PROIECT ECONOMIC

ANALIZA PERFORMANŢEI ŞI
EVALUAREA ÎNTREPRINDERII
ROMPETROL RAFINARE SA

Ioniţă Georgiana Denis

An III, Grupa 1551

Seria B, F.A.B.B.V.

– 2015 –

1
Cuprins
Introducere..................................................................................................................................................3

CAPITOLUL 1. MEDIUL ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII ROMPETROL RAFINARE SA……………….…………………………...4

1.1 Scurt Istoric..........................................................................................................................................4

1.2 Cadrul general de organizare şi desfăşurare a activităţii……………………………………………………………..….6

CAPITOLUL 2. ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII………………….…………………....…….11

2.1. ANALIZA BILANȚULUI………………………………………………………………………………………….…………………………..13

2.2. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE…………………………………………..………………………………………………………..15

2.2.1 Activul net contabil…………………………………………………………………………….……….….……….………..….15

2.2.2 Fondul de rulment ……………………………………………………….…………………………….…………………...16

2.2.3. Nevoia de fond de rulment………………………………………………………….……………………….……………..17

2.2.4. Trezoreria netă…………………………………………………………………………………………………………………….18

2.3 ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE……………………………………………………………….………………………….18

2.3.1. Capacitatea de autofinanţare……………………………………………………………………………………………….19

2.4. ANALIZA CASH-FLOW-URILOR ÎNTREPRINDERII………………………………………………….....…….……….………19

2.4.1. Cash-flow-ul disponibil………………………………………………………………………………………………..……….21

2.5. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII…………………………………………………………………….………………………………22

2.5.1 ANALIZA RATELOR DE RENTABILITATE .........................................………………………………………….……23

2.6. DIAGNOSTICUL RISCULUI……………………………………………………………………………………..……………………….24

CAPITOLUL 3. CONCLUZII………………………………………………………………………………………………………………………….25

BIBLIOGRAFIE .............................................................................................................................31

2
Introducere

Această lucrare presupune analiza performanţei companiei ROMPETROL RAFINARE SA,

având sediul în judeţul Constanţa, oraşul Năvodari. Dezbătută din mai multe perspective, această
lucrare analizează situaţia financiară şi diagnosticele întreprinderii.

Lucrarea se împarte în două mari capitole, fiecare cu subcapitolele lui. Primul capitol prezintă
istoricul şi diagnosticele companiei, iar cel de-al doilea, dezvăluie situaţiile financiare ale
acesteia, şi anume: bilanţul, contul de propfit şi pierdere şi principalii indicatori care reflectă
poziţia financiară a întreprinderii.

ROMPETROL RAFINARE este o companie în continuă dezvoltare aducând clienţilor produse

noi având calitatea oferită de marile companii din industria petrolieră, dar păstrându-le şi
îmbunătăţindu-le, în continuare pe cele deja existente, contribuind, astfel, la creşterea
profitabilităţii firmei.

În cadrul prezentării generale a companiei, am punctat pricipalele repere cronologice în care

compania s-a dezvoltat sau a ȋnregistrat alte evenimente notabile.

În ceea ce priveşte diagnosticul comercial, acesta constă în prezentarea principalilor clienţi,

furnizori, concurenţi ai companiei, modul în care se efectuează aprovizionarea şi distribuţia
produselor,dar şi prezentarea principalelor produse.

În urmă analizelor financiare, pentru a oferi o imagine cât mai concludentă, continuă, dar şi
pentru a putea analiza evoluţia în timp a ROMPETROL RAFINARE SĂ, am realizat bilanţul
sintetizat şi în valori reale (ţinând cont de rată inflaţiei). Acest lucru a presupus raportarea
valorilor tuturor elementelor bilantiere un an de baza, în acest caz, anul 2014, când rata inflaţiei a
fost de 1,4%.

De asemenea, în cadrul analizei în mediul cert,am interpretat şi calculat fiecare indicator

responsabil cu poziţia financiară a întreprinderii, şi anume: fondul de rulment, necesarul de fond
de rulment, valoarea adăugată netă,trezoreria netă,activul net contabil,trezoreria netă, EBITDA,
EBIT, PN (pentru analiză performanţei înteprinderii). De asemenea, am analizat capacitatea de
autofinanţare(CAF) şi cash-flow-urile întreprinderii, indicatori foarte importanţi pentru imaginea
de ansamblu a companiei.

CAPITOLUL 1. MEDIUL ACTIVITĂŢII ÎNTREPRINDERII ROMPETROL RAFINARE SA

1.1 SCURT ISOROC AL INDUSTRIEI PETROLIERE

În anul 1857, România a fost prima ţară consemnată ȋn statisticile internaţionale ca producator de
petrol, ȋntr-o localitate de lângă Ploieşti, cu o cantitate de 275 de tone. A urmat America, unde s-
a descoperit un zăcământ de petrol 2 ani mai tarziu, ȋn statul Pennsylvania. În urmatoarele
3
decenii s-a descoperit petrol ȋn Italia (1860) Rusia (1863) , Canada (1865), Venezuela(ȋnceputul
anilor ’90).

O a doua premieră stabilită ȋn România este reprezentată de construirea primei sonde petroliere
comerciale, ȋn Bacău. Pompele foloseau un sistem rudimentar de extracţie a petrolului
rudimentar, asemănător cu cazanele de distilare a ţuicii.

Prima rafinărie de prelucrare a petrolului a fost construită la periferia Ploieştiului, aceasta folosea
instalatii simple, prelucrate manual din oţel forjat.

România a fost gazda unei alte premiere, Bucureştiul fiind primul oras din lume ȋn care a existat
iluminatul public cu petrol lampant, produs ȋn rafinăria de la Ploieşti. Acest combustilil avea
caracteristici deosebite: fără miros şi culoare, ardea cu flacără intensă, dar constantă, fără să
producă fum.

În anul 1895, ȋn România apar cele mai mari şi importante companii petroliere ca urmare a
adoptării “legii minelor” ce a atras investitorii străini. Prima cea mai importanta companie
petroliera din România a fost “Steaua Română” realizată cu capital german, aceasta deţinea
aproximativ 305 hectare pe care se exploata, iar rafinăria deţinută de companie avea o
capacitatea zilnică de rafinare de 1200 tone/zi.

În anul 1910 s-a constituit o altă companie importantă din industrie, Astra Română, ce iniţial
fusese o fabrică modestă de prelucrare a petrolului. Timp de 37 de ani, această companie a fost
deţinută de grupul olandez Royal Dutch Shell.

Până la ȋnceputul celul de-al Doilea Razboi Mondial s-au mai constituit şi alte companii
petroliere, precum: compania Româno- Americană (constituită ȋn anul 1904 ca filială a
companiei Standard Oil, deţinută de americanul 1904), Vega (1905).

O dată cu intrarea României ȋn Primul Război Mondial, regiunile petroliere din Muntenia sunt
incendiate, iar germanii preiau aceste câmpuri, reconstruiesc sondele şi rafinăriile şi refac ȋn
scurt timp capacitatea de producţie si export.

Dupa terminarea războiului, Guvernul I.C.Bratianu pune sub sechestru companiile petroliere
acaparate. Aliaţii francezi şi englezi au invocat prevederile Convenţiei de la San Remo pentru a
ȋmpărţi societăţile cu capital german , astfel ȋncât după numeroase negocieri, societăţile
româneşti au intrat ȋn posesia unui pachet majoritar de acţiuni, restul fiind ȋmpărţite ȋn capital
englez şi francez.

În anul 1924 se adoptă Noua Lege a Minelor ce are ca scop consolidarea capitalului românesc,
această prevedea ca minim 75% din angajaţii companiilor cu capital mixt să fie romani, iar
minim 60% din capital să fie românesc.

4
În următorii ani urmează o perioadă de mărire a producţiei de petrol, astfel ȋncât, ȋn anul 1924 s-a
atins un nivel de 1851303 tone.

În urma adoptării Noii Legi a Minelor, s-a iscat un conflict deschis ȋntre statul Român şi străinii
ce voiau să intre liber pe piaţă petrolieră românească, asfel ȋncât au incercat să promoveze o nouă
doctrină, “a porţilor deschise”. În anul 1926, s-a format Partidul Naţional Ţărănesc şi acesta a
susţinut egalitatea formării capitalului românesc şi cel străin.

Dupa ȋncheierea primului Război Mondial, moneda naţională s-a devalorizat, iar datoria publică
a crescut ȋngrijorător. Petrolul fiind o resursă valoroasă ce putea scoate statul din impas, guvernul
I.C.Bratianu a ȋnţeles cât de important este ca resursele României să fie sub controlul ţării, a luat
decizia de le naţionaliza.

Petrolul este elemental ce a dus la creşterea economică a Româaniei, astfel ȋncât, ȋn anul 1936,
România a devenit al 5-lea exportator de petrol din lume.

Deşi petrolul nu a fost factorul determinant al celui de-al Doilea Război Mondial, a fost totuşi un
factor important pentru statele agresoare ce erau ȋntr-o criză de materii prime şi carburanţi. Pe
toată durata războiului, petrolul a fost o resursă foarte cautată fiind de maximă necesitate.

În timpul celui de-al doilea Război Mondial, România a fost principalul furnizor de petrol al
celui de-al III-lea Reich (Germania nazistă dintre anii 1933-1945), cantitatea livrată fiind o
treime din consumul total al Reich-ului.

România livra Germaniei petrol la 50% din prţtul obişnuit ȋn urma promisiunii (care s-a dovedit
falsă) Germaniei de a furniza româniei armament tot la preţ antebelic. În urma acestui accord,
România a ȋnregistrat pierderi uriaşe.

Zonele petoliere din Ploieşti au fost bombardate fără mari pause până la ieşirea României din
Axă la 23 august 1944.

În anii 1944 şi 1945, România a devenit furnizorul de petrol al URSS, ȋn schimbul reparaţiilor de
război pe care România era obligată să le platească celei din urmă, conform Convenţiei de
Armistiţiu din 12-13 septembrie 1944. Desi pretentiile URSS-ului cuprinse ȋn convenţie erau de
300 milioane de dolari, efortul statului român ȋn urma achitării obligatiilor decurgand din
Armistitiu a fost peste 1 miliard şi jumătate de dolari.
i

1.2 CADRUL GENERAL DE ORGANIZARE ŞI DESFĂŞURARE A ACTIVITĂŢII

Compania Rompetrol face parte din grupul KMG Internaţional, noua denumire a Rompetrol
Group, adoptată ȋn anul 2014. KMG International este deținut integral de KazMunayGas când
Compania Națională Kazahă a cumpărat 75% în 2007 și 25% în 2009

5
Rompetrol este cel mai important brand al grupului ale cărui domenii de activităţi desfăşurate ȋn
România sunt rafinarea, upstream, retail.

Grupul desfăşoară activităţi pe 11 pieţe din Europa şi Asia Centrală cu peste 7000 de anagajaţi,
principalele operaţiuni rafinare şi petrochimie, tranding, foraj, explorare, marketing şi retail,
EPCM şi transport.

Rompetrol Rafinarie este o societate pe actiuni apartinand grupului KMG International, ȋn cadrul
căreia operează două rafinării de petrol: Petromidia şi Vega.

Societatea Rompetrol Rafinare S.A. ce s-a ȋnfiinţat ȋn anul 1992, figurează ȋn Certificatul de
Identificare cu Codul Unic de Identificare: 1860712, numărul de Înregistrare la Registrul
Comerţului: J13/534/1991 ȋşi are sediul pe Bulevardul Navodări, nr. 215, Pavilionul
Administrativ, ȋn oraşul Navodari.

Domeniul principal de activitate al societăţii este reprezentat de “ fabricarea produselor obţinute

din prelucrarea ţiţeilor” (cod CAEN 1920) .ii

Capitalul social al societăţii este de 4.410.920.572,60 RON, subscris şi vărsat ȋn ȋntregime.

Capitalul social este reprezentat de 44.109.205.726 acţiuni nominative, integral acoperite,
dematerializate, fiecare acţiune având o valoare nominală de 0,1 RON. Fiind o societate pe
acţiuni, Adunarea Generală a Acţionarilor este organul suprem de conducere al societăţii, fiecare
acţiune dă dreptul la un vot, dreptul de alege sau de a fi ales printre organele de conducere ale
societăţii.

Acţiunile sunt tranzacţionate ȋn totalitate pe Bursa de Valori Bucureşti,având simbolul RRC.

iii

www.bvb.ro

La sfarşitul anuui 2015, numărul total de acţiuni emise de Emitent a fost de 44.109.205.726
acţiuni.

Structura acţionariat a Rompetrol Rafinare este următoarea:

6
Consiliul de administratie este format din 5 membrii:

 Azamat Zhangulov, cetăţean kazah:Presedintele Consiliului de Administraţie

 Alexandru Nicolcioiu, cetăţean român: membru ȋn Consiliu de Administraţie
 Sorin Graure, cetăţean român: membru ȋn Consiliu de Administraţie
 Gabriel Dumistrascu, cetăţean roman: membru ȋn Consiliu de Administraţie
 Karoly Borbely, cetăţean român: membru ȋn Consiliu de Administraţie
 Yedil Utekov: Director General
 Giani Iulian Kacic: Director Economic

Rafinăria Petromidia a fost proiectată ȋntre anii 1975-1977 şi aceasta a fost modernizată la
ȋnceputul anilor ’90. În anul 2014, aceasta a atins un nivel record de peste 5 milioane tone de
materie primă procesată. Din anul 1979, anul ȋn care rafinăria a ȋnceput exploatarea, până ȋn
prezent, capacitatea acesteia a atins un nivel de 100 de milioane de tone, din această cantitate
32% a fost realizată ȋn ultimii 7 ani, o dată cu preluarea acţionariatului de către compania
internaţională KazMunayGaz.

Rafinăria Petromidia este singura din România situată pe malul Mării Negre, această poziţie
strategică facilitând livrarea produselor petroliere pe nave maritime, către filialele grupului KMG
International din Bulgaria, Georgia, Moldova şi altor parteneri din regiunea Marii Negre.
Aprovizionarea cu ţiţei se face prin Portul Midia, cu o capacitate de transfer de 24 milioane tone
anual, sau mai există şi varianta opţională de transfer prin Portul Constanta, printr-o conducta de
40 de kilometri. Desfacerea produselor petroliere se realizează prin vagoane, cisterne, terminale
portuare.

Grupul deţine ,de asemenea, rafinăria Vega cu o vechime de 110 care a funcţionat inţial ca o
rafinărie de petrol clasică, transformându-se ȋntr-un producător şi furnizor de produse speciale
(carburanţi ecologici, solvenţi, bitum) obţinute ȋn urma prelucrării produselor semifinite realizate
la rafinăria Petromidia.

În România, rafinăria Vega este singurul producator de produse obţinute pe baza de benzine,
precum vopsele, produse de degresare, lacuri, cauciuc, dizolvanţi, extracţia uleiului cu
ȋntrebuinţare alimentară, iar tehnologia avansată ȋi permite şi producerea şi livrarea la cerere a

7
unor solvenţi petrolieri din clasa “Special Boiling Point Spirits”, ȋn această categorie intra
produse precum lacurile şi vopselurile cu uscare rapidă, diluanţi şi solvenţi, soluţii ce ajută ȋn
fabricarea cauciucului pentru anvelope, agenți de curățare.

Atât rafinaria Vega, cât şi Petromidia lucrează ȋn sinergie deplină astfel ȋncât, produsele finite să
aibă o calitate superioară.

Capacităţile tehnologice ale rafinăriei Petromidia au fost ȋmbunătăţile constant, astfel ȋncât ȋn
prezent această se ridică la standardele rafinăriilor puternice din domeniu ce operează ȋn Europa
Centrală şi cea de Sud-Est. Capacitatea de rafinare actuală a Petromidia este de 40% din
capacitatea totală a României şi aceasta creează premisele consolidării şi dezvoltării
operaţiunilor de trading şi retail pentru ţările din regiunea Mării Negre, dar şi extinderea
activitătii ȋn ţări precum Serbia, Grecia sau Turcia.

În graficul de mai jos este redată evoluţia randamentului Rafinăriei petromidia de la punerea
acesteia ȋn funcţiune până ȋn prezent:

Raport anul administratori 2014

Piaţa şi concurenţa

Rompetrol Rafinare produce o gamă diversificată de produse petroliere, de calitate superioară

adresându-se unui segment mare de consumatori: persoane fizice şi persoane juridice.

8
Principalele categorii de produse sunt urmatoarele:

 Combustibili auto
 Combustibili pentru aviatie
 Combustibili “Heating oil”
 Benzine de chimizare
 Bitumuri
 Solventi
 GPL
 Păcură
 Aditivi
 Soluţii petrochimice

Deşi se adresează oricărui tip de client, Rompetrol Rafinare se concentrează totuşi pe marile
companii de pe piaţă internă şi externă: Rompetrol Gaz SRL, Rompetrol Downstream, Elsid SA,
Air BP Sales, Termoelectrica Midia, Carpatcement Holding SA.

Cota de piaţă a Societăţii Rompetrol Rafinare este de 41% din capacitatea totală a României.
Aceasta se impune prin calitatea produselor datorată modernizarii tehnologice constante.

Divizia Petrochimie a fost ȋn 2015 unicul producător de polimeri, polietilene, polipropilene de

densitatea joasă şi mare.

Rafinăria Vega este singurul producator de solvenţi ecologici, precum Hexan, folosit ȋn producţia
de polipropilenă şi extracţia de uleiuri vegetale ȋn industria alimentară.

Principalii competitori ai Rompetrol Rafinare sunt :

 OMV Petrom, pentru combustibili şi păcură

 Mol Ungaria - pentru Hexan şi white spirit
 Sargent Marine SRL Agigea, Rafinaria Pancevo Serbia, Eni Italia, Transbitum SRL
Mangalia, Mol Ungaria, Lotus Polonia, Burgas Bulgaria -pentru bitum

În ceea ce priveşte nivelul vânzărilor ȋn ţară comparativ cu nivelul exporturilor, proporţiile sunt
urmatoarele:

9
 Grafic importuri vs. exporturi

În plan extern, Rompetrol Rafinare exportă ȋn urmatoarele ţări :

 Ungaria
 Germania
 Austria
 Polonia
 Bulgariaiv

CAPITOLUL 2. ANALIZA PERFORMANŢELOR FINANCIARE ALE ÎNTREPRINDERII

Analiza financiară permite fundamentarea corectă a deciziilor financiare, având drept obiectiv
diagnosticarea stării de performanţă a întreprinderii la încheierea exerciţiului financiar. Ea îşi
propune să stabilească punctele tari şi punctele slabe ale activităţii financiare, în vederea
fundamentării unei noi strategii manageriale de menţinere şi expansiune într-un mediu
concurenţial. De asemenea, analiza financiară face obiectul preocupărilor externe ale partenerilor
economici şi financiar-bancari pentru fundamentarea unor posibile acţiuni de cooperare cu
respectiva întreprindere. Prin urmare, analiza financiară este integrată în activitatea de conducere
a întreprinderii şi oferă cele mai bune soluţii pentru fundamentarea deciziilor financiare.

Analiza financiară este axată în principal pe fluxurile financiare care se formează la nivelul unei
întreprinderi, pe modul de gestionare şi de plasare a capitalurilor. Acest întreg demers nu rezultă
doar la aplicarea unor formule matematice, ci la are în vedere “instinctual financiar” al
managerului, care prin deciziile adoptate, valorifică întregul potenţial al firmei şi asigură
gestionarea eficientă a acesteia.

Astfel analiza financiară reprezintă o activitate complexă, de diagnosticare a situaţiei (poziţiei)

financiare, precum şi a stării de performanţă financiară a întreprinderii, la sfârşitul fiecărui
exerciţiu. Analiza financiară are în vedere stabilirea modalităţilor de realizare a echilibrului

10
financiar (pe termen scurt şi termen lung), precum şi treptele de acumulare bănească, de
rentabilitate ale activităţii desfăşurate de întreprindere.

Analiza financiară se poate efectua fie pe baza bilaţului, fie pe baza contului de profit şi pierdere.
Indiferent de formele sub care se desfăşoară, analiza financiară porneşte de la efectele obţinute
(rezultatele procesului încheiat) şi se îndreaptă către eforturile depuse (elemente, factori).

Prin apelul la analiza financiară, managerii întreprinderii urmăresc o bună gestionare a acesteia
prin asigurarea unui echilibru financiar, a unor nivele optime de rentabilitate, lichiditate,
solvabilitate şi de risc financiar. În continuare voi prezenta cele mai importante metode de
analiză financiară întâlnite în cadrul unei întreprinderi.

2.1. ANALIZA BILANȚULUI

Pentru început am sintetizat bilanţul contabil din cei 3 ani de activitate a întreprinderii luaţi în
discuţie:

Bilanț sintetizat ȋn valori nominale:

11
Totodată, pentru a oferi o imagine cât mai concludentă, continuă, dar şi pentru a putea analiza şi
evoluţia ȋn timp a Rompetrol Rafinare SA, am realizat bilanţul sintetizat şi ȋn valori reale (ţinând
cont de rata inflaţiei). Acest lucru a presupus raportarea valorilor tuturor elementelor bilanţiere
un an de bază, ȋn cazul nostru 2014, rata inflaţiei a fost 1,4%.

12
Activul ȋntreprinderii ȋn termeni nominali creşte de la un an la altul până ȋn 2013 când acesta
atinge valoare maximă, ȋn anul 2014 scade, urmând o creştere ȋn anul 2015. În termini reali,
activul urmează acelaş trend ca ȋn cazul celui ȋn valori nominale.

Pentru a da o imagine cât mai clară a structurii bilanţului, am raportat fiecare element al
activului/pasivului, la total activ/pasiv:

Activul este format în proporţie de peste 60% din imobilizări , dintre care imobilizări corporale şi
cele financiare sunt in proportie de aproximativ 30% fiecare.

În ceea ce priveşte pasivul, datoriile curente ocupă cea mai mare parte.v

2.2. ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE

Poziţia financiară a unei întreprinderi este caracterizată pe baza a 4 indicatori fundamentali:

 ACTIVUL NET CONTABIL (SN);

 FOND DE RULMENT (FR);
 NEVOIA DE FOND DE RULMENT (NFR);
 TREZORERIA NETĂ(TN).

2.2.1 Activul net contabil

13
Situaţia netă reprezintă acea partea din activul total finanţată pe baza capitalurilor proprii şi
totodată prezintă valoarea aportului iniţial al acţionarilor la care se adauga rezervele, primele şi
rezultatul exerciţiului.

ANC = Total Activ – Total Datorii = IMOnete + ACR + Ch.Av. – DAT – DCR –Ven.Av = CPR
+ PRCh

Valoarea averii acţionarilor a ȋnregistrat ȋn anul 2011 valori negative, lucru ce reflectă o gestiune
economică gresită.

Situaţia netă pozitivă si crescătoare ȋnregistrată ȋn anii 2012 si 2013 reflectă o gestiune
economică sănătoasă. Această creştere este consecinţă reinvestirii unei părţi din profitul net.
Creşterea situaţiei nete marchează, de fapt, atingerea obiectivului major al gestiunii financiare, şi
anume, maximizarea valorii întreprinderii, respectiv a valorii capitalurilor proprii.

2.2.2 Fondul de rulment

Fondul de rulment este cel mai sugestiv indicator pentru a reflecta poziţia financiară a companiei
pe termen lung. În cazul bilanţului contabil al ROMPETROL RAFINARE SA, întâlnim atât
nevoi (înregistrate în partea de activ), cât şi resurse (înregistrate în partea de pasiv), atât pe
termen lung cât şi pe termen scurt.

Fondul de rulment este definit că diferenţa dintre pasivele permanente şi activele permanente:

FR = Pasive permanente – Active permanente = CPR + PRCh + DTL – IMOnete = ACRnete

Cu excepţia anului 2011, compania ȋnregistrează un fond de rulment negativ, lucru ce arată că
întreprinderea nu poate să facă faţă fără dificultate riscurilor diverse pe termen scurt.

Atunci când FR este pozitiv, capitalurile permanente finanţează o parte din activele circulante,
după finanţarea integrală a imobilizărilor nete. Această situaţie pune în evidenţă FR ca expresie a
realizării echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea echilibrului
financiar pe termen scurt.

Fondul de rulment poate fi analizat, în continuare, în funcţie de structura capitalurilor

permanente (capitaluri proprii şi datorii cu scadenţă mai mare deun an), analiză care pune în
evidenţă gradul în care echilibrul financiar se asigură prin capitalurile proprii. Indicatorul care
relevă acest grad de autonomie financiară este fondul de rulment propriu, adică excedentul
capitalurilor proprii în raport cu imobilizările nete, determinat conform relaţiei:

14
FRpropriu = Capitaluri proprii - Imobilizări nete

Fondul de rulment imprumutat reflectă măsura îndatorării pe termen lung, pentru finanţarea
nevoilor pe termen scurt. Acesta se calculează după urmatoarea formula:

FRîmprumutat = FR- FRpropriu

În toţi anii analizaţi, Fondul de rulment propriu este negativ, ceea ce arată că imobilizarile nete
au valori superioare capitalurilor proprii, ȋn timp ce Fondul de rulment ȋmprumutat are valori
pozitive ȋn toţi anii analizaţi.

2.2.3 Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment este expresia echilibrului financiar pe termen scurt, arătând măsura în
care nevoile pe termen scurt pot fi acoperite de resursele pe termen scurt (fără a lua în
considerare disponibilităţile şi creditele bancare pe termen scurt).

Structura necesarului de fond de rulment cuprinde, pe de o parte, stocurile (de materii prime,
produse finite, semifabricate) a căror valoare incorporează cheltuielile de fabricaţie şi, pe de altă
parte, creanţele.

NFR = Alocări temporare (în stocuri şi creanţe) – Surse temporare (mai puţin credite
bancare curente) = (Stocuri + Creanţe) – Dat. de exploatare (Dat.fata de salariaţi, stat,
furnizori, acţionari).

Evoluţia NFR ȋn perioada 2010-2015 (cu excepţia anului 2011) a NFR este pozitivă ceea ce
indică faptul ca ȋntreprinderea dispune de resurse temporare excedentare.

2.2.4. Trezoreria netă

În cadrul analizei patrimoniale, diferenţa dintre fondul de rulment financiar şi nevoia de fond de
rulment reprezintă trezoreria netă(TN).

Trezoreria netă = Fond de rulment – Nevoia de fond de rulment

15
Rezultatul pozitiv al trezoreriei nete (FR>NFR) din toti anii analizati vine în urma unei activităţi
financiare sănătoase astfel firma putând să-şi acopere în orice moment nevoia de fond de rulment
din resurse permanente. Acest lucru se datorează unei politice prudente de finanţare a nevoilor
permanente din resurse durabile.

2.3 ANALIZA PERFORMANŢEI FINANCIARE

Pentru compania Rompetrol Rafinare am folosit abordarea anglo-saxonă, deoarece este cel mai
des folosită în practică şi răspunde cel mai bine la determinarea indicatorilor calculaţi ulterior:

 EBITDA ( earnings before interests, taxes, depreciation and amortization) reprezintă

câştigul brut din activitatea de exploatare, fără să fie afectat de amortizări sau
provizioane.

Se poate observa ca doar ȋn anul 2010 şi ȋn anul 2015, societatea ȋnregistrează valori pozitive.

 EBIT (earnings before interest and taxes) reprezintă câştigul din activitatea de
exploatare, cu luarea ȋn calcul a amortizărilor şi provizioanelor, ȋnaintea dobânzilor şi a
impozitului pe profit.

 PN (rezultatul net) reprezintă câştigul final obţinut de ȋntreprindere după acoperirea

tuturor cheltuielilor, inclusiv a impozitului pe profit.

După cum se observă, profitul net atinge un nivel maxim ȋn anul 2011, cu o valoare de
1.765.676.500 RON.

2.3.1. Capacitatea de autofinanţare

Pentru a face faţă nevoilor sale de finanţare, o ȋntreprindere trebuie să-şi utilizeze propriile
resurse sau să procure resurse din exterior. Dacă ne referim strict la sursele interne, putem vorbi
de un potenţial de dezvoltare a activităţii de exploatare, iar indicatorul ce masoară acest potenţial
este capacitatea de autofinanţare (CAF).

16
CAF-ul poate fi considerat un sold, unul cu o bogată valoare informaţională, deoarece masoară
capacitatea ȋntreprinderii de a-şi finanţa creşterea economică.vi

Mărimea autofinanţării degajată de o întreprindere joacă un puternic rol de semnalizator al

performanţelor întreprinderii. Faptul ca acest indicator are valori pozitive, indică potenţialilor
investitori ai întreprinderii că este capabilă să utilizeze eficient capitalurile încredinţate şi să le
asigure o remunerare atrăgătoare.

2.4. ANALIZA CASH-FLOW-URILOR ÎNTREPRINDERII

Abordare anglo-saxonă împarte cash-flow-ul în variaţia de cash rezultată din operaţiunile de

exploatare, din operaţiuni de investiţii şi operaţiuni finanţare.

CF = CFexp + CFinv + CFfin

Cash-flow-ul de exploatare este poate cel mai important cash-flow el fiind rezultat din
activitatii de exploatare. Acesta se determină prin două metode: direct şi indirect. Metoda directă
face propriu-zis diferenta dintre toate veniturile ȋncasabile şi toate veniturile plătibile.

Între 2012 şi 2014, înregistrează un excedent al încasărilor din exploatare.

Cash-flow-ul de investiţii se determină tocmai din această diferenţa dintre încasările din urmă
cesiunii sau rambursării de active fixe şi plăţile pentru achiziţia lor.

CFinv = Încasări din vânzarea imobilizărilor – Plăti pentru achiziţia de imobilizări +

Dobânzi şi dividende încasate

CFinv = Venituri financiare incasate (aferente imobilizărilor financiare) - ∆ Imobilizări

brute

17
În afară anului 2014, ȋntreprinderea ȋnregistrează un deficit al ȋncasărilor faţă de plaţi, cauzat ȋn
principal de investiţiile realizate de companie.

Cash-flow-ul de finanţare se poate ȋmpărti totodată ȋn cash-flow-uri generate de majorarile de

capital social sau prin contractarea de noi imprumuturi, ȋn timp ce cash outflow-urile provin din
rambursarea de ȋmprumuturi pe termen lung şi mediu. Diferenţa dintre acestea reprezintă modul
de calcul a cash-flow-ului de finanţare.

CFfin = ∆ DAT + ∆CS – Dividende = ∆ DAT + ∆CPR – PN

Cash-flow-ul de finanţare are şi valori negative ȋn 2012-2014 ,deoarece profitul net depăşeşte
valorile variaţiilor capitalurilor proprii şi a datoriilor, astfel investiţiile realizate de companie sunt
autofinanţate, ȋntreprinderea având un surplus de resurse financiare.

În final cash-flow-ul ȋntreprinderii este suma celor trei cash-flow-uri de gestiune, de investitii şi
de finanţare şi este egal cu modificarea trezoreriei nete.

Cash-flow-ul total al ȋntreprinderii prezintă un excendent al ȋncasărilor ȋn anii 2011 şi 2012

datorat ȋn special excedentului din activitatea curentă de gestiune şi un deficit ȋn ultimii 3 ani.

2.4.1. Cash-flow-ul disponibil

Cash-flow-ul disponibil (CFD) reprezintă rezultatul diferenţei dintre încasările şi plăţile generate
de întreaga activitate a întreprinderii de gestiune (exploarare, financiare, excepţionale) şi operaţii
de capital (investiţii, dezinvestiţii, finanţare).

Pentru a determina CFD după origine, trebuie avut în vedere că din acest cash-flow de gestiune
trebuie finanţate şi creşterea economică dar şi activele circulante nete.

CFgest = EBIT – Impozit profit +Amo = PN + DOB + AMO

CFD = CFgest – ΔIMObrute – ΔACRnete

18
În raport cu destinaţiile sale, cash-flow-ul disponibil poate fi împărţit în CFD pentru acţionari şi
CFD pentru creditori.

CFD = CFDact + CFDcr

În anii 2012, 2013 si 2014 are valori pozitive, ceea ce ȋnseamnă ca societatea are disponibilităţi.

2.5. DIAGNOSTICUL RENTABILITĂŢII

2.5.1.ROA (Return on assets)

Reprezintă eficienţa utilizării capitalurilor totale puse la dispoziţia ȋntreprinderii, atât de

proprietari, cât şi de creditori, ţinându-se cont de economiile fiscale. Este un indicator de
cuantificare a eficienţei activelor firmei. În toţi anii analizaţi, acest indicator ȋnregistrează valori
negative.

EBIT (1  t )
ROA 
CPR  DAT

2.5.2. ROE (Return on equity)

Ratele de rentabilitate financiară exprimă eficienţa utilizării capitalurilor puse la dispoziţia

ȋntreprinderii de către proprietarii acesteia. Remunerează proprietarii ȋntreprinderii prin
distribuirea de dividende către aceştia şi prin creşterea rezervelor (a averii proprietarilor).

𝑃𝑁1
𝑅𝑂𝐸 =
𝐶𝑃𝑅0
19
Pentru o investiţie de 100 de lei în activul economic al intreprinderii, actionarii si creditorii au
ȋnregistrat o pierdere de 9.86 lei în 2011, 5.53 lei in 2012, 3.53 lei ȋn 2013, 23.25 lei ȋn 2014, iar
ȋn 2015 pierderea a fost de 2.34 lei, iar la o investiţie de 100 lei ȋn capitalul companiei este
ȋnregistrat un câştig ȋn fiecare an.

2.5.3 Rate de marja, rotatie si structura

Rata marjei nete – exprimă eficienţa globală a ȋntreprinderii, respectiv capacitatea sa de a realiza
profit şi de a rezista concurenţei.

Rata marjei nete= PN/CA

Numarul de rotaţii a ACR, prin cifra de afaceri este:

2.6. DIAGNOSTICUL RISCULUI

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi asuma obligaţiile pe termen lung.

Aceasta se apreciază prin gradul de îndatorare şi levier.

20
 DAT DAT
Gradul de indatorare = Levier =
DAT  CPR CPR

Gradul de ȋndatorare a variat ȋn perioada 2009-2013, ca urmare a creşterii şi scăderii datoriilor pe

termen lung.

Lichiditatea reprezintă capacitatea companiei de a-şi achita obligaţiile pe termen scurt sau cele
care vor deveni scadente ȋn termen scurt. Lichiditatea poate fi apreciată prin calcularea ratelor de
lichiditate (curentă, rapidv sau imediată).

ACR
Lichiditatea curenta = * 100
DCR

ACR  Sto Clienti  Disponib

Lichididatea rapida = *100  *100
DCR DCR vii

Lichiditatea curentă a crescut in 2011, a scazut in intervalul 2012-2014, datorandu-se ȋn principal

creşterii datoriilor pe termen scurt de la un an la altul, ȋn 2015 a ȋnregistrat o noua creştere.

Lichiditatea rapidă a scazut in intevalul 2010-2014, din cauza scaderii activelor circulante
colaborată cu creşterea stocurilor, doar ȋn anul 2015 a ȋnregistrat o creştere.

Lichiditatea imediata a variat ȋn perioada analizată datorită creşteii disponibilităţilor băneşti ale
societăţii.

CAPITOLUL 3. CONCLUZII

21
Societatea Rometrol Rafinare SA își desfășoară activitatea într-un mediu concurențial agresiv,
ceea ce o determină să se raporteze permanent la cererea de piață, să anticipeze mișcările
concurenței, să-și autoevalueze resursele de care dispune. Analiza stării de fapt a Rometrol
Rafinare SA, scoate ȋn evidenţă probleme comune majorității societăților comerciale. În spațiul
socio-economic în care funcționează, Rometrol Rafinare SA trebuie să-și probeze permanent
viabilitatea,capacitatea de concurență și adaptare, performanță economico-financiară. Toate
acestea își gasesc reflectarea în eficiența activitaților care au la bază determinări cantitativ-
calitative ale factorilor producției.

Atât cuantumul cât și modul de utilizare a factorilor de producție trebuie să se încadreze în

anumite niveluri considerate ca fiind obiectiv normale, care reprezintă criterii de comparatie
privind aprecierea comportamentului diferitelor categorii de cheltuieli.

Analiza performanțelor Rometrol Rafinare SA, inclusiv a rentabilitatii acesteia, sunt necesare
pentru o corectă apreciere și evaluare a eventualelor modificări esențiale privind resursele
economice pe care le-ar putea controla în viitor.

Totodata ,analiza financiară urmăreşte să evidențieze modalitățile de realizare ale echilibrului

financiar pe termen mediu şi lung (obiectiv al analizei pe baza bilanţului) şi treptele de
acumulare bănească de rentabilitate ale activității Rometrol Rafinare SA (obiectiv al analizei pe
baza contului de profit si pierdere).

Scopul analizei financiare il constituie ȋntocmirea diagnosticului financiar, în vederea

evidențierii punctelor forte și a punctelor slabe, adică a stării de sănătate sau de slabiciune
financiară a firmei, precum si a potențialului managementului financiar.

Analizând cifra de afaceri în perioada 2010-2015, observăm că aceasta înregistreaza cea mai
mare valoare în anul 2014 , și anume 13,490,672,651, în același timp și veniturile și cheltuielile
ating valoarea lor maximă ȋn anul 2012, respectiv 2014.

Din anul 2010 până în 2014, Rompetrol Rafinare înregistrează pierderi, cu un maxim de
1,074,861,979 acestuia fiind atins în 2014, iar ȋn anul 2015 s-a ȋnregistrat un profit de 84,291,996
RON.

22
Pe baza analizei bilanțului nominal și a celul real, activul ȋntreprinderii ȋn termeni nominali
creşte de la un an la altul până ȋn 2013 când acesta atinge valoare maximă, ȋn anul 2014 scade,
urmând o creştere ȋn anul 2015. În termini reali, activul urmează acelaş trend ca ȋn cazul celui ȋn
valori nominale.

În ceea ce priveşte partea de pasiv, se observă că ȋn anul 2011 capitalurile proprii au o valoare
negativă, lucru ce arată că societatea este caracterizată de un grad mare de îndatorare a acesteia,
înregistrarea unor pierderi contabile mari sau repetate, precum şi imposibilitatea acesteia de a-şi
acoperi datoriile din fonduri proprii.

Activul este format în proporţie de peste 60% din imobilizări , dintre care imobilizări corporale şi
cele financiare sunt in proportie de aproximativ 30% fiecare.

Cu excepţia anului 2011, compania ȋnregistrează un fond de rulment negativ, lucru ce arată că
întreprinderea nu poate să facă faţă fără dificultate riscurilor diverse pe termen scurt.

Daca este negativ inseamna ca un procent din imobilizari sunt finantate din datoriile curente,
adica este semnalata o incapacitate a resurselor permanente pentru finantarea necesarului
permanent. Cauze a unui rezultat negativ pot fi:

• cresterea activului imobilizat net ca urmare a investitiilor;

• scaderea capitalului permanent – ca urmare a rambursarii imprumuturilor sau diminuarea

capitalului propriu.

Atunci când FR este pozitiv, capitalurile permanente finanţează o parte dinactivele circulante,
dupa finanţarea integrală a imobilizărilor nete. Astfel, fondul derulment pozitiv apare ca un fond
de rezervă din care se pot finanţa deficitele care pot săapară între alocările şi resursele de finanţat
pe termen scurt. Această stare de echilibru financiar se realizează pe seama resurselor financiare
proprii dar şi prin existenţadatoriilor pe termen lung.

Evoluţia NFR ȋn perioada 2010-2015 (cu excepţia anului 2011) a NFR este pozitivă ceea ce
indică faptul ca ȋntreprinderea dispune de resurse temporare excedentare.

Trezoreria netă este expresia cea mai concludentă a desfăşurării unei activităţi echilibrate şi
eficiente. Variaţia pozitivă a trezeroriei nete din anul pe toată perioada analizată vine în urma
unei activităţi financiare sănătoase astfel firma putând să-şi acopere în orice moment nevoia de
fond de rulment din resurse permanente.

CAF este pozitivă în toţi cei 6 ani analizaţi, ceea ce înseamnă că firma dispune de un fluxnet de
lichidităţi la sfârşitul exerciţiului financiar. Firma dispune de mijloacele necesare activităţii de

23
menţinere a procesului de producţie şi a celei de expansiune dupărepartizarea profitului conform
destinaţiilor stabilite de acţionari sau de către conducerea întreprinderii.

În ceea ce privește CF exploatare, observăm că între 2012 şi 2014, înregistrează un excedent al

încasărilor din exploatare,ceea ce semnifică faptul că firma îşi poate finanţa singura
producţia,investiţiile şi îşi poate achita dividendele către acţionari.

În afară anului 2014, CF investiţii este negativ, ceea ce ȋnseamnă că ȋntreprinderea ȋnregistrează
un deficit al ȋncasărilor faţă de plaţi, cauzat ȋn principal de investiţiile realizate de companie.

Cash-flow-ul de finanţare are şi valori negative ȋn 2012-2014 ,deoarece profitul net depăşeşte
valorile variaţiilor CPR-ului şi DAT-ului, astfel investiţiile realizate de companie sunt
autofinanţate, ȋntreprinderea având un surplus de resurse financiare.

Cash-flow-ul total al întreprinderii prezintă un excendent al încasărilor în anul 2009, datorat în

special excedentului din activitatea curentă de gestiune, iar în anul 2010 prezintă un deficit.

Cash-flow-ul total al ȋntreprinderii prezintă un excendent al ȋncasărilor ȋn anii 2011 şi 2012

datorat ȋn special excedentului din activitatea curentă de gestiune şi un deficit ȋn ultimii 3 ani.

În anii 2012, 2013 si 2014, Cash-Flow-ul disponibil are valori pozitive, ceea ce ȋnseamnă ca
societatea are disponibilităţi ȋn cei 3 ani.

Rentabilitatea financiara (ROA), care exprimă capacitatea întreprinderii de a realiza profit pe

seama capitalurilor proprii angajate în activitatea sa, ia valori negative ȋn fiecare an, ȋn timp ce
rata de rentabilitate economica (ROE), care exprimă eficiența folosirii activului total, are valori
pozitive.

Pentru o investiţie de 100 de lei în activul economic al intreprinderii, actionarii si creditorii au

ȋnregistrat o pierdere de 9.86 lei în 2011, 5.53 lei in 2012, 3.53 lei ȋn 2013, 23.25 lei ȋn 2014, iar
ȋn 2015 pierderea a fost de 2.34 lei, iar la o investiţie de 100 lei ȋn capitalul companiei este
ȋnregistrat un câştig ȋn fiecare an.

24
În condiții normale de activitate, gradul de îndatoare trebuie să se situeze în jurul procentului de
50%, iar din analiza noastră putem observa că doar ȋn 2012 şi ȋn 2013 procentele acestui
indicator sunt sub pragul stabilit.

Analizând lichiditatea companiei Rompetrol Rafinare SA, au rezultat urmatoarele:

Lichiditatea curentă a crescut in 2011, a scazut ȋn intervalul 2012-2014, datorându-se ȋn principal

creşterii datoriilor pe termen scurt de la un an la altul, ȋn 2015 a ȋnregistrat o noua creştere.

Lichiditatea rapidă a scazut in intevalul 2010-2014, din cauza scaderii activelor circulante
colaborată cu creşterea stocurilor, doar ȋn anul 2015 a ȋnregistrat o creştere.

Lichiditatea imediata a variat ȋn perioada analizată datorită creşteii disponibilităţilor băneşti ale
societăţii.

Un pas important în analiza situației firmei constă în stabilirea calităților,defectelor,

oportunităților de piață și amenințărilor, printr-o analiză SWOT. Acesta este un proces simplu
care poate oferi întelegere profundă a problemelor potențiale și critice care pot afecta o afacere.

În cazul Rompetrol Rafinare, constatăm că întreprinderea are numeroase puncte forte, precum:
locaţia strategică la ţărmul Mării Negre, Petromidia este rafinăria ce produce cea mai mare
cantitate de produse albe din regiunea Mării Negre (84,03%), accesul direct la Canalul Dunare-
Marea Neagră prinPortul Midia şi la portul Constanţa, compania deţine propriile linii de cale
ferată, utilizarea unui nou terminal maritim pentru descărcarea ţiţeiului.

Oportunităţile companiei Rompetrol Rafinare sunt: expansiunea reţelei grupului de distribuţie

retail şi en-gros a carburanţilor, precum şi oportunitatea de integrare a fluxului din rafinărie cu
cele din sectorul petrochimic, dar şi integrarea produselor de nişă ale Rafinăriei Vega.

Principalul punct slab al rafinăriei este reprezentat de costurile energetice mari comparativ cu
cele ale rafinăriilor din regiune, deoarece compania nu dispune de surse energetice proprii.

Riscurile sunt de dependenţă majoră de furnizorii de utilităţi, iar un alt risc este reprezentat de
volatilitatea pieţei petroliere.

25
Bibliografie

 i
Industria petrolieră din Romania in perioada interbelică: Confruntări și opțiuni in cercurile de
specialiști, Gheorghe Calcan, Editura Tehnică, 1997

 ii
http://www.rompetrol-rafinare.ro/

 iii
http://www.bvb.ro/FinancialInstruments/Details/FinancialInstrumentsDetails.aspx?s=RRC

 iv
http://www.rompetrol-
rafinare.ro/sites/default/files/Upload_AGA/7_%20Raportul_anual_al_administratorilor_ptr_exercitiul_fin
anciar_2013_cf.Reg_CNVM_nr_1_2006_situatii_financiare_AUDITATE.pdf

 v
Analiza economico-financiară, autor Cornel Crecană, Editura Economică

 vi
Evaluarea Întreprinderii, autor Vasile Robu, Ion Anghel, Editura ASE 2003

 vii
Analiza Economico-financiară – Concepte şi studii de caz, autor Willi Păvăloaia, Editura Economică

26