Reintrarea

Reintrarea se caracterizează prin prezența unei unde excitatotorii ce se deplasează

în jurul unui obstacol inexcitabil.

Pentru apariția fenomenului de reintrare este necesară existența unei căi duble de
propagare a impulsului, formată dintr-un braț cu conducere lentă și perioadă refractară
scurtă și un braț cu conducere rapidă și perioadă refractară lungă. Cele două căi sunt
unite la ambele capete și separate între ele printr-o zonă inexcitabilă. În condiții
fiziologice, respectiv în prezența ritmului sinusal circuitul de reintrare este nefuncțional,
pentru activarea sa fiind necesar un impuls ectopic, care de cele mai multe ori este
reprezentat de o extrasistolă. Extrasistola va produce depolarizarea regiunii de miocard
cu bloc însă datorită faptului ca brațul cu conducere rapidă se găsește în prerioadă
refractară, unda de depolarizare va intra pe calea comună proximală și ulterior va
circula cu viteză redusă de-a-lungul brațului cu conducere lentă. În momentul în care
impulsul ajunge din nou pe calea comună, respectiv pe calea comună distală acesta va
găsi brațul rapid în perioadă excitabilă și astfel îl va parcurge pe acesta în mod
retrograd până la nivelul căii comune proximale de unde va parcuge din nou brațul lent
ș.a.. Circuitul de reintrare se va opri de la sine în momentul în care caracteristicile de
conducere și refractaritate ale acestuia se modifică.
Aritmiile care au frecvent ca și substrat acest tip de mecansim patogenic sunt
tahicardia ventriculară monomorfă, tahicardia ventriculară polimorfă, tahicardia
prin reintrare atrio-ventriculară (TRAV), tahicardia prin reintrare la nivelul nodului atrio-
ventricular (TRNAV), flutterul atrial și fibrilația atrială.

Cale comună
proixmală
ES- Extrasistolă
Conducere rapidă Conducere lentă Reintrare
continuă PRE- Perioadă
ES Refractară Efectivă
Ritm sinusal (inexcitabilitate absolută)

1- Inițierea mecanismului
PRE de către o extrasistolă
Cale distală
comună 2- Declanșarea reintrării

1 3- Reintrare constituită

Figura 13. Reprezentare schematică a circuitului de reintrare

1
Modificat după https://lifeinthefastlane.com/ecg-library/svt/. Accesat la data de 13.06.2018
 Circuitele de reintrare pot fi de mai multe feluri:
 După lungime pot fi:
1. Macrocircuite de reintrare (lungi)- utilizează căi accesorii ce
conectează atriile si ventriculii din punct de vedere electric
 fasciculul Kent în sindromul Wolf-Parkinson-White, care
conectează miocardul de lucru atrial cu cel ventricular;
 fasciculul James în sindromul Lown-Ganong-Levine, care
conectează musculatura de lucru atrială fie cu nodulul atrio-
ventricular fie cu porțiunea incipientă a fasciculului His;
 fasciculele Maihaim – “ sunt căi de conexiune cu conducere
decremențială între atriul drept sau nodul atrio-ventricular și
ventriculul drept sau regiunea apropiată ramului drept al
fascicului His. Acestea pot fi atriofasciulare, atrioventriculare,
nodofasciculare și nodoventriculare, în funcție de inserțiile lor
proximale și distale”2

2. Microcircuite de reintrare (scurte)- localizate fie în musculatura de

lucru atrială, fie în cea ventriculară, fie la nivelul nodulului atrio-
ventricular.

2
Tradus după Demosthenes G KATRITSIS, “Mahaim Accessory Pathways”, Arrhythm Electrophysiol Rev. 2017 Apr;
6(1): 29–32.