Cum se realizeaza si organizeaza jocul euristic

(pt copii intre 14 -20 de luni)

Prin jocul euristic copilul are posibilitatea sa isi extinda capacitatea de atentie, sa
exploreze in voie un numar mare de obiecte si sa vada care sunt relatiile posibile dintre
ele. Acest joc are si efect terapeutic (de linistire) dar mai ales ne invata si pe noi, adultii sa
respectam efortul si dedicatia cu care copilul se implica in activitatile potrivite nevoilor lui
de dezvoltare.

Jocul este potrivit pentru copii care umbla, si se poate propune copilului de la 14-16 luni si
pana in jurul varstei de 2 ani. Copii se afla inca intr-o faza de explorare prin simturi si
miscare dar spre deosebire de bebelusii care inca nu umbla sunt interesati mai mult de
manevrarea, zgomotul uzul obiectelor si de a cerceta relatia dintre diferite obiecte (de ex.
o bratara sau un inel de perdea poate intra pe o tija sau tub, o moneda sau o ramurica se
poate baga in gaura de la canal). Ei inca nu au decat in mica masura atractie fata de
activitati structurate care implica un control al erorii si o finalitate, un scop. Aceasta
activitate raspunde perfect nevoilor copiilor aflati in aceasta etapa de dezvoltare.
Jocul euristic se propune copilului intr-un spatiu linistit, ferit, gol (fara alte obiecte) un
spatiu in care adultul are un scaun sau un loc unde sa se aseze si sa observe fara sa se
implice deloc in jocul copilului. Este bine ca acest spatiu sa fie limitat, nu foarte extins, intr-
un colt al incaperii, cu podea tare (parchet sau gresie-marmura, pentru a ne asigura ca
obiectele care cad pe podea fac zgomot) si delimitat clar prin pereti si mobilier. Se poate
organiza in spatele unei canapele sau a unei alte piese de mobilier. Noi ii spunem locul de
aruncat si este singurul loc din incaperile folosite la activitati unde copilul este lasat sa
arunce obiectele pe podea si locul unde este invitat sa mergem atunci cand vedem ca
arunca cu alte jucarii din sala pe jos.

Materialele necesare pentru realizarea jocului euristic se pot grupa in 4 categorii generale:
1. 5-6 saculetii in care se pun obiectele, grupate pe categorii.
2. Obiectele in sine
3. Cutiile de plastic sau carton
4. Recipientele de metal

1.Saculetii trebuie sa fie incapatori, din material textil rezistent, si sa poata fi stranse la
gura cu un siret care sa permita o deschidere usoara. Pe fiecare sac se prinde pe exterior
un obiect pe care il contine sau o poza a acestuia, ca sa ajute copilul sa recunoasca
saculetul in care trebuie pus obiectul. Saculetii se agata de un cuier mic pus la inaltimea
copilului cu cel putin 5 agatatori. (se pot prinde cuiere sau agatatori cu autocolant si pe
spatele unei piese de mobilier din lemn sau pal)

2.Obiectele folosite pot fi materiale naturale, materiale reciclate sau obiecte uzuale din
casa. Va trebui sa achizitionati unele din acestea, nu multe, dar efortul depus va fi
recompensat de jumatate de ora sau chiar o ora pe zi in care copilul va fi ocupat.
Iata o lista cu obiecte de folosit.

OBIECTE NATURALE: scoici, pietre, conuri de pin, nuci , dopuri de pluta etc
OBIECTE RECICLATE: cleme de rufe, dopuri, capace, suluri de carton (de la hartia de
bucatarie sau hartia igienica) , tuburi de plastic sau polietilena (izolante, furtun taiat, tuburi
flexibile) legatura de chei, pompoane, borcanase, cutiute, lanturi de margele sau rozar
care nu se pot rupe de catre copii , bigudiuri, nasturi mai mari , etc., bucati de stofa,
panglici si fasii de dantela sau alte materiale textile, inele pentru perdea, bratari rigide,
prinzatoare de par rotunde, manere de sertar rotunde sau de alta forma, obiecte din
bucatarie gen tel sau linguri de lemn, obiecte din baie gen bureti, perii, etc.
OBIECTE DE CUMPARAT: lanturi de diferite grosimi si marimi (de la metalurgice),
mingiute de diferite texturi si dimensiuni (orice obiect in forma de sfera nu mai mare decat
pumnul, inele pentru perdea.

3.Cutiile pot fi din plastic sau carton, ori din acel tip care se baga una in alta ori cutii
separate, mari de circa 40-50 cm lungime si 30-40 latime.

4.Mai avem nevoie de minim 4 recipiente de metal (cutii de lapte praf, cutii de metal pentru
cafea, zahar etc, eventual si o sita mare de cernut faina din metal). Important este sa aiba
marginile netede, nu taioase.

Cand deducem ca se apropie momentul in care isi va pierde interesul fata de activitate
incepem sa punem obiectele la loc, aceasta faza fiind si ea parte din joc Se ia un saculet,
se arata imaginea obiectului prinsa de acesta care indica ce tip de obiecte contine si
adultul incepe sa puna la loc obiectele implicand si copilul in aceasta etapa din activitate.
Adultul va rosti doar propozitii de genul imi aduci te rog lantul acela, sau poti sa iei
buretele acela de sub scaun si va folosi cuvantul multumesc de fiecare data cand copilul
ii intinde adultului obiectul cerut sau il va pune in saculet. Daca copilul ne aduce un alt
obiect decat cel pe care i l-am cerut noi, ii spunem oricum multumesc si se pune obiectul
de-o parte pe bancuta sau pe un scaun de serviciu.

Amintiti-va ca este o activitate potrivita pentru copii intre 1 si 2 ani si deoarece nu exista o
modalitate corecta sau una gresita pentru a o desfasura, iar copilul este lasat sa
exploreze in voie si sa gaseasca singur metode de a se juca cu diferite tipuri de obiecte.