CURS III Institutii de credit

1. Rolul intermediarilor financiari in modificarea profilului de risc

al activelor financiare
o
o

o
o
-

Presupunem ca intr-o economie exista:

N indivizi de tip L (Lenders), fiecare dispunand de 1 u.m., dar care nu sunt
dispusi sa investeasca in active financiare cu risc ridicat;
N indivizi de tip B (Borrowers), fiecare fiind dispus sa se imprumute cu 1
u.m. pentru a investi intr-un proiect de investitie riscant;
Proiectul de investitie presupune urmatoarele elemente:
la momentul initial trebuie investita suma de 1 u.m. ;
la momentul final pot aparea urmatoarele doua situatii:
cu probabilitate p afacerea are succes si suma finala obtinuta in urma
investitiei este 1 + y u.m. unde y > 0;
cu probabilitate 1-p afacerea nu are succes si suma finala obtinuta in
urma investitiei este 0;

Astfel, suma obtinuta la finalul proiectului nu este certa, ci este o variabila

aleatoare simbolizata sub urmatoarea forma : 0; 1-p si 1+y; p
Proiectul considerat este riscant deoarece investitorul poate pierde suma
investita (1 u.m.) cu o anumita probabilitate pozitiva, in cazul de fata 1-p.
Intrucat agentii de tip B nu dispun de fonduri pentru a realiza investitia, acestia
trebuie sa emita un activ financiar pentru a atrage suma necesara de 1 u.m.
Activul financiar reprezint o promisiune din partea agentului B de a plati o suma
(1 + r) u.m. daca proiectul are succes. Daca proiectul nu are succes, suma
generata de activul financiar este 0.
Deci, activul financiar emis de catre agentii de tip B este riscant deoarece
cumparatorul acestuia poate pierde suma investita (1 u.m.) cu o anumita
probabilitate pozitiva, in cazul de fata 1-p.
Astfel, se poate ajunge la un blocaj al pietei activelor financiare deoarece agenii
de tip L nu sunt dispusi sa achizitioneze activul financiar emis de agentii de tip B
datorita faptului ca profilul de risc al acestui activ financiar nu corespunde
preferintelor agentilor de tip L.
In acest context, presupunem ca apare un nou agent economic de tip IF
(intermediar financiar) care:
o
o

achizitioneaza activele financiare cu profil de risc crescut emise de catre

agentii de tip B (i.e. acorda credite agentilor de tip B);
emite active financiare cu profil de risc scazut care vor fi achizitionate de
catre agentii de tip L (i.e. atrage depozite de la agentii de tip L);

Desi fiecare activ financiar de tip credit este riscant, la nivelul intregului
portofoliu de credite al agentului IF riscul este mult mai redus (conform teoremei
numerelor mari din statistica).
Astfel, suma finala adusa de portofoliul de credite al agentului de tip IF este:
Np(1+r)

CURS III Institutii de credit

Legatura dintre rata dobanzii la credite (r) si rata dobanzii la depozite (rD) este
stabilita astfel incat: Np(1+r)=N(1+rd)+Ch.funct.+PB
In plus, daca presupunem pentru simplificarea calculelor faptul ca Ch.funct.+PB/N
= 0, rezulta: (1+r)=1/p* (1+rd)

Astfel, prin existenta agentului de tip IF:

o
o
o
o

agentii de tip L dispun de active financiare in concordanta cu preferintele

lor;
agentii de tip B obtin fonduri pentru realizarea proiectelor de investitie;
are loc transformarea profilului de risc al activelor financiare;
unele proiecte nu reusesc, insa la nivel macroeconomic suma generata de
proiectele de investitii finantate este Np(1+y)

2. Rolul intermediarilor financiari in rezolvarea problemei de

selectie adversa
In realitate, nu toate proiectele de investitii au acelasi profil de risc unele sunt
mai riscate, iar altele sunt mai putin riscante. Problema de selectie adversa apare
datorita asimetriei de informatii dintre agentul de tip IF si agentii de tip B. Agentii
de tip B detin mai multe informatii in ceea ce priveste riscul asociat proiectului de
investitii pe care doresc sa il implementeze.
In continuare, presupunem ca exista 2 tipuri de proiecte de investitii, piersica si
lamaie.
Daca ar exista simetrie de informatie, agentul de tip IF ar putea face distinctia
intre cele doua tipuri de proiecte de investitii si ar putea sa ofere doua tipuri de
credite:
o
o

credite cu rata a dobanzii r pentru agentii de tip B care doresc sa

implementeze proiecte de tip lmie;
credite cu rata a dobanzii r* pentru agentii de tip B care doresc sa
implementeze proiecte de tip piersic

Deci, rata dobanzii la creditele pentru proiectele mai riscante (de tip lmie)
este mai mare decat rata dobanzii la creditele pentru proiectele mai putin
riscante (de tip piersic) : r>r*
In realitate insa exista asimetrie de informatie, iar agentul de tip IF nu poate face
distinctia intre cele doua tipuri de proiecte. In aceste conditii, agentul de tip IF
poate oferi un singur tip de credit. (Rata dobanzii la acest credit este stabilita
astfel incat r*<r<r)
In aceste conditii apare un blocaj pe piata creditelor (problema de selectie
adversa):
o

agentii care au proiecte de tip piersic nu vor apela la credit deoarece

rata dobanzii este mai mare decat nivelul corespunzator pentru astfel de
proiecte;
pe piata vor ramane doar proiecte de tip lmie, deoarece rata dobanzii
este mai mica decat nivelul corespunzator pentru astfel de proiecte;
2

CURS III Institutii de credit

o

agentul de tip IF anticipeaza ca pe piata au ramas doar lmi si ca

urmare nu va acorda credite deoarece ar obtine o pierdere

Agentul de tip IF trebuie sa ofere doua tipuri de credite concepute astfel incat
detinatorii celor doua tipuri de proiecte sa fie motivati sa aleaga contractul de
credit care le este adresat.
O modalitate de a obtine acest lucru este introducerea unei cerine de colateral
in contractul de credit.
Astfel, cele doua contracte de credit se caracterizeaza printr-o pereche rata
dobanzii colateral:
o
o

pentru proiecte de tip lmie: r,C

pentru proiecte de tip piersic: r*,C*

Pentru a se asigura ca agentii sunt motivati sa aleaga creditul care le este

adresat, caracteristicile celor doua credite trebuie sa satisfaca o conditie de
motivare (incentive constraint):TS>=TD

TS: venitul anticipat al agentului care detine un proiect de tip lmie

daca alege un credit destinat unui proiect de tip lmie.
TD: venitul anticipat al agentului care detine un proiect de tip lmie
daca alege un credit destinat unui proiect de tip piersic.