Sunteți pe pagina 1din 5

5.

PNEUMOCONIOZELE
ASPECTE ETIOPATOGENICE SI RADIOLOGICE. INTERPRETAREA UNEI
RADIOGRAFII DE PNEUMOCONIOZE

5.1. DEFINŢIE
Pneumoconiozele (pneumo = plămân + conis = pulbere, praf)
Pneumoconiozele sunt boli pulmonare cronice caracterizate prin acumularea pulberilor
în plămâi si reacţiile tisulare pulmonar datorate acestor acumulări de pulberi.
Ce sunt pulberile?
Pulberile sunt aerosoli de particule inerte. Notiunea de „inert” indică faptul că particulele
nu sunt microorganisme; nu se referă la activitatea lor biofizică sau biochimică asupra
elementelor pulmonare care poate fi intensă.
Ce se întelege prin „ acumulare”?
Mărirea progresivă a cantităŃii de pulberi care se depun în alveole sau în interstitiul
pulmonar, cand ajungadu-se la o anumită cantitate acumulată, incep procesele patologice
specifice: de exemplu 300 mg SiO2 liber cristalin (in cazul silicozei) si 500 mg azbest (in cazul
azbestozei).
Ce se întelege prin „reactii tisulare pulmonare”?
In cazul pneumoconiozelor interesează reactiile de tip colagen sau de tip reticulinic.

5.2. ETIOLOGIE
Factorul etiologic principal: pulberile (aerosoli de particule inerte), de natură minerală
sau metalică.
Mecanismul de formare al pulberilor:
- fragmentarea mecanică a unui corp solid
- oxidarea vaporilor ce rezultă din volatilizarea unui corp solid
Proprietătile principale ale pulberilor cu rol etiologic:
• diametrul particulelor să fie „mic” prin mic intlegand particule cu diametrul intre 0,5 – 5
5m asa zisa „fractiune respirabilă”.
• concentratia pulberilor să fie mare, adică să depăsească concentratia maximă admisă
(CMA)
• compozitia mineralogică a pulberilor, cele mai periculoase fiind cele cu continut ridicat in
pulberi fibrogene: SiO2 liber cristalin, azbest.
Factori etiologici favorizanti:
- afectiuni bronhopulmonare
- efort fizic intens (debit respirator crescut)
- fumatul
- alcoolismul
- prezenta gazelor iritante in atmosfera locului de muncă
- microclimatul rece si umed (favorizează afectiunile „a frigore” ce ingreunează clearance-ul
pulmonar)
Timpul de expunere probabil: panaă la aparitia bolii este in medie 10 -15 ani.
Locuri de muncă, profesiuni expuse: minerii, muncitorii din metalurgie, din industria
constructoare de masini, cariere.

1
5.3. PATOGENIE
Pulberile pătrund in aparatul respirator se depun la anumite nivele in functie de
dimensiunea particulelor:
- particulele peste 10,5 μ pătrund in cavitatea nazală si se depun temporar la
acestnivel;
- particulele intre 5 -10,5 μ, pătrund in bronhii si bronhiole si se depun temporar
pe mucoasa acestora,
- particulele intre 0,5 – 5, 5 μ (fractiunea respirabilă) pătrund in alveole si sunt
retinute in stroma si interstitiul alveolar.
Eliminarea particulelor depuse si retinute temporar la diferite nivele ale aparatului
respirator este posibilă datorită covorului rulant mucociliar (clearance mucociliar bronsic),
altele pe cale limfatică (clearance alveolar).
Particulele sub 0,5-5 μ intră si ies odată cu aerul inspirat sau expirat.
Diferenta dintre particulele ce s-au depus temporar si particulele ce s-au eliminat prin
fenomenele de clearance pulmonar, in decursul timpului de expunere profesională, reprezintă
cantitatea de pulberi acumulată in plămâi.

5.4. CLASIFICARE
Din punct de vedere anatomopatologic pneumoconiozele se clasifică in:
- pneumoconioze colagene
- pneumoconioze necolagene.
Pneumoconioze colagene, caracteristici:
- alterarea permanentă sau distrugerea structurii alveolare normale,
- reactia interstitiului pulmonar este de tip colagen (proliferare de fibroblasti si
neoformare de colagen),
- reactia interstitiului pulmonar este ireversibilă.
Pneumoconiozele colagene pot fi induse de:
- pulberi fibrogene – pulberi care au proprietatea de a induce reactia de tip colagen
- pulberi nefibrogene – pulberi care nu au proprietatea de a induce reactii de tip
colagen, dar pot produce acest tip de reactie datorită reactiilor anormale ale plămanului
Exemple de pneumoconioze colagene: silicoza, azbestoza, pneumoconioza minerului la
cărbune forma complicată (stadiul de fibroză masivă progresivă).
Pneumoconiozele necolagene – caracteristici:
- structura alveolară rămane intactă
- reactia interstitiului pulmonar este de tip reticulinic
- reactia interstitiului pulmonar este potential reversibilă.
Exemple de pneumoconioze necolagene: sideroza, pneumoconioza minerului la
cărbune (forma simplă), baritoza, stanoza.
Pneumoconiozele colagene pot fi:
o pneumoconioze primar colagene: silicoza, azbestoza
o pneumoconioze secundar colagene: pneumoconioza minerului la cărbune in forma sa
complicată stadiul de fibroză masivă ptogresivă.
Leziunile histopatologice din pneumoconioze se vizualizează radiografic prin modificări
in structura si forma plămânilor (parenchim, hiluri, pleură), cordului si diafragmului, care
sistematizate constituie criteriile clasificării internationale.
Diagnosticul de pneumoconioză se pune in baza a trei criterii:
1. stabilirea expunerii profesionale la pulberi
2. simptomatologie clinică

2
3. radiografia pulmonară standard care pune diagnosticul de certitudine.
Modificările pulmonare sclerogene întâlnite în pneumoconiozele colagene se exprimă
prin fibroză (opacităti liniare sau neregulate), nodulatie (opacităti mici rotunde), imagini
pseudotumorale (opacităti mari), modificări de desen ale pleurei, modificări ale siluetei
cordului.
Clasificarea internatională a radiografiilor pulmonare cuprinde două variante:
a) formă prescurtată destinată a fi folosită pentru diagnostic si pentru expertiza
b) capacitătii de muncăformă extinsă folosită pentru evaluări epidemiologice si
cercetări stiintifice.
Scopul clasificării internationale a radiografiilor pneumoconiozelor este codificarea sub
o formă simplă a aspectelor radiologice a pneumoconiozelor.
Pentru a putea pune diagnosticul de pneumoconioză si a aplica clasificarea
internatională a radiografiilor de pneumoconioză, trebuie efectuată radiografia toracică
standard în incidenta posteroanterioară.
Un cliseu toracic corect este caracterizat prin:
 vizibilitate slabă a marginilor coloanei prin umbra cordului fără decelarea discurilorbună
claritate traheală
 un contrast larg (intreaga gamă de tonalităti cenusii in absenta contrastului alb - negru)
 contur liniar a marginilor cordului si diafragmului
 vizibilitate bună a arcurilor costale anterioare

CLASIFICAREA INTERNAŢIONALĂ A RADIOGRAFIILOR


Se clasifică obligatoriu radiografiile si din punct de vedere a calitătii tehnice si se dau
note:
1. Bună
2. Acceptabilă
3. Mediocră, cu imperfectiuni tehnice dar care poate fi totusi clasificată
4. Inacceptabilă
A doua etapă a examinării, după ce s-a verificat calitatea tehnică, constă din analiza
următoarelor elemente:
- forma generală a toracelui;
- aspectul pleurei;
- aspectul hilurilor;
- desenul pulmonar (opacitate, regularitate);
- transparenta parenchimului pulmonar;
- opacităti anormale cu caracteristicile lor (mărime, număr, situatie);
- aspectul cordului si al vaselor mari de la bază.
Clasificarea restransă imparte detaliile radiologice in opacităti mici, care pot fi rotunde
sau neregulate si opacităti mari.
Opacitătile mici se definesc prin doi parametrii:
tipul – parametru calitativ, defineste forma si dimensiunea opacitătilor;
categoria – parametru cantitativ, defineste extinderea in suprafată (profunzime) a opacitătilor.

Tipul opacitătilor mici rotunde (nodulare) se codifică cu litere mici:


p – opacităti punctiforme cu Ø mare pană la 1,5 mm
q – opacităti micronodulare cu Ø intre 1,5 – 3 mm
r – opacităti nodulare cu Ø intre 3 – 10 mm
Categoria opacitătilor nodulare se codifică cu cifre arabe:

3
 1 – opacităti reduse la număr ocupand o zonă echivalentă cu cel putin două spatii
intercostale anterioare dar nedepăsind 1/3 din campurile pulmonare. Aceste opacităti se
observă mai frecvent in zonele superioare si mijlocii ale plămanilor.
 2 – opacităti numeroase in ambii plămani distribuite pe o mare parte a campurilor
pulmonare
 3 – opacităti foarte numeroase acoperind totalitatea sau aproape totalitatea campurilor
pulmonare

Opacitătile mici rotunde nu sunt caracteristice unei anumite pneumoconioze. Ele se


intalnesc atat in pneumoconiozele necolagene cat si in cele colagene necomplicate.
Opacitătile mici neregulate se definesc prin aceiasi doi parametrii.
Tipul opacitătilor mici neregulate:
s – opacităti fine neregulate sau liniare
t – opacităti neregulate medii
u – opacităti neregulate groase
Categoria acestor opacităti se clasifică la fel ca la opacitătile mici rotunde cu cifre arabe:
1, 2, 3.
Opacitătile neregulate apar de obicei in zonele pulmonare inferioare, fiind caracteristice
pentru azbestoză. Pot fi intalnite si in alte pneumoconioze ca cele cauzate de cărbune sau
pămantul de diatomee.
Opacitătile mari sau masive se codifică cu litere mari, fiind 3 categorii:
Categoria A – opacitate avand Ø maxim intre 1 si 5 cm sau mai multe opacităti,
fiecare mai mare de 1 cm, suma lor nedepăsind 5 cm.
Categoria B – una sau mai multe opacităti , mai mari decat cele din categoria A,
a căror suprafată totală nu depăseste 1/3 dintr-un camp pulmonar.
Categoria C – una sau mai multe opacităti masive, a căror suprafată totală
depăseste 1/3 dintr-un camp pulmonar.

Opacitătile mari sau masive se intalnesc in pneumoconioze primar colagene sau


secundar colagene, ajunse intr-un stadiu avansat de evolutie, caracterizat prin forme
pseudotumorale.
Examinarea radiografiilor trebuie făcută la o distantă de circa 30 cm pentru căutarea
opacitătilor mici de 1 mm, precum si de la o distantă dublă, pentru obtinerea unei impresii
generale asupra filmului.
Alte anomalii care pot apare pe radiografii sunt codificate astfel:
• pt – ingrosare pleurală
• cp – calcificare pleurală
• ax – coalescenŃa micilor opacităti pneumoconiotice
• bu – bule
• ca – cancer pulmonar sau pleural
• co – anomalii ale siluetei cordului
• cv – imagine cavitară
• em – emfizem
• es – calcificări in coajă de ou a ganglionilor limfatici hilari
• fr – fracturi costale
• hi – mărirea ganglionilor limfatici hilari
• pi – ingrosarea pleurei la nivelul scizuri interlobare
• px – pneumotorax

4
• tb – tuberculoză

Cele mai frecvent intalnite simboluri sunt: hi, tb, ax, es, co, pi, pt.
Radiografia toracică standard în incidentă posteroanterioară reprezintă examenul
fundamental în diagnosticul precoce si urmărirea evolutiei pneumoconiozelor.
Motivatia necesitătii cunoasterii pneumoconiozelor:
- sunt boli frecvente in randul personalului expus pulberilor
- unele pneumoconioze sunt boli grave prin evolutia si complicatiile lor
- sunt boli care afectează muncitorii la o vsrstă de maximă capacitate de muncă si experientă
profesională.