la probaţiune sub supraveghere şi muncă în folosul
comunităţii, care a rămas relativ constant în jur de 900-1.000 pe an.
Statisticile prezentate mai jos se referă la numărul de sentinţe, clasificate în
probaţiune sau sentinţe condiţionate şi în funcţie de principala infracţiune
comisă. Un tabel indică distribuţia numărului de ore pe tipul de pedeapsă
aplicată. În general se observă că pedepsele condiţionate sunt însoţite de un

77
număr mai mic de ore de muncă în folosul comunităţii decât ordinele de
probaţiune, marea majoritate în jur de 40-60 de ore. Cele mai frecvente
infracţiuni sunt vătămarea corporală şi conducere auto sub influenţa alcoolului.

Numărul de pedepse cu muncă în folosul comunităţii, pe categorii de infracţiuni


şi an, în Suedia

1. Numărul de condamnări la muncă în folosul comunităţii: probaţiune sub


supraveghere

Infracţiune 2000 2001 2002


% % %
Infracţiuni violente 307 32,1 290 29,1 317 30,4
Infracţiuni sexuale 5 0,5 7 0,7 6 0,6
Infracţiuni patrimoniale 151 15,8 154 15,4 155 14,9
Jaf 36 3,8 30 3 31 3
Fraudă 44 4,6 43 4,3 39 3,7
Conducere auto sub 235 24,6 253 25,4 274 26,3
influenţa alcoolului
Droguri/contrabandă 75 7,8 94 9,4 101 9,7

Total 957 996 1043

2. Numărul de condamnări la muncă în folosul comunităţii: pedepse


condiţionate

Infracţiune 2000 2001 2002


% % %
Infracţiuni cu violenţă 917 35,7 1.013 29, 1.146 34,3
1
Infracţiuni sexuale 11 0,4 18 0,7 26 0,8
Infracţiuni patrimoniale 81 3,2 90 15, 76 2,3
4
Jaf 7 0,3 7 3 149 0,3
Fraudă 116 4,5 120 4,3 149 4,5
Conducere auto sub influenţa 1.003 39 1.105 25, 1.277 38,2
alcoolului 4
Droguri/contrabandă 76 3 141 9,4 169 5,1

Total 2.569 2.960 3.344

78
3. Numărul de ore de muncă în folosul comunităţii pentru probaţiune sub
supraveghere şi pedepse condiţionate

Număr 2002 2003 2004 (5 luni)


de ore Pedeps Probaţiun Pedeps Probaţiun Pedeps Probaţiun
e cond. e e cond. e e cond. e
40 238 383 138 317 71 195
40<60 2407 230 2255 215 1071 115
60<80 546 150 524 141 261 85
80<100 290 90 304 107 152 58
100<12 11 26 129 18 52 12
0
120<14 72 100 71 82 29 28
0
140<16 71 11 50 6 23 7
0
160<18 24 40 27 48 5 13
0
<180 66 51 76 43 42 20
Total 3,824 1,083 3,574 976 1,706 533

4. Numărul de condamnări la munca în folosul comunităţii, pe categorii de


infracţiuni şi durata condamnării, în Suedia, 2003
4.1 Numărul de persoane condamnate la pedepse condiţionate de muncă în
folosul comunităţii, în care executarea pedepsei a început în anul 2003, în
funcţie de infracţiune şi de durata condamnării:

Durata condamnării (T)


Infracţiune T – sub 2 T – 2-6 luni T – peste Tota Din
luni 6 luni l care
Sub 80- Sub 80- 120 160 Pest 160 feme
80 200 80 120 - - e - i
ore or or or 160 200 200 200
e e e ore ore ore ore
Infracţiuni cu 104 8 1 170 80 19 - 17 1340 72
violenţă 5
Infracţiuni sexuale 12 - - 12 5 - - 4 33 1
Infracţiuni 68 - 1 13 17 8 1 9 117 10
patrimoniale
Jaf - - - 5 2 2 - 5 14 -
Fraudă, deturnare de 75 2 - 39 21 5 - 17 159 19

79
fonduri
Conducere auto sub 124 1 - 3 - - - - 1248 142
influenţa alcoolului 4
Droguri/contraband 104 1 - 33 23 4 - 4 169 17
ă
Total 296 16 2 361 186 45 1 70 3645 308
4

4.2 Numărul de condamnări la muncă în folosul comunităţii sub supraveghere


în 2003, în funcţie de infracţiune şi durata pedepsei

Durata condamnării (T)


Infracţiune T – sub 2 T – 2-6 luni T – peste Total Din
luni 6 luni care
Sub 80- Sub 80- 120- 160- Sub 120- femei
80 200 80 120 160 200 120 240
ore ore ore ore ore ore ore
Infracţiuni cu 160 1 5 81 23 2 - 23 295 19
violenţă
Infracţiuni sexuale 3 - - 2 2 - - 2 9 -
Infracţiuni 43 1 1 38 22 1 - 16 122 6
patrimoniale
Jaf 1 - 1 1 10 1 - 13 27 2
Fraudă, deturnare de 10 - - 13 5 1 - 10 39 5
fonduri
Conducere auto sub 203 1 - 5 1 - - - 210 25
influenţa alcoolului
Droguri/contrabandă 30 1 1 41 20 - - 20 113 16
Alte 18 9 5 4 36 2
Total 530 5 9 217 91 5 - 90 947 84

80
Anexă
Listă a plasamentelor folosite de Serviciul de probaţiune în Administraţia locală
a închisorilor şi probaţiune, în Mariestad, Suedia

Denumirea instituţiei şi tipul de sarcini Oraş


Magazine de articole second-hand ale Skovde, Skara, Falkoping,
Crucii Roşii Toreboda, Hjo
(colectare de mobilă, sortarea hainelor, etc.)
Magazin de articole second-hand al Salvation Lidkoping
Army
Magazine de articole second-hand ale bisericii Skovde, Mariestad, Tibro
Diverse cluburi de fotbal locale Skovde, Falkoping, Vara,
(tunderea ierbii, ajutor în antrenamente, Toreboda, Tidaholm
lucrări de reparaţii)
Centre pentru tineri administrate de autorităţi Skovde, Tidaholm, Vara,
locale Lidkoping
(discuţii cu tineri, ajutor la diferite lucrări, ex.
supraveghere jocuri, etc.)
Club de tenis Mariestad
(lucrări de reparaţii)
Club de atletism Skara
(asistenţă în antrenamente, vopsire şi
decorare)
Club de bowling Tibro
(curăţenie, activităţi de rutină)
Club video Lidkoping
(asistenţă la filmare)
Cluburi auto Falkoping, Mariestad
(asistenţă în competiţii, pază parcare, etc.)
Centru de îngrijire copii al Salvation Army Skovde

N.B.
Serviciul de probaţiune din Skovde colaborează cu o serie de instituţii
răspândite pe o suprafaţă de 100 km, cu o populaţie de aproape 300.000
locuitori. În Skaraborg există 15 localităţi, jumătate din ele având sub 15.000
locuitori.
O serie de alte instituţii nu au fost incluse în această listă (peste 200 sunt
menţionate în catalogul nostru), dar sarcinile îndeplinite de infractori sunt
similare celor menţionate mai sus.

81
II. MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII ÎN ROMÂNIA

II.1 DIMENSIUNEA EXPRESIVĂ ŞI UTILITARĂ


A MUNCII ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

Conf. Univ. Dr. Sorina Poledna

Orice discuţie sau analiză cu privire la vreuna din dimensiunile


sistemului sancţionator, credem că trebuie să pornească de la intenţionalitatea
pedepsirii. Cu alte cuvinte, evidenţierea scopului sancţionării ne permite să
înţelegem ce se urmăreşte prin derularea actului de justiţie, care părţi ale
organismului social sunt vizate de reacţia instituţional-formală faţă de
infracţiune şi care sunt modalităţile prin care se încearcă atingerea finalităţii
sancţionării.
În România, conform cu formularea proprie prevederilor legale în
vigoare, cât şi celor care devin valabile începând cu anul 2005, pedeapsa este
definită ca „o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a
condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni
(…). Prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă
de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.”
Încercând un comentariu succint al conţinutului afirmaţiilor de mai
sus, se poate spune că prin formulare acestea corespund unei retorici penale
mai degrabă retributive care afirmă însă, alături de necesitatea „constrângerii”
şi aspectul corectiv „de reeducare”. Dacă avem în vedere pe cine vizează o
atare finalitate a justiţiei, observăm că se face o referire explicită doar la autorul
infracţiunii, care, în mod firesc, trebuie pedepsit/descurajat dar şi „reeducat”.
Indirect însă, se face trimitere şi la societate, la siguranţa sa, atunci când scopul
pedepsei se indică a fi „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”. Nu există
referiri la victimă; poate doar dacă considerăm că aceasta se include în ceea ce
am numit organismul social.
După 1990, când treptat încep schimbările şi în spaţiul justiţiei, un
moment care exprimă o direcţie reformatoare, îl reprezintă diversificarea
repertoriului de sancţiuni prin promovarea alternativelor la pedeapsa închisorii.
În acest context îşi regăseşte, oarecum, consacrarea şi munca în folosul
comunităţii, dar mai ales îşi evidenţiază conţinutul sancţionator restaurativ cât
şi potenţialul corectiv. Astfel, odată cu dezvoltarea în România a sancţiunilor

82
alternative, scopul pedepsei îşi conturează şi mai bine conţinutul în raport cu
dezideratul reintegrării sociale a celui sancţionat.
Prezenţa – supravegheată – în comunitate pe timpul ispăşirii pedepsei,
obligarea, în anumite cazuri, a condamnatului la prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunităţii în cadrul căreia acesta continuă să-şi
îndeplinească rolurile sociale şi să-şi asume, poate, responsabilităţile adiacente
lor, facilitează reintegrarea sa socială, reală. În felul acesta se produce şi
implicarea comunităţii în reconstruirea propriei sale siguranţe şi în restabilirea
echilibrului social tulburat prin săvârşirea infracţiunii.
Alături de alte modalităţi alternative de sancţionare penală, prin
aplicarea muncii în folosul comunităţii are loc ceea ce Foucault (1975) spunea
referitor la „tipurile de disciplină care încep să funcţioneze din ce în ce mai
mult ca nişte tehnici ce fabrică indivizi utili” (p.297). Se evidenţiază astfel în
cazul muncii în folosul comunităţii, atât o dimensiune expresivă, cât şi una
utilitar-corectivă.
Expresivă pentru că evidenţiază pe de o parte simbolistica finalităţii
oricărei pedepse, apoi deoarece lasă să se exprime perspectiva, nevoile,
preocupările protagoniştilor actului de justiţie (infractor, victimă, comunitate),
iar pe de altă parte, face din munca neremunerată în folosul comunităţii „un
agent al transformării” celui condamnat într-un individ util şi cu un
comportament prosocial. Munca în folosul comunităţii nu este neapărat
intrinsec utilă, ci mai cu seamă prin efectele ei, ca experienţă prin care cel care
a încălcat legea îşi „plăteşte datoria” faţă de societate, repară ceva din răul făcut
sieşi dar mai cu seamă, celorlalţi atinşi de fapta sa.
Se afirmă aici în derularea muncii în folosul comunităţii, atât un
conţinut de natură restitutivă/restaurativă, cât şi de natură educaţional-
terapeutică deci, corectivă. În legătură cu acest din urmă aspect, un rol esenţial
îl joacă nu atât numărul de ore de muncă necalificată şi neremunerată prestată
de cei sancţionaţi astfel, cât natura activităţilor şi maniera în care sunt acestea
dublate, completate cu programe de asistare psiho-socială prin care se răspunde
nevoilor criminogene ale celor care sunt subiecţii derulării muncii în folosul
comunităţii şi se diminuează riscul recidivei lor.
Prin urmare, prelevând timpul celui condamnat, pedeapsa/obligaţia
muncii în folosul comunităţii este, cum ar spune Foucault (1975), tot atât de
„«naturală» pe cât este de «naturală» în societatea noastră utilizarea timpului
pentru măsurarea schimbărilor”.

83
II.2 CADRU LEGISLATIV

Reglementari în noul cod penal


publicat în M.O. nr. 575 / 29.06.2004
şi în Legea nr. 294 / 28.06.2004 privind executarea pedepselor

Larisa Dinică
Consilier de probaţiune

În lumina dispoziţiilor viitorului cod penal, avem de-a face cu o gamă mult mai
largă de sancţiuni pe care judecătorul să le aibă în vedere în soluţionarea
cauzelor penale indiferent de categoria de vârstă în care se situează persoana
inculpată1. Aceste noi pedepse sunt prevăzute pentru delicte, iar cele ce fac
interesul prezentului proiect ar fi „amenda sub forma zilelor-amendă, între 5 şi
360 de zile, fiecare zi fiind socotită între 100.000 lei şi 1.000.000 lei” şi
„munca în folosul comunităţii, între 100 şi 500 de ore”.

CAPITOLUL I - TITLUL III - „PEDEPSELE”


Art. 58, al. 4, lit. D: Munca în folosul comunităţii este pedeapsa principală
pentru delicte, alături de închisoarea strictă, închisoarea şi amenda sub forma
zilelor-amendă.
Conform acestui articol, munca în folosul comunităţii se poate aplica între 100
şi 500 ore, iar regimul de executare este reglementat distinct în art.70, astfel:
- dacă legea prevede pentru un delict pedeapsa închisorii sau a închisorii stricte
de cel mult 3 ani, instanţa poate dispune executarea unei munci neremunerate în
folosul comunităţii, pe o durata de cel puţin 100 ore şi o durata de max.300 ore,
în cazul pedepsei închisorii şi de max.500 ore, în cazul pedepsei închisorii
stricte de cel mult 3 ani.
Important!
Munca în folosul comunităţii este introdusă atât ca sancţiune alternativă, cât şi
ca o obligaţie distinctă.

1
Protrivit dispoziţiilor Codului Penal actual, aplicarea în practică a muncii în folosul comunităţii
are ca fundament legal dispoziţiile referitoare la măsura educativă a libertăţii supravegheate, când
instanţa de judecată a dispus în sarcina copilului sancţionat obligaţia prevăzută de art. 103, al. 3 lit.
c), şi anume de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de
instanţă, cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în
zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

84
art. 107, al / 1, 2, 3: Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
Instanţa poate stabili obligaţia condamnatului de a efectua, pe perioada
termenului de încercare, o MFC pe o durată de cel mult 300 ore, iar dacă cel
condamnat nu efectuează munca ori are o conduită necorespunzătoare instanţa
poate revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
art. 69: se introduce MFC în sarcina condamnatului major, în cazul în care
acesta se sustrage, cu rea-credinţă, de la executarea pedepsei principale a
amenzii sub forma zilelor-amendă, în sensul că instanţa poate înlocui amenda
cu MFC până la 500 ore, dacă pentru fapta comisă se prevede pedeapsa
închisorii stricte şi până la 300 ore, dacă pentru fapta comisă se prevede
pedeapsa închisorii.
Important!
În toate cazurile mfc poate fi aplicată doar cu consimţământul persoanei
condamnate.
REGLEMENTĂRI REFERITOARE LA MINORI
Art. 115 - Măsurile Educative
- MUSTRAREA
- LIBERTATEA SUB SUPRAVEGHERE
- LIBERTATEA SUB SUPRAVEGHERE SEVERĂ
- INTERNAREA ÎNTR-UN CENTRU DE REEDUCARE
- INTERNAREA ÎNTR-UN INSTITUT MEDICAL-EDUCATIV
Important!
MFC este introdusă ca obligaţie de sine-stătătoare ce se poate aplica
minorului devenit major la data judecăţii, în cazul fiecărei masuri educative.
PEDEPSE APLICABILE MINORULUI
Spre deosebire de reglementările din actualul Cod Penal, noul Cod introduce
MFC ca o pedeapsă alternativă, nr. orelor de munca aplicabile minorului fiind
cuprinse între 50 şi 250 ore-art. 123, al.1,2,3 C.P.
Ca obligaţie, MFC este prevăzută în cazul aplicării minorului a unei pedepse cu
suspendarea condiţionată a executării (art.124) ori cu suspendarea executării
sub supraveghere (art. 125), minorul condamnat fiind obligat să execute MFC
pe durata termenelor de încercare stabilite de instanţă.

85
ANEXA

LEGE
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal

EXTRAS

TITLUL I
Dispoziţii generale

Legalitatea executării Art. 1. – Executarea pedepselor se realizează în


pedepselor conformitate cu dispoziţiile Codului penal, ale
Codului de procedură penală şi ale prezentei
legi.

Temeiul executării Art. 2. – Pedepsele se execută numai în temeiul


pedepselor hotărârilor judecătoreşti definitive de
condamnare.

Respectarea demnităţii Art. 3. – Pedepsele se execută în condiţii care să


umane asigure respectarea demnităţii umane.

Interzicerea supunerii la Art. 4. – (1) Se interzice supunerea oricărei


tortură, tratamente persoane aflate în executarea unei pedepse la
inumane sau degradante tortură, la tratamente inumane sau degradante
ori la alte rele ori la alte rele tratamente.
tratamente (2) Încălcarea prevederilor alin.(1) se pedepseşte
potrivit legii penale.

Interzicerea Art. 5. – (1) În timpul executării pedepselor este


discriminării în interzisă orice formă de discriminare pe temei de
executarea pedepselor rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de
limbă, de religie, de sex, de orientare sexuală de
opinie, de apartenenţă politică, de avere, de
origine socială sau alte temeiuri.
(2) Încălcarea prevederilor alin.(1) se pedepseşte
potrivit legii penale.

86
Judecătorul delegat Art. 6. – (1) Executarea pedepselor se desfăşoară
pentru executarea sub supravegherea, controlul şi autoritatea
pedepselor judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor.
(2) În cadrul fiecărei judecătorii, unul sau mai
mulţi judecători sunt desemnaţi anual, de către
preşedintele curţii de apel, ca judecător delegat
pentru executarea pedepselor.
(3) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor supraveghează şi controlează
asigurarea legalităţii în executarea pedepselor şi
exercită atribuţiile stabilite prin lege.

(4) Judecătorul delegat pentru executarea


pedepselor de la judecătoria în circumscripţia
căreia funcţionează un penitenciar
supraveghează şi controlează asigurarea
legalităţii în executarea pedepselor privative de
libertate în penitenciar, stabileşte măsurile de
personalizare a regimului de executare a
pedepselor privative de libertate prevăzute în
prezenta lege, controlează condiţiile în care
aceste măsuri sunt aplicate şi exercită alte
atribuţii stabilite prin lege.
(5) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor de la judecătoria în circumscripţia
căreia funcţionează un centru de reţinere şi
arestare preventivă sau un centru de arestare
preventivă supraveghează şi controlează
asigurarea legalităţii în executarea măsurilor
preventive privative de libertate în aceste centre
şi exercită alte atribuţii stabilite prin lege.
(6) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor de la judecătoria în circumscripţia
căreia funcţionează un penitenciar, un centru de
reţinere şi arestare preventivă sau un centru de
arestare preventivă soluţionează plângerile
formulate de persoanele aflate în executarea
pedepselor privative de libertate sau de
persoanele arestate preventiv, împotriva
măsurilor luate de administraţia locurilor de
deţinere privitoare la exercitarea drepturilor şi la
sancţiunile disciplinare.

87
TITLUL II
Executarea pedepselor principale neprivative de libertate

CAPITOLUL I
Executarea muncii în folosul comunităţii

Secţiunea 1
Organizarea executării muncii în folosul comunităţii

Stabilirea activităţilor în Art. 7. – (1) Munca în folosul comunităţii se


folosul comunităţii execută în domeniul serviciilor publice
gestionate de autorităţile administraţiei
publice locale, în cadrul instituţiilor publice la
nivel local sau în cadrul asociaţiilor şi
fundaţiilor, abilitate în acest scop de instanţa
de judecată potrivit art.8.
(2) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor stabileşte anual lista activităţilor în
folosul comunităţii care pot fi executate în
circumscripţia în care îşi exercită competenţa
teritorială, pe baza comunicărilor efectuate de
autorităţile administraţiei publice locale şi
instituţiile publice la nivel local, precum şi a
cererilor formulate de asociaţiile şi fundaţiile
abilitate.
(3) Lista activităţilor în folosul comunităţii
cuprinde:
a) natura activităţilor care pot fi executate în
domeniul fiecărui serviciu public gestionat de
autorităţile administraţiei publice locale, în
cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local,
precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi
fundaţii abilitate;
b) numărul de persoane care pot executa
muncă în folosul comunităţii în domeniul
fiecărui serviciu public gestionat de
autorităţile administraţiei publice locale, în
cadrul fiecărei instituţii publice la nivel local,
precum şi în cadrul fiecărei asociaţii şi
fundaţii abilitate;

88
c) numele, prenumele şi funcţia persoanei
desemnate pentru organizarea muncii în
folosul comunităţii de fiecare autoritate a
administraţiei publice locale, de fiecare
instituţie publică la nivel local, de fiecare
asociaţie şi fundaţie abilitată.
(4) dacă serviciul public în cadrul căruia
persoana condamnată execută munca în
folosul comunităţii este concesionat unei
societăţi comerciale cu capital integral sau
parţial privat, contravaloarea prestaţiilor
efectuate se virează la bugetul unităţii
administrativ-teritoriale în circumscripţia
căreia se execută munca în folosul
comunităţii.

Procedura de abilitare Art. 8. – (1) Abilitarea asociaţiilor şi


a asociaţiilor şi fundaţiilor se acordă de instanţa de judecată în
fundaţiilor circumscripţia căreia asociaţia sau fundaţia are
sediul, la cerere, pe baza raportului
Judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor şi a următoarelor documente care
se anexează la cererea de abilitare:
a) o copie după încheierea privind înscrierea
asociaţiei sau a fundaţiei în Registrul
asociaţiilor şi fundaţiilor;
b) o copie după actul constitutiv şi statutul
asociaţiei sau al fundaţiei;
c) bilanţul şi bugetul de venituri şi cheltuieli
pe ultimii 3 ani;
d) un raport privind natura activităţilor în
folosul comunităţii care urmează sa fie
organizate în cadrul asociaţiei sau al fundaţiei
şi condiţiile în care acestea pot fi executate.
(2) Abilitarea se acordă prin încheiere, pe o
perioadă de 3 ani.
(3) Abilitarea poate fi retrasă de instanţa de
judecată, din oficiu sau la sesizarea
judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor.

89
Supravegherea şi Art. 9. – (1) Supravegherea şi controlul
controlul executării executării muncii în folosul comunităţii se
muncii în folosul efectuează de Judecătorul delegat pentru
comunităţii executarea pedepselor, direct sau prin
intermediul consilierilor de reintegrare socială
şi supraveghere şi al persoanelor împuternicite
în acest scop de unităţile de poliţie în a căror
circumscripţie se execută munca în folosul
comunităţii.
(2) Supravegherea şi controlul executării
muncii în folosul comunităţii se realizează pe
baza programului de supraveghere şi control
întocmit de Judecătorul delegat pentru
executarea pedepselor.
(3) Persoanele desemnate potrivit art.7 alin.(3)
lit. c) au obligaţia de a informa, de îndată,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor cu privire la cazurile care atrag
revocarea muncii în folosul comunităţii
potrivit Codului penal şi de a-i comunica
datele şi informaţiile solicitate cu privire la
executarea muncii în folosul comunităţii.

Secţiunea a 2-a
Modul de executare a pedepsei muncii în folosul comunităţii

Încheierea Art. 10. – (1) Judecătorul delegat pentru


Judecătorului delegat executarea pedepselor, de la judecătoria în
pentru executarea circumscripţia căreia persoana condamnată are
pedepselor domiciliul, stabileşte, prin încheiere, urmare a
comunicării condamnării şi pe baza
mandatului de executare a pedepsei muncii în
folosul comunităţii:
a) serviciul public gestionat de o autoritate a
administraţiei publice locale, instituţia publică
la nivel local, asociaţia sau fundaţia unde
persoana condamnată urmează să execute
munca în folosul comunităţii;
b) natura muncii în folosul comunităţii pe care
persoana condamnată trebuie să o execute,
ţinând seama de aptitudinile, starea de

90
sănătate şi pregătirea profesională a acesteia;
c) programul de executare a muncii în folosul
comunităţii.
(2) Încheierea Judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor prevăzută în alin.(1) se
comunica persoanei condamnate la pedeapsa
muncii în folosul comunităţii şi persoanei
desemnate potrivit art.7 alin.(3) lit. c).
(3) Încheierea prevăzută în alin.(1) poate fi
modificată, oricând, în timpul executării
pedepsei muncii în folosul comunităţii, de
către Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor, din oficiu sau la cererea persoanei
condamnate ori a persoanei desemnate potrivit
art.7 alin.(3) lit. c).
(4) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor procedează potrivit alin.(1) ca
urmare a comunicării hotărârii de
condamnare.

Obligaţia de Art. 11. – (1) Persoana condamnată la


prezentare a persoanei pedeapsa muncii în folosul comunităţii este
condamnate la obligată să se prezinte la Judecătorul delegat
pedeapsa muncii în pentru executarea pedepselor în termen de 3
folosul comunităţii zile de la primirea încheierii prevăzute în
art.10 alin.(1).
(2) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor comunică persoanei condamnate
data şi ora la care aceasta trebuie să înceapă
executarea muncii în folosul comunităţii,
precum şi numele şi datele de identificare ale
persoanei prevăzute în art.7 alin.(3) lit. c) la
care persoana condamnată trebuie să se
prezinte pentru începerea executării muncii în
folosul comunităţii.

Examenul medical Art. 12. – Înainte de a începe executarea


pedepsei muncii în folosul comunităţii,
persoana condamnată efectuează un examen
medical, pentru a se stabili dacă este aptă, din
punct de vedere medical, să execute munca în

91
folosul comunităţii stabilită de Judecătorul
delegat pentru executarea pedepselor şi dacă
nu suferă de o boală care pune în pericol
sănătatea persoanelor la locul unde urmează sa
fie executată munca în folosul comunităţii.

Durata muncii în Art. 13. – (1) Munca în folosul comunităţii se


folosul comunităţii execută într-un interval de cel mult 180 de
zile, în cazul condamnaţilor majori şi de cel
mult 120 de zile, în cazul condamnaţilor
minori.
(2) Programul zilnic de muncă, în zilele
lucrătoare, nu poate depăşi 3 ore pe zi, în
cazul condamnaţilor majori care desfăşoară o
activitate remunerată sau urmează cursuri de
învăţământ ori de calificare profesională şi 2
ore pe zi, în cazul condamnaţilor minori care
desfăşoară o activitate remunerată sau
urmează cursuri de învăţământ ori de
calificare profesională.
(3) Munca în folosul comunităţii se execută
după programul zilnic al activităţii
remunerate, al cursurilor de învăţământ sau de
calificare profesională ale persoanei
condamnate.
(4) Programul zilnic de muncă în zilele
nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu
desfăşoară o activitate remunerată ori nu
urmează cursuri de învăţământ sau de
calificare profesională nu poate depăşi 8 ore,
în cazul condamnaţilor majori şi 6 ore, în
cazul condamnaţilor minori.
(5) Munca în folosul comunităţii nu poate fi
executată în zilele de duminică şi în zilele
declarate sărbători legale.

Locul de executare a Art. 14. – (1) Munca în folosul comunităţii se


muncii în folosul execută la serviciul public gestionat de o
comunităţii autoritate a administraţiei publice locale,
instituţia publică la nivel local, asociaţia sau
fundaţia stabilită prin încheierea Judecătorului

92
delegat pentru executarea pedepselor.
(2) Locul de executare a muncii în folosul
comunităţii trebuie să fie situat în
circumscripţia judecătoriei unde persoana
condamnată are domiciliul.
(3) dacă munca în folosul comunităţii nu poate
fi executată în circumscripţia judecătoriei
unde persoana condamnată are domiciliul,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor din această circumscripţie
stabileşte locul de executare a muncii în
folosul comunităţii în circumscripţia altei
judecătorii din circumscripţia tribunalului
unde persoana condamnată are domiciliul, cu
avizul Judecătorului delegat pentru executarea
pedepsei de la locul unde urmează să fie
executată munca în folosul comunităţii.
(4) La stabilirea locului de executare a muncii
în folosul comunităţii, Judecătorul delegat
pentru executarea pedepselor ţine seama de
distanţa între domiciliul persoanei condamnate
şi locul de executare a muncii în folosul
comunităţii, de distanţa între locul de muncă,
instituţia de învăţământ sau de calificare
profesională a persoanei condamnate şi locul
de executare a muncii în folosul comunităţii şi
de posibilităţile de asigurare a transportului
între aceste locuri.

Condiţiile de executare Art. 15. – (1) Munca în folosul comunităţii se


a muncii în folosul execută cu respectarea normelor de protecţie a
comunităţii muncii.
(2) Munca în folosul comunităţii nu poate fi
executată în timpul nopţii sau în locuri
vătămătoare, periculoase ori care prezintă un
grad de risc pentru sănătatea sau integritatea
persoanelor condamnate ori pentru
dezvoltarea minorilor condamnaţi.

Calea de atac Art. 16. – (1) Împotriva măsurilor privitoare la


împotriva măsurilor condiţiile de executare a muncii în folosul

93
privitoare la condiţiile comunităţii, persoana condamnată poate face
de executare a muncii plângere la Judecătorul delegat pentru
în folosul comunităţii executarea pedepselor, care soluţionează
si a încheierilor plângerea prin încheiere, după ascultarea
Judecătorului delegat persoanei condamnate.
pentru executarea (2) Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor pedepselor, soluţionând plângerea, pronunţă
una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi dispune anularea,
revocarea sau modificarea măsurii privitoare
la condiţiile de executare a muncii în folosul
comunităţii;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este
nefondată.
(3) Împotriva încheierilor Judecătorului
delegat pentru executarea pedepselor
prevăzute în art.10 şi în alin.(1) din prezentul
articol persoana condamnată poate face
plângere la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află locul de executare a
muncii în folosul comunităţii.
(4) Plângerea prevăzuta în alin.(3) se judecă
potrivit art.460 alin.1 şi alin.3-6 din Codul de
procedură penală, care se aplică în mod
corespunzător.
(5) Persoana condamnată este ascultată, în
mod obligatoriu, la judecarea plângerii.
(6) Instanţa, soluţionând plângerea, pronunţă
una dintre următoarele soluţii:
a) admite plângerea şi, după caz, modifică
încheierea Judecătorului delegat pentru
executarea pedepselor prevăzută în art.10 sau
dispune anularea, revocarea sau modificarea
măsurii privitoare la condiţiile de executare a
muncii în folosul comunităţii;
b) respinge plângerea, dacă aceasta este
nefondată.
(7) Hotărârea instanţei poate fi atacată cu
recurs.

94
Sesizarea pentru Art. 17. – dacă persoana condamnată la
revocarea muncii în pedeapsa muncii în folosul comunităţii nu
folosul comunităţii execută această pedeapsă sau, în timpul
executării, are o conduită necorespunzătoare
prin neîndeplinirea obligaţiilor care îi revin
sau prin îndeplinirea lor defectuoasă,
Judecătorul delegat pentru executarea
pedepselor sesizează, de îndată, instanţa de
judecată, pentru revocarea muncii în folosul
comunităţii.

Atestarea executării Art. 18. – După executarea pedepsei muncii în


muncii în folosul folosul comunităţii, autoritatea administraţiei
comunităţii publice locale care gestionează serviciul
public, instituţia publică la nivel local,
asociaţia sau fundaţia unde persoana
condamnată a executat munca în folosul
comunităţii au obligaţia de a comunica
Judecătorului delegat pentru executarea
pedepselor şi persoanei condamnate un
document care atesta ca munca în folosul
comunităţii a fost executată.

Alte cazuri de Art. 19. – Dispoziţiile prezentei secţiuni


efectuare a muncii în referitoare la executarea pedepsei muncii în
folosul comunităţii folosul comunităţii se aplică în mod
corespunzător în cazul înlocuirii pedepsei
amenzii sub forma zilelor-amendă cu munca
în folosul comunităţii şi în cazul suspendării
executării pedepsei sub supraveghere cu
obligaţia condamnatului de a efectua o munca
în folosul comunităţii.

95
II.3 DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI INSTITUŢIILOR
COMUNITĂŢII DE A SPRIJINI REINTEGRAREA
SOCIALĂ A PERSOANELOR CONDAMNATE LA
MUNCA ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

A. ARAD

Monica Magold
Preşedinte
Asociaţia Stil Alter-nativ

La nivelul comunităţilor locale pot fi identificate servicii (existente şi de


perspectivă) ale instituţiilor publice sau ONG care au potenţialul de a susţine
reintegrarea socială a persoanelor incluse în programele de muncă în folosul
comunităţii. Prezentăm în continuare, spre exemplificare, cazul judeţului Arad,
unde Asociaţia Stil-alternativ a colaborat cu diferite instituţii publice locale în
dezvoltarea unor oportunităţi pentru buna punere în aplicare a muncii în folosul
comunităţii.

Inspectoratul Judeţean de Poliţie – deţine 5 centre de consiliere la sediile


birourilor de poliţie care pe lângă activitatea curentă îşi propun pe viitor
implicarea poliţiştilor de proximitate în activitatea de supraveghere, asistenţă şi
consiliere a persoanelor care execută pedeapsa cu munca în folosul
comunităţii, ca şi extinderea numărului birourilor în cadrul cărora se poate
acorda asistenţa şi consilierea în municipiu şi judeţ (s-au realizat contacte în
acest sens, cu Inspectoratul şcolar).

Primăria Arad - Serviciul de dezvoltare şi asistenţă comunitară dispune de


locaţii corespunzătoare pentru desfăşurarea pe viitor a acestui tip de activităţi.
Până în prezent însă, ele nu au fost valorificate, fiind utilizate doar firmele de
salubritate şi Spitalul Judeţean. Pe viitor îşi propune exploatarea eficientă a
resurselor de care dispune. S-au identificat şi evaluat resursele Primăriei Arad,
cu privire la locaţiile în care s-ar putea desfăşura munca în folosul comunităţii
(centre pentru vârstnici, centrul de zi şi de noapte pentru adulţi, Complexul
Multicultural, centre de plasament pentru copii, ş.a.) unde se poate asigura în
bune condiţii educaţia şi supravegherea minorilor, prin cadre didactice şi
medicale angajate.

96
Primăriile din Archiş, Vladimirescu şi Craiva - în localităţile din judeţ nu
există o planificare privind conţinutul activităţii cu munca în folosul
comunităţii, un program de supraveghere şi control, norme orientative de
muncă stabilite de primar care să facă posibilă exercitarea controlului.
Supravegherea şi controlul activităţii se realizează empiric. Aceste aspecte sunt
valabile pentru toate localităţile rurale din judeţ, în lipsa unei legislaţii clare şi
a unor norme metodologice de aplicare. În vederea dezvoltării unor programe
de muncă în folosul comunităţii, primăriile din cele 3 localităţi îşi propun
colaborarea permanentă cu ONG-urile locale (sens în care s-au realizat
contacte), se obligă la lansarea de propuneri în sensul completării schemelor de
personal cu personal suficient pentru desfăşurarea activităţilor (aspect posibil
întrucât schemele de personal nu sunt complete) şi se obligă să facă demersuri
pentru efectuarea unor cursuri de iniţiere a angajaţilor în vederea implementării
acestei instituţii (munca în folosul comunităţii), în colaborare cu Direcţia
judeţeană pentru protecţia drepturilor copilului şi cu specialişti ai ONG-urilor.

Inspectoratul Şcolar - dispune de spaţii pentru efectuarea muncii în folosul


comunităţii. S-a înfiinţat instituţia consilierului şcolar care funcţionează pe
lângă fiecare liceu. Lipsa prerogativelor clare ale activităţii consilierului şcolar
care se suprapune uneori cu activitatea directorului educativ, autoritatea
scăzută a acestora şi numărul scăzut de consilieri şcolari, 1 consilier la 2 licee
determină ineficientizarea acestei instituţii care lasă la latitudinea consilierului
implicarea sau neimplicarea într-o problemă. De aici solicitări numeric scăzute
din partea elevilor, neîncredere din partea cadrelor didactice.

Există o legislaţie în sistemul educaţional, care permite asumarea unor


prerogative clare în ceea ce priveşte relaţia extraşcolară a profesorului-diriginte
cu copiii şi familiile lor (vizite la domiciliul elevilor, pentru prevenirea
comportamentelor predelincvenţiale şi delincvenţiale, discuţii cu părinţii
elevilor-problemă, identificarea cauzelor care au dus la un anumit tip de
comportament, sesizarea persoanelor autorizate pentru soluţionarea
problemelor: psiholog, consilier şcolar, medic). Lipsa preocupărilor concrete
pentru problematica aspectelor predelincvenţiale şi delincvenţiale din partea
şcolilor, au determinat inoperaţionalizarea prevederilor existente în legislaţia
actuală, printr-o lipsă de interes din partea direcţiunilor, a Inspectoratului
Şcolar, a diriginţilor şi profesorilor care manifestă tendinţa de a culpabiliza
exclusiv familia pentru eşecul sistemului educaţional aplicat minorului.
Inspectoratul şcolar îşi propune:
• evaluarea individuală a fiecărui caz şi tratarea diferenţiată în funcţie
de caracteristicile individuale,

97
• minorii cuprinşi în procesul de învăţământ (condamnaţi cu munca în
folosul comunităţii) să beneficieze de un program special de
asistenţă şi consiliere din partea consilierilor şcolari
• obligaţia legală (şi impusă printr-un act al consiliului de
administraţie al şcolii) a cadrelor didactice-diriginţi de a avea în
vedere situaţia familială a fiecărui elev
• includerea minorilor în sistemul de învăţământ, chiar prin înfiinţarea
unor clase speciale pentru completarea studiilor
• organizarea unor acţiuni comune în care să fie implicaţi toţi elevii,
inclusiv cei care sunt sancţionaţi cu muncă în folosul comunităţii,
pentru evitarea stigmatizării acestora.
• creşterea rolului şi importanţei consilierului şcolar, care să facă
parte din consiliul director şi să fie consultat în problemele de
interes socio-educativ.
• întocmirea unei fişe a minorului condamnat care să fie păstrată la
dosarul elevului, pentru a se putea desfăşura programe de consiliere
pe acest specific şi pentru monitorizarea evoluţiei sale
comportamentale.
• formarea grupurilor de presiune pozitivă, prin pregătirea
formatorilor de către consilierul şcolar.

Direcţia Judeţeană pentru Protecţia Drepturilor Copilului a identificat o gamă


largă de locaţii pentru efectuarea muncii în folosul comunităţii: case de tip
familial cu regim de autogospodărire, centre speciale pentru copiii cu handicap,
care dispun de personal specializat care ar putea exercita în condiţii optime
supravegherea, şi case de copii unde s-ar putea îmbina cu succes activitatea de
supraveghere cu cea de asistenţă şi consiliere. În cadrul acestei instituţii există
nemulţumiri legate de atitudinea părinţilor care nu acordă suficientă importanţă
problemelor de relaţionare cu copiii lor, astfel că există spaţii şi instituţii
nevalorificate şi neexploatate asupra cărora nu există control, în lipsa unei
legislaţii adecvate care să confere mai multă autoritate DGPDC în ceea ce
priveşte activitatea cu persoanele delincvente şi părinţii acestora. În acest sens,
s-a propus:
• obligativitatea părinţilor persoanelor condamnate de a fi incluse în
programe de consiliere pentru părinţi, în cadrul centrului zonal pentru
educaţia adulţilor şi a celor 9 centre de consiliere a părinţilor.
• necesitatea supravegherii desfăşurării activităţii de muncă în folosul
comunităţii de către părinţii minorilor condamnaţi la o astfel de
pedeapsă.
• constituirea de echipe pluridisciplinare pentru pregătirea personalului
din subordine (centre pentru copii, asociaţii familiale) în ceea ce
98
priveşte iniţierea în vederea implementării acestei instituţii şi cursuri
de dobândire a abilităţilor de comunicare/relaţionare cu condamnaţii şi
familiile acestora, în cadrul procesului de supraveghere.

Asociaţia Oamenilor de afaceri Creştini şi Profesionişti îşi propune pe


organizarea de cursuri de calificare pentru persoanele condamnate (inclusiv
cele care au de executat o sancţiune cu munca în folosul comunităţii) şi
încheierea unor protocoale de colaborare cu agenţi economici din municipiul şi
judeţul Arad în scopul asigurării locurilor de muncă pentru persoanele
absolvente ale cursurilor de calificare.

Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Arad –


În 2004 SRSS Arad a desfăşurat programul de reintegrare socială a 8 minori
sancţionaţi cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, cu obligarea acestora
de a presta muncă în folosul comunităţii. Aceşti minori au finalizat sau se află
în curs de finalizare a orelor de muncă în folosul comunităţii. Programul de
reintegrare socială a minorilor cuprinde:
• Programul de consiliere de grup „Analiza infracţiunii mele” având ca
scop reducerea riscului recidivei şi achiziţionarea unei atitudini
favorabile muncii şi respectării ordinii de drept şi a normelor de
convieţuire socială
• Programul de consiliere de grup „Quo Vadis” având ca scop educaţia
civică şi moral creştină a minorilor
• asistenţă în vederea menţinerii sau dobândirii motivaţiei de a urma o
formă de învăţământ şi de a-şi găsi un loc de muncă
• asistenţă financiară, pentru acoperirea nevoilor de deplasare
săptămânală a minorilor din judeţ la Arad în vederea participării la
programul de asistenţă şi consiliere
În paralel, s-a desfăşurat activitatea de supraveghere a executării muncii în
folosul comunităţii, s-au furnizat primăriilor instrumente de lucru (evidenţă,
control) specifice prevederilor regulamentului serviciilor şi s-a menţinut o
legătură strânsă cu instituţia publică în cadrul căreia s-a desfăşurat activitatea şi
cu familiile condamnaţilor.
Pe viitor SRSS Arad îşi propune:
• Întocmirea de referate de evaluare cuprinzând informaţii specifice
pentru aplicarea muncii în folosul comunităţii
• Derularea de programe de asistenţă şi consiliere specifice pentru
formarea unei atitudini juste faţă de muncă şi pentru dobândirea
abilităţilor de accesare a unui loc de muncă.
• Implicarea în organizarea echipelor pluridisciplinare în vederea
pregătirii personalului desemnat cu supravegherea pentru

99
achiziţionarea abilităţilor de relaţionare cu condamnaţii (în special cu
minorii).
• Identificarea ONG-urilor de profil, în măsură să deruleze activităţi de
asistenţă şi consiliere cu persoanele aflate în evidenţa SRSS.
• Asistarea condamnaţilor prin mediere între aceştia, instituţiile locale şi
ONG locale pentru acoperirea nevoilor identificate.
• Participarea la programe de prevenţie în colaborare cu specialişti
reprezentanţi ai instituţiilor şi ONG locale
• Consiliere familială, mediere a conflictelor – după caz infractor /
familie, infractor / victimă

Asociaţia Stil Alter-nativ - a susţinut activitatea SRSS Arad, de implementare a


muncii în folosul comunităţii, a derulat acţiuni de prevenţie şi a oferit asistenţă
financiară pe tot parcursul derulării programelor de grup. ASALT propune să
încheie noi parteneriate cu ONG-uri şi să deruleze proiecte în beneficiul
implementării muncii în folosul comunităţii.
Serviciile dezvoltate de SRSS Arad şi Stil Alter-nativ pentru a sprijini
reintegrarea socială a persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii
au avut ca beneficiari direcţi, în cursul anului 2004, 8 minori sancţionaţi cu
măsura educativă a libertăţii supravegheate, cu obligaţia prestării unui număr de
ore în folosul comunităţii, în baza art. 103 al.3 lit. c Cod penal.

Obiectivele urmărite au vizat:


1. identificarea unei reţele de suport între minorii sancţionaţi şi factorii
socializatori din comunitate.
2. includerea tuturor minorilor sancţionaţi în baza art. 103 alin.3 lit. c în
programe de asistenţă şi consiliere.
3. menţinerea unei legături permanente cu minorii, familiile acestora,
factorii socializatori din comunitate.
4. dobândirea de către minorii sancţionaţi, a unei atitudini pozitive faţă de
muncă şi faţă de normele de convieţuire socială.
5. reducerea riscului de recidivă. Dezvoltarea unor abilităţi de gândire
alternativă. Creşterea gradului de responsabilizare faţă de propriile acţiuni
şi a nivelului de conştientizare a consecinţelor acestora.
6. dobândirea de către minorii sancţionaţi, a deprinderilor şi abilităţilor
elementare de relaţionare, bazate pe respect inter-personal, de valorizare a
adevărului şi faptelor bune.
7. motivarea minorilor pentru includerea într-o formă de învăţământ
normal sau special sau continuarea cursurilor şcolare. Monitorizarea
situaţiei şcolare şi a comportamentului în colectivitatea şcolară
8. asistenţă şi consiliere vocaţională pentru găsirea unui loc de muncă

100
Pentru atingerea acestor obiective au fost întreprinse acţiuni concrete, acţiuni pe
care le prezentăm în continuare.
Au avut loc întâlniri informative şi de lucru cu toţi factorii socializatori
implicaţi în activitatea desfăşurată cu minorii sancţionaţi-aflaţi în
evidenţele SRSS Arad - în baza art. 103 alin. 3 lit. c., C.P.
Minorii aflaţi în supravegherea serviciului au fost motivaţi pentru
includerea în programe de asistenţă şi consiliere, specifice nevoilor
identificate şi consemnate în planul de supraveghere. Astfel, toţi cei 8
minori sancţionaţi în baza art. 103 alin. 3 lit. c. au solicitat includerea lor în
programe de asistenţă şi consiliere.
Au avut loc întâlniri cu membrii familiei pentru discutarea unor situaţii
deosebite cu care se confruntă minorii în familie şi la locul de muncă.
Minorii au fost incluşi în programe de grup având ca obiective: reducerea
riscului de recidivă, dezvoltarea unor abilităţi de gândire alternativă,
creşterea gradului de responsabilizare faţă de propriile acţiuni şi a nivelului
de conştientizare a consecinţelor acestora. Dezvoltarea unei atitudini
favorabile respectării ordinii de drept şi a normelor de convieţuire socială,
respectiv dobândirea unor abilităţi elementare de relaţionare bazate pe
respect interpersonal, transpunerea în viaţă a conceptelor moral-creştine,
valorizarea adevărului şi a faptelor bune.
Minorii neşcolarizaţi au fost motivaţi pentru includerea într-o formă de
învăţământ normal sau special sau continuarea cursurilor şcolare.
Menţinerea permanentă a legăturii cu şcoala prin directorii educativi şi
consilierii şcolari. Monitorizarea situaţiei şcolare şi a comportamentului în
colectivitatea şcolară. Acordarea unei atenţii speciale şi accelerarea
progreselor şcolare a celor care au fost incluşi în programul de învăţământ.
Minorii au fost incluşi în programe de consiliere individuală cu caracter
vocaţional, vizând dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de muncă,
potrivit gradului de dezvoltare şi şcolarizare, ofertare săptămânală şi
accesibilizare a informaţiilor şi oportunităţilor referitoare la locurile de
muncă din municipiul şi judeţul Arad. Participare asistată de consilierul
SRSS la bursa locurilor de muncă.

PROGRAM „A.I.M. – Analiza infracţiunii mele”

SCOP: Schimbare comportamentală şi reducerea riscului de a comite din nou


infracţiuni.
SESIUNI
1. De ce suntem aici?
(Sesiune de intercunoaştere, reguli, importanţa respectării acestora, prezentarea
programului)

101
2. Suntem aici să facem o schimbare!
(încălcarea legii este determinată de necunoaşterea regulilor de convieţuire
socială, nerespectarea lor, prin manifestarea unui comportament antisocial )
3. Pentru că am comis o infracţiune (manifestarea comportamentului
antisocial se poate concretiza în săvârşirea de infracţiuni, tipuri de infracţiuni,
analiza infracţiunii personale , gravitatea faptei)
4. “Unde-i lege nu-i tocmeală” (discuţii despre pedepse şi sancţiuni)
5. ”Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face” (consecinţele infracţiunii asupra
individului, familiei, societăţii, victimei infracţiunii, empatia)
6. ”Ce-am avut şi ce-am pierdut” (balanţa costuri/beneficii, comparaţie între
pedepsele privative de libertate şi cele neprivative de libertate, conştientizarea
ideii de şansă )
7. Şansele mele de a intra din nou în conflict cu legea penală (autoevaluarea
riscului de a săvârşi din nou infracţiuni, asumarea responsabilităţii propriilor
acţiuni, identificarea unor metode de evitare a comportamentului antisocial)

PROGRAM DE CONSILIERE DE GRUP „QUO VADIS”

SCOP: Educaţie civică şi moral creştină prin dobândirea unor abilităţi


elementare de relaţionare bazate pe respect interpersonal, transpunerea în viaţă
a conceptelor moral creştine, valorizarea adevărului şi a faptelor bune
SESIUNI
1. Semnificaţia Sărbătorilor de paşte
2.Credinţa creştină. Tradiţia. Noţiuni generale
3.Decalogul. Poruncile I - IV. Abordare prin prisma principiilor şi teoriilor de
asistenţă socială
4.Decalogul. Poruncile V-X (iubirea de semeni). Abordare prin prisma
principiilor şi teoriilor de asistenţă socială
5.Forme de înţelegere a iubirii
6.Forme de milostenie şi iertare faţă de aproape
7.Fapte rele (raportarea la faptele prevăzute de legea penală). Categorii.
Definiţie. Exemple şi pilde.
8.Fapte bune. Pilde. Exemple
9.Datoriile faţă de normele morale
10.Virtuţile şi munca. Mijloace de realizare spirituală şi socială

102
B. BUCUREŞTI

Program de asistenţă psihosocială pentru persoanele


condamnate să execute munca în folosul comunităţii

Gina Mărăcine
Coordonator local PRI

În cursul anului 2004, Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe


lângă Tribunalul Bucureşti a primit sentinţe penale prin care opt minori au fost
sancţionaţi cu măsura educativă a libertăţii supravegheate, impunându-li-se
obligaţia de a presta o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public.
Numărul de ore de activitate neremunerată a fost de 100 de ore, respectiv 150
de ore.

Grup ţintă - persoanele condamnate să execute munca în folosul comunităţii

Obiectivele programului:
- reintegrarea socială şi profesională a persoanelor condamnate să execute
munca în folosul comunităţii
- stabilirea unui program care să aibă drept rezultat scăderea riscului de
recidivă
- obţinerea unei optime colaborării între toate instituţiile abilitate în
vederea obţinerii unei bune reintegrării şi reabilitării a persoanelor
condamnate la munca în folosul comunităţii

Activităţi:
- informarea persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii cu
privire la diferite servicii de care ei pot beneficia cât timp execută
această pedeapsă, locuri de muncă unde se pot angaja după executarea
pedepsei, instituţii care-l pot ajuta în caz de dependenţă de alcool sau
droguri
- crearea unor materiale informative care vor fi împărţite la toate
persoanele care sunt condamnate la muncă în folosul comunităţii

Durată- intervenţia noastră va dura atât timp cât va dura şi sentinţa

103
Metode:
Intervenţia psihosocială pentru ameliorarea nevoilor
- nevoia de recunoaştere a gravităţii faptei comise şi a pedepsei muncă în
folosul comunităţii
- motivare pentru participarea la acest program
- nevoia de îmbunătăţire a abilităţilor de comunicare
- nevoia de continuare a studiilor şi de integrare profesională
Intervenţia centrată pe probleme
- informare cu privire la diferite instituţii ,ONG-uri, şcoală(pentru
includerea lui în diferite programe)
- consiliere cu privire la diferite programe cum ar fi: căutarea unui loc
de muncă , continuarea studiilor, etc.
- consilierea familiei din care face parte pentru a-l motiva să participe la
acest program

Rezultate:
- prevenirea recidivei
- reintegrarea socială a persoanelor care sunt condamnate la pedeapsa cu
munca în folosul comunităţii prin găsirea unui loc de muncă odată cu
executarea pedepsei sau continuarea studiilor
- conştientizarea faptului că munca în folosul comunităţii are un caracter
atât corectiv cât şi educativ

Demersuri
După sesizarea Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti, acesta a demarat procedura de contactare a
Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copilului din cadrul Primăriei Sectorului
3, fiind semnat un protocol – cadrul în baza căruia să fie stabilit cadrul de
derulare a colaborării dintre Serviciu şi DPDC – Primăria Sectorului 3.
Pe baza protocolului cadru, au fost semnate protocoale individuale
pentru fiecare minor, în conţinutul căruia au fost menţionate: locul de
desfăşurare a activităţii neremunerate, intervalul orar în care să fie prestată
munca, persoanele care se vor ocupa cu supravegherea atât din partea
Serviciului cât şi din partea Centrului de Plasament.
Locul prestării locului de muncă l-a constituit Centrul de Plasament.
Dintre cei opt minori, jumătate au respectat programul stabilit,
prezentându-se la centru şi desfăşurând activităţile cu care au fost însărcinaţi în
cadrul centrului. Ceilalţi patru minori nu şi-au manifestat interesul pentru
derularea în bune condiţii a programului, neînţelegând scopul măsurii educative
şi, implicit, a activităţii neremunerate.

104
Legătura dintre cele două instituţii a fost păstrată periodic, fiind
semnalate cu promptitudine abaterile la orarul de prestare a activităţii.
În urma sesizării, fiecare consilier responsabil de caz a luat legătura cu
minorul şi cu familia acestuia, explicându-li-se scopul măsuri educative,
precum şi consecinţele neprezentării la Centrul de Plasament pentru a presta
munca.

Vom prezenta pe scurt situaţia fiecărui minor:


1. CA – 17 ani.
I s-a impus să presteze un număr de 150 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 10.00 – 13.00
Activităţi la care a participat: lucru la Creşă, la Centru, întreţinerea
aspectului curţii interioare prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea
spaţiului verde, săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea
personalului la reparatul obiectelor de mobilier.
A fost stabilită legătura cu mama minorului, colaborarea cu aceasta
fiind una bună, aceasta declarând la un moment dat că nu avea cunoştinţă de
faptul că fiul ei nu mergea la Centru, aceasta întrucât ea îl trimitea la Centru.
Minorul nu a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit
de instanţa de judecată. Au mai rămas de prestat 99 de ore.

2. DID – 15 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial
Intervalul orar: o data la două zile (lucrătoare) – între 9.00 – 12.00
Activităţi la care a participat: întreţinerea curţii interioare prin
greblarea frunzelor uscate şi măturat atât în incinta Centrului cât şi în curte,
săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la
reparatul obiectelor de mobilier, a lucrat la creşa nr. x şi centrul nr. x.
A fost păstrată legătura cu familia, respectiv cu tatăl, care a fost în
permanenţă informat în legătura cu evoluţia minorului.
Minorul nu a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit
de instanţa de judecată. Au mai rămas de prestat 38 de ore.

3. CRD – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 150 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”

105
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 9.00 – 12.00, în perioada 26.07 –
01.10.2004
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
În vederea aducerii la îndeplinire a obligaţiei impuse de instanţă SRSS
a colaborat cu mama minorului şi cu DPDC.
Întrucât minorul împlineşte vârsta de 18 ani în luna decembrie 2004,
activitatea neremunerată va continua să se desfăşoare până la data majoratului.

4. CPV – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 100 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare: Centrul de tip familial „Sfântul Nicolae” şi
Centrul pentru Reintegrare Socială a Copiilor cu Dizabilităţi
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 10.00 – 13.00
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
A fost stabilită legătura cu mama minorului, colaborarea cu acesta
fiind una bună, aceasta declarând la un moment dat că nu avea cunoştinţă de
faptul că fiul ei nu mergea la Centru, aceasta întrucât ea îl trimitea la Centru.
Minorul a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit de
instanţa de judecată.

5. ZA – 16
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de Primire Minori
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 16.00 – 19.00, sâmbăta 13.00 –
16.00, în perioada 15.10.2004 – 03.11.2004
Activităţi la care va participa: igienizarea şi întreţinerea imobilului în
care funcţionează centrul, întreţinerea aspectului curţii interioare prin greblarea
frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor, plantarea şi
udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de mobilier.
Activitatea urmează să fie desfăşurată.

6. IA – 15 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate neremunerată.

106
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae” şi
Centrul pentru Reintegrarea Socială a Copiilor cu Dizabilităţi
Intervalul orar: o dată la două zile (lucrătoare)– între 9.00 – 12.00, în
perioada 19.07.2004 – 01.09.2004
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
A avut loc o întrevedere la care au participat minorul însoţit de mama
sa, consilierul responsabil de caz din cadrul SRSS şi reprezentantul DPDC.
Minorul nu a prestat numărul de ore de activitate neremunerată stabilit
de instanţa de judecată. Au mai rămas de prestat 11 de ore.

7. GSI – 16 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”
Intervalul orar : Luni – Vineri – între 10.00 – 13.00
Activităţi la care s-a stabilit să participe minorul : întreţinerea
aspectului curţii interioare prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea
spaţiului verde, săpatul copacilor, plantarea şi udatul florilor, sprijinirea
personalului la reparatul obiectelor de mobilier.
Până în prezent, minorul nu s-a prezentat la programul stabilit pentru
prestarea activităţii neremunerate.

8. LG – 17 ani
I s-a impus să presteze un număr de 50 de ore de activitate
neremunerată.
Locul de desfăşurare : Centrul de tip familial ”Sfântul Nicolae”
Intervalul orar : Sâmbătă şi duminică – între 9.00 – 12.00. programul a
fost astfel stabilit, întrucât minorul lucrează.
Activităţi la care a participat: întreţinerea aspectului curţii interioare
prin greblarea frunzelor uscate şi igienizarea spaţiului verde, săpatul copacilor,
plantarea şi udatul florilor, sprijinirea personalului la reparatul obiectelor de
mobilier.
S-a încercat convocarea minorului şi a familiei acestuia, însă adresa
emisă de Serviciu, a fost returnată.
Activitatea continuă să fie desfăşurată.

Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă


Tribunalul Bucureşti a pus la dispoziţia beneficiarilor menţionaţi şi activităţi de

107
asistenţă şi consiliere derulate de SRSS sau de partenerii săi din comunitate.
SRSS putea să ofere sprijin în identificarea unui loc de muncă – pregătire
pentru interviu de selecţie, întocmire CV, informare despre relaţiile de muncă,
acte necesare în vederea angajării.
Pentru identificarea unui loc de muncă sau pentru includerea în
programe de calificare profesională, SRSS colaborează cu CREDO, Serviciul
Apel.
Asistenţă şi consiliere pentru persoanele drogodependente, aceştia se
puteau adresa Spitalului Titan (pe bază de protocol), Fundaţia de Îngrijiri
Comunitare şi Spitalul Obregia.
Analize medicale oferite de Fundaţia „Casa Deschisă” (protocolul
urmează a fi semnat).
Dintre cele menţionate, beneficiarii incluşi în prezentul proiect nu au
solicitat nici un fel de serviciu.

Penal Reform International, în cadrul proiectului “Dezvoltarea politicii


penale privind executarea muncii în folosul comunităţii”, proiect finanţat de
Uniunea Europeană prin programul PHARE, a colaborat cu Serviciul de
Reintegrare Socială şi Supraveghere. Prin această colaborare s-a realizat o
campanie de informare atât pentru beneficiarii cu munca în folosul comunităţii
cât şi pentru participanţii prezenţi la seminariile locale şi naţionale, participanţi
care au reprezentat instituţii importante pentru implementarea muncii în folosul
comunităţii în România cum ar fi: judecători, consilieri de supraveghere,
reprezentanţi ai diferitelor fundaţii care au posibilitatea să ofere servicii diverse
de consiliere, reprezentanţi ai administraţiei publice locale pentru că aici vor fi
repartizaţi cei care trebuie să execute orele de muncă în folosul comunităţii.

Pentru beneficiari, campania de informare s-a realizat ca şi serviciu


care să vină în ajutorul procesului de reintegrare şi reabilitare deoarece toţi cei
opt beneficiari au refuzat serviciile de consiliere. Pentru informarea lor s-au
alcătuit mape care cuprind diferite materiale utile pentru ei cum ar fi: pliante cu
date, cu informaţii despre ceea ce înseamnă munca în folosul comunităţii,
pentru ce infracţiuni se aplică această pedeapsă, unde pot fi executate orele de
muncă în folosul comunităţii, programul de lucru, drepturile celui care execută
această pedeapsă dar şi obligaţiile, efectele benefice ale acestei pedepse şi
urmările nerespectării hotărârii judecătoreşti. Pe lângă toate aceste informaţii
legate de modul de executare a acestei pedepse se ataşează şi date cu privire la
instituţii specializate pentru dependenţii de droguri şi alcool şi date cu privire la
fundaţii ce pot oferi servicii complexe de consiliere ce pot ajuta la reabilitarea
celor care execută pedeapsa cu munca în folosul comunităţii.

108
Toate aceste mape cu aceste materiale au fost distribuite fiecărui
beneficiar în parte.

Serviciul de reintegrare socială şi supraveghere

Activităţile SRSS
În competenţa Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti intră următoarele tipuri de activităţi:

Activităţi specifice de reintegrare socială şi supraveghere


Referatele de evaluare – sunt întocmite la cererea instanţelor de
judecată, în perioada presentenţială, sau de procuror, în perioada de urmărire
penală, şi conţin informaţii despre persoana inculpaţilor, despre mediul
psihosocial în care au crescut, natura relaţiilor familiale, sociale, şcolare,
motivaţia comiterii faptei, factorii care le pot influenţa comportamentul, şi care
sunt perspectivele de reintegrare în societate pentru respectivele persoane.
Datele cuprinse în acest referat sunt obţinute de la mai multe surse: dosar penal,
inculpat, familie, prieteni, şcoală, loc de muncă, poliţie, etc. prezentate într-un
mod obiectiv. Termenul de întocmire a acestui referat este de 14 zile de la data
înregistrării solicitării în serviciu. Referatele de evaluare au valoare orientativă
şi consultativă pentru instanţa de judecată sau pentru organul de urmărire
penală care l-a solicitat.
Supravegherea în comunitate – Serviciul de Reintegrare Socială şi
Supraveghere este serviciul specializat şi abilitat în supravegherea măsurilor şi
obligaţiilor impuse de instanţa de judecată în cazul persoanelor condamnate în
comunitate.2

2
Conform art. 863 Cp, pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună
următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate de consilierul responsabil de caz, la sediul Serviciul de
Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliul, reşedinţă sau locuinţă, precum şi
orice deplasare ce depăşeşte mai mult de 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.
Instanţa poate să impună condamnatului respectarea uneia sau a mai multora din următoarele
obligaţii:
a) să desfăşoare o activitate sau să urmeze un curs de învăţământ ori de calificare;
b) să nu schimbe domiciliul sau reşedinţa avută ori să nu depăşească limita teritorială
stabilită, decât în condiţiile stabilite de către instanţă;
c) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
d) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
e) să nu conducă nici un vehicul sau anumite vehicule;
f) să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire, în special în scopul
dezintoxicării.

109
Pentru realizarea obligaţiei minorului de a presta o activitate
neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă, este semnat
un protocol de colaborare cu o instituţie de interes public.
Asistenţa şi consilierea – la cererea persoanelor condamnate, Serviciul
de Reintegrare Socială şi Supraveghere împreună cu instituţiile cu care
colaborează (instituţii publice sau ONG-uri care desfăşoară activităţi în
domeniul reintegrării sociale şi supravegherii) poate oferi asistenţă şi consiliere
pentru diferite probleme cu care se confruntă (continuarea studiilor, găsirea
unui loc de muncă, medierea relaţiilor cu familia etc.) în vederea ameliorării
acestora şi adoptării unor comportamente prosociale.
Un aspect important al activităţii de asistenţă şi consiliere îl reprezintă
dezvoltarea de programe pentru persoanele aflate în supraveghere, programe
care vizează reintegrarea socială a acestora. Aceste programe au fost iniţiate şi
dezvoltate de către Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti sau în parteneriat cu diferiţii parteneri comunitari.

Alte activităţi de asistenţă şi consiliere


Reintegrarea socială presupune şi desfăşurarea unor activităţi care să
vină în sprijinul acoperirii unor nevoi imediate sau rezolvării unor probleme ale
persoanelor supravegheate. Astfel, în limita posibilităţilor, au fost oferite
ajutoare materiale punctuale, constând în alimente şi îmbrăcăminte, unor tineri
aflaţi în supravegherea Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti, precum şi unor persoane graţiate. Această activitate
a fost derulată cu sprijinul Fundaţiei „Familia şi Ocrotirea Copilului” şi al
Grupului Român pentru Apărarea Drepturilor Omului.
De asemenea, pentru rezolvarea unor conflicte cu membrii familiilor
persoanelor supravegheate, consilierii au întreprins acţiuni de mediere a
conflictelor intra-familiale.
O atenţie deosebită a fost acordată integrării profesionale şi
educaţionale a persoanelor supravegheate. Acestea se confruntă cu probleme
specifice precum: lipsa unui loc de muncă stabil şi incapacitatea acestora de a-l
menţine, învăţământ general obligatoriu nefinalizat, precum şi lipsa unei
calificări profesionale.

Conform art. 103 Cp instanţa poate să impună minorului respectarea uneia sau a mai
multora din următoarele obligaţii:
a) să nu frecventeze anumite locuri stabilite;
b) să nu intre în legătură cu anumite persoane;
c) să presteze o activitate neremunerată într-o instituţie de interes public fixată de instanţă,
cu o durată între 50 şi 200 de ore, de maxim 3 ore pe zi, după programul de şcoală, în
zilele nelucrătoare şi în vacanţă.

110
În domeniul reintegrării profesionale a fost încheiat un protocol de
colaborare cu Serviciul APEL din cadrul Fundaţiei Parada, serviciu care se
ocupă cu integrarea socio-profesională a minorilor şi tinerilor.
Persoanele, în cazul cărora consilierul responsabil a sesizat un pericol
privind începerea consumului de droguri, au fost îndrumate să apeleze la
servicii specializate din comunitate (Organizaţia Salvaţi Copiii, Fundaţia
Floarea Soarelui).

Dezvoltarea reţelei comunitare şi promovarea activităţii Serviciului de


Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti
Pentru ca munca de reintegrare socială şi supraveghere să-şi atingă
scopurile Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă
Tribunalul Bucureşti a contactat o serie de instituţii publice şi private pentru
realizarea unor colaborări cu acestea.
Foarte importantă a fost şi activitatea de promovare a activităţii
Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul
Bucureşti. Astfel activitatea Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere
de pe lângă Tribunalul Bucureşti a fost prezentată în cadrul unor emisiuni
televizate. De asemenea, a fost realizat şi un pliant de prezentare a Serviciului
de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Promovarea Serviciului de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe
lângă Tribunalul Bucureşti s-a realizat şi prin participarea activă la diverse
seminarii şi conferinţe dedicate justiţiei pentru minori, situaţiei copiilor străzii
şi a problematicii persoanelor toxico-dependente, unde a fost prezentată
activitatea serviciului.

Alte activităţi
Serviciul de Reintegrare Socială şi Supraveghere de pe lângă
Tribunalul Bucureşti este implicat în proiectul Penal Reform International –
„Dezvoltarea politicii penale privind executarea muncii în folosul comunităţii”,
în cadrul căruia se încearcă a implementă la nivel comunitar munca în folosul
comunităţii şi în activitatea Centrului Experimental de Justiţie Restaurativă, în
cadrul unui proiect desfăşurat în parteneriat între Ministerul Justiţiei – Direcţia
de Reintegrare Socială şi Supraveghere şi Fundaţia „Familia şi Ocrotirea
Copilului”, fiind finanţat de către Departamentul pentru Dezvoltare
Internaţională al Guvernului Marii Britanii şi Centrul pentru Resurse Juridice.

111
C. ARGEŞ

Veronica Băbeanu
Coordonator local PRI

În cadrul proiectului “Dezvoltarea politicii penale privind munca în folosul


comunităţii în România”, PRI România în parteneriat cu SRSS Argeş,
desfăşoară în perioada martie-august 2004 în judeţul Argeş următorul program:

Program de asistenţă psihosocială pentru persoanele condamnate să execute


obligaţia de muncă în folosul comunităţii

Scopul programului: reintegrarea socială a persoanelor condamnate să


execute obligaţia de muncă în folosul comunităţii şi reducerea riscului de
recidivă.

Activităţi desfăşurate în cadrul programului:


• Evaluarea nevoilor/problemelor a căror ameliorare ori soluţionare ar
duce la reintegrarea socială a beneficiarului şi determinarea
obiectivelor specifice ale intervenţiei în funcţie de acestea.
• Asistenţa şi consilierea ca tehnică de informare şi orientare. În
funcţie de nevoile identificate activitatea poate viza:
o Creşterea gradului de motivare a beneficiarului pentru a
participa la acest program;
o Creşterea gradului de informare în domenii ca: sănătate,
asistenţă socială, învăţământ, protecţia copilului, integrare
şcolară sau profesională, servicii oferite de autorităţile
statului sau de către ONG.
• Medierea beneficiar-instituţii de stat - ONG. În funcţie de nevoile
identificate activitatea poate viza:
o Facilitarea accesului la resursele societăţii în măsura
identificării acestora (locuinţă temporară sau permanentă,
alimente, îmbrăcăminte, asistenţă medicală, medicamente
etc.);
o Sprijinirea beneficiarului în procesul integrării/reintegrării
şcolare;
o Sprijinirea beneficiarului în vederea calificării/recalificării
profesionale;

112
o Includerea beneficiarului în programe speciale de consiliere
(scopul programului poate fi: responsabilizarea faţă de
propriile acţiuni şi conştientizarea consecinţelor acestora;
dezvoltarea abilităţilor de comunicare, de rezolvare de
probleme şi de autocontrol; dezvoltarea abilităţilor în
procesul găsirii şi menţinerii unui loc de muncă etc.).

Instituţii şi organizaţii neguvernamentale care pot contribui la derularea


proiectului pe plan local:

• Primăriile din judeţ


o Ajutor social acordat în baza legii 416/2001 privind venitul
minim garantat;
o Ajutor social acordat în baza O.G. 105/2003 privind alocaţia
familială complementară şi alocaţia de susţinere pentru familia
monoparentală;
o Serviciul Îndrumare Asociaţii Proprietari (soluţionarea cazurilor
pentru locuinţe sociale);
o Adăpostul de noapte Speranţa (sprijin temporar în vederea
cazării până la soluţionarea cazurilor)-Primăria Piteşti, proiect
finanţat prin PHARE.
• D.G.P.D.C-Argeş
o Reintegrarea în familie sau plasament familial al copiilor aflaţi
în dificultate;
o Sprijinirea minorilor în vederea satisfacerii nevoilor sociale
referitoare la familie, educaţie, pregătire profesională, locuinţă
etc;
o Asistenţă şi consiliere prin Serviciul de consiliere pentru părinţi
şi copii din Piteşti şi Câmpulung.
• Inspectoratul Şcolar Judeţean - Argeş
o Integrarea/reintegrarea în şcolile din reţeaua care desfăşoară
cursuri de zi, la distanţă şi cursuri de alfabetizare;
o Asistenţă şi consiliere - Centrele Şcolare de Asistenţă
Psihopedagogică.
• Centrul de prevenire şi Consiliere Antidrog - coordonat de
Agenţia Naţională Antidrog şi de Prefectura Argeş
o Activităţi de prevenire şi activităţi de consiliere pe probleme
legate de consumul de droguri.
• A.J.O.F.M. - Argeş
o Informare şi consiliere profesională;
o Medierea muncii;

113
o Formare profesională;
o Consultanţă şi asistenţă pentru începerea unei afaceri;
o Plata indemnizaţiilor de şomaj pentru persoanele care
întrunesc condiţiile de acordare a acestora;
• Centrul de Resocializare Argeş
o Asistenţă şi consiliere pentru persoanele liberate condiţionat
(tineri cu vârsta până în 25 de ani) în vederea reintegrării lor
în societate.
• Asociaţia Tineri pentru Terra – Argeş
o Serviciul de Informare şi Consiliere vocaţională.

114
II.4 IMPLICAREA ONG ÎN OFERTA DE SERVICII
SOCIALE PENTRU PERSOANELE CARE EXECUTĂ
MUNCĂ ÎN FOLOSUL COMUNITĂŢII

A. PRISON FELLOWSHIP ROMANIA


Departament de Securitate Comunitară

Carmen Fiscuci
Coordonator de proiect

Oferta de asistare a organizaţiei Prison Fellowship Romania adresată


persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii acoperă o gamă largă
de activităţi incluse într-un model integrat de servicii psiho-sociale, menit a
acoperi nevoile specifice includerii sociale a grupului ţintă vizat şi în acord cu
caracteristicile de personalitate ale acestor persoane.
Activităţile prin care aceste servicii sunt implementate oferă prin conţinutul lor
coordonatele de influenţare şi modelare a personalităţii persoanelor beneficiare
în contextul relaţionării cu comunitatea din care fac parte şi a integrării şcolare,
profesionale, sociale. De asemenea, se are în vedere îndeplinirea scopului
educativ şi social al sancţiunii.

Obiective generale:
• Dezvoltarea şi implementarea unui model integrat de servicii de asistare
psiho-socială care să răspundă nevoilor persoanelor condamnate la munca în
folosul comunităţii şi care să contracareze constrângerile ce limitează
procesul de reintegrare socială a acestora;
• Susţinerea şi completarea eforturilor de reintegrare socială, şcolară şi
profesională a beneficiarilor direcţi depuse de instituţiile responsabile cu
implementarea alternativelor la detenţie;
• Crearea de oportunităţi familiilor persoanelor care execută munca în folosul
comunităţii, de a sprijini reintegrarea socială a membrilor lor prin
îmbunătăţirea abilitaţilor de relaţionare în cadrul familiei,de management
financiar, rezolvare de probleme, etc;
• Atragerea atenţiei comunităţii locale asupra beneficiilor sociale a muncii în
folosul comunităţii şi asupra gradului crescut de integrare socială pe care il
presupune executarea unuei astfel de sancţiuni.
• Promovarea unor practici antidiscriminatorii la nivelul comunităţii,în vederea
reducerii efectelor stigmatizării şi marginalizării persoanelor condamnate la
MFC.

115
Obiective specifice
• monitorizarea modului de executare a pedepsei de către persoanele
condamnate la muncă în folosul comunităţii
• asistarea psihosocială a persoanelor condamnate la muncă în folosul
comunităţii pe problemele specifice identificate, în vederea evitării
comportamentului infracţional şi executării pedepsei în conformitate
cu sentinţa judecătorească
• sprijinirea acestor persoane în identificarea aptitudinilor şi intereselor
profesionale, în găsirea şi menţinerea unui loc de muncă
• integrarea/reintegrarea minorilor şi tinerilor în sistemul de învăţământ
• medierea relaţiei cu familia în scopul îmbunătăţirii/menţinerii relaţiei
dintre aceasta şi infractor
• implicarea comunităţii în susţinerea şi aplicarea programelor de muncă
în folosul comunităţii

Activităţi

1.Evaluarea nevoilor psiho-sociale


• preluarea cazului de la SRSS şi stabilirea primului contact cu
persoana respectivă
• identificarea nevoilor criminogene şi non-criminogene în
vederea stabilirii unui plan individualizat de servicii
• desfăşurarea interviului de evaluare iniţială,
• întocmirea planului individualizat de servicii
• reevaluare periodică şi revizuirea planului de intervenţii acolo
unde este cazul

2. Orientare vocaţională
• interviu pentru identificarea intereselor profesionale
• testarea psihologică a aptitudinilor profesionale
• compararea rezultatelor obţinute la testare cu profilul
meseriilor
• interviu final în scopul comunicării rezultatelor testării şi a
ariilor de competenţe de care dispune infractorul

3. Sprijin în vederea calificării profesionale


• identificarea opţiunilor clientului în vederea calificării
profesionale
• identificarea instituţiilor şi agenţiilor din comunitate care
oferă servicii de calificare profesională

116
• responsabilizarea clientului în vederea înscrierii şi participării
la programul de calificare profesională
• medierea cu AJOFM Cluj şi alte agenţii din comunitate în
vederea includerii clienţilor la cursuri de calificare
profesională

4. Consiliere şi mediere în vederea găsirii unui loc de muncă


• consiliere în vederea dezvoltării abilitaţilor de căutare activă
şi responsabilă a unui loc de muncă
• identificarea locurilor de muncă vacante în acord cu
interesele şi competenţele profesionale ale clientului
• mediere cu agenţii economici în vederea angajării
• medierea cu AJOFM Cluj în vederea găsirii unui loc de
muncă

5. Menţinerea locului de muncă


• participarea infractorului la programul de consiliere în
vederea identificării şi reducerii/eliminării cauzelor care
determină instabilitatea profesională
• monitorizarea persoanelor la locul de muncă

6. Reintegrare/ integrare şcolară


• identificarea posibilităţilor/opţiunilor reale de
reintegrare/integrare şcolară
• sprijin în vederea îmbunătăţirii performanţelor şcolare
• medierea în vederea reintegrării/integrării şcolare cu
Inspectoratul Şcolar
• monitorizarea minorilor/tinerilor la şcolile la care învaţă

7. Asistarea psiho-socială, juridică şi materială a familiei în vederea


facilitării reintegrării sociale a membrilor săi
• vizite la domiciliul familiei în scopul evaluării situaţiei socio-
economice şi a relaţiei cu clientul
• întocmirea planului de intervenţie pentru consilierea familiei
pe problemele identificate
• consilierea individuală/de grup a familiilor

8. Consiliere individuală
• participarea infractorului la programul de consiliere
individuală în funcţie de nevoile identificate

117
9. Terapie de grup
• participare la programe de grup pentru reducerea violenţei,
controlul furiei, schimbării atitudinale şi comportamentale,
îmbunătăţirea abilităţilor sociale şi de rezolvare de probleme,
dezvoltare morală, etc.

10. Monitorizare la locul unde se prestează munca în folosul


comunităţii
• sprijinirea SRSS în identificarea plasamentelor de muncă
• identificarea persoanei de contact de la locul unde clientul
desfăşoară MFC în vederea stabilirii complianţei clientului în
executarea pedepsei, în condiţiile stabilite de sentinţa
judecătorească
• vizite la locul unde desfăşoară munca în folosul comunităţii
• stabilirea gradului de complianţă a clientului la executarea
pedepsei în condiţiile stabilite de sentinţa judecătorească şi
înştiinţarea SRSS asupra conduitei şi respectării programului
de către persoana condamnată

11. Includerea minorilor şi tinerilor în programe de petrecere a


timpului liber.
Includerea în programe sportive, turistice, în programe de art-terapie,
drama terapie, excursii, tabere, împreună cu tineri şi voluntari din
comunitate.
Înscriererea beneficiarilor la diferite cluburi şi activităţi sportive, artistice,
turistice, oferite de organizaţii din comunitate

12. Acordarea de sprijin material, financiar, adăpost, în situaţii de


criză
• plata cheltuielilor de întreţinere
• pachete cu alimente, îmbrăcăminte
• plata transportului
• cazare la cele două centre pentru persoane fără adăpost ale
organizaţiei, pe perioada determinată

13.Prezentarea la nivelul comunităţii a cazurilor de succes

118
În timp ce consilierea individuală, răspunde unor nevoi emoţionale şi de
adaptare la un stil de viaţă pro-social, consilierea de tip cognitiv-
comportamental este justificată de necesitatea conştientizării de către
beneficiari a gravităţii faptelor comise, consecinţele acestora, precum şi a
relaţiei dintre gânduri, sentimente şi comportament şi a faptului că infracţiunea
nu apare întâmplător ci este rezultatului propriilor decizii.
Programul de grup de orientare şcolară şi profesională răspunde unor nevoi
de orientare profesională care să-i ajute pe beneficiarii serviciilor să-şi dezvolte
abilităţi specifice în patru domenii de competenţă: auto-cunoaştere şi auto-
acceptare, planificarea traseului profesional, căutarea şi menţinerea unui loc de
muncă, rezolvarea de probleme şi luarea de decizii. Acest program are drept
scop pregătirea beneficiarilor pentru reintegrarea şcolară şi pe piaţa de muncă,
prin sporirea accesului la oportunităţile de muncă şi educare.
Testarea psihologică individuală cu bateria de teste BTPAC, vine în
completarea acestei activităţi de grup, prin evaluarea profilului aptitudinal
individual al beneficiarilor şi compararea acestuia cu profilele aptitudinale ale
meseriilor, în vederea orientării profesionale a acestora, prin identificarea
meseriilor adecvate profilului lor.
Programul de grup destinat dezvoltării morale este o componentă necesară
în intervenţiile ce vizează modificarea gândirii şi comportamentului de tip
infracţional, în măsura în care se conştientizează faptul că dezvoltarea şi
consolidarea sistemului de valori morale este o premisă majoră în
achiziţionarea unor comportamente prosociale.
Programul de asistare şi consiliere individuală a familiilor persoanelor
condamnate la munca în folosul comunităţii este justificată de necesitatea
asigurării unui suport prosocial şi afectiv din partea familiei, aspect important
pentru eficienţa intervenţiilor psiho-sociale de reabilitare şi includere socială a
persoanelor cu comportament infracţional, mai ales minori şi tineri. Se
urmăreşte totodată rezolvarea problemelor de natură socială şi economică a
familiei pentru ca aceasta să poată deveni un sprijin real în procesul de
integrare în comunitate a membrilor săi.
Absolvirea unor cursuri de calificare profesională oferă acestor persoane -
în special minori şi tineri -posibilitatea de a se specializa intr-o meserie de
interes, şi astfel de a avea şanse mai mari în obţinerea unui loc de muncă. De
asemenea, această oportunitate, oferă clienţilor posibilitatea de a învaţă
abilităţi utile şi de a se familiariza cu etica şi disciplina muncii respective,
pregătindu-se în acest fel pentru angajare şi menţinerea unui loc de munca .
Activităţile de identificare a unor plasamente de muncă, precum şi cele de
monitorizare a persoanelor care execută munca în folosul comunităţii, vin în
întâmpinarea şi completarea eforturilor depuse în aplicarea şi implementarea

119
alternativelor la detenţie, dar şi a celor de reintegrare socială şi supraveghere,
desfăşurate de instituţiile responsabile în domeniu.
Medierea cu instituţiile din comunitate în vederea accesării diferitelor servicii
sociale, medicale, juridice, etc, va facilita implicarea acestora în susţinerea şi
implementarea programnelor de muncă în folosul comunităţii.
Sprijinirea financiară şi materială în situaţii de criză, va spori şansele de
reabilitare socială a persoanelor cărora se adresează serviciile noastre prin
depăşirea acelor situaţii care pot fi obstacole de moment în calea integrării lor
sociale.
Programul de petrecere constructivă a timpului liber.
Pentru multe persoane cu comportament infracţional, mai ales pentru minori şi
tineri, umplerea timpului liber cu activităţi constructive şi satisfăcătoare,
reprezintă o problemă majoră. Clienţii vor fi ajutaţi să identifice activităţi de
petrecere a timpului liber astfel încât alternativele comportamentale non-
infracţionale să fie avantajate. Includerea lor în programe sportive, turistice, în
programe de art-terapie, drama terapie contribuie la creşterea încrederii în sine,
reducerea izolării şi singurătăţii, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi nu în ultimă
instanţă evitarea situaţiilor şi comportamentelor cu risc infracţional. În sesiunile
de consiliere individuală, persoanele asistate vor fi rugaţi să reflecteze şi să
discute cu consilierul aspecte cum ar fi: Activităţi care îmi fac plăcere, Jurnalul
activităţilor mele libere, Sentimentele mele faţă de timpul liber, Locuri
periculoase pentru mine, Unde pot afla mai multe despre activităţi de petrecere
a timpului liber,etc.
Faptul că programele de petrecere a timpului liber se desfăşoară în comunitate
şi împreună cu membrii ai comunităţii va contribui la sensibilizarea comunităţii
cu privire la persoanele care execută această sancţiune .

Metodele şi tehnicile folosite sunt adecvate nevoilor şi particularităţilor psiho-


individuale ale persoanelor beneficiare. În elaborarea metodologiei de
implementare a activităţilor s-a pornit pe de o parte de la principiile
metodologiei şi practicii de tip asistenţă socială, iar pe de altă parte de la
specificul metodelor şi tehnicilor utilizate în munca de asistare a persoanelor cu
comportament infracţional.
Se vor folosi următoarele metode la nivelul persoanelor care execută munca în
folosul comunităţii:
• metode de evaluare: interviul structurat, testare psihologică, chestionare
pre- şi post test
• metode de consiliere psihologică şi socială individuală: consiliere
suportivă, interviul centrat pe problemă, interviul semi-structurat,
interviul motivaţional, testare psihologica cu bateria de teste BTPAC,
medierea relaţiei cu familia, predare intensivă de cunoştinţe,

120
psihoterapie cognitiv comportamentală, problematizarea, ghidarea şi
sfătuirea, medierea cu alte instituţii - cu AJOFM şi alte agenţii în
vederea înscrierii la cursuri de calificare profesională şi asigurarea
unor contracte de muncă; medierea cu diverşi agenţi economici în
vederea integrării profesionale a acelor persoane care îndeplinesc
criteriile de eligibilitate, medierea cu diverse instituţii din comunitate
în vederea accesului persoanelor asistate la servicii sociale, juridice,
medicale, de petrecere a timpului liber, advocacy, etc
• metode de grup: terapia de grup cognitiv comportamentală, terapia
dramatică şi educaţională, orientare şcolară şi profesională,
chestionare, joc de rol, brainstorming, lucrul în grupuri mici, discuţii
în grup, confruntarea, crearea disonanţei cognitive, studii de caz,
dileme morale, oferirea de informaţii, expuneri, dezbaterea,
experimentare, reflectare, evaluare pre şi post-test, centrarea pe sarcină,
monitorizarea, sprijin material, sprijin financiar, oferirea de adăpost
temporar, activităţi de implicare în comunitate, excursii/tabere, activităţi
practice, activităţi de socializare, etc.

În ceea ce priveşte intervenţiile de la nivelul familiilor, sunt folosite următoarele


metode:
• interviul, testarea psihologică, intervenţie în criză, consiliere în vederea
dezvoltării competenţelor parentale de creştere, educare şi supraveghere
a copiilor, de îmbunătăţire a relaţiilor dintre membrii familiei, vizitele la
domiciliu
• consiliere suportivă, vocaţională şi psihoterapie cognitiv-
comportamentală şi umanistă
• oferire de informaţii, advocacy, mediere cu alte servicii locale

121
a) Program de restructurare cognitivă,
de dezvoltare a abilităţilor sociale şi de rezolvare de probleme

Scop: schimbarea atitudinilor, gândirii şi comportamentului infracţional

Programul integrează trei abordări – restructurare cognitivă (restructurarea


atitudinilor, valorilor şi convingerilor antisociale), dezvoltare de abilităţi sociale
şi dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor – care îi ajută pe
participanţi să înveţe cum să-şi schimbe comportamentul infracţional.
Restructurare Cognitivă
Sesiunile de restructurare cognitivă cuprind:
• Sesiuni ce se centrează pe restructurarea/schimbarea cognitivă a
gândirii infracţionale prin învăţarea participanţilor să recunoască acele
procese cognitive care le creează probleme
• Tehnici de identificare, conştientizare a patternurilor de gânduri/
sentimente/atitudini care stau la baza comportamentului infracţional,
care implică auto-evaluarea şi auto-corecţia (învăţarea unui model de
gândire şi acţiune alternativ), atunci când acestea sunt dezadaptative.
• sprijinirea participanţilor în identificarea unui stil de gândire nou,
adaptativ care să reducă riscul de a comite infracţiuni.
• exersarea tuturor paşilor pe care-i presupune schimbarea cognitivă, pe
baza unor situaţii personale concrete în care a existat un potenţial risc
pentru adoptarea unor comportamente distructive, dezadaptative, care
generează şi mai multe probleme. Participanţii îsi înregistrează
gândurile şi sentimentele pe care le-au avut în acele contexte,
identifică riscul sau periculozitatea acestor gânduri şi sentimente
precum şi stilul de gândire alternativ pe care l-au folosit sau ar fi putut
sa-l folosească.

Training pentru îmbunătăţirea abilităţilor sociale


Training-ul pentru îmbunătăţirea abilităţilor sociale este integrat în structura
programului de grup încă din prima sesiune şi se focalizează explicit pe
construirea abilităţilor sociale în paralel cu consolidarea şi întărirea
restructurării cognitive.
Sesiunile vizează:
• exerciţii care au drept scop dezvoltarea empatiei şi preluarea perspectivei
celuilalt: îi ajută pe participanţi să identifice, să înţeleagă şi să răspundă
sentimentelor celorlalţi.
• oferirea de posibilităţi membrilor grupului de a exersa abilităţi de control a
furiei într-o manieră care reduce riscul de manifestare negativă a acesteia.

122
• învăţarea de către participanţi a modalităţilor adaptative de a face faţă
acuzaţiilor, indiferent că acestea au un fundament real sau nu.
• dezvoltarea abilităţilor de ascultare activă şi comunicare asertivă, etc.

Training pentru îmbunătăţirea abilităţilor rezolutive


Aceste sesiuni oferă participanţilor instrumente/tehnici pe care le pot folosi
efectiv în viaţa lor pentru a-şi rezolva problemele şi a evita crearea altora. În
această secţiune a programului, rezolvarea de probleme este concepută astfel
încât să integreze abilităţile sociale şi de restructurare cognitivă; conceptele din
primele sesiuni continuând să fie exersate şi întărite. Învaţă membrii grupului
să recunoască “cercul vicios al conflictului”, un cerc al gândurilor,
sentimentelor, convingerilor şi acţiunilor care au tendinţa de a escalada
situaţiile problematice. Participanţilor li se prezintă paşii rezolvării de
probleme, fiecare dintre aceştia făcând obiectul unei sesiuni, din cele care vor
urma. Paşii rezolvării de probleme prezentaţi, sunt: 1) stop şi gândeşte!; 2)
descrierea problemei; 3) obţinerea de informaţii; 4) identificarea de alternative
şi considerarea consecinţelor; 5) alegerea soluţiei, stabilirea planului, acţiunea;
6) evaluarea rezultatelor.

EXEMPLIFICARE
Sesiunea 10. Cunoaşterea propriilor sentimente

Sumar şi justificare
Această sesiune explică şi subliniază abilităţile de cunoaştere a propriei
personaliăţi învăţate în ultimele 5 lecţii despre „autoschimbarea cognitivă ”.
Mulţi infractori au nevoie de o practică suplimentară pentru identificarea
propriilor sentimente. Acest capitol pregăteşte terenul pentru următoarele două
sesiuni referitoare la abilităţile sociale: Înţelegerea sentimentelor celorlalţi şi
Răspunsul la sentimentele celorlalţi.
Aceste trei sesiuni constituie o scurtă explorare a exerciţiilor de empatie.

Concepte şi definiţii
Sentimentele sunt emoţii şi senzaţii fiziologice.Trăim diferite sentimente
aproape tot timpul dar de cele mai multe ori nu le dăm atenţie.

Obiective
În urma acestor sesiuni participanţii vor:
1. înţelege importanţa abilităţii sociale numite „cunoaşterea propriilor
sentimente”
2. învăţa paşii pentru „cunoaşterea propriilor sentimente”

123
3. pune în aplicare paşii spre „cunoaşterea propriilor sentimente” în
situaţii din viaţa de zi cu zi

Conţinutul sesiunii

Activitatea 1: Testarea gândirii şi verificarea temelor


Conducătorul de grup trece în revistă tematica sesiunii precedente şi prezintă
tema sesiunii actuale:
• De la ultima noastră întâlnire când am învăţat despre abilităţile sociale, aţi
avut ocazia să observaţi cum gândirea noastră controlează modul în care
acţionăm, şi cum să dăm atenţie gândirii noastre scriind rapoarte obiective
legate de gândirea noastră. În aceste rapoarte am acordat atenţie în acelaşi
timp convingerilor şi sentimentelor noastre.
• Recapitulaţi pe scurt un raport de gânduri folosind procedeul de verificare
descris în lecţia 9, subliniind gândurile şi ideile participanţilor,
sentimentele lor şi riscurile la care se supun.
• Astăzi vom învăţa despre o abilitatate socială specifică: Cunoaşterea
propriilor sentimente. Să ne reamintim pe scurt ultima abilitatate socială
studiată care a fost în lecţia 4, Oferirea feedback)
Conducătorul de grup va verifica temele de la sesiunea respectivă şi modul în
care participanţii la grup s-au descurcat exersând acea abilitatate în afara
grupului.

Activitatea 2. Prezentarea abilităţii sociale: Cunoaşterea propriilor


sentimente.
Astăzi vom învăţa una dintre cele doua abilităţi care vă vor ajuta să înţelegeţi
atît modul propriu de gândire cît şi al celorlalţi. Tema de săptămâna aceasta
este „Cunoaşterea propriilor sentimente”. Ce înseamnă propriile sentimente
pentru voi?

Activitatea 3. Exemplificarea abilităţii: Cunoaşterea propriilor sentimente


Vom avea ocazia să discutăm despre ce înseamnă cunoaşterea propriilor
sentimente. Colega mea şi cu mine vă vom prezenta câteva exemple şi paşii
specifici în deprinderea acestei aptitudini, „Cunoaşterea propriilor sentimente”.
După aceea, vom discuta despre situaţiile în care aţi putea fi nevoiţi sau veţi
dori să folosiţi această abilitatate în viitorul apropiat.
Se împarte Anexa cu abilitatea „cunoaşterea propriilor sentimente”. Se solicită
câte unui participant la grup să citească paşii în ordine.

124
ANEXA
Cunoaşterea propriilor sentimente
1. Daţi-vă seama ce se întâmplă în corpul dvs. şi cum ar putea
acest lucru să vă ajute să înţelegeţi ceea ce simţiţi.
2. Identificaţi ce s-a întâmplat şi ce v-a făcut să simţiţi în acel
mod
3. Spuneţi cum aţi putea numi sentimentul
Se exemplifică abilitatea socială de către conducătorii de grup.
Scenariu:
Ionel tocmai m-a acuzat că i-am luat ţigara şi vreau sa îl lovesc. Simt o senzaţie
vagă, intensă, şi pe care vreau să o identific. Probabil este vorba despre furie.
Faţa mea este roşie şi fălcile îmi clănţăne, am crampe în stomac.
Cei doi traineri interpretează scenariul, urmând paşii abilitaţii în ordine. ( Toţi
paşii sunt paşi de gândire) În timpul jocului de rol se vor identifica toate
reacţiile fizice precum: faţa roşie, pumnii strânşi, dinţii încleştaţi (orice reacţie
fizică ce poate fi asociată furiei).
Se repetă de asemenea motivul care a produs acea stare – emoţia de la pasul 2 =
acuzat pe nedrept

Activitatea 4. Discutarea exemplului


Se solicită participanţilor să identifice/descrie situaţii în care pot să folosească
această abilitatate .
După ce fiecare participant a descris o situaţie în care ar putea folosi această
abilitatate , rugaţi un participant voluntar să facă un joc de rol. Amintiţi
grupului că fiecare persoană din grup va avea ocazia să exerseze abilitatea.

Activitatea 5. Participanţii exersează abilitatea prin joc de rol


Întrebări pentru participanţi :
„Unde te-ai putea afla când vei încerca să identifici ce ai simţit legat de această
situaţie? Cum este mobilată încăperea? Unde te afli, stai jos sau eşti în
picioare? „
Unul dintre conducătorii grupului va avea rol principal şi va alege un co-actor
voluntar (cineva care să îi amintească actorului principal de persoana cu care
abilitatea va fi folosită într-o situaţie reală).
Instrucţiuni pentru jocul de rol
Actorul principal: va încerca să respecte paşii aptitudinii cât mai de bine.
Co-actorul;: va încerca să joace rolul lui……cât mai bine. Va spune şi va face
ceea ce crede că ….. ar face când ………. respectă paşii.
Grupul de participanţi:
Vor urmări cât de bine interpretează , pentru că apoi vor discuta pe baza acestor
observaţii.

125
Un membru la grupului va urmări primul pas şi va observa cât de bine ………..
intră în pielea personajului şi cum face legătura între reacţiile fizice care l-au
ajutat sa îsi dea seama despre ce sentimente este vorba.
Un al membru al grupului va urmări pasul 2 şi va observa dacă …………… îşi
dă seama ce s-a întâmplat şi ce l-a făcut să se simtă într-un anume fel. Va fi
atent dacă îşi pune mâna la cap, deoarece este un „pas de gândire”.
Un al treilea participant va observa pasul 3, ca să vezi dacă …… a identificat
sentimentul.
Daţi fiecărui participant şansa să analizeze un pas. Începeţi jocul de rol,
asigurându-vă că actorul principal respectă paşii abilităţii întocmai. Dacă nu o
face, opriţi jocul de rol, daţi din nou instrucţiunile şi începeţi din nou.

Activitatea 6. Feedback la jocul de rol


Către co-actor: cum te-ai simţit în timp ce ai interpretat rolul tău? Cine a
urmărit pasul 1? Cât de bine a făcut acest lucru? După ce jocul de rol este gata
(nu mai mult de 3-5 minute), invitaţi grupul să răspundă. Cine a avut pasul 2?
Ne poţi spune cât de bine s-a descurcat? Şi-a dus mâna la cap în timp ce
decidea ce s-a întâmplat şi ce l-a făcut să simtă ceea ce a simţit? Cereţi
comentarii cât mai pozitive. Scopul este să decideţi dacă jocul de rol a respectat
paşii abilităţii, şi nu cât de bine el/ea a interpretat. Cine a avut pasul 3? A
stabilit cum ar putea numi sentimentele trăite?

Activitatea 7. Tema
Până la următoarea întâlnire rugaţi participanţii la grup să pună în practică ceea
ce au învăţat: Aveţi aici o foaie cu tema de acasă. Toţi vom completa prima
parte aici , şi individual pînă la întîlnirea următoare, veţi completa a doua parte,
după ce aţi exersat abilitatea în situaţia pe care aţi descris-o.
Distribuiţi foaia cu tema. Completaţi prima parte acum (1 şi 2). Amintiţi-le să
completeze ultima parte (1-7), după ce au exersat abilitatea

Activitatea 8. Repetaţi activităţile 5, 6 şi 7 cu fiecare participant


Acum cine vrea să urmeze? ………dacă îmi amintesc bine, situaţia ta
era………Continuaţi jocurile de rol, folosind aceleaşi proceduri ca cele
subliniate mai sus, până când fiecare a avut ocazia să exerseze paşii abilităţii.

Activitate 9. Rezumat
Data viitoare când ne întâlnim, vom avea ocazia să verificăm temele şi să
vedem cât de bine aţi reuşit să exersaţi abilitatea de săptămâna aceasta:
cunoaşterea propriilor sentimente. Data viitoare vom învaţa despre o abilitatate
nouă.

126
b) Program de consiliere vocaţională

Scop: achiziţionarea de cunoştinţe şi abilităţi necesare realizării unui


management eficient în alegerea meseriei, căutarea şi menţinerea unui loc de
muncă.
Programul vizează educarea participanţilor în vederea explorării a cinci domenii
de competenţă: cunoştinţe despre propria persoană, informaţii ocupaţionale,
evaluarea alternativelor, luarea deciziei şi implicarea activă în căutarea locului de
muncă, domenii care s-au dovedit a fi esenţiale pentru decizia în alegerea
adecvată a unei meserii.

Sesiunile au drept scop:


• Identificarea şi conştientizarea caracteristicilor personale relevante
pentru practicarea unei meserii (interese, valori, caracteristici de
personalitate, aptitudini şi deprinderi)
• Analiza adecvării dintre profilul aptitudinal personal cu profilul
aptitudinal al meseriei
• Înţelegerea necesităţii şi importanţei unei atitudini pozitive faţă de
muncă
• Discutarea avantajelor şi dezavantajelor diverselor meserii
• Învaţarea de abilităţi de explorare a posibilităţilor de muncă
• Prezentarea etapelor procesului de luare a deciziei în alegerea meseriei
• Relaţia dintre interese şi competenţe personale în alegerea meseriei
• Dezvoltarea abilităţilor de căutare activă a unui loc de muncă
• Identificarea factorilor relaţionaţi cu meseria care afectează capacitatea
de menţinere a locului de muncă
• Identificarea factorilor personali care afectează capacitatea de menţinere
a locului de muncă.

127
ANEXE

Fişa de lucru:”Ce doresc de la un loc de muncă”

Scopul acestei fişe de lucru este de a te ajuta să-ţi clarifici sentimentele şi


aşteptările tale faţă de locul de muncă ( angajarea în muncă). Bifează te rog,
afirmaţiile care corespund sentimentelor tale.

UN LOC DE MUNCĂ POATE OFERI:

1. Şansa de a folosi deprinderile şi capacităţile personale


2. Varietate
3. Independenţă
4. Prietenii noi
5. Posibilităţi de a-i ajuta pe alţii
6. Ajutor de la colegii de muncă
7. Statut personal
8. Identitate personală
9. Respectul celorlalţi oameni
10. Respect de sine
11. Şansa de a învăţa lucruri noi
12. Concedii plătite
13. Bani
14. Sentimentul unui scop
15. Sentimentul de a fi folositor/util.
16. Sentimentul împlinirii

Fişa de lucru: “De ce sunt şomer”

Completează în dreptul fiecărei afirmaţii cu”adevărat” sau “fals”, după cum


consideri tu; după completare vei putea identifica împreună cu consilierul tău
obstacolele care ţi-au menţinut statutul de şomer/ care au stat în calea ocupării
unui loc de muncă.

1. Am renunţat la a-mi căuta loc de muncă


2. Nu îmi caut de lucru în mod organizat
3. Nu am suficiente deprinderi de muncă
4. Cazierul meu m-a împiedicat să-mi găsesc un loc de muncă
5. Cazierul m-a făcut să-mi pierd locul de muncă

128
6. Nu există locuri de muncă adevărate în zona mea
7. Niciodată nu am fost bun la interviu
8. Am dificultăţi în folosirea telefonului
9. Am dificultăţi cu întocmirea CV-ului
10. Soţia(soţul) are nevoie de mine acasă
11. Nici unul dintre prietenii mei nu are loc de muncă
12. Îmi place libertatea de a nu avea un loc de muncă

Lista de Verificare a Problemelor

Nume……………………………………….
Data…………..

Instrucţiuni
Ceea ce urmează este o listă de probleme cu care oamenii se confruntă uneori
- probleme legate de muncă , bani , sănătate , familie , etc
Citeşte lista următoare încet şi cu aţentie.
Pentru fiecare problemă există trei numere 1,2,3 care corespund în ordine
crescătoare următoarelor variante : “problema gravă” , “problemă” , şi “nu este
o problemă”.Pentru fiecare enunţ, alege răspunsul care ţi se potriveşte cel mai
bine , bifând numărul corespunzător.

EXEMPLE
1. Nu mi-a placut nici un loc de muncă pe care l-am avut 3
2. Nu mă descurc la un loc de muncă 2
3. Nu ştiu ce să fac pentru a obţine un loc de muncă 1

Pentru persoana din acest exemplu faptul că nu i-a plăcut nici unul din locurile
de muncă avute nu reprezintă o problemă, în timp ce a se descurca la locurile
de muncă avute este o problemă , iar a şti cum să obţină un loc de muncă este o
problemă gravă.
Scopul acestui chestionar este de a te face capabil să identifici problemele tale ,
identificare pe baza căreia, după discuţii cu consilierul tău, vei putea să-ţi
stabileşti un plan de acţiune pentru viitor.Deci , te rog să bifezi varianta aleasă
pentru fiecare enunţ iar atunci când ajungi la sfîrşit , dacă există alte probleme
care nu sunt pe listă, scrie-le la sfârşitul chestionarului.
Mulţumesc.

129
MUNCA
1. Nu mi-a plăcut nici un loc de muncă pe
care l-am avut 1 2 3
2. Nu mă descurc într-un loc de muncă 1 2 3
3. Nu ştiu cum să fac ca să obţin un loc de muncă 1 2 3
4. Nu pot să obţin locul de muncă pe care îl doresc 1 2 3
5. Nu ştiu ce fel de loc de muncă (meserie)
mi-ar plăcea cel mai mult 1 2 3
6. Nu mă înţeleg bine cu oamenii cu care lucrez 1 2 3
7. Nu-mi place să mi se spună ce să fac la
locul de muncă 1 2 3
8. Prietenii mei au loc de muncă
mai bun decât mine 1 2 3
9. Niciodată n-am fost apreciat pentru munca
pe care am depus-o 1 2 3
10. Găsesc munca mea drept dificilă 1 2 3
11. Niciodată nu am fost recompensat pe
măsura muncii pe care am depus-o 1 2 3
12. Este dificil să ajung la locul de muncă la timp 1 2 3
13. Locul de muncă este prea uşor şi plictisitor 1 2 3
14. Nu vreau să lucrez 1 2 3
15. Cei mai mulţi dintre prietenii mei nu lucrează 1 2 3
16. Părinţilor mei nu le place munca pe care o fac 1 2 3
17. Am nevoie de mai multă educaţie şi pregătire 1 2 3
18. Mi-e teamă să nu-mi pierd locul de muncă 1 2 3
19. Mi-e teamă să nu devin şomer în viitor 1 2 3

BANI
1. Nu prea înţeleg aspectele legate de bani 1 2 3
2. Nu am suficienţi bani 1 2 3
3. Niciodată nu am avut suficienţi bani 1 2 3
4. Nu ştiu cum să obţin bani suficienţi 1 2 3
5. Am datorii 1 2 3
6. Nu ştiu cum aş putea să câştig mai mulţi bani
decât câştig acum 1 2 3
7. Oamenii pe care îi cunosc pot să câştige
mai mulţi bani decât mine 1 2 3
8. Nu ştiu cum să-mi administrez banii 1 2 3
9. Este dificil pentru mine să economisesc bani 1 2 3
10. Trebuie să lucrez peste programul normal

130
pentru a avea suficienţi bani 1 2 3
11. Nu-mi place să fiu dependent de alţi
oameni în privinţa banilor 1 2 3
12. Banii sunt foarte importanţi pentru mine 1 2 3
13. Sunt îngrijorat de bani în ceea ce priveşte
viitorul 1 2 3
14. Nu am suficienţi bani pentru a mânca adecvat 1 2 3
15. Nu am suficienţi bani pentru a mă distra 1 2 3
16. Nu am suficienţi bani pentru
a-mi întreţine familia 1 2 3

Exerciţiu: Studiază Clasificarea Ocupaţiilor din România C.O.R.) şi identifică


pentru fiecare dintre ele: domeniul în care sunt încadrate, deprinderile necesare,
nivelul educaţional cerut. Discută ceea ce nu înţelegi cu consilierul tău. Vei afla
astfel o mulţime de lucruri despre ocupaţiile care se aseamănă ( ocupaţii
relaţionate ) şi despre deprinderile care pot fi necesare în mai multe activităţi
(deprinderi transferabile)

Fişă de lucru: Aveţi listate mai jos calităţile pe care angajatorii le apreciază la
un angajat. Bifaţi în dreptul calităţii pe care consideraţi că o aveţi; vă va ajuta
să vă evaluaţi capacitatea de a putea ocupa şi menţine un loc de muncă din
perspectiva calităţilor pe care le deţineţi. Ierarhizaţi primele cinci pe care le
consideraţi mai importante.Adăugaţi altele, dacă credeţi că lista este incompletă
• Adaptare la schimbare
• Iniţiative în realizarea sarcinilor
• Calm
• Fermitate în apărarea principiilor
• Loialitate
• Sinceritate
• Toleranţă
• Spirit de observaţie
• Capacitate de a-şi planifica singur munca
• Exprimare clară
• Bună dispoziţie
• Entuziasm în muncă
• Capacitate de a dobândi cu uşurinţă deprinderi noi
• Respect faţă de colegi
• Discreţie
• Eficienţă în realizarea sarcinilor de muncă

131
• Onestitate
• Adaptabilitate la munca de echipa
• Responsabilitate pentru munca realizată
• Capacitate de decizie
• Conştiinciozitate

Fişă de lucru: Lista abilităţilor.

Această listă te va ajuta să-ţi identifici abilităţile; bifează –le pe cele care-
ţi corespund şi adaugă ce mai consideri că este necesar:
A. abilităţi practice B. abilităţi de gândire
1. pot confecţiona lucruri 1.pot rezolva
probleme
2. pot face reparaţii simple la instalaţii 2.pot folosi
calculatorul
3. pot sa gătesc 3.pot să lucrez cu cifre
4. mă pricep la grădinărit 4.pot să iau decizii uşor
5. pot să decorez 5.înţeleg cărţile pe care le
citesc
6. pot face reparaţii simple la radio şi Tv 6.pot să-mi organizez
munca
7. pot schimba o anvelopă sau uleiul la motor 7.ştiu cum să obţin
informaţii
8. pot lucra cu maşina de găurit, polizorul 8.am imaginaţie
9. pot lucra cu maşina de cusut 9.pot face un program pe
calculator
10. pot repara mobila 10.pot utiliza un
program de contabilitate
11………
11………………………..
12……………
12……………………

132
C.abilităţi sociale D.abilităţi de petrecere
a timpului liber
1. îi pot învăţa cu uşurinţă pe copii 1.fac sport
2. am simţul umorului 2. am hobby-uri
3. pot să creez relaţii 3. colind librăriile
4. pot să ajut oamenii cu probleme 4. ştiu să dansez
5. pot sa întreţin o conversaţie 5. îmi place să citesc
6. mă înţeleg bine cu persoanele dificile 6. cânt la un instrument
muzical
7. pot să ascult punctele de vedere ale altora 7. mă duc des la concerte
8. pot să dau/să primesc afecţiune 8. mi-ar place să joc într-
o piesă de teatru
9. pot conduce o discuţie de grup 9. pot face o pictură,
acuarelă, sculptură
10. îi pot învăţa cu uşurinţă pe adulţi 11. pot scrie povestiri sau
poezii
11…………………………
12………………………
13…………………………….

Există abilităţi pe care ai dori să le ai? dacă da, care? Marchează-le cu un


X

Fişă de lucru:

Cele cinci puncte tari ale mele Cinci lucruri pe care


le-am făcut bine
1. 1.
2. 2
3. 3.
4. 4.
5. 5.

Sesiune de lucru : Stima de sine


a. Definirea relaţiilor formale şi a celor informale (exemple),| evidenţierea
diferenţelor dintre cele două relaţii
b. B. Joc de rol: “şef-angajat“ , evidenţierea relaţiilor formale

133
PREGĂTIRE PENTRU INTERVIU – sesiune de lucru

1. PREZENTAREA MEDIATORILOR - NUME, EXPERIENŢĂ


♦ PREZENTAREA MEMBRILOR - NUME SITUAŢIA PREZENTĂ,
SCURT TRASEU PROFESIONAL-LICEU FACULTATE, LOC DE
MUNCĂ; CE VREAU SĂ FAC ÎN VIITOR
♦ FIXAREA SCOPURILOR ÎNTÂLNIRII
♦ TRECEREA OBIECTIVELOR PE LISTA- DISCUTAREA LOR
2. EXERCIŢII DE CUNOAŞTERE A MEMBRILOR
♦ SITUAŢIE PROFESIONALĂ
♦ CUM MI-AM CĂUTAT UN LOC DE MUNCĂ
♦ CE LOC DE MUNCĂ ÎMI CAUT, DE CE?
♦ CE AŞ SPUNE DESPRE MINE LA UN INTERVIU?

3. Chestionar. Răspunsul la următoarele întrebări te va ajuta să-ţi clarifici


unele nelămuriri legate de interviul de angajare.

♦ CE AŞTEPTAŢI DE LA ACEASTĂ ÎNTÂLNIRE?


♦ CE ESTE UN INTERVIU?
♦ CARE CREZI CĂ ESTE ROLUL UNUI INTERVIU?
♦ CINE CREZI CĂ SUNT CEI CARE VĂ PUN ÎNTREBĂRI ?
♦ CE CREZI CĂ URMĂRESC INTERVIEVATORII LA CANDIDAŢI?

Fişă de lucru: Analiza slujbei pe care doresc să o am


Următoarele lucruri te vor ajuta să –ţi analizezi opţiunea pentru slujbă din mai
multe puncte de vedere.Încearcă să răspunzi cât mai detaliat, pentru ca analiza
să fie cât mai reală. În funcţie de numărul răspunsurilor afirmative
munca/slujba: îţi place; îţi place puţin; ţi-e indiferentă; nu-ţi place; nu-ţi place
deloc
Slujba /ocupaţia……
…………………………………………….
1. Cunoştinţe necesare

2. Abilităţi necesare.

3. Sarcini şi atribuţii de muncă

4. Deţii cunoştinţele şi abilităţile necesare?

134
5. Este munca dificilă sau imposibil de realizat pentru tine? De ce?

6. Îţi aduce munca veniturile de care ai nevoie?

7. Îţi aduce statutul social pe care-l doreşti?

8. Îţi convine programul de lucru?

9. Îţi oferă siguranţa de care ai nevoie?

10. Îţi oferă independenţă?

11. Îţi aduce stilul de viaţă dorit?

12. Îţi oferă timp pentru familie şi pentru activităţi de timp liber?

13. Îţi oferă posibilitatea de a fi recunoscut şi valorizat ca individ?

14. Este munca suficient de antrenantă?

15. Alte aspecte importante pentru tine……………

135
c) Program de dezvoltare morală

Scop: dezvoltarea raţionamentului moral şi a responsabilităţii pentru propriul


comportament
Programul are la bază teoria dezvoltării morale a lui Kolberg şi urmăreşte
dezvoltarea componentei cognitive a participanţilor prin internalizarea valorilor
morale în funcţie de stadiul moral al fiecăruia. Trecerea de la un stadiu moral la
altul se realizează prin intermediul creării unui conflict/disonantă la nivel cognitiv
care determină confruntarea propriilor valori şi judecăţi morale cu altele, ce
aparţin unui stadiu moral superior.

Sesiunile vizează:
• Explicarea etapelor în dezvoltarea morală
• Evaluarea stadiului moral iniţial al participanţilor
• Analiza diferitelor stadii morale
• Prezentarea unor studii de caz, care conţin dileme morale
• Internalizarea valorilor morale (cinste, cooperare, prietenie, iubire, etc.)
• Exersarea unor comportamente corespunzătoare diferitelor stadii morale
pe baza unor situaţii concrete
• Analiza diferenţelor dintre comportamentele iresponsabile şi
responsabile din perspectiva valorilor implicate, etc.

136
B. ASOCIAŢIA ALTERNATIVE SOCIALE

Servicii Sociale pentru persoanele condamnate la muncă în


folosul comunităţii
Sebastian Ghica
Asistent social

I. Evaluarea iniţială a beneficiarului

Aceasta este prima etapă în desfăşurarea programului de prevenire a


recidivei şi este esenţială. O problemă bine definită este pe jumătate rezolvată.
Se au în vedere nevoile strâns corelate cu comiterea infracţiunii şi nevoile a
căror ameliorare / soluţionare ar duce la reintegrarea socio-profesională a
clientului. În cazul identificării unor nevoi care nu pot fi soluţionate prin acest
program (consum alcool / droguri, tulburări psiho-patologice etc.) se are în
vedere colaborarea cu instituţiile abilitate. Serviciul de Reintegrare Socială şi
Supraveghere Iaşi are semnate mai multe protocoale de colaborare cu diverse
instituţii publice sau ONG-uri. Aceste protocoale vor permite, în funcţie de
programele aflate în desfăşurare, accesarea serviciilor sociale de către
beneficiari.
În momentul în care s-au identificat nevoile criminogene şi am primit
acordul clientului putem opta pentru unul din programele de intervenţie psiho-
sociale.

II Programe de intervenţie psiho-sociale adresate nevoilor

• Program de terapie cognitiv – comportamentală pentru conştientizarea


consecinţelor negative ale comportamentului anti-social

Acest program cuprinde 10 întâlniri (60 de minute pentru o întâlnire). Se


recomandă o întâlnire pe săptămână. Programul a fost aplicat în
Penitenciar şi a avut rezultate deosebite. Ideal este să fie aplicat pentru un
grup de persoane care au avut acelaşi tip de infracţiune. În momentul în
care există mai multe persoane condamnate la muncă în folosul comunităţii
se poate forma un astfel de grup. Programul poate fi adaptat şi pentru o
singură persoană. Persoana care aplică acest program este psiholog şi a
absolvit masterul în Psihoterapie.

137
• Program de susţinere în vederea definitivării studiilor

Una din principalele cauze care duce la comportamente infracţionale este


abandonul şcolar. În funcţie de situaţia existentă putem motiva clientul
direct sau indirect (părinţi, profesori) să reînceapă cursurile şcolare. De
asemenea putem media relaţia cu Inspectoratul Şcolar pentru reintegrarea
şcolară a clientului. Atât Asociaţia Alternative Sociale cât şi Serviciul de
Reintegrare Socială şi Supraveghere Iaşi au semnat protocoale de
colaborare cu Inspectoratul Şcolar Iaşi. Această instituţie este de asemenea
partener în proiectul Dezvoltarea politicii penale privind executarea
muncii în folosul comunităţii în România. În cadrul Inspectoratului Şcolar
funcţionează Centrul Judeţean de Consiliere Psihopedagogică. Această
instituţie şi-a oferit serviciile pentru a susţine definitivarea studiilor
posibililor beneficiari ai proiectului. Toate aceste demersuri sunt posibile
în măsura în care clientul este de acord să-şi continue studiile.

• Program de calificare / recalificare şi inserţie profesională

În cadrul acestui program putem oferi consiliere vocaţională. Există mai


multe persoane în cadrul Asociaţiei Alternative Sociale care au beneficiat
de un training pe această temă. Mai mult, în cadrul unui proiect am printat
un manual special pe această temă. Conţinutul manualului se referă la
planificarea carierei, cum să caut un loc de muncă, cum să obţin un loc de
muncă şi cum să-l păstrez. Alături de acest manual clientul poate fi motivat
să-şi caute un loc de muncă.
Asociaţia Alternative Sociale are o bună colaborare cu Agenţia de
Orientare şi Formare Profesională Iaşi. Prin intermediul acestei instituţii se
pot urma diverse cursuri de calificare. O parte din cei care urmează aceste
cursuri sunt anagajaţi la locul de practică. Unele curusuri sunt gratuite sau
există facilităţi prin care se poate obţine gratuitatea. Putem astfel media
relaţia dintre această instituţie şi cei condamnaţi la muncă în folosul
comunităţii.

• Program de consiliere psihologică orientată pe: dezvoltarea abilităţilor de


comunicare, rezolvare de probleme, elaborarea unor modalităţi/alternative
constructive de petrecere a timpului liber, conceperea unui plan de viitor,
îmbunătăţirea relaţiei cu familia.

Asociaţia Alternative Sociale desfăşoară astfel de programe în mai multe


licee din Iaşi. Activităţile sunt desfăşurate prin intermediul cabinetelor de
consiliere din cadrul liceelor. Activităţile se pot desfăşura individual sau în

138
grup. Numărul şedinţelor de consiliere din acest program va fi în strânsă
legătură cu nevoile exprimate ale clientului, gradul său de motivare şi
particularităţile sale individuale.
Un alt element esenţial este medierea relaţiei cu familia. Acest tip de
mediere se realizează în cele mai multe din proiectele desfăşurate de
Asociaţia Alternative Sociale.

139
C. FUNDAŢIA PRO-PROBAŢIUNE DEJ

Medierea conflictelor dintre beneficiari şi familii


Adrian Tănăsie
Coordonator de proiect

1. Scopul programului

Armonizarea relaţiilor din interiorul familiei

2. Obiectivele proiectului

- Eficientizarea comunicării între familie şi persoana condamnată la


muncă în folosul comunităţii;
- Aplanarea conflictelor ce pot genera modificări esenţiale în
interiorul familiei în vederea unei mai bune reintegrări a persoanei
condamnate la muncă în folosul comunităţii;
- Diminuarea riscului de recidivă a persoanelor condamnate la muncă
în folosul comunităţii.

3. Grup ţintă

- persoanele minore condamnate la o pedeapsă neprivativă de


libertate ce au printre alte obligatii şi obligaţia de a presta muncă
neremunerată în folosul comunităţii;
- familiile persoanelor minore condamnate.

4. Durata

- între 3 – 6 luni în funcţie de nevoile identificate

5. Activităţile proiectului:

- Medierea conflictelor;
- Consiliere familială;
- Consiliere individuală a persoanei condamnate la muncă în folosul
comunităţii;
- Monitorizarea rezultatelor;
- Evaluarea.

140
Aceste activităţi vizează:
- imbunatăţirea abilităţilor pro-sociale şi de comunicare;
- dezvoltarea abilităţilor de rezolvare a problemelor şi de autocontrol;
În cadrul activităţilor de Consiliere familială şi Consiliere individuală a
persoanelor condamnate la muncă în folosul comunităţii, în funcţie de nevoile
descoperite la nivel de individ şi în raport cu particularităţile fieăarui caz în
parte, beneficiarii vor fi sprijiniţi în:
- găsirea unui loc de muncă – atât beneficiarii MFC cât şi membrii
familiilor acestora;
- continuarea studiilor -motivarea clientului, medierea relaţiei cu şcoala,
suport pentru prevenirea abandonului şcolar – beneficiarii MFC;
- calificare/recalificare şi inserţie profesională-motivarea clientului,
consiliere vocaţională, medierea cu agenţii de calificare profesională şi
cu angajatorul – beneficiarii MFC şi membrii familiilor acestora.

6. Rezultatele aşteptate:

Aplanarea conflictelor şi îmbunatăţirea relaţiilor din interiorul familiei, aspecte


ce vor duce implicit la diminuarea riscului de recidivă a persoanelor
condamnate la muncă în folosul comunităţii.

7. Parteneri

- SRSS Cluj
- Primăria Dej
- ALOFM Dej
- Judecătoria Dej
- Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej
- Poliţia Dej
- Grup Şcolar Industrial Construcţii Montaj Dej
- Grup Şcolar SOMEŞ Dej
- ONG-uri locale

141
D. ASOCIAŢIA TÂRGOVIŞTE SPRE EUROPA

Informare şi consiliere privind exercitarea drepturilor civile


Medierea relaţiei condamantului cu instituţiile statului
Informare şi consiliere profesională
Mediere şi plasare în muncă
Av. Andra Dojană
Coordonator local

Obiective urmărite :
• Îmbunătăţirea accesului la echitate socială pentru persoanele
condamante la muncă în folosul comunităţii, prin creşterea numărului de
informaţii disponibile referitoare la drepturile acestora
• Sprijinirea persoanele condamante la munca în folosul comunităţii, în
exercitarea drepturilor civile şi sociale şi obligaţiilor lor şi rezolvarea
unor probleme complexe prin furnizarea de informaţii,consiliere şi
sprijin concret în rezolvarea problemelor în următoarele domenii:
sănătate, asistenţă socială, asigurări sociale, raporturi de muncă,
protecţia consumatorului, drepturi şi obligaţii civile, regimul proprietăţii,
impozite şi taxe, învăţământ, procedura notarială, protecţia copilului,
servicii publice, servicii ale ONG.
• Sprijin în reintegrarea socială a persoanelor condamante la munca în
folosul comunităţii prin oferirea, serviciilor de informare şi consiliere,
gratuite, independente faţă de interesele politice, religioase, de afaceri,
sau de orice alt fel, imparţiale şi nediscriminatorii, confidenţiale,
accesibile, fară discriminare de sex, etnie, vârstă, poziţie socială
• Oferirea de sprijin şi advocacy persoanelor condamante la munca în
folosul comunităţii în rezolvarea cazurilor de urgenţă şi a cazurilor
dificile.
• Creşterea gradului de informare privind piaţa forţei de muncă
• Reintegrarea profesională prin servicii de mediere şi plasare

Persoanele condamnate la muncă în folosul comunităţii sunt predispuse la


recidivă şi la excludere socială Cauzele care generează acest fenomen al
excluderii sau dificilei includeri sociale şi pe piaţa forţei de muncă a tinerilor
sunt atât de natură obiectivă, cât şi subiectivă:
Cauze obiective:
• lipsa informaţiei privind drepturile pe care le au şi privitor la dinamica
pieţei muncii;

142
• necunoasterea tenicilor de căutare, ocupare sau păstrare a unui loc de
muncă
• incompatibilitatea aptitudinilor socio-profesionale cu calificarea
dobândită prin şcoală, cât şi cu aspiraţiile specifice vârstei;
• lipsa informaţiei privind drepturile şi obligaţiile salariatului;
• lipsa experienţei profesionale;
• carenţe ale sistemului de învăţământ;
Cauze subiective:
• lipsa motivaţiei pentru integrarea în piaţa muncii;
• deficienţe educaţionale şi de comportament;
• lipsa de încredere în forţele proprii datorată lipsei de experienţă de
viaţă şi experienţei antisociale avute;
• dezorientare datorată schimbării statutului de la consumator (elev) la
potenţial producător de bunuri sau servicii;
• psihologie specifică vârstei în abordarea fenomenului reintegrării pe
piaţa muncii;
• descurajarea rapidă în faţa eşecului;
• lipsa de perseverenţă.
• manifestări de excludere şi respingere socială a funcţionarilor publici ,
discriminare
Imposibilitatea reintegrării rapide sociale şi pe piaţa muncii a tinerilor
condamnaţi la muncă în folosul comunităţii duce la autoexcluderea socială într-
un moment total nepotrivit al evoluţiei lor. Rezultatul imediat este blazarea
precoce, dispariţia idealurilor, a motivaţiei realizării profesionale. Energia
specifică vârstei este canalizată spre manifestări antisociale în dorinţa de
afirmare şi obţinere de mijloace de subzistenţă.
Un efect destul de frecvent întâlnit este implicarea într-un procent important a
tinerilor din grupul ţintă în aşa numita "muncă la negru", unde pentru perioade
scurte se obţin venituri mulţumitoare pentru nevoile unei persoane fără obligaţii
sociale deosebite.
Efectele negative ale acestei practici nu sunt conştientizate de subiecţi:
• salarizare sub salariul minim pe economie;
• lipsa asigurării de sănătate;
• lipsa protecţiei sociale în cazul pierderii locului de muncă;
• imposibilitatea acumulării vechimii în muncă;
• instabilitatea locului de muncă
• imposibilitatea de a beneficia de drepturile sale de salariat potrivit
legii;

143
Toate aceste cauze şi efecte se manifestă pregnant la categoria delicvenţilor
condamnaţi la munca în folosul comunităţii, într-un moment în care pornirea
defectuoasă în viaţă poate duce la o continuare cu efecte nedorite:
• şomaj de lungă durată;
• excludere socială;
• excludere familială;
• alcoolism, violenţă;
• delincvenţă, infracţionalitate.

Serviciile oferite de Asociaţia Târgovişte spre Europa în judeţul Dâmboviţa


persoanelor care execută pedepse la muncă în folosul comunităţii vin sa impuna
activităţi care să diminueze şi chiar să elimine cauzele de natură obiectivă şi
subiectivă remarcate la grupul ţintă propus, care duc la efectele negative
enumerate şi facilitează integrarea socio profesională a persoanelor în cauză.

Informare şi consiliere privind exercitarea drepturilor civile

În urma realizării contactului client – consilier se realizează o şedinţă de


consiliere individuală în scopul analizării spaţiului existenţial şi a nevoilor
delincventului. În urma determinării problemei clientului , consilierul caută în
baza de date specializată InfoBCC în domeniul solicitat informaţiile utile
clientului, realizând dacă este cazul o printare a informaţiilor oferite.Dacă
solicitarea clientului necesită nu doar o informare ci şi consiliere, aceasta este
oferită în mod profesionist, după metodologia activităţii de consiliere.Se
stabilesc următoarele întâlniri în vederea obţinerii feed back–ului şi adaptării
serviciilor la persoană şi la nevoile acesteia.
Este încurajată legătura prin telefon , beneficiarul putând astfel să obţină
informaţii şi consiliere în orice etapă a demersurilor sale în vederea exercitării
drepturilor civile.
Condamnaţii la muncă în folosul comunităţii beneficiază gratuit de servicii de
consiliere juridică pentru a li se crea cadrul optim de executare a pedepsei şi
pentru reintegrarea socială.

Medierea relaţiei condamantului cu instituţiile statului

În urma constatărilor specialiştilor ATE privind carenţele de orientare şi de


capacitate de acţiune concretă în exercitarea unor acţiuni practice din partea
persoanelor făcând parte din grupul ţintă (ex: înscrierea într-o formă de
învăţămînt, obţinerea statutului legal de şomer, analize medicale, obţinerea
buletinului de identitate etc.) consilierii se implică sensul asistării beneficiarului
în actictivităţile care impun o interacţiune cu instituţiile statului şi chiar

144
declanşează mici campanii de advocacy pentru rezolvarea cazurilor de urgenţă
sau dificile
Consilierul urmăreşte următorii paşi:
• alegerea problemei specifice
• cercetarea problemei
• elaborarea unui plan de acţiune
• alegerea strategiilor optime
• utilizarea tacticilor adecvate
• contopirea tuturor elementelor distincte într-un întreg: elaborarea unei
strategii
În plan practic consilierii ATE contactează telefonic persoane din instituţiile
publice, stabilesc întâlniri şi planuri de acţiune comune pentru rezolvarea
problemei beneficiarului.
De câte ori este cazul condamnatul este însoţit de consilier în demersurile pe
care le face pentru exercitarea anumitor drepturi sau pentru obţinerea diverselor
acte necesare în planul de reintegrare stabilit.

Informare şi consiliere profesională

Persoanele condamnate la pedepse cu munca în folosul comunităţii şi care nu


sunt integrate pe piaţa muncii beneficiază din partea ATE de servicii de
informare privind locurile de muncă vacante din judeţ şi de şedinţe de
consiliere profesională. Se stabilesc astfel atât opţiunile profesionale ale
persoanei cât şi abilităţile pe care le are, făcându-se astfel prin prisma studiilor
absolvite orientarea spre meserii care să asigure menţinerea statutului de
persoană ocupată pentru beneficiar un timp cât mai îndelungat.
Se utilizează teste de abilităţi profesionale, teste de inteligenţă, metode
moderne de consiliere (Egans).

Mediere şi plasare în muncă

Agenţii de ocupare lucrează cu ambele părţi ale pieţei forţei de muncă,


respectiv atât cu angajatorii (solicitantţii de forţă de muncă) cât şi cu persoanele
aflate în căutarea unui loc de muncă , respectiv condamnaţii la muncă în folosul
comunităţii.
În implementarea serviciului integrat relaţia de colaborare cu angajatorii-
potenţiali furnizori de locuri de muncă este esenţială. Din această cauză agentul
de ocupare al ATE menţine contacte permanente cu potenţiali angajatori pentru
grupul ţintă. În acest sens agentul de ocupare contactează telefonic sau prin
scrisori de intenţie agenţii economici din zonă şi cei care au oferit constant
locuri de muncă vacante în vedrea oferirii acestora a seviciilor de mediere a

145
muncii. Totodată acesta se deplasează în teren pentru a căuta locuri de muncă
vacante şi pentru a stabili de comun acord cu agentul ceconomic data, ora, şi
locul unde va avea loc interviul de angajare.
În urma obţinerii unui minim de informaţii de la beneficiarii – persoane aflate
în căutarea unui loc de muncă, respectiv condamnaţii la munca în folosul
comunităţii, agentul de ocupare prezintă ofertele de loc de muncă beneficiarului
în vederea stabilirii gradului de compatibilitate conditiilor postului cu abilităţile
şi aspiraţiile acestuia. Se au în vedere, motivaţia pentru muncă, vârsta,
calificarea, abilităţile rezultate din test, nivelul intelectual,dorinţa beneficiarului
de a participa la interviul de angajare.
Evoluţia profesională a beneficiarilor este monitorizată permanent atât prin
contactarea telefonică a angajatorilor cât şi prin stabilirea unor noi întâlniri cu
beneficiarii.

146
E. FUNDAŢIA SFINŢII ÎMPĂRAŢI
CONSTANTIN ŞI ELENA

Tela Mocanu
Coordonator Local

Obiective:
A- Reducerea numărului de persoane care săvârşesc infracţiuni prin
prevenţia delincveţtei juvenile, în judetul Vrancea;
B- Înfiinţarea şi dezvoltarea activităţilor centrului de reintegrare socială a
celor care execută munca în folosul comunităţii;
C- Mediatizarea şi informarea ofertanţilor de servicii respectiv locuri de
muncă cu privire la modul de aplicare a legii executării pedepselor.

Activităţi:
A.
• editarea de pliante şi materiale informative în scopul conştientizării
efectelor şi implicatiilor sociale ale comportamentelor deviante;
• organizarea de întâlniri la nivel local între persoanele care execută
munca în folosul comunităţii şi factorii de decizie din comunitate;
• medierea conflictelor familiale, medierea muncii şi a relaţiilor de grup;
• servicii de consiliere psihologică, juridică şi asistenţială.

B.
• transformarea actualului Birou de activitate al grupului local de
coodonare în Centru de Reintegrare a Persoanelor care au săvârşit
infracţiuni prin scrierea de noi propuneri de finanaţare şi atragerea de
noi fonduri;
• acordarea de servicii de mediere în muncă, asistenţă socială, consiliere
psihologică şi juridică persoanelor care au săvârşit infracţiuni şi
execută muncă în folosul comunităţii.

C.
• organizarea de seminarii judeţene, ateliere de lucru şi întâlniri la nivel
local între membrii comunităţii care pot oferi locuri de muncă în
scopul mediatizării şi prelucrării informaţiilor, al transferului de know-
how;
• editarea şi diseminarea de material publicitar, informativ.

Durata : 1 an, durată ce poate fi prelungită prin proiecte de continuitate.

147
Metode:
• Încheierea de parteneriate între fundaţie, SRSS, Primării, Tribunal,
Judecătorii, Parchete, Agenţi economici, metodă care va facilita
comunicarea şi acordarea serviciilor pentru persoanele care au săvârşit
infracţiuni şi aplicarea legii în acest domeniu.
• Valorificarea actualului potenţial logistic şi de spaţiu pe care îl
detine fundatia, a cadrelor S.R.S.S.şi a celor din organizaţie în
activităţile desfăşurate;
• Deplasarea în mediile favorizante delincvenţei juvenile şi
distribuirea de material informativ, oferirea de servicii de
consiliere, mediere a conflictelor,prin tehnici specifice profesionale;
• Contactarea şi facilitarea întâlnirilor dintre toţi factorii de
răspundere în aplicarea şi executarea pedepselor , prin punerea ,,faţă în
faţă’’

Grup ţintă:
Persoane care sunt potenţial delincvenţi, persoane care au săvârşit
infracţiuni, şi toţi reprezentanţii instituţiilor care aplică legea executării
pedepselor, ong-uri.

148

S-ar putea să vă placă și