nformatii generale si recomandari

Virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus herpetic limfotrop cu raspandire ubicuitara, care infecteaza aproximativ
95% din populatie, pana la varsta adulta. Reprezinta agentul etiologic al mononucleozei infectioase si este implicat
de asemenea in limfomul Burkitt, carcinomul nazofaringian, sindromul limfoproliferativ X-linkat si sindromul de
oboseala cronica.
Transmiterea virusului se realizeaza in principal prin contactul cu secretii orofaringiene infectate. Replicarea EBV
are loc in epiteliul orofaringian avand drept rezultat eliberarea virionilor din limfocitele infectate si excretarea
acestora in saliva. La copii infectia este adesea asimptomatica. Mononucleoza infectioasa apare cel mai adesea la
adultii tineri, care nu au prezentat o expunere anterioara la virus. Dupa infectia primara, EBV ramane in organism
toata viata, intr-o stare latenta1.
La pacientii imunocompetenti limfocitele B infectate latent si imortalizate se afla sub controlul limfocitelor T, de
aceea majoritatea infectiilor reactivate raman subclinice. La pacientii cu SIDA clona de celule B imortalizate se
poate dezvolta intr-un limfom2;4.
Diagnosticul de mononucleoza infectioasa se stabileste pe date clinice (febra, faringita, adenopatii,
hepatosplenomegalie), aspectul frotiului de sange periferic (limfomonocite atipice) si teste serologice (anticorpi
heterofili si/sau anticorpi fata de proteinele specifice EBV).
Si alti agenti patogeni cum ar fi citomegalovirusul (CMV), Toxoplama gondii, virusurile hepatitice, HIV pot induce
manifestari clinice si hematologice similare mononucleozei infectioase (sindrom mononucleozic). Confirmarea
diagnosticului de infectie acuta EBV se face de obicei prin demonstrarea prezentei in ser a anticorpilor heterofili.
Totusi, pot sa apara dificultati de diagnostic in situatiile in care anticorpii heterofili sunt absenti iar manifestarile
clinice sunt atipice.
Anticorpii heterofili sunt absenti in 10-20% din cazurile de mononucleoza infectioasa la adult, procentul fiind mai
mare la copiii cu infectie manifesta. In aceste situatii, confirmarea diagnosticului se face pe baza depistarii
anticorpilor fata de proteinele specifice EBV: antigenul capsidei virale (VCA) si antigenul precoce-difuz [EA(D)].
Prezenta anticorpilor VCA IgM este esentiala pentru diagnosticul infectiei acute.
O infectie EBV primara este definita serologic prin aparitia precoce a anticorpilor VCA IgM (imediat dupa debutul
clinic) care ating un nivel maxim la 2 saptamani, urmata de scaderea progresiva a acestora pana la niveluri
nedetectabile. Aproape simultan se produce o crestere a anticorpilor VCA IgG. Majoritatea pacientilor cu
mononucleoza infectioasa prezinta la prima testare niveluri crescute de anticorpi VCA IgG si IgM. In timp ce VCA
IgM dispar in 2-3 luni de la debutul bolii, VCA IgG persista indefinit la persoanele sanatoase.
Mai exista o categorie de anticorpi IgG indreptati impotriva antigenului nuclear EBV (EBNA) care apar in circulatie
dupa cateva saptamani sau luni de la debutul bolii si persista timp indelungat sau chiar toata viata. La pacientii cu
infectie asimptomatica detectarea EBNA IgG impreuna cu anticorpii VCA IgG si IgM este utila in diferentierea
stadiului precoce de convalescenta de faza acuta a mononucleozei infectioase1;3.
Pregatire pacient testul nu necesita o pregatire prealabila3.
Specimen recoltat sange venos3.
Recipient de recoltare vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator3.
Prelucrare necesara dupa recoltare se separa serul prin centrifugare3.
Volum proba minim 1 mL ser (pentru determinarea ambelor tipuri de anticorpi)3.
Cauze de respingere a probei specimen hemolizat, lipemic sau contaminat bacterian3.
Stabilitate proba serul separat este stabil cateva ore la temperatura camerei;cateva zile la 2-8C; o perioada mai
indelungata la 20C3.
Metod imunochimic cu detecie prin chemiluminiscen (CLIA); sunt detectai anticorpii VCA-IgG, VCA-IgM i
EBNA-IgG3.
Valori de referin
Anticorpii VCA-IgG
Negativ: < 20 U/mL; Pozitiv: 20 U/mL
Anticorpii VCA-IgM
Negativ: < 20 U/mL; Echivoc: 20-40 U/mL; Pozitiv: >40 U/mL
Anticorpii EBNA-IgG
Negativ: < 5 U/mL; Pozitiv: 5 U/mL3.
Interpretarea rezultatelor
Prezenta anticorpilor VCA IgM indica infectie primara recenta cu EBV. Prezenta anticorpilor VCA IgG indica o
infectie in antecedente, fara a se putea preciza vechimea acesteia. Anticorpii anti-EBNA se dezvolta la 6-8
saptamani de la infectia primara si persista toata viata. Peste 90% din populatia adulta normala prezinta anticorpi
anti-VCA IgG si anti-EBNA IgG.

VCA IgG VCA-IgM EBNA IgG Interpretare

Absenta
expunerii
+ + Infectie recenta
+ + Infectie in
antecedente
+ Infectie recenta*
+ + + Infectie in
antecente
*Nu poate fi precizat cu certitudine momentul infectiei (recenta sau veche) deoarece 5-10% dintre pacienti nu
dezvolta deloc anticorpi anti-EBNA5.
Limite si interferente.
Anticorpii VCA IgM pot fi depistati uneori in titru mic in absenta unei infectii recente confirmate (de exemplu, infectie
EBV cronica-activa)3.
Momentul aparitiei anticorpilor anti-VCA si EBNA sufera mari variatii individuale.
Performanta testului nu este stabilita pentru pacientii imunodeprimati, nou-nascuti sau probele de sange de cordon
ombilical; de asemenea nu este stabilita pentru diagnosticul carcinomului nazofaringian, limfomului Burkitt sau a
altor limfoame asociate cu EBV5.

Ce reprezint virusul Epstein-Barr? Ce boli declaneaz

acesta? Ct de periculoas este aceast infecie?
Denumirea virusului Epstein-Barr provine de la numele savanilor care au studiat primii infecia
respectiv.

n cadrul cercetrilor microbiologice, s-a constatat c virusul Epstein-Barr este o varietate a virusului
herpetic (n medicin, acesta mai este numit virus herpetic de tip 4).

n general, virusul Epstein-Barr este relativ inofensiv i se numr printre cele mai rspndite virusuri.
Urmele sale pot fi descoperite n organismul a peste 90% din toi adulii din lume.

Omul sntos se poate infecta cu virusul Epstein-Barr de la alt om, care s-a contaminat cu acesta
cteva luni sau chiar ani n urm.

Virusul Epstein-Barr se conine n particulele de saliv ale persoanelor infectate cu acest

microorganism i, prin urmare, se poate transmite de la un om la altul prin utilizarea aceleiai vesele,
tacmuri, prin srut, strnut sau n alte mprejurri care fac posibil transmiterea salivei din gura unei
persoane n gura altei persoane.
Odat ajuns n organismul uman, virusul Epstein-Barr rmne acolo pentru totdeauna i, sporadic,
reapare n saliv. n aceste perioade, omul nu acuz niciun fel de simptome, dar devine contagios
pentru alii.

La majoritatea oamenilor, dup infectare, virusul Epstein-Barr nu se manifest sub nicio form sau
provoac doar unele simptome nesemnificative, asemntoare cu simptomele unei rceli uoare.

Cu toate acestea, la unele persoane, dup 4-8 sptmni de la contaminare, virusul Epstein-Barr
provoac creterea temperaturii corpului, mrirea ganglionilor limfatici n tot corpul i angin. n
medicin, aceasgt condiie se numete mononucleoz infecioas.

Majoritatea oamenilor care se mbolnvesc de mononucleoz infecioas se nsntoesc complet

timp de cteva sptmni. Totui, n cazuri rare, maladia dat poate provoca complicaii grave i
chiar moartea bolnavului.

Pentru explicarea detaliat a complicaiilor pe care le poate provoca virusul Epstein-Barr, vezi
articolul Mononucleoza infecioas.

n cadrul cercetrilor tiinifice, s-a constatat c virusul Epstein-Barr particip i la dezvoltarea unor
forme foarte rare de cancer (limfomul).

PUBLICITATE

Cu toate acestea, chiar dac la dvs. sau copilul dvs. au fost depistate urme ale virusului Epstein-Barr,
aceasta nu nseamn c v vei mbolnvi neaprat de cancer. n primul rnd, aa cum spuneam mai
sus, formele respective de cancer sunt extrem de rare, n al doilea rnd, acestea se dezvolt nu
numai n prezena virusului Epstein-Barr, dar i ntr-un ir ntreg de alte condiii (de exemplu, n caz
de imunitate foarte redus
).
Ce simptome poate provoca virusul Epstein-Barr?
Dup cum spuneam mai sus, n majoritatea cazurilor, infectarea i prezena n organism a virusului
Epstein-Barr nu se manifest prin niciun fel de simptome.

n cazurile n care virusul Epstein-Barr declaneaz ns mononucleoza infecioas, simptomele

acesteia ar putea fi:

creterea temperaturii corpului peste 37,5 C;

mrirea semnificativ a ganglionilor limfatici (n special n regiunea gtului);
angina (inflamarea i nroirea amigdalelor/ glandelor) i durerile n gt;
apariia de erupii pe toat pielea corpului, n form de pete roii de mici dimensiuni;
 senzaie puternic de oboseal i somnolen;
nglbenirea pielii i a scleroticelor (icter/ glbinare).

Febra i ganglionii limfatici umflai pot s se menin timp de cteva sptmni. Angina trece, de
regul, n 7-10 zile, iar erupiile n decurs de cteva zile.

Oboseala pronunat i somnolena pot s persiste timp de cteva luni.

Virusul Epstein-Barr nu determin nicun alt simptom n afara celor descrise mai sus. Mai mule
informaii despre simptomele respective n articolul nostru Mononucleoza infecioas.

Virusul Epstein-Barr poate provoca o infecie cronic?

n unele cazuri rare, la oamenii cu sistemul imunitar slbit
, virusul Epstein-Barr poate provoca aa-numita infecie cronic, ce poate dura cteva luni.

Mai multe detalii despre semnele prin care se manifest i poate fi depistat infecia cronic n
capitolul urmtor, despre interpretarea rezultatelor testelor de laborator.

Ce analize sunt necesare pentru a depista virusul Epstein-Barr

i cum se interpreteaz rezultatele acestora?

Analiza general a sngelului (hemograma)

Dup ce ptrunde n organismul uman, virusul Epstein-Barr infecteaz un anumit tip de celule ale
sistemului imunitar (limfocitele B). Limfocitele B, infectate cu virusul respectiv, i schimb forma i
ncep s se nmuleasc, dup care concentraia lor n snge crete. Aceste celule se numesc, n
medicin, celule mononucleare atipice.

Medicii pot depista limfocitele date, examinnd probele de snge la microscop.

Unul dintre semnele infectrii recente cu virusul Epstein-Barr este creterea numeric, n proporie de
20%, a celulelor mononucleare atipice n raport cu alte tipuri de leucocite.

Celulele mononucleare atipice pot s rmn n sngele oamenilor bolnavi de mononucleoz timp de
cteva luni i chiar ani dup ce acetia se infecteaz cu virusul Epstein-Barr i fac mononucleoz
infecioas.

Testul la anticorpi i antigeni pentru virusul Epstein-Barr

Pentru a stabili cu ct mai mult precizie dac persoana n cauz este infectat anume cu virusul
Epstein-Barr, medicii prescriu deseori analize de snge capabile s detecteze anticorpi mpotriva
unor antigeni anumii ai acestui microb. Mai jos vom explica ce nseamn aceasta.
PUBLICITATE

<="" ins="" data-adsbygoogle-status="done" style="background: 0px 0px; border: 0px; margin: 0px
auto; padding: 0px; vertical-align: baseline; outline: 0px; width: 580px; height: 400px; display: block;">

Ca i orice alt microb, virusul Epstein-Barr este format din substane organice complexe. Aceste
substane se numesc antigenii virusului. n timpul consultului medical sau din literatura de
specialitate, ai putut afla c exist antigenul precoce-difuz (EA), antigenul capsidei virale (VCA)
i antigenul nuclear (EBNA) al virusului Epstein-Barr. Toi aceti antigeni, ntr-adevr, exist.
Antigenul precoce-difuz este o substan ce se formeaz n timpul nmulirii active a virusului.
Antigenul capsidei virale este alctuit din substane organice care se afl pe suprafaa virusului, iar
antigenul nuclear este alctuit din substanele care se afl n interiorul virusului.

Cnd aceste substane (antigenii) ptrund n sngele omului, celulele sistemului imunitar le identific
drept corpi strini i ncep s sintetizeze anticorpi. Ai fi putut afla, de asemenea, c exist dou
tipuri de anticopri: IgG i IgM.

IgM sunt anticorpii pe care sistemul imunitar al omului i sintetizeaz n primele luni dup infectarea
cu virusul Epstein-Barr. Din aceast cauz, dac n sngele omului sunt depistai anticorpi de acest
tip (n special anticorpi IgM mpotriva VCA), medicii pot ajunge la concluzia c persoana n cauz s-a
infectat recent i c simptomele pe care le acuz (de exemplu, slbiciunea i mrirea ganlionilor
limfatici) pot fi legate de activitatea microbului dat. Anticorpii de tip IgM mpotriva VCA pot s rmn
n snge timp de 3-12 luni.

IgG sunt anticorpii care ncep s se formeze la cteva sptmni dup infectarea cu virusul Epstein-
Barr, dar, spre deosebire de anticorpii de tip IgM, nu dispar, ci dimpotriv, se acumuleaz n snge i
rmn n acesta ntr-o concentraie diferit, pe durata ntregii viei, protejndu-l pe om de rspndirea
virusului Epstein-Barr.

Prezena anticorpilor de tip IgG mpotriva VCA sau EBNA n sngele omului arat c acesta a
contactat cu infecia n trecut i c are imunitate la aceasta, dar NU i c ar avea o infecie cronic.

Creterea titrului de anticorpi IgG mpotriva EA poate indica asupra dezvoltrii unei infecii cronice
declanate de virusul Epstein-Barr.

Analizele la anticorpi pot fi greite?

Da, acest lucru este posibil. n unele cazuri, testele la anticorpi de tip IgM mpotriva VCA sunt pozitive
la persoanele care nu sunt infectate cu virusul Epstein-Barr, dar care sunt infectate cu alte infecii
(precum toxoplasmoza, rubeola sau citomegalovirusul).

n afar de aceasta, testele la anticorpi pot fi fals negative la copiii pn la 2 ani, n primele sptmni
dup infectarea cu virusul Epstein-Barr.
Testul PCR. Identificarea ADN-ului virusului Epstein-Barr
n unele cazuri, pentru depistarea virusului Epstein-Barr, medicii prescriu testul PCR (reacia de
polimerizare n lan), cu ajutorul cruia poate fi identificat ADN-ul acestui microb.

Analiza PCR este un test foarte exact i, n cazurile n care testul e pozitiv, se consider c persoana
n cauz este bolnav la sigur de virusul Epstein-Barr.

Mai multe detalii despre modalitatea de efectuare a testului PCR n articolul PCR.

Analiza biochimic a sngelui

La peste 80% din oamenii care se mbolnvesc de mononucleoz infecioas dup contaminarea cu
virusul Epstein-Barr, analiza biochimic a sngelui depisteaz creterea fosfatazei alcaline, a
aminotransferazei aspartat (AST), a bilirubinei i a gama-glutamiltransferazei (GGT).

Ce tratament este necesar n caz de infectare cu virusul

Epstein-Barr?
n prezent, nu exist medicamente ce ar putea bloca nmulirea virusului Epstein-Barr sau l-ar putea
elimina din organismul omului deja contaminat cu acest microb.

De aceea, n cazurile n care, dup infectarea cu virusul dat, omul acuz unele simptome ale
maladiei, medicii prescriu doar tratament pentru ameliorarea acestor simptome. Mai mutle detalii la
acest subiect n articolul nostru despre mononucleoza infecioas.

PUBLICITATE

Laboratorul medical Invitro Diagnostics: Vom fi bucuroi s confirmm c suntei sntoi!

Virusul Epstein-Barr: ce este i cum se manifest boala srutului?

Boala srutului numit astfel datorit mecanismului de infectare prin srut este provocat de virusul
Epstein-Barr.
Virusul Epstein-Barr este o varietate a virusului herpetic (n medicin, acesta mai este numit virus
herpetic de tip 4). Sursa de infecie este exclusiv omul ,reprezentat de bolnavi cu infecii manifeste sau
inaparente.

Virusul Epstein-Barr se conine n particulele de saliv ale persoanelor infectate i, prin urmare, se
poate transmite de la un om la om prin utilizarea aceleiai vesele, tacmuri, prin srut,
strnut..Eliminarea virusului prin secretii respiratorii se poate prelungi pna la un an dup infectare.

Odat ajuns n organismul uman, virusul Epstein-Barr rmne pentru totdeauna i,periodic reactivndu-
se, reapare n saliv. n aceste perioade, omul nu acuz niciun fel de simptome, dar devine contagios
pentru alii. La majoritatea oamenilor infectia cu virusul Epstein-Barr nu se manifest sub nicio form
sau provoac doar unele simptome nesemnificative, asemntoare cu simptomele unei rceli uoare.

Cu toate acestea, la unele persoane, dup 4-8 sptmni de la contaminare, virusul Epstein-Barr se
manifesta sub urmatoarea clinic: creterea temperaturii corpului peste 37,5 C; mrirea semnificativ a
ganglionilor limfatici (n special n regiunea gtului); angin (inflamarea i nroirea amigdalelor/
glandelor) i durerile n gt; apariia de erupii pe toat pielea corpului, n form de pete roii de mici
dimensiuni; senzaie puternic de oboseal i somnolen; nglbenirea pielii i a scleroticelor (icter/
glbinare); mrirea n volum a ficatului si a splinei.

n termeni medicali, aceast condiie se numete mononucleoz infecioas.

Febra i ganglionii limfatici umflai pot s se menin timp de cteva sptmni. Angina trece, de
regul, n 7-10 zile, iar erupiile n decurs de cteva zile. Oboseala pronunat i somnolena pot s
persiste timp de cteva luni. n cadrul cercetrilor tiinifice, s-a constatat c virusul Epstein-Barr
particip i la dezvoltarea unor forme foarte rare de cancer (limfom).

Pentru depistarea virusului Epstein-Barr se utilizeaz metode din domeniul biologiei moleculare: testul
PCR (reacia de polimerizare n lan) cu ajutorul cruia poate fi identificat prezena ADN-ului acestui
virus. Analiza PCR este un test foarte exact n depistarea infectrii cu virusul Epstein-Barr.

Studiile efectuate pe persoanele cu sindrom de momonucleoz infecioas, folosind metoda PCR, au

artat c virusul dispare relativ repede din circulaie sangvin, dar poate persista n saliv i n celulele
orale peste 210 zile.

Observaiile pe femeile gravide care s-au mbolnvit de mononucleoz infecioas, i la care s-au
depistat anticorpi mpotriva virusului Epstein-Barr n snge, au artat c virusul respectiv, dup toate
aparenele, nu sporete riscul unor malformaii sau anomalii la copil i nu sporete riscul de ntrerupere
a graviditii sau de natere prematur. Cu alte cuvinte, virusul Epstein-Barr este considerat drept
inofensiv att pentru ft, ct i pentru femeile nsrcinate.

Generaliti

Virusul Epstein-Barr (EBV) reprezint agentul etiologic al mononucleozei infecioase (MI) i este implicat n limfomul Burkitt,
cancerul nazofaringian i sindromul limfoproliferativ cu transmitere legat de cromozomul X (XLP, sindromul Duncan). EBV
este un herpes virus patogen pentru om. Deoarece rspndirea sa este ubicuitar, infecteaz aproape 95% din populaia
mondial pn la vrsta adult.

Mod de transmitere

Calea de transmitere major a EBV este cea oral. Replicarea EBV se produce n epiteliul orofaringian i conduce la eliberarea
de virioni din limfocitele B infectate, urmat de trecerea particulelor infectante n saliv. Primo infecia cu EBV intervenit n
copilrie este adeseori asimptomatic. Contractarea virusului pe durata adolescenei i a perioadei adulte provoac apariia MI la
majoritatea persoanelor. Dup primo infecie, EBV rmne latent pe toat durata vieii. n cazul MI, perioada de incubaie este
de 4-6 sptmni.

Semnificaii clinice

Diagnosticul MI se bazeaz pe manifestrile clinice (dureri n gt, febr, limfadenopatie i stare general alterat) asociat cu
date hematologice de limfocitoz i date serologice ale prezenei anticorpilor heterofili i/sau anticorpilor ndreptai mpotriva
proteinelor specifice ale EBV. Manifestri clinice similare cu cele ale MI pot fi, de asemenea, induse de o serie de ali ageni
infecioi patogenici, cum sunt CMV, Toxoplasma gondii, virusurile hepatice, virusul imunodeficienei umane (HIV) etc.
Adeseori, pn la identificarea agentului etiologic specific, este utilizat termenul de sindrom mononucleozic.

Indicaii clinice

Confirmarea unui diagnostic de MI acut cu EBV este dat, n general, de un rezultat pozitiv al testului pentru anticorpi
heterofili. Pe de alt parte, diagnosticul ridic dificulti atunci cnd testul pentru anticorpi heterofili este negativ sau atunci
cnd manifestrile clinice sunt atipice. La aceste persoane, diagnosticul de MI poate fi confirmat prin identificarea anticorpilor
ndreptai mpotriva antigenelor proteice specifice ale EBV, care includ antigenul capsidei virale (VCA) i antigenul precoce
difuz [EA(D)].

O infecie primar curent cu EBV este definit serologic de apariia precoce a IgM circulante anti-VCA, urmat de scderea lor
pn la un nivel nedetectabil. Aproape n acelai timp, apare o cretere a IgG anti-VCA. Cei mai muli (> 80%) dintre pacienii
simptomatici cu MI prezint un nivel al anticorpilor IgG anti-VCA apropiate de nivelul maxim, la prima examinare.

Semnificaie clinic

De obicei, anticorpii IgM anti-VCA dispar n dou pn la trei luni de la instalarea bolii, n timp ce anticorpii IgG persist pe
timp nedefinit la persoanele normale. Un rezultat pozitiv indic expunerea la EBV; n acest caz vor fi determinai ac.anti VCA
IgM i ac.anti EBNA IgG, pentru a face o evaluare a fazei n care se afl infecia (infecie acut, n convalescen sau n
antecedente). Un rezultat negativ exclude, in general, o expunere la EBV. Totui el nu exclude prezena unei infecii acute, n
cazul n care recoltarea s-a fcut prea devreme n cursul fazei acute, nainte ca ac. anti VCA IgG s devin detectabili. n cazul
n care exist suspiciunea de infecie, se recomand recoltarea unei noi probe dup 10-14 zile. O cretere a nivelului IgG anti-
VCA indic un stadiu acut al infeciei.

Mononucleoza (boala sarutului) Epstein Barr Virus

Introducere

Stiu ca nu "suna" deloc bine - "boala sarutului" - dar asta este adevarul ... mononucleoza este "boala
sarutului". Sarutul - prima exprimare a dorintei, primul pas in cautarea placerii - este si prima
posibilitate de a avea probleme. Dar hai sa nu mai "privim" atat de pesimist ci sa intelegem despre
ce este vorba.

Cauze

Mononucleoza este o infectie virala, produsa de un virus numnit Epstein Barr, pe scurt EBV (Epstein
Barr Virus), virus din familia virusilor herpetici (herpesului).

Transmitere
Cea mai frecventa modalitate de transmitere a mononucleozei este sarutul pasional (de aceea i se si
spune "boala sarutului"). Virusul se gaseste in concentratii mari in saliva si prin sarutul pasional, cu
schimb de saliva, se poate transmite. Dar nu numai sarutul poate sa iti dea "dureri de cap" (la propriu
si la figurat) ci oricare alta modalitate prin care se intra in contact cu saliva infectata reprezinta o
posibilitate de infectare. Asa ca atentie la folosirea in comun a paiului bauturii (alcoolice sa
nealcoolice), la folosirea in comun a tacamurilor, schimb de susete sau alte jucarii pe care copii le
baga in gura si in general a tot ceea ce reprezinta o posibilitate de a intra in contact cu saliva.

S-a demonstrat ca mononucleoza se poate transmite si prin tuse si stranut dar cazurile sunt rare.
Oricum este bine sa te feresti.

Mononucleoza infectioasa este mai frecventa la tinerii intre 15 si 35 de ani. Se apreciaza ca 10 %

dintre tineri sunt afectati de aceasta boala. Si copiii se pot infecta, dar de cele mai multe ori aceasta
infectie este confundata cu alte afectiuni minore ale copilariei.

Mononucleoza se dezvolta in special la persoanele cu un sistem imunitar slabit, cu stil de viata

dezechilibrat, stresant, persoane depresive, pesimiste.

Manifestari

Manifestarile mononucleozei sunt cele ale unei banale infectii respiratorie - stare de febra, de
oboseala, faringita (afectiunea faringelui si a amigdalelor), dureri de cap (tocmai ce va spuneam ...),
dureri musculare, marirea ganglionilor limfatici (adenopatie) in special in zona gatului dar si la
subsuori si inghinal (zona genitala), dificultati de respiratie.

Evolutie, complicatii

Perioada de incubatie a virusului Epstein Barr (EBV) este cuprinsa intre 30 si 45 de zile.

Febra si durerea de gat dureaza de obicei 1 - 2 saptamani. Celelalte simptomelor dureaza intre 2 - 4
saptamani, dupa care, progresiv, dispar. Starea de oboseala, ganglionii umflati (adenopatia) si
posibila dimensiune marita a splinei (splenomegalia) mai pot dura alte cateva saptamani dupa
disparitia celorlalte simptome. Uneori, starea de oboseala poate fi resimtita o perioada si mai lunga
de timp - poate chiar luni dupa infectie.

Desi virusul Epstein Barr (EBV) ramane in organism toata viata, de cele mai multe ori mononucleoza
nu reprezinta un pericol. Majoritatea persoanelor sunt expuse virusului Epstein Barr (EBV) pana la
35 de ani iar organismul lor produce anticorpi. In acest fel se creeaza imunitate - persoanele care au
avut infectia devin imune si nu vor mai face niciodata mononucleoza, dar raman purtatoare - virusul
poate reaparea periodic in saliva.

In rare cazuri, mononucleoza poate avea si complicatii. Principala complicatie este splenomegalia -
marirea dimensiunii splinei, afectiune care poate merge pana la ruptura splinei. In acest caz,
manifestarile sunt dureri puternice in partea stanga, ameteli, tahicardie (ritm cardiac rapid),
tulburari de respiratie si manifestari hemoragice.

Diagnostic

Diagnosticul initial al mononucleozei poate fi pus pe baza simptomelor - febra, faringita, ganglioni
umflati. Dar aceste simptome pot apare si in cazul altor afectiuni si uneori chiar este posibil sa existe
si alte afectiuni cu aceleasi manifestari, concomitent cu mononucleoza. De aceea, pentru confirmare,
sunt necesare si analize de sange.

Fiindca simptomele mononucleozei sunt precum cele ale unei afectiuni respiratorie, este bine sa ceri
parerea unui medic specialist, nu sa te "doftoricesti" singur. Este mai bine sa stii exact care este
situatia.

Tratament

Nu exista nici un fel de tratament contra mononucleozei (contra virusului Epstein Barr). Nu se poate
actiona asupra cauzei dar se poate face ceva actionand asupra efectelor. In perioada bolii se
recomanda repaus la pat, consum crescut de lichide, alimentatie usoara, bogata in vitamine, si o serie
de medicamente pentru calmarea durerilor de gat, de cap sau pentru normalizarea temperaturii
corpului.

Spuneam ca este bine sa ceri parerea unui medic specialist, nu sa te "tratezi" singur(a) - in cazul
acestei mononucleozei, antibioticele (luate de obicei in cazul unei infectii a cailor respiratorii -
bacteriene) nu au nici un efect - antibioticile nu au efect impotriva infectiilor virale. Medicul
specialist va prescrie un antibiotic numai daca apare, alaturi de mononucleoza, vreo infectie
bacteriana, infectie care sa poata fi tratata cu antibiotice.

Revenirea la ritmul de viata normal trebuie sa fie treptata. Nu trebuie sa existe "fortari" sau ritm de
viata trepidant o buna perioada de timp dupa disparitia simptomelor - cateva saptamani. Cel mai
bine este sa iti "asculti" organismul, el va va "spune" daca este sau nu pregatit sa revina la ritmul
normal.

Prevenire, protejare

Evitarea oricarei modalitati de contact contact cu saliva ... stiu, nashpa, nu te duci la discoteca sau in
parc, pentru saruturi "parintesti", pe frunte ... dar asta este, macar acum stii.

Pe perioada bolii trebui sa eviti orice fel de posibilitate de a transmite infectia - cand starnuti sau
tusesti acopera-ti gura, nu da voie sa fie folosite tacamurile tale de altcineva, spala-te pe maini cat
mai des posibil. Si mai ales NU SARUTA ! ... exprima-ti pasiunea altadata.