Capitolul I

Familia - concepte, tipologii, teorii

Întreaga dezvoltare a umanităţii este legată de constituirea şi evoluţia formelor de

colectivitate umană, dintre care familia reprezintă una din verigile sociale cele mai importante şi
mai vechi în asigurarea continuităţii şi afirmării depline a fiinţei umane.
Deşi relativ independentă în raport cu societatea în interiorul căreia se formează, familia
este determinată şi condiţionată, în evoluţia sa, de modul de organizare a societăţii pe care o
reflectă.

I.1. Teorii despre familie

Familia reprezintă grupul social al cărui membri sunt legaţi prin raporturi de vârstă,
căsătorie sau adopţie şi care trăiesc împreună, cooperează sub raport economic şi au grijă de
copii1.
Familia este instituţia socială bazată pe sexualitate şi pe tendinţele materne şi paterne,
a cărei formă variază de la o cultură la alta2.

I.1.1 Teoria interacţionistă

Adepţii teoriei interacţioniste Burgess3, W. J. Goode consideră că familia cunoaşte în
această perioadă o dublă modificare: pe de o parte o „privatizare", cu o atenţie crescută pentru
calitatea relaţiilor din sânul familiei, iar pe de altă parte o „socializare" ca rezultat al unei
intervenţii mult mai mari a statului în structurile scolii.

1
Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 1993
2
Sillamy, N., Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996
3
Burgees, E.W., The family from Instituîion toCompanionship, New York, American Book Company, 1993, apud.
Voinea, M., Familia contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p., 42

1
 Societatea modernă renunţă la funcţiile istorice ale familiei pentru a lăsa loc doar
asocierilor bazate pe intimitate şi interrelaţionare. In accepţiunea abordării interacţioniste
familiile nu reprezintă un grup de persoane care trăiesc în comun pentru asigurarea în bune
condiţii a menajului, ci o entitate de persoane într-o interacţiune permanentă care conduce la
construirea identităţii personale a fiecăruia şi la obţinerea stării de fericire individuală.
Egalitatea care se stabileşte între soţi nu presupune identificare între roluri sau schimburi între
atribuţiile pe care la are fiecare rol, ci presupune interdependenţă creând relaţii de egalitate prin
intermediul diferenţelor specifice între roluri.
Imaginea femeii ca personaj central al familiei se datorează pe de o parte evoluţiei
familiei, de la familia patriarhală la familia de tip acompaniament, iar pe de altă parte atribuirii
rolului de expert incontestabil în materie de afectivitate femeii, rol care determină principala
funcţie a acestui tip de familie.
Familia instituţională se defineşte din punctul de vedere al lui Burgess în următorul
sens: sub acelaşi acoperiş trăiesc mai multe generaţii, bunicii care rămân alături de copiii lor,
bărbaţii căsătoriţi sau fetele celibatare. Femeile căsătorite părăsesc casa părintească în
momentul mariajului pentru a-şi urma soţul în casa părinţilor acestuia.4
Prin opoziţie familia modernă este de talie redusă, fiind formată din părinţi şi câţiva
copii. Forţa unificatoare a acestui tip de familie constă în relaţiile interpersonale şi în
interacţiunile familiale.
Curentul interacţionist a pus un accent important pe procesul de constituire a identităţii
soţului, soţiei, tatălui, mamei, copilului, şi a analizat cum contribuie identitatea mamei sau a
tatălui la formarea ansamblului de reprezentări pe care individul şi le face despre sine însuşi.
În acest sens interacţionismul simbolistic a arătat utilitatea sa pentru a înţelege
rupturile, separările, lipsa de investiţii într-un rol, toate acestea putând apărea la nivelul oricărei
familii.
I.1.2 Teoria funcţionatistă
Teza funcţionalistâ este simplă: nu există în societate organ fără funcţii, elemente fără
rol, configuraţii structurale fără utilitate. Unul dintre analiştii funcţionali a fost şi T.

4
Idem 3

2
 Parsons5. Acesta consideră familia sistemul de transmitere intergeneraţională a
sistemului de valori şi, abia mai apoi, un sistem relaţional între soţi, aşa cum susţine
interacţionismul.
Prin intermediul acestei funcţii exercitate de familie se urmăreşte pregătirea tinerilor
pentru obţinerea autonomiei şi pentru asumarea responsabilităţii, punându-se accent pe modul de
manifestare al ataşamentului afectiv pe care îl acordă copiilor.
Dragostea părinţilor este o condiţie necesară şi primordială, ea condiţionând reuşita
copilului în şcoală, dar şi integrarea lui în grupul de colegi. Astfel, copilul va dezvolta o
puternică motivaţie de realizare personală, atitudine necesară într-o societate a cărei valoare
esenţială este „activismul instrumentar".
Familia este agentul principal de transmitere a normelor, valorilor şi rolurilor care îi
permit individului să se integreze într-o societate bazată pe dezvoltarea personală a actorilor săi.
Funcţia de formare şi dezvoltare a personalităţii adulte constă în pregătirea individului
pentru căsătorie, relaţiile dintre soţi fiind puternice, iar legăturile cu membri familiei de
prevenienţă slăbind în timp. Această relaţie echilibrată între soţi va constitui garanţia pentru
asigurarea echilibrului copiilor.
După Parsons6, familia contemporană este o familie nucleară, relativ izolată de familia
extinsă, fiind bazată pe un sistem bilateral. Individul este membru a două familii: cea de
provenienţă, unde acesta este născut, şi cea de-a doua rezultată în urma căsătoriei.
Această structurare bipolară a rolurilor în funcţie de sexe joacă un rol determinant
pentru formarea personalităţii copilului, deoarece socializarea presupune procesul de achiziţie a
atitudinilor şi abilităţilor necesare individului pentru a juca un rol social determinant. Pentru
personalitatea copilului, ceea ce vede în familie este mult mai puternic decât toate doctrinele
morale care i se inoculează mai târziu.
I.1.3 Teoria sistemică
Abordarea sistemică analizează structura familiei din punctul de vedere al
psihoterapeuticii, cercetătorii începând să se intereseze de familie ca de o unitate de
disfuncţionalităţi emoţionale.

5
Parsons, T., Family Socializaîion and Interaction Process, London, 1956, apud Voinea, M., Familia
contempoarnă, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p., 47
6
Idem 5

3
 Unii reprezentanţi ai acestei abordări evidenţiază funcţionalitatea familiilor obişnuite
prin prisma vieţii lor cotidiene. După aceşti autori familiile au tendinţa să se grupeze în trei mari
categorii:
 familia democratică - se caracterizează printr-un echilibru dinamic între rigoare şi
flexibilitate, între drepturile individuale şi cele colective. Divergenţele de opinie sunt
exprimate liber, negocierile sunt încurajate.
 familia autoritară - constituie un ansamblu foarte structurat şi ierarhic, condus de norme
şi reguli foarte stricte. Interesele individuale sunt clar subordonate celor de grup şi se acordă
o importanţă primordială valorilor tradiţionale şi loialităţii familiale.
 familia anarhică - la nivelul acesteia nu există decât puţine reguli şi limite. Preferinţele şi
credinţele individuale iau forma nevoilor colective şi a rolurilor familiale. Exprimarea
emoţiilor şi a sentimentelor tind să fie spontane şi pasionale.
Aceste trei profiluri nu există în stare pură, fiecare luând forme mai mult sau mai puţin
adaptate.
I.1.4 Teoria utilitaristă
Această teorie are la baza teza schimbului social, care se bazează pe ideea ca indivizii
intră în relaţie unii cu alţii, în ceea ce priveşte dragostea, prietenia, obligaţiile profesionale, cu
scopul de a obţine satisfacţii simbolice sau materiale. Adepţii acestei teorii sunt: Scanzoni 7,
Beker8.
Utilitarismul recunoaşte importanţa altuia implicat într-o relaţie. Secretul schimbului
uman este de a putea da altei persoane ceea ce este mai gratifiant pentru ea, decât ceea ce este
mai costisitor pentru sine şi invers, este mult mai avantajos de a obţine ceea ce este gratifiant
pentru sine decât ceea ce este mult mai costisitor pentru celălalt.
Relaţiile interpersonale se constituie în funcţie de rolurile sociale. Scanzoni 9 consideră
că rolurile tradiţionale oferă femeilor mai puţine posibilităţi de satisfacţie decât bărbaţilor. Dacă
sursele economice ale soţului sunt importante, el va avea acces la mai mulţi bani şi va putea
dezvolta un cerc de relaţii interumane mult mai mare.

7
Scanzoni, J„ Sexual Bargaining, Power, Politics, New Jersy, Prentice Hali, 1972, apud Voinea, M., Familia
contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005 , p., 52
8
Beker, G.S. Treatise on the Familiy, Cambridge, Harvard University Press, 1981, apud Voinea, M., Familia
contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005,p., 54
9
Idem 7

4
 Femeia, cantonată în rolul ei domestic va putea considera această relaţie ca fiind foarte
importanta pentru ea. Echitatea între roluri va apărea din ce în ce mai disproporţionată.
In contextul actual al schimbării radicale a parametrilor căsătoriei sau coabitării este
dificil de definit normele schimbului după care funcţionează grupul familial.
Afecţiunea în cercul domestic a impus o progresivă devalorizare a rolurilor conjugale şi
schimburile nu se pot măsura după o singură mărime a normelor de divizare a muncii şi de
complementaritate a sexelor.
Fragmentarea schimbului şi repartiţia indiferentă a sarcinilor defineşte modelul
schimbului social fondat pe echivalenţa prestărilor, mai puţin eficace.
Bertrand Lemenncier10 defineşte familia ca o întreprindere sau ca o comunitate de
interese care oferă membrilor săi beneficii de toate felurile care sunt dificil de procurat de pe
piaţă. Aceste beneficii pot fi materiale, ca de exemplu o locuinţă, sau imateriale, ca de exemplu
dragostea şi afecţiunea.

I.2 Funcţiile familiei

Familia îndeplineşte anumite funcţii pentru membrii săi, dar şi pentru societate în
general. Familia este o instituţie universală, întâlnită pretutindeni şi îndeplinind aceleaşi funcţii
principale: transmiterea moştenirii biologice şi culturale, asigurarea protecţiei materiale şi
emoţionale pentru descendenţi, formarea unui climat de dezvoltare a personalităţii tuturor
membrilor ei.
Forţele interne care unesc familia contemporană sunt sentimentele de dragoste şi
ataşament al soţilor, precum şi al părinţilor şi copiilor, respectul reciproc, solidaritatea
membrilor11.
Mai mulţi cercetători, sociologi şi antropologi au caracterizat funcţiile familiei, însă cea
mai completă caracterizare aparţine sociologului Henry H. Stahl 12. Acesta a împărţit funcţiile în
două mari categorii: funcţii interne şi funcţii externe.
Funcţiile interne contribuie la crearea unui regim de viaţă intimă menit să asigure
tuturor membrilor un climat de securitate, protecţie şi afecţiune. Din această categorie fac

10
Lemenncier, B., Le Marche du mariage et la familie, Paris, PUF, 1988
11
Voinea, M., Famila contemporană, Editura Focus, Bucureşti, 2005, p. 21
12
Idem 11

5
 parte: funcţii biologice, funcţii economice, funcţii educative şi funcţii de solidaritate
familială.
Funcţiile externe asigură, în principal, dezvoltarea normală a personalităţii fiecărui
membru al familiei, socializarea şi integrarea corespunzătoare în viaţa socială.

I.2.1 Funcţia biologică

Funcţia biologică este o dimensiune esenţială, asigurând satisfacerea unor nevoi vitale
pentru indivizi, grup şi, prin aceasta, pentru societate şi anume: satisfacerea necesităţilor sexuale,
asigurarea reproducerii, întărirea unităţii, coeziunii, a solidarităţii familiale, crearea premiselor
pentru îndeplinirea celorlalte funcţii, pentru armonia şi stabilitatea societăţii.
Comportamentul procreării sau reproducerii alături de cel nupţial este expresia unui
model cultural complex care se formează într-un timp îndelungat şi care suportă influenţa unor
factori diverşi.
Consecinţă firească şi previzibilă a relaţiei sexuale, procrearea sau funcţia demografică
a familiei are o importanţă excepţională pentru indivizi şi pentru societate, antrenând schimbări
esenţiale în modelul activităţilor familiale, în destinul familiei şi al societăţii.
La nivelul unui cuplu, comportamentul reproductiv poate fi influenţat de: vârsta soţiei,
durata căsătoriei, starea de sănătate a cuplului, utilizarea mijloacelor contraceptive, dorinţa
cuplului de a avea copii, nivelul de instrucţie al partenerilor, angaj area profesională,
comunicarea între parteneri.
La nivelul social, fertilitatea este influenţată nu doar de factori demografici, ci şi de
dezvoltarea economico-socială, de procesele de mobilitate socială, urbanizare, modernizare care,
antrenând schimbări sociale semnificative, au contribuit la o redimensionare a structurii şi
funcţiilor familiei.

I.2.2 Funcţia economică

In mod tradiţional, funcţia economică a cuprins trei dimensiuni importante: componenta
productivă, care vizează producerea în gospodărie a bunurilor şi serviciilor necesare traiului
familiei, componenta privind pregătirea profesională a descendenţilor, transmiterea ocupaţiilor
de la părinţi la copii, latura financiară constând în administrarea unui buget de venituri şi
cheltuieli pentru acoperirea nevoilor familiei şi realizarea unor economii, sursă a dobândirii unor
bunuri şi valori.

6
 De-a lungul istoriei familiei s-au înregistrat substanţiale modificări în funcţia
economică în general şi cu privire la fiecare dimensiune a ei, în mod special.
In mediul rural tradiţional familia reprezenta o unitate de producţie, un atelier de muncă
unde se asigurau cele necesare traiului prin munca tuturor în interiorul grupului. Părinţii erau
interesaţi ca proprii lor copii să Ie moştenească nu doar numele şi bunurile dobândite, ci şi
ocupaţiile, să asigure o continuitate a neamului, o transmitere a pământului, a dragostei pentru el,
cunoştinţele necesare deprinderilor de a-1 munci.
Societatea contemporană, bazată pe diviziunea muncii între membrii săi şi pe
specializarea acestora, antrenează o serie de schimbări în planul vieţii economice, diminuând
componentele sale tradiţionale.
Există o serie de cauze13 care au contribuit la reducerea rolului familiei moderne în
instrucţia copiilor şi anume:
 părinţii lucrează în afara familiei şi sunt mai puţin timp împreună cu copiii lor care sunt
duşi, adesea, de la vârste fragede, în centre de zi şi grădiniţe.
 munca părinţilor în domenii diferite, diversificarea ocupaţiilor şi transformările lor nu mai
determină cu obligativitate transmiterea „meseriei familiale".
 copiii trebuie să înveţe mai multe lucruri decât în trecut şi părinţii lor nu le mai pot
satisface nevoia de instrucţie la aceste exigenţe.

I.2.3 Funcţia educativă

În orice societate familia constituie factorul primordial al formării şi socializării
copilului, reprezentând cadrul fundamental în interiorul căruia sunt satisfăcute nevoile sale
psihologice şi sociale, şi împlinite etapele întregului său ciclu de creştere şi dezvoltare.
În calitatea sa de grup social omogen şi instituţie social-juridică fundamentală, familia
reprezintă cadrul principal în interiorul căruia, prin intermediul procesului de socializare,
indivizii îşi însuşesc primele noţiuni cu privire la datorie, responsabilitate, interdicţie, marcând
dezvoltarea unei structuri generalizate a conştiinţei morale şi juridice.
Familia constituie cadrul de realizare a sociabilităţii, premisa deprinderii normelor
dezirabile, a modelelor de conduită aşteptate. în cadrul familiei, individul stabileşte primele
contacte în înţelegerea noţiunilor de responsabilitate şi raţionalitate, primele confruntări cu
situaţii supuse interdicţiilor, evaluării normelor şi idealurilor grupului social larg.

13
Idem 12

7
 În familie se construiesc modele pentru toate relaţiile de supra sau subordonare, de
complementaritate, de reciprocitate, se descoperă comportamente sociale elementare, orientate
spre apărarea drepturilor proprii şi respectarea drepturilor altora.
Valorile familiale, exercitarea rolurilor şi reţeaua raporturilor interpersonale din cadrul
familiei sunt primele repere colective care permit copilului şi adolescentului înţelegerea
funcţionării universului social. O serie de teorii abordează socializarea ca un proces de
maturizare ce permite o cunoaştere progresivă a normelor şi valorilor, a modurilor de a reacţiona
la ele a copilului.
În acest proces de maturizare progresivă, comportamentele şi atitudinile părinţilor,
complementare cu cele ale altor persoane din mediul imediat, reprezintă experienţe de socializare
decisive pentru evoluţia ulterioară a personalităţii copilului.
Procesul de socializare - desfăşurat pe întreaga durată de viaţă a individului -oferă
acestuia şansa formarii sale sociale, dobândirii echilibrului emoţional, menţinerii integrităţii
personalităţii, integrării sale în viaţa socială.

I.2.4 Funcţia de solidaritate familială

Familia şi sarcinile pe care acestea le îndeplineşte în raport cu membrii ei asigură atât
socializarea şi integrarea acestora în viaţa socială, cât şi funcţionalitatea şi continuitatea
instituţiei, echilibrul social şi normativ dorit.
Manifestarea solidarităţii şi unităţii familiale începe încă din familiile de origine ale
partenerilor, prin modul în care ei au fost pregătiţi, educaţi, orientaţi spre înţelegerea celuilalt,
spre oferirea protecţiei şi afectivităţii. Anticiparea unor roluri viitoare, furnizarea unor informaţii
şi a unor modele de conduită, care vor asigura satisfacerea optimă a acestor exigenţe, sunt sarcini
ale familiei de origine.
Unitatea şi solidaritatea familiei depind de motivaţia căsătoriei, de intensitatea şi
trăinicia sentimentelor dintre parteneri, în asigurarea acestora fiind antrenaţi mai mulţi factori
interni (dragostea reciprocă în alegerea partenerului, sentimentul datoriei faţă de acesta şi de
copii, aspiraţii comune, grija pentru casă şi gospodăria comună), cât şi de factori externi, în a
căror categorie putem include: sancţiunile magice sau religioase referitoare la dificultăţile de
organizare a unei gospodării în afara căsniciei, ca şi cele legate de asigurarea unei locuinţe,
opinia publică.

8
 I.3. Tipuri de familie14
În limbajul comun, termenul de familie este folosit în mod diferenţiat, atât pentru
familia din care provine individul, cât şi pentru propria familie, constituită prin căsătorie. Analiza
sociologică impune însă distincţia între tipurile de familii existente, o primă diferenţiere fiind cea
între familia de origine şi familia de procreare.
Familia de origine desemnează familia în care te naşti şi creşti, fiind formată din
mamă, tată, fraţi, surori, cunoscută sub numele de familie de orientare, familie cosanguină.
Familia de origine este tipul din care face parte individul prin naştere, în acest caz
raporturile parentale şi filiale sunt dominante, familia de origine asigurând protecţia şi
socializarea descendenţilor.
Familia de procreare este stabilită prin propria căsătorie şi include soţul, soţia, fiii şi
fiicele lor. Acest tip de familie este cunoscut ca fiind forma elementară, baza sistemului de
înrudire în orice societate. Pornind de la relaţiile existente în interiorul acestei familii, putem
delimita conceptul de familie extinsă sau lărgită, care vizează unirea mai multor familii nucleare
în linie verticală, cu generaţii succesive adiacente.
Familia conjugală este constituită prin alegerea partenerului şi are ca fundament
căsătoria, înţeleasă ca uniune liber consimţită între două persoane de sex opus, în condiţiile legii
şi cu scopul întemeierii unei familii.
Pentru definirea tipurilor de familie, un alt criteriu poate fi locuinţa, distingând: familia
de rezidenţă (persoanele care locuiesc în aceeaşi casă, au locuinţă comună şi desfăşoară unele
activităţi economico gospodăreşti în comun), şi familiile de interacţiune care semnifică, relaţii de
întrajutorare, schimburi reciproce, vizite cu celelalte rude.
În raport cu modul de exercitare a autorităţii în cadrul familiei, sistemele familiale pot
fi: patriarhale (autoritatea în cadrul familiei este deţinută de bărbatul cel mai în vârstă, în cazul
familiei lărgite, şi de soţ, în cazul familiei nucleare), matriarhale (autoritatea este deţinută de
femeia cea mai în vârstă, sau de soţie), egalitare - întâlnite în societatea modernă, unde puterea şi
autoritatea fiind sensibil egal distribuite între soţ şi soţie.

14
Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

9
 Capitolul II

Schimbări şi tendinţe în structura şi funcţiile familiei

II.l. De la familia tradiţională la cea monoparentală

Familia românească a evoluat, de-a lungul istoriei, ca o matrice psihosocială cu o

stabilitate marcantă, bazată pe principiul sincroniei şi complementarităţii rolurilor masculine şi
feminine.
Aceste schimbări au impus, tot mai accentuat, monoparentalitatea15. De-a lungul
timpului au existat mai multe concepţii privind funcţionalitatea acestui tip de familie,
mentalităţile fiind acelea ce au susţinut diverse păreri contradictorii.
Familia monoparentală16 este structura familială asimetrică, formată dintr-un părinte şi
copilul (copiii) său (săi), fie prin decesul celuilalt părinte, fie prin divorţ, fie prin abandonarea
familiei de către un părinte, fie prin decizia de a nu se căsători a părintelui, fie prin adopţia
realizată de o persoană singură, fie prin naşterea unui copil dintr-o relaţie liberă, în afara
căsătoriei, în special la părinţii adolescenţi.
Astfel, societatea tradiţională bazată pe familia extinsă, dezaproba monoparentalitatea
şi încuraja tendinţele de stigmatizare şi etichetare faţă de cei ce alegeau voit sau nu acest "stil de
viaţă".
Pe de altă parte în societatea modernă, datorită generalizării familiei nucleare, s-a
realizat mai uşor ruptura faţă de comunitate, schimbându-se şi viziunea asupra acestui tip de
familie.
Familia nucleară clasică se destructurează din diferite motive: abandon, separare,
divorţ, deces. Familiile monoparentale redimensionează unele din funcţiile familiei, antrenând un
sistem specific de acţiune şi comunicare bazat pe anumite priorităţi, practici, norme şi valori.

15
Mitrofan, I., Ciupercă, C, Psihologia vieţii de cuplu, Editura Spu, Bucureşti, 2002
16
Idem 4

10
 Aceste modificări intervenite în structura familiei s-au produs datorită cerinţelor
reproducerii sociale, care obişnuiau să promoveze un tip restrâns de familie, precum şi o legătură
puternică între generaţii. Dezbaterile sociologice au văzut în modernizare opusul tradiţiei,
diferenţiind valorile individuale de cele colective sau libertatea de cutumă şi de constrângere.
Familiile monoparentale prezintă în esenţă anumite particularităţi17 faţă de tipul clasic
de familie, cu referire în special la perturbările de rol, la structurarea, diminuarea sau potenţarea
unor funcţii.
în seria acestor particularităţi includem dificultăţile de ordin material (insuficienţa
veniturilor, capacitatea scăzută de acoperire a unor tipuri de nevoi, orientarea unidirecţională a
consumului), de ordin biologic (rezolvarea problemelor sexuale în afara familiei, restrângerea
descendenţilor) şi de ordin afectiv-emoţional (lipsa partenerului, a dragostei conjugale).
Unele dintre acestea por fi suplinite prin sentimente de dragoste excesivă faţă de
descendenţi, fără ca aceasta să asigure împlinirea personalităţii adulte. De regulă părintele singur
face eforturi de a suplini absenţa celuilalt, asumându-şi rolurile acestuia.
Deşi în ambele tipuri de familii monoparentale (materne şi paterne) atenţia este centrată
pe copii, se constată diferenţe privind asumarea rolurilor parentale, suplinirea partenerului
absent, atitudinea faţă de actualul statut, apelul la rude pentru ajutorul material şi moral, protecţia
propriului viitor.
În cazul mamelor singure care-şi asumă rolurile partenerului absent se ajunge la
restrângerea sferei comportamentelor specifice pentru fiecare rol şi la exagerarea unor tipuri de
conduită ce intră în sfera de acţiune a rolului matern.
În unele cazuri părintele singur este tentat sa atribuie copilului rolul părintelui absent.
Evident acest copil este sacrificat, fapt conştientizat de familie şi de comunitate. Referitor la
percepţia viitorului se constată o doză de optimism la bărbaţi, femeile singure fiind mai sceptice
în privinţa recăsătoriei.
Trecutul familiei influenţează prezentul ei, atât în ceea ce priveşte aspectele legate de
continuitate, cât şi pe cele referitoare la modificări şi întreruperi ale tradiţiei. La ora actuală se
vorbeşte mult despre sfârşitul familiei, despre o perioadă anterioară în care a fost inventată
copilăria sau despre apariţia "familiei afective"18.

17
Voinea, M., Restructurarea familiei: modele alternative de viaţă, în Sociologie românească, Nr.5, Bucureşti, 1994
18
Goody, J., Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Ed. Polirom, Iaşi, 2003

11
 Esenţa teoriei de faţă este că familia nu cunoaşte sfârşit; pentru marea majoritate a
umanităţii, un tip oarecare de uniune sexuală sau de îngrijire a copilului este obligatoriu.

12
 Familiile fără urmaşi sunt mai numeroase decât în trecut, dar constituie o minoritate
atât în Europa şi în alte continente.
Formele alternative de familie nu mai sunt condamnate, ca în trecut, ci sunt acceptate
de majoritatea indivizilor ca moduri de comportament normal. Există şi o serie de consecinţe. In
primul rând, mai mulţi copii sunt crescuţi de femei singure, de vreme ce în 90% din cazuri copiii
le sunt încredinţaţi mamelor.
Rezultatul este marginalizarea taţilor şi imposibilitatea acestora de a servi ca model
copiilor. Cel mai adesea ei reprezintă idolul căzut, zeul care a greşit. Asemenea evenimente
reprezintă pentru majoritatea copiilor o problemă care continuă să îi afecteze şi după adolescenţă.
Nu trebuie ignorat faptul că încă e foarte greu de abordat problematica familiei şi mai
ales a disoluţiei acesteia, datorită integrării acesteia în viaţa economică, juridică şi politică a
societăţii.
In acest context este uşor de înţeles pentru ce familia a păstrat un oarecare caracter
sacru, care interzicea orice cercetare critică. Cu toate acestea familia este o realitate vie, care,
fără a-şi pierde sensul fundamental sacru, este supusă cu violenţă dezordinii cotidiene a
profanului, traversând o criză fără precedent.
Ritmul trepidant, stresul de suprasolicitare, nevoia de adaptare la nou, mirajul
modelelor extravagante, alienarea spirituală, problemele existenţiale au modificat fundamentul
solid al familiei, conferindu-i noi roluri şi destinaţii.
Valorile trecutului se prăbuşesc continuu şi ireversibil şi odată cu acestea se diminuează
importanţa şi ataşamentul faţă de intituţia familiei, se redimensionează structura şi funcţiile
fundamentale ale ei.
Se poate observa că orice domeniu al realităţii sociale este afectat, iar ceea ce se
întâmplă cu familia reprezintă o reflectare a crizei prin care trece societatea, o imagine a
mutaţiilor semnificative ce au răscolit contemporaneitatea, în trecerea de la tradiţional la modern.
Prezentul ne oferă valori diferite, iar diversitatea se impune cu tot mai multă putere în
faţa uniformităţii. Tocmai de aceea suntem martorii unei oferte spectaculoase şi atrăgătoare în
materie de relaţii interpersonale. Din această perspectivă familia s-a adaptat cu uşurinţă la
schimbări, cu toate că unii specialişti o considerau indestructibilă, baza unei stabilităţi într-o
lume guvernată de haos.
Indiferent de opţiunile noastre pentru o formă de convieţuire sau alta, investigarea
familiei conduce la o concluzie clară, şi anume că familia străbate o etapă critică.

13
 Această concluzie concordă cu ceea ce prevedea Sorokin încă din 1940: „Familia ca
uniune sacră a soţului şi soţiei, a părinţilor şi copiilor, va continua să crească până ce va dispărea
orice diferenţă între căsătoriile sancţonate social şi relaţiile ilicite între parteneri. Copiii se vor
separa mai devreme de părinţi. Familia va deveni o simplă coabitare accidentală a femeii şi
bărbatului, căminul devenind un adăpost al relaţiilor sexuale."
Câteva fenomene şi procese sociale care determină modificări la nivelul structurilor şi
funcţiilor familiei:19
 angajarea masivă a femeilor în activităţi extrafamiliale care influenţează nivelul fertilităţii,
funcţiile economice şi de socializare ale familiei, rata divorţialităţii şi diminuează
autoritatea masculină
 puternicul proces de mobilitate teritorială sub forma unei migraţii definitive sau
temporare, care contribuie la spargerea modelelor tradiţionale de viaţă socială
 precesele de urbanizare şi modernizare care au contribuit Ia interferarea modelelor familiei
urbane şi rurale tradiţionale şi au generat apariţia unor noi tipuri de asociere între sexe,
uniuni consensuale hetero şi homosexuale, căsătorii de probă
 creşterea gradului de şcolarizare a populaţiei, ridicarea nivelului de instrucţie al femeilor
care au antrenat o serie de modificări în vârsta la căsătorie, în distribuţia rolurilor şi
autorităţii, în distribuţia rolurilor şi autorităţii, în atitudinea faţă de căsătorie, maternitate,
planning familial.
Restructurarea familiei cuprinde: cupluri fără descendenţi, familii monoparentale,
persoane celibatare, concubinaj, persoane divorţate. In esenţă restructurarea familiei vizează o
restrângere a dimensiunilor şi funcţiilor ei.

II.2. Profilul psihosocial al părinţilor singuri20

II.2.1. Profilul psihosocial al mamelor „părinţi-singuri"

Experienţa de a fi părinte singur nu este devastatoare pentru un adult sau pentru copil,
dar nu este în permanenţă confortabilă. Ea rămâne o experienţă particulară de tip familial, ce
duce la schimbări în raporturile dintre părinţi şi copii.

19
Mitrofan, I., Ciupercă, C, Psihologia vieţii de cuplu, Ed. Spu, Bucureşti, 2002
20
Idem 19

14
 Deşi sunt cu mult mai semnificative, schimbările pot depinde de timpul pe care îl
consacră mama sau tatăl familiei, de modul în care efectele separării au marcat adulţii, ca şi
copiii, de modul în care ambii adulţi şi copiii dezvoltă strategii de a face faţă problemelor, noi
stiluri de viaţă. Pentru mulţi indivizi, aceste adaptări pot fi relativ temporare, câtă vreme
majoritatea părinţilor singuri reuşesc să se recăsătorească.
Profilul psihosocial al mamelor „părinţi-singuri" include următoarele caracteristici:
 majoritatea familiilor monoparentale conduse de femei sunt formate din mamă şi copilul ei
 în aceste familii, mama asigură mai curând custodia fetelor decât a băieţilor
 vârsta mamelor din aceste familii era tânără până în 1980; vasta medie a acestor mame,
după 1980 era de 37,2 ani, iar în 1990 ea a scăzut la 34,6 ani. Această scădere este atribuită
creşterii numărului de femei tinere care dau naştere unor copii ilegitimi, ca şi creşterii ratei
divorţului la tinerele femei care s-au căsătorit timpuriu
 numărul mamelor divorţate, care îşi susţin familia, a crescut cu 300% între 1980 şi 1990,
iar 46% dintre familiile monoparentale, de tip matern, provin din divorţul femeii
 mamele singure, ca părinte, se pot aştepta la experienţa dificultăţilor financiare. Ele pot
afecta indivizii pe termen lung. Copilul devine un suport economic pentru multe dintre
familiile monoparentale conduse de mame
 ca părinte singur, mamele îşi extind rolul cu sarcini auxiliare, nespecifice rol-sexului.
Această „acoperire " de roluri simultane parentale necesită timp, energie şi angajează
„cereri" conflictogene din punct de vedere psihologic. Femeile cu pregătire superioară şi
posibilităţi financiare au, în general, mai puţine probleme ca mame-singure, decât cele cu
nivel scăzut de pregătire
 dilatarea rolului parental la mamele singure are drept efect accentuarea mai multor
patternuri autoritare în îngrijirea copiilor. O altă schimbare în familie constă în atribuirea
unor responsabilităţi sporite primului născut, faţă de fraţii mai mici. Experienţa stresantă a
mamei-singure este generată de faptul că ea trebuie să participe la cea mai mare parte a
activităţilor familiale (sarcini domestice, îngrijirea copiilor, timp personal de
autoîngrijire)
 mamele-singure manifestă câteva schimbări în relaţia cu copilul. în multe cazuri, mama îşi
împarte rolul parental cu primul născut. Adesea acest copil este artificial şi strălucitor.
Datorită acestor caracteristici, mama se aşteaptă de la copil să fie mult mai

15
 matur decât este actualmente. Mama obişnuieşte să-i facă, astfel, confidenţe, să-i
mărturisească sentimentele. Treptat şi subtil mama îi atribuie copilului rolul de partener, de
suport emoţional, substitutiv al părintelui absent.
în concluzie, multe dintre familiile monoparentale sunt conduse de mamă care a
divorţat şi care are o vârstă încă tânără. Ele exercită un rol extins parental, incluzând simultan
componente concurenţial în conducerea familiei.

II.2.2 Profilul psihosocial al taţilor „părinţi-singuri"

Familia monoparentală, condusă de tată, constituie o minoritate în cadrul acestui tip de
familie. în ultimii 20 de ani ea a devenit totuşi mult mai frecventă.
În general, bărbaţii taţi-singuri dispun de o educaţie mai completă decât femeile în
această situaţie. Vârsta medie a acestor bărbaţi variază, însă în medie ei au între 35-50 de ani, ea
fiind în scădere în ultimii ani. Caracteristici:21
 în structura lor intră mai degrabă băieţii decât fetele, ei preferând adesea să locuiască
împreună cu tatăl custodia!. Unele cercetări atribuie explicaţia faptului că atitudinea socială
tinde să promoveze ideea că băieţii pot prezenta dificultăţi de disciplinare mai mari decât
fetele, ceea ce Ie favorizează mamelor acordul de încredinţare a custodiei băieţilor, mai
curând tatălui. De asemenea sunt încriminaţi şi factorii cum ar fî necesitatea preluării de
către băiat a comportamentului de sex-rol de la tată şi dificultăţile acestuia de a-1 transmite
la fete.
 motivaţiile care îi determină pe bărbaţi să dorească sau să accepte postura de părinte singur
sunt diferite. Pe de o parte se situează acei bărbaţi care susţin dreptul lor de a-şi exercita
parentalitatea, întrucât se simt capabili şi motivaţi afectiv pentru aceasta. Pe de altă parte,
cei care sunt obligaţi să consimtă la exercitarea custodiei, ca urmare a poziţiei tribunalului
sau mamei, care se dovedeşte incapabilă să-şi îngrijească copiii, atât fizic, cât şi emoţional.
 taţii dispun de o mare libertate financiară decât mamele singure, ca urmare a nivelului, în
general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei securităţi economice
sporite şi o mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare

21
Idem 20

16
  dilatarea rolului parental la taţii singuri este o experienţă diferită de cea a mamelor singure.
în general ei nu sunt implicaţi în sarcinile domestice cu mult mai mult decât în asumarea
rolului lor de bază. Majoritatea sarcinilor casnice sunt îndeplinite de către copii, sau chiar
cu ajutor social din afară. In locul copilului mai mare, tatăl este ajutat de copilul mai
performant în anumite sarcini. Cei care au fiice primesc mai mult ajutor în îngrijirea
căminului, decât cei care au fii, ca urmare a diferenţelor în practicile şi expectaţiile sociale.
 majoritatea taţilor se plâng de desincronizări între îngrijirea copilului, treburile casnice şi
responsabilităţile muncii cotidiene.
 taţii singuri pot fi performanţi, în mod efectiv, în rolul parental. Multe cercetări confirmă
abilitatea bărbatului de a-şi conduce activităţile parentale, cu competenţă, câtă vreme este
sănătos şi benefic pentru copii.
 părinţii taţi apelează şi la alte surse de ajutorare şi asistenţă în formarea lor pentru noul rol:
bunicii copilului, alte rude, asistenţi sociali, profesori şi lideri religioşi.
 în stilul de viaţă al taţilor singuri se produc unele modificări. Ei preferă să-şi facă noi
cunoştinţe, dar evită activităţile sociale care implică prezenţa unor cupluri căsătorite, iar
activităţile în care ar putea întâlni în special alţi divorţaţi sau văduvi, sunt puţine.
 diferenţele cele mai pregnante între părinţi singuri taţi şi mame se referă la aprecierea
taţilor asupra stilului lor de viaţă. Majoritatea taţilor se simt satisfăcuţi şi fericiţi de noul lor
statut de părinţi singuri. Cei mai mulţi afirmă că au o relaţie bună cu copiii şi se consideră
bine adaptaţi. Acesta este cazul particular al bărbaţilor divorţaţi. Bărbaţii văduvi au însă
mult mai multe dificultăţi de adaptare în perioada de tranziţie la noul statut, datorită lipsei
lor de pregătire pentru această experienţă.
Deşi bărbaţii şi femeile acţionează similar, dar şi diferit în situaţia parentalităţii
singulare, disoluţia căsătoriei prin divorţ are anumite efecte generale asupra adulţilor. In general,
se apreciază că experienţa monoparentalităţii la taţi este mai puţin destructivă pentru stilul de
viaţă, decât în cazul mamelor.

17
 II.3. Schimbări ce intervin la nivelul funcţiilor familiei

Familia nu s-a transformat în sensul ca au apărut noi structuri sau funcţii, ci în sensul că
s-au schimbat ponderea diferitelor tipuri structurale, importanţa şi conţinutul funcţiilor.
Modificări de substanţă s-au produs pe tot parcursul istoriei, dar mutaţia fundamentală
este socotită, în cazul familiei, cea de la tradiţional la modern.
In sitemul tradiţional al familiilor extinse legăturile de sânge şi rudenie sunt sursa
principală a drepturilor şi obligaţiilor, dar şi obiectul privilegiat al afecţiunii. Ceea ce s-a
întâmplat cu familia modernă nu este atât ruptura ei din reţeaua parentală, cât mutarea focalizării
de pe această reţea de membrii din interiorul familiei nucleare.
Respectiva schimbare de focalizare este însoţită şi determinată de transformări şi în alte
dimensiuni ale grupului domestic familial, al locului şi rolul lui în structura socială de ansamblu.
Prin trecerea de la familia extinsă la cea nucleara sau la alte forme atipice ale ei s-au
redimensionat componentele funcţiei economice, atât în ceea ce priveşte producerea de bunuri
cât şi în administrarea bugetului de venituri şi cheltuieli. Astfel, familia nu mai este o unitate
productivă autosuficientă, membrii ei fiind dependenţi de veniturile câştigate în afara
gospodăriei.
S-a modificat şi componenta privind pregătirea profesională a descendenţilor.
Transmiterea ocupaţiilor de la părinţi la copii se întâlneşte din ce în ce mai rar şi aceasta datorită
deplasării locului de munca a individului din interiorul familiei în exterior, în diverse instituţii şi
servicii sociale.
Putem aprecia că familia monoparentală prezintă o serie de particularităţi faţă de tipul
clasic de familie, mai ales în ceea ce priveşte redimensionarea funcţiilor. Părintele rămas singur
nu mai poate realiza la un nivel optim funcţiile pe care societatea la atribuie instituţiei familiale.
Funcţia economică este, poate, elementul cel mai vizibil ce influenţează viaţa familiilor
monoparentale. Astfel familia contemporană este caracterizată printr-un buget dezechilibrat,
datorat surselor sporadice de venit şi cheltuielilor exagerate într-o anumită direcţie.
O situaţie aparte o implică funcţia de socializare. Desigur, lipsa unui părinte are
repercusiuni negative, plecând de la lipsa afectivităţii şi ajungând la realizarea unei socializări
fireşti, şi integrarea viitorilor adolescenţi în societate.

18
 Nu trebuie să ignorăm faptul că şi familiile complete se implică din ce în ce mai puţin
în acest proces. Şi aceasta deoarece sistemul şcolar înlocuieşte, în mare măsură, procesul
instructiv educativ al familiei.
In acest context putem aminti faptul că părinţii nu mai pot asigura transmiterea de
cunoştinţe specializate copiilor lor, nu le mai pot satisface nevoia de instrucţie la standardul
exigenţelor actuale.
Diminuarea funcţiei de solidaritate familială se datorează, în special, mobilităţii sociale,
mobilitate ce face ca locul de muncă să difere de cel rezidenţial. Acest lucru influenţează negativ
solidaritatea familială, măcinată de separarea fizică şi afectivă existentă între membrii familiei.

19
 Capitolul III

Familia monoparentală

III.l Delimitări conceptuale

Definită în Dicţionarul de Sociologie ca „menaj parafamilial format dintr-un singur

părinte şi copiii săi"22 , familia monoparentală are meritul de a defini familia prin relaţia
parentală care este secundară în definiţiile clasice ale familiei, unde decurge din relaţia
conjugală.
Conceptul surprinde una din direcţiile esenţiale ale transformărilor înregistrate în
ultimele trei decenii în domeniul familiei: „posibilitatea ca cele două tipuri de raporturi familiale,
conjugal şi parental, să apară şi să funcţioneze separat unul de celălalt."23
Din punct de vedere sociologic, familia monoparentală poate fi definită ca un grup
social constituit pe baza relaţiilor de rudenie, între unul dintre părinţi (cel singur) şi copilul sau
copiii săi, grup caracterizat prin stări afective, aspiraţii şi valori comune, într-o astfel de
abordare, familia monoparentală este un grup primar, iar membrii săi întreţin relaţii directe,
informale.24
Din perspectivă juridică, familia monoparentală apare ca un „grup de persoane între
care s-au stabilit drepturi şi obligaţii, reglementate prin norme legale".25 Faţă de accepţiunea
juridică a familiei nucleare, clasice, familia monoparentală tinde să constituie o abatere, în sensul
producerii efectelor juridice nu în urma încheierii unor contracte, cum ar fi cazul în căsătoria
legală, ci „preponderent ca urmare a unor relaţii de descendenţă sau adopţie"26.
Familia monoparentală poate rezulta ca urmare a unor experienţe diferite cum ar fi:
divorţ, decesul unuia dintre parteneri, naşterea precoce a unui copil fără a se căsători cu tatăl
copilului (fertilitate precoce, mame adolescente), decizia de a avea un copil în afara căsătoriei.
22
Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de Sociologie, Ed. Babei, Bucureşti, 1998
23
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, vol.I, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p.138
24
Voinea, M., Familia contemporană - o mică enciclopedie, Ed. Universităţii, Bucureşti, 2005
25
Codul familiei, Art. 97
26
Codul familiei, Art. 47

20
 III.2 Tipologia familiei monoparentale

Realizarea unei tipologii a familiilor monoparentale este dificilă din cauza multiplelor
aspecte ce trebuie luate în considerare.
R. Hill27 reconstruieşte tipologia familiilor monoparentale, având ca punct de plecare
faptul că părintele singur poate sau nu să se recăsătorească. Astfel, el distinge opt tipuri de familii
monoparentale, patru cu statut permanent şi patru cu statut temporar, fiecare tip având
caracteristici specifice, precum şi implicaţii şi efecte diferite, mai ales în ceea ce priveşte
creşterea şi influenţarea psiho-comportamentală a copiilor.
În cadrul familiilor monoparentale cu statut temporar sunt incluse următoarele tipuri:
 soţul divorţat şi recăsătorit
 soţul văduv şi recăsătorit
 soţii separaţi de război şi apoi reuniţi
 căsătoria post sarcină
În cadrul familiilor monoparentale cu statut permanent se deosebesc următoarele tipuri;
 soţul divorţat şi necăsătorit
 soţul văduv dar necăsătorit
 separarea permanentă
 un părinte necăsătorit cu un copil nelegitim

27
Hill, R., Contemporany deveîopments infamiliy theory, New York, Harper, 1966, apud Voinea, M., Familia
contemporană, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

21
 III.3 Monoparentalitatea - de la stigmatizare la opţiune individuală

III.3.1 Evoluţia percepţiei sociale asupra monoparentalităţii28

Societatea tradiţională, prin mecanismele ei, dezaproba monoparentalitatea şi încuraja

stigmatizarea celor ce alegeau, voit sau nu, acest stil de viaţă.
In societatea modernă, datorită apariţiei şi generalizării familiei nucleare, ruptura de
comunitate a permis schimbarea viziunii şi percepţiei faţă de acest tip de menaj. Familia clasică
nu mai este atât de importantă pentru dezvoltarea personalităţii optime a copilului, în anumite
condiţii, bineînţeles. Pentru copil este mai indicată o familie monoparentală decât una în care
exista certuri şi probleme.
Dacă în trecut familiile cu căsătorii nereuşite trebuiau să rămână împreună de dragul
copiilor, în prezent se apreciază că este mai bine pentru copii dacă părinţii se despart, în loc să-i
supună unui permanent conflict în familie.
In ceea ce priveşte repercursiunile asupra adulţilor, se consideră că, pentru bărbaţi, cele
mai mari sunt costurile psihologice, având în vedere faptul că rolul matern este imposibil de
substituit, în timp ce pentru femei prevalează costurile materiale.
S-au evidenţiat o serie de consecinţe negative şi pentru copii. Astfel, băieţii din familiile
monoparentale prezintă o rată mai mare a comportamentelor deviante. La nivelul familiei
monoparentale, funcţiile nu mai pot fi realizate în mod optim, apărând o serie de dificultăţi şi
deficienţe.
Funcţia sexuală şi cea reproductivă sunt minimalizate deoarece separarea soţilor şi
dificultatea părintelui rămas cu copiii în a-şi găsi un partener care să-i accepte situaţia împiedică
realizarea respectivelor funcţii.
Elementul cel mai vizibil care influenţează viaţa familiilor monoparentale este costul
ridicat al vieţii, implicând eforturi deosebite din partea părintelui singur. O situaţie deosebită la
familia monoparentală o prezintă funcţia de socializare. Lipsa unui părinte poate determina lipsa
afectivităţii de care are nevoie copilul, acesta nerealizând actul unei socializări fireşti şi
integrarea în societate.
Totuşi, în zilele actuale sistemul şcolar înlocuieşte, în mare măsură, procesul instructiv -
educativ al familiei. Mai mult, chiar în familiile complete părinţii nu mai dispun de timpul

28
Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

22
necesar realizării procesului instructiv - educativ, iar o parte dintre ei nu au conştiinţa necesităţii
acţiunilor educative.
În concluzie, nu se poate afirma cu certitudine că familia monoparentală nu este
indicată pentru evoluţia ulterioară a copilului, din moment ce şi familia clasică se confruntă cu
probleme similare.
Ceea ce se desprinde tot mai clar, dincolo de varietatea şi complexitatea cazurilor de
monoparentalitate, este că urmând percepţia monoparentalităţii, ca experienţă traumatizantă sau
ca o continuitate logică"29, există două modalităţi de a trăi şi de a se raporta la monoparentalitate:
ca marginalitate sau ca model familial alternativ, liber ales, cu specificarea că a doua variantă
începe să se impună tot mai mult, în defavoarea celei dintâi.
Este important a sublinia caracterul alternativ al acestui tip de familie, care nu
constituie un tip deviant sau anormal. Monoparentalitatea devine normală în sens sociologic, în
condiţiile în care înregistrează o creştere a frecvenţei şi devine o conduită comună în societăţile
actuale.
III.3.2 Dimensiunea statistică a monoparentalităţii
Creşterea ratei divorţialităţii şi schimbările valorice de mentalitate din ultimele decenii
au făcut ca acest tip de familie să cunoască o răspândire deosebită. în societăţile occidentale
contemporane, problematica familiei cu un singur părinte este din ce în ce mai amplu luată în
consideraţie. In unele ţări, cum ar fi Norvegia, ponderea familiilor monoparentale tinde spre
20%, iar în Marea Britanie aproximativ una din 5 familii cu copii este monoparentală.30
România prezintă un tablou aparte, cu o rată destul de ridicată a căsătoriilor, în
comparaţie cu alte ţări, cu divorţialitate scăzută. Un fenomen mai frecvent care conduce la
formarea familiilor monoparentale poate fi separarea, fapt mai greu surprins în studiile
sociologice, precum şi numărul foarte mare de copii născuţi în afara căsătoriei ar putea explica
existenţa acestui tip de familie. Studiile estimează o pondere de 10-12% a acestora din totalul
gospodăriilor.

29
Gherghel, A., Familiile monoparentale, în Revista Română de Socilogie, Ed. Academiei Române, nr.5-6,
Bucureşti, 1999
30
Idem 28

23
 III.4 Probleme asociate familiilor monoparentale

A trăi într-o familie în care unul dintre părinţi lipseşte presupune confruntarea cu
probleme majore care ţin atât de interacţiunea familiei cu mediul exterior, cât şi de relaţiile dintre
membrii familiei, de interacţiunile din interiorul familiei ca subsistem social.
Responsabilităţile părintelui singur cresc atât în exteriorul familiei, cât şi în interiorul
acesteia, iar statul preia adesea prea puţin din acest surplus de solicitări. Văduv, divorţat sau
niciodată căsătorit, femeie sau bărbat, părintele singur are nevoie de sprijin exterior pentru a-şi
rezolva problemele care în mod normal sunt rezolvate de două persoane (soţul şi soţia).
Familiile monoparentale sunt adesea victime ale sărăciei, iar copiii au tendinţa de a
repete experienţa părinţilor. Unele studii arată că monoparentalitatea rezultată din divorţ este
corelată cu o diminuare a activităţii educative: mama este suprasolicitată atât din punct de vedere
emoţional cât şi financiar şi relaţional şi este mai puţin disponibilă pentru copil exact când acesta
are nevoie de atenţie şi eforturi sporite.
În acest timp rolul patern este analizat în termenii „absenţei paterne", „deprivării
paterne", „deresponsabilizării paterne". In urma rupturii, capacitatea de a exercita sarcina de
părinte este puternic diminuată, părinţii comunică mai puţin bine cu copiii, sunt mai puţin
afectuoşi le controlează mai puţin bine comportamentul.
Copiii din familiile monoparentale care au experimentat trauma divorţului părinţilor
sunt marcaţi de numeroase probleme psihologice şi relaţionale. Totuţi aceşti copii reacţionează
diferit în funcţie de vârstă, sex, timpul trecut de la ruptura intervenită între părinţi, calitatea
relaţiei trecute şi prezente cu fiecare dintre aceştia.
Cei mai puternic afectaţi în urma unui divorţ sunt copiii de vârstă mică, ei devenind mai
neascultători, agresivi şi mai puţin afectuoşi. Studiile arată că sunt marcaţi de tristeţe, de
sentimente de frustrare, confuzie şi anxietate, mulţi dintre ei căutând contactul cu părintele
absent.
Copiii de vârste mai mari sunt adesea furioşi pe părintele pe care îl consideră vinovat.
Nici în adolescenţă experienţa divorţului nu este suportată fără probleme, existând sentimente de
tristeţe, furie, nelinişte în legătură cu viitorul.

24
 Pe de altă parte trebuie remarcată creşterea substanţială pe care au înregistrat-o tinerele
mame necăsătorite. Situaţia lor nu este deloc de neglijat, cu atât mai mult cu cât adesea nasc
copii la vârste mici. Datorită copilului, în cele mai multe cazuri nu reuşesc sa-şi termine studiile
şi să dobândească o calificare pentru a se angaja. De obicei, rămân dependente de ajutoarele
sociale chiar şi atunci când copiii cresc şi ar putea lucra măcar cu program redus.
Studiile sociologice indică faptul că familiile monoparentale sunt mai expuse riscului
de sărăcie decât familiile cu doi părinţi.
Implicaţiile asupra copiilor sunt dramatice. Sărăcia afectează şansele de dezvoltare
normală pe termen lung ale copilului conducând adesea la abandon şcolar, devalorizare a şcolii şi
a menirii ei sociale.

III.4.1 Mame singure

Creşterea numărului familiilor monoparentale a dus la un număr tot mai mare de femei
care au dobândit statutul de mamă singură. Norton şi Glick apreciau că 88% din totalul familiilor
monoparentale în SUA în 1986 erau conduse de femei.
În cazul mamelor singure, se apreciază că prima problemă care va apare va fi
experienţa dificultăţilor financiare. Ele pot afecta monoparentalitatea pe termen lung. Copilul
devine un suport economic pentru multe dintre ele. Adolescentele care nu reuşesc să-şi termine
studiile, şi nu se pot angaja, de obicei, rămân dependente de ajutoarele sociale acordate, chiar
atunci când copiii cresc şi ele ar putea să lucreze măcar cu program redus.
Cert este că situaţia economică a mamelor singure este din ce în ce mai grava, şi că
ceea ce se numeşte „feminizarea sărăciei" devine o realitatea tot mai des întâlnită. Spre deosebire
de taţii singuri care, conform statisticilor, se ocupă de copiii cu vârste mai mari, mamele se văd
în imposibilitatea de a lucra, în condiţiile în care vârsta copiilor este foarte mică şi ajutorul din
partea rudelor inexistent.
Interesul femeilor cap de familie de a-şi găsi un loc de muncă este foarte mare,
proporţional cu nevoile lor de venituri suplimentare. Din păcate multe dintre ele nu au calificarea
necesară pentru a găsi o slujbă, nu pot lucra datorită vârstei mici a copiilor sau preferă să nu se
angajeze pentru a nu pierde ajutorul social oferit de stat.
Foarte importante sunt politicile sociale ale fiecărei ţări care pot încuraja sau descuraja
părinţii singuri să-şi caute o slujbă. O soluţie adoptată de unele state occidentale este

25
aceea de a încuraja angajarea cu program redus, prin prevederea numărului de ore de lucru pe
săptămână, permis celor care beneficiază de ajutor social.
Dincolo de problemele economice, mamele singure se pot confrunta cu dificultăţi pe
linia exercitării rolului parental şi a relaţionării interpersonale. In cadrul familiei cu ambii părinţi
distribuţia responsabilităţilor, a rolurilor parentale se realiza în direcţie complementară şi
compensatorie. Mama singură va fi pusă în situaţia unei creşteri a tensiunii şi încordării în ceea
ce priveşte adoptarea rolului parental, a unei extinderi a rolului cu sarcini auxiliare, nespecifice
rol-sexului.
Pe linia relaţionării mamă-copil se petrec schimbări, timpul disponibil afectat
relaţionării cu copilul se restrânge considerabil.

III.4.2 Taţi singuri

Deşi cazurile bărbaţilor în această situaţie sunt mai puţin frecvente se constată în ultimii
ani o tendinţă în creştere.
Părinţii singuri, taţi, dispun de o mai mare libertate financiară decât mamele singure, ca
urmare a nivelului, în general, mai crescut de educaţie, care le permite asigurarea unei securităţi
economice sporite şi o mai mare flexibilitate în folosirea resurselor financiare.
Dilatarea rolului parental la taţii singuri este o experienţă diferită de cea a mamelor
singure. Tatăl în calitate de unic părinte prezintă caracteristici diferite pe linia adoptării şi
exercitării rolului parental. El este conştient că trebuie sa fie pentru copil şi tată şi mamă, ceea ce
conduce la apariţia unor noi responsabilităţi, cum ar fi cele legate de menaj şi de treburile casnice
şi gospodăreşti.
Unii sunt lipsiţi de asemenea experienţe şi se manifestă prin tendinţa de a împărţi acest
gen de sarcină cu copiii. Fetele sunt de mai mare ajutor în aceste situaţii.
În adoptarea şi exercitarea noului său rol, tatăl întâmpină dificultăţi, ei se plâng mai ales
de faptul că nu mai pot sincroniza multiplele îndatoriri legate de creşterea şi educaţia copiilor, de
treburile casnico-menajere şi activităţi socio-profesionale sursa mijloacelor de subzistenţă. Cele
mai multe dificultăţi apar în cazul în care copiii sunt foarte mici, necesitând măsuri speciale de
îngrijire.
Pentru fiecare din părintele singur apar noi tipuri de solicitări ce conduc la schimbări în
plan comportamental. Relaţionarea cu copiii are aspecte diferite, efectele asupra procesului de
creştere şi maturizare psihică şi psihologică a acestora sunt diferite.

26
 În stilul de viaţă al taţilor singuri, ca indivizi adulţi, se produc unele schimbări. Datorită
creşterii implicării lor emoţionale în raportul cu copiii, apare un declin al experienţei lor în
activităţile sociale. Ei preferă să-şi facă noi cunoştinţe, dar evită activităţile care implică prezenţa
unor cupluri căsătorite, iar activităţile în care ar putea întâlni în special taţi divorţaţi sau văduvi
sunt puţine.
Participarea lor la evenimente e mai redusă, dar creşte implicarea în activităţile politice,
de studii sau antrenament formativ suplimentar.
În ceea ce priveşte viaţa personală, cei mai mulţi dintre taţii singuri mărturisesc că au
întâlniri cu impact erotic, dar nu îşi fac imediat planuri pentru recăsătorire. Activitatea sexuală
este recunoscută, dar majoritatea bărbaţilor simt că trebuie să fie discreţi în privinţa acestui
comportament şi că orice coabitare cu o femeie nu este un model de vizionat pentru copii.

III. 5 Funcţionalitatea familiei monoparentale

In comparaţie cu familia tradiţională, care îndeplinea mai multe funcţii cu impact

pozitiv asupra societăţii, familia monoparentală este considerată „un efect al funcţiei
reproductive"31, regăsindu-se în ceea ce priveşte socializarea copiilor, îngrijirii şi protecţiei
membrilor săi, al climatului afectiv, dar fiind deficitară sub aspectul realizării mediului
securizant şi în modul de conferire a statusului.
Dacă sub aspectul îndeplinirii funcţiilor specifice, familia monoparentală îmbină
normalitatea cu carenţele, sub aspectul structural, la o primă evaluare, este calificată drept o
„structură familială atipică".32
După numărul generaţiilor, familia monoparentală presupune cel puţin două generaţii
(părinte şi copil sau copii); în cazul în care vorbim de mai multe generaţii, includem şi bunicii.
Rolurile membrilor familiei şi realizarea funcţiilor acesteia, sunt condiţionate inevitabil de
structura grupului.
Astfel, faţă de familia tradiţională (familia este privită ca o asociere naturală, cu
caracter privat, alcătuită din bărbat, femeie şi copiii lor naturali), familia monoparentală apare ca
o excepţie, o situaţie limită, în care femeile şi copiii riscă să rămână fără suport financiar şi să fie
constrânse la a cere sprijin familiei de origine.
31
Ştefan. C, Familia monoparentală, Ed. Arefeană, Bucureşti, 2001, p.7
32
Voinea, M, Sociologia familiei, Ed. Universităţii, Bucureşti, 1993, p.32

27
 Modelul contractualist, care limitează libertatea indivizilor doar prin obligaţiile
asumate, în care soţii pot decide modul de administrare a relaţiilor personale şi financiare în
timpul căsătoriei şi în eventualitatea unui divorţ, plasează familia monoparentală la o altă
extremă: cea a independenţei, în care părintele singur şi-a propus în mod deliberat să fie părinte
şi se simte compatibil cu situaţia creată.
În modelul comunitar, care articulează valorile comune, arătând că nici o persoană nu
devine autonomă fără a parcurge mai întâi o perioadă îndelungată de dependenţă, familia
monoparentală va primi un sprijin puternic din partea familiei extinse, a comunităţii, formându-
se, probabil, „un tip de solidaritate analogă oricărei stări de criză resimţită de vreunul din
membrii comunităţii."33

III.5.1 Relaţia parentală în familia monoparentală

Odată cu creşterea responsabilităţilor părintelui singur se observă o slabă implicare a
statului pentru a prelua din surplusul de solicitări. Relaţiile părintelui singur cu rudele şi prietenii
sunt foarte importante, el având nevoie de sprijin exterior pentru a-şi rezolva singur problemele,
care, de obicei, sunt rezolvate de două persoane.
Relaţiile de prietenie, foarte importante pentru oricine, pot fi afectate de
monoparentalitate. Prietenii pot să nu înţeleagă schimbările care au loc în viaţa
persoanelor amintite, să nu le aprobe şi să diminueze sau să întrerupă relaţiile cu acestea. Pe
acest fond, se manifestă două tendinţe: nevoia de suport şi sprijin a părintelui singur creşte
substanţial, în timp ce resursele sale pentru reciprocitate se micşorează.
Relaţiile intrafamili ale se schimbă subtanţial, în condiţiile monoparentalităţii, fie că
aceasta survine în urma divorţului, fie a separării sau decesului unui părinte. Odată cu creşterea
responsabilităţilor, se manifestă şi nevoia de a comunica mai intens cu proprii copii. Singurul
adult din familie va trebui să se împartă între rolul de tată şi cel de mamă, va trebui să răspundă
şi nevoii de afectivitate, dar şi să disciplineze copiii.
Dacă va fi cazul, insuficienţa resurselor pentru ca proprii copii să-şi realizeze aspiraţiile
va determina mai multă durere unui părinte singur, pentru că toată responsabilitatea se va
răsfrânge asupra sa.
Situaţia economică a familiei monoparentale va impune măsuri deosebite, precum şi
îndatoriri care, la un moment dat, ar părea că nu mai iau sfârşit. În aceste condiţii, ajutat sau nu

33
Stănciulescu, E., Sociologia educaţiei familiale, voi 1, Ed. Polirom, Iaşi, 1997, p.21

28
din exterior, părintele fie va transfera o parte din responsabilităţi asupra copilului, fie va reduce
sau va renunţa la o parte dintre cele pe care nu le va considera indispensabile pentru familie.
Implicarea emoţională a părintelui singur în relaţia cu copilul său va fi mai puternică; el
va cere şi va oferi acestuia afectivitatea de care are nevoie şi pe care nu o va putea găsi la
altcineva. In acelaşi timp, el va fi suprasolicitat de nevoia de suport afectiv a copiilor.
În cazul copiilor, aceştia menţin relaţia atât cu părintele divorţat sau separat, dar şi cu
rudele acestuia. Chiar dacă relaţia conjugală nu mai există, relaţia parentală poate exista. Mai
mult chiar în unele cazuri în care mama este necăsătorită, bunicii şi celelalte rude trec peste
sentimentele negative, şi oferă ajutor în numele copiilor.
În cele mai multe cazuri, copiii se consideră ai ambilor părinţi şi chiar dacă rolul
părintelui care îi creşte capătă mai mare importanţă, rolul celuilalt părinte nu se diminuează, din
punct de vedere psihologic, pentru copil.
Părintele absent, din punct de vedere interacţional, este prezent psihologic. Ceea ce are
o rezonanţă mai puternică pentru copil este admosfera din familie, climatul familial. Importantă
nu este structura familiei, ci climatul este unul din factorii determinanţi pentru dezvoltarea
psihică şi socializarea copilului.
Poate părea surprinzător, dar specialiştii afirmă că reducerea mărimii familiei
„transformă nu numai proporţiile comunicării, ci şi gradul satisfacţiei produse de comunicare"34.
Interacţiunea dintre copil şi părinte se intensifică, gradul de afecţiune creşte, iar
ostilitatea scade. Inegalitatea de status dintre părinte şi copil se diminuează, autoaprecierea
copilului creşte, iar sistemul reiaţilor de familie se deplasează spre un nou echilibru, care poate fi
mult mai favorabil evoluţiei psihosociale a copilului.
O altă direcţie de cercetare menţionează impactul pe care îl are sentimentul pierderii
unuia dintre părinţi asupra copilului. Climatul în care are loc separarea îşi pune amprenta asupra
apariţiei la copii a sentimentului de vinovăţie, precum şi a comportamentelor negative de
iritabilitate şi agresivitate.
Multe dintre familii îşi dezvoltă, ca urmare a noii situaţii, anumite strategii de adaptare,
una dintre acestea fiind de a schimba locuinţa cu una mai mică, într-un cartier mai ieftin în
vederea diminuării cheltuielilor şi a câştigării unei sume de bani. Aceste cartiere au deseori o rată

34
Voinea, M. Familia conemporană, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

29
a infracţionalităţii destul de ridicată, iar şcolile concentrează în cea mai mare măsură copii
aparţinând familiilor sărace.
O familie care trăieşte „într-un astfel de cartier este influenţată de comportamentul,
convingerile şi percepţia socială a altor familii dezavantajate, disproporţionat concentrate în acel
cartier"'35.

III.5.2 Modelul parental

„Modelul parental constituie un ansamblu de cerinţe şi prescripţii asociate rol-
statusului de părinte, impus de către societate, la un moment dat, ca exemplu, ca ideal”.36
Acesta vizează modelul de relaţionare cu copiii, strategiile educaţionale ce trebuie
utilizate, modelele şi mijloacele folosite în creşterea şi educarea copiilor, răspunsurile sociale, ce
revin părinţilor pe linia formării şi dezvoltării personalităţii copiilor.
Modelul parental ideal se caracterizează prin: nivel înalt de organizare şi coeziune,
echilibru, unitate de acţiune intramaritală, cadru relaţional optim, afecţiune, sprijin, cooperare,
colaborare, etc.
Educaţia pentru viaţa de familie, pentru formarea şi adoptarea celui mai adecvat rol de
soţ şi părinte începe de foarte timpuriu, pe măsura construcţiei personalităţii copilului şi a
devenirii sale ca „persoană socială" completă şi complexă.
Aptitudinile pentru a fi partener şi părinte se clădesc extern de minuţios în procesul
educativ familial şi şcolar, care începe în copilăria timpurie şi se desăvârşeşte în funcţionalitatea
familială a adultului.
Echilibrul conjugal este condiţia primordială pentru echilibrul parental şi ambele îl
condiţionează pe cel al familiei de mai târziu. Se poate vorbi astfel de o adevărată „ereditate
socială" - proces mobil de transmitere a modelelor de rol conjugal şi parental, pe cale
inconştientă şi conştientă, prin imitaţie şi învăţare socială.
Importanţa şi rolul modelului parental nu pot fi puse la îndoială; ceea ce este mai
interesant este modelul în care copiii percep şi interiorizează conduite specifice rolului conjugal
parental în familia monoparentală. Potrivit unei sinteze realizate de B. Bawin - Legros 37, studiile
asupra familiilor monoparentale conchid că: probabilitatea de a identifica naşteri ilegitime,
abandonuri ale copiilor, retard în dezvoltarea psihoafectivă a acestora din urmă, tulburări de

35
Idem 34
36
Mitrofan, L, Familia de la A la Z, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1993
37
Bawin - Legros, B., Socilogie de la familie, Bruxelles, 1996, apud Voinea, M., Familia contemporană.

30
comportament, abandon/eşec şcolar ori chiar delicventă, este mai mare în această categorie de
populaţie.
Familiile monoparentale se adaptează mai greu modelului cultural consumatorist actual;
ele au tendinţa de a se autoreproduce, copiii proveniţi din astfel de familii au şanse mari de a
repeta experienţa în calitate de adulţi reproducând şi extinzând un lanţ întreg de probleme
sociale.
În contradicţie cu această concluzie, vin studiile altor autori, care menţionează
posibilitatea fenomenului invers. In lucrarea „Copiii din familii despărţite: între traumă şi
speranţă. Un studiu psihanalitic" a psiho-pedagogului austriac Helmuth Figdor se menţionează
apariţia fenomenului de opozabilitate în dezvoltarea copilului. Este vorba despre copiii la care se
dezvoltă însuşiri opuse celor ale părinţilor, fenomen ce apare mai ales atunci când părinţii şi-au
pierdut din prestigiu în faţa propriilor copii.
În sistemul relaţiilor părinţi-copii, modelele de rol conjugal şi parental exercitate de
primii pot fi negate de către ultimii, care încearcă să manifeste ulterior, compensator, conduite
familiale opuse sau să-şi creeze disponibilităţi şi modalităţi proprii, originale de exercitare a
rolului familial. Există, astfel, şi situaţii când apar paramodele în raport cu modelele oferite de
părinţi, prin deformări ale trăsăturilor unuia sau altuia dintre aceştia.
Copiii sunt cei care fructifică experienţa relaţională a părinţilor, ca reper fundamental,
pozitiv sau negativ, al viitoarelor lor relaţii de cuplu. în conduita lor viitoare, în funcţie de
aşteptările lor, proiecţia proprie asupra familiei, de traumele la care au fost supuşi trăind alături
de un singur părinte, de nivelul lor de educaţie, de statutul socio-profesional, ei vor reproduce
multe dintre comportamentele părinţilor lor sau le vor evita, considerându-le negative.
Unele studii arată ca legătura dintre eşecul şcolar al copiilor şi monoparentalitate este
dependentă, între altele, de situaţia economică a familiei, ea însăşi dependentă de statutul socio-
profesional al mamei, care se depreciază sensibil în urma divorţului.
Reuşita şcolară slabă se datorează şi unui nivel cultural scăzut al familiei, respectiv
unui nivel scăzut al studiilor mamei.
Un alt factor important este reprezentat de condiţiile în care se instalează
monoparentalitatea; cei mai afectaţi sunt copiii familiilor divorţate, iar dintre aceştia cei ai căror
părinţi se separă într-o atmosferă puternic conflictuală.
Reţelele de sociabilitate pot stimula conflictele între foştii parteneri şi pot, de asemenea,
construi un statut aparte al copilului, printr-un lanţ de „etichetări". Acestea pot stimula sau inhiba

31
exercitarea rolurilor educative de către părinţi sau pot funcţiona în calitate de căi de transfer a
acestor roluri, pe durata crizei sau pe termen mai lung către familia de origine a adultului sau
către alte persoane.
Separarea soţilor nu conduce automat la o ruptură cu modul de angajare parentală şi
familială înainte de divorţ. Experienţele trăite în familiile de origine, distribuţia rolurilor
domestice şi educative în familia conjugal-parentală, natura raporturilor conjugale şi a relaţiilor
copilului cu fiecare dintre părinţi modelează implicarea educativă a acestora din urmă.

III.5.3 Familia monoparentală şi integrarea socială a copiilor

Influenţa mediului familial asupra dezvoltării cognitive trebuie corelată cu o serie de

factori interni, dar şi externi. Nu mediul în sine este determinant, ci asocierea lui cu diferiţi
factori de risc, între care: patologia mentală cronică a mamei, anxietatea acesteia, rigditatea
aitudinilor parentale, dar şi apartenenţa la o minoritate etnică, reţeaua săracă a suportului
familial, evenimente externe stresante cărora familia trebuie să le facă faţa.
Perturbarea prin conflicte majore a universului familiei poate transforma copilul în
victimă şi poate zdruncina atât echilibrul neuropsihic cât şi bazele psiho-morale ale
personalităţii. In plus, aceste traume neuropsihoafective se vor declanşa la un moment dat, fie în
adolescenţă, fie la vârsta adulta, cu posibilitatea unor reacţii agresive.
Unii analişti asociază reuşita şcolară cu atitudinea înconjurătoare a părinţilor dublată de
formularea unor norme clare şi ferme de conduită în interiorul şi în afara familiei, de
supravegherea strictă a orarului zilnic şi a contactelor cu exteriorul, de dialogul continuu între
părinţi şi copii.
O condiţie importantă a reuşitei şcolare este şi afecţiunea maternă, însă această relaţie
nu este mecanică. Afecţiunea maternă pare sa conducă mai degrabă la insucces, atunci când este
dublată de permisivitate în domeniul activităţii şcolare: mamele copiilor performeri sunt mai
autoritare şi impun mai multe restricţii decât cele ale copiilor care eşuează şi care le descriu ca
permisive, credule şi aprobatoare.
Delicventa juvenilă poate să pară, fie ca ultimă tentativă a adolescentului de ai apropia
pe membrii familiei, fie se poate asocia cu un nivel scăzut de adaptabilitate caracteristic
familiilor rigide, care nu găsesc resurse interne pentru a depăşi o problemă oarecare. Aşadar, nu
se poate furniza o „reţetă " exactă a familiei perfecte din punctul de vedere al raportului dintre

32
stilurile educative şi integrarea socială, de fiecare dată trebuie să adecvăm analiza situaţiei
particulare în care se află actorii.

III.6 Suportul pentru familiile monoparentale

Guvernele îşi structurează în general programele şi politicile sociale în funcţie de

familia tradiţională, cu doi părinţi, ca atare „multă vreme familiile monoparentale au tins să cadă
în afara sistemului de suport deşi ele ar avea nevoie de un suport sporit”.38
Rezultate ale cercetărilor privind sărăcia arată că aceasta este asociată cu şomajul de
lungă durată, lipsa de calificare, cu tipul de familie monoparentală sau alte forme atipice de
familie, marginalizare socială, fenomene de dezagregare socială, tendinţe de etnicizare şi de
concentrare a săracilor în anumite zone clar delimitate teritorial.
În zonele sărace urbane, peste jumătate din familiile monoparentale, indiferent dacă
locuiesc singure sau în familiile extinse, dacă au în întreţinere copiii mici sau de peste 15 ani,
sunt în sărăcie extremă.
Familia monoparentală este adesea lăsată să-şi rezolve mai mult singură problemele,
statul ocupându-se, ca în cele mai multe cazuri de problemele majorităţii, a ceea ce este
considerat „normal", în cazul nostru familia nucleară. In acest fel, problemele economice şi
sociale se adaugă celor afective sau relaţionale şi transformă membrii familiilor cu un singur
părinte într-o categorie de dezavantajaţi.
În acelaşi timp, suportul destinat familiilor monoparentale nu este lipsit de critici.
Specialiştii susţin ca în prezent majoritatea măsurilor par sa încurajeze absenţa tatălui, că
sistemul de beneficii pentru părintele singur vorbeşte despre moartea cuplului, despre absenţa
oricărei implicări individuale în privinţa celuilalt partener sau a copilului. Argumentele
familialiste de acest tip arată că valorile tradiţionale asociate instituţiei familiale şi funcţiilor
sociale ale acesteia sunt încă prezente în atitudinile contemporane.
Autorităţile devin adesea conştiente de anumite probleme sau de implicaţiile acestora
prea târziu pentru a acţiona într-un mod optim asupra lor.
Deşi, în politicile publice se consideră, uneori, că cel mai potrivit moment pentru a
începe rezolvarea sau prevenirea unei probleme este ca o criză să determine includerea urgentă a

38
Voinea, M, Familia contemporană. O mică enciclopedie, Ed. Focus, Bucureşti, 2005

33
unei chestiuni pe agenda politică, este de dorit ca dificultăţile pe care le întâmpină familiile
monoparentale să fie subiect de interes public mai înainte de a atinge caracteristicile unei crize.
Prin măsuri specifice de suport se poate ameliora situaţia familiilor monoparentale cu
probleme. Politica socială în acest domeniu ar trebui focalizată mai mult pe activităţi cum ar fi:
educarea viitoarelor mame pentru a nu avea copii nedoriţi sau în afara căsătoriei, sau susţinerea
cuplului, punându-se un mare accent pe consilierea familiala, care să ajute partenerii să
depăşească problemele fără a renunţa la căsătorie, făcându-i să înţeleagă importanţa familiei
pentru ei şi creşterea sănătoasă a copiilor lor.
Intervenţia statului în susţinerea familiilor monoparentale trebuie să vizeze, în
principal, diversificarea serviciilor comunitare, în special cele privind creşterea şi educarea
copiilor.

34
 Capitolul IV

Partea practică

Metodologie
Acest capitol cuprinde partea practică a lucrării de licenţă pe care am efectuat-o în
mediul rural, adică în Comuna Cândeşti, judeţul Neamţ.
Grupul ţintă este reprezentat de către familii monoparentale, dar şi familii tradiţionale,
între care mi-am propus să fac o comparaţie pentru a identifica asemănările şi deosebirile
dintre aceste tipuri de familii.
Am ales mediul rural pentru desfăşurarea practicii deoarece aici sunt variabile mai
puţine de urmărit, pe când în mediul urban ar fi fost mult mai multe, fapt ce determina apariţia
complexităţii în partea practică.
Abordarea lucrării este una calitativă în care folosesc ca metode şi tehnici: observaţia,
interviul, matricea ciclului de viaţă, harta eco, genograma, harta reţelei sociale. Partea practiă a
lucrării cuprine 10 studii de caz, dintre care 5 sunt axate pe familii monoparentale şi 5 pe familii
tradiţionale.
Observaţia este tehnica utilizată pentru culegerea datelor cu scop de fapte ce presupune
urmărirea comportamentului verbal şi non-verbal al interlocutorului, precum şi structura şi tipul
relaţiilor, atitudini.
Interviul este tehnica ce se presupune culegerea datelor, diagnosticarea situaţiei
clintului şi sprijinirea acestuia în vederea rezolvării problemei.
Genograma descrie tipurile de relaţii şi evenimentele care s-au desfăşurat de-a lungul
generaţiilor.
Harta eco menţionează locul unei persoane sau a familiei într-un context social, în
acesr caz ca şi cel al genogramei se folosesc un set de coduri ce vor fi menţionate în legendă.
Matricea ciclului de viaţă este o tehnică importantă în lucrul cu familia ai căror
membrii se află în cicluri de viaţă diferite.

35
 Harta reţelei sociale are drept scop identificarea persoanelor care pot oferi suport social
clientului.
Studiu de caz nr.l - familie monoparentală

Istoricul social al familiei:

1. Date de identificare privind beneficiarul:
Nume si prenume: P.A
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Locul si data naşterii: Piatra-Neamţ, 28.11.1984
Starea civilă: necăsătorită
Profesie: cocător - modelator
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
2. Date privind familia
Date de identificare a membrilor familiei:

Numele şi prenumele Vârsta Ocupaţia Domiciliul

P.A 23 ani Cocător-modelator Corn. Cândeşti, jud. Neamţ
P.O 5 ani Fără ocupaţie Corn. Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante despre familie:

P.A este o tânără în vârstă de 23 de ani, care are un băieţel în vârstă de 5 ani, al
cărui tată a plecat în Italia refuzând să - şi recunoască paternitatea asupra acestuia.
Când a rămas însărcinată A era în clasa a XI a, a ascuns sarcina cât a putut mai
ales când mergea la şcoală , dar şi de părinţii săi. Aceştia au aflat de la vecini şi de la
prieteni de sarcina fetei lor şi într-un final au decis să-şi ajute fiica la creşterea şi educarea
copilului.
În vacanţa de vară dintre clasa a XI a şi a XII a s-a născut O., iar mama acestuia
a decis să-şi continue studiile, fiind ajutată de părinţi. Astfel au trecut 5 ani de atunci, A s-

36
a angajat la brutăria din comună ca şi modelator cocător, iar părinţii o susţin în continuare
şi nu regretă faptul că fiica lor a avut un copil în afara căsătoriei.

3. Situaţia financiară:
Locuieşte împreună cu părinţii săi într-o casă amenajată corespunzător creşterii unui
copil şi dotată cu diferite utilităţi. Venitul familiei este asigurat de A, dar şi de tatăl acesteia care
merge frecvent la muncă în Italia.
4. Observaţii:
Relaţiile din cadrul familiei sunt strânse, nepoţelul fiind cel care i-a unit foarte tare pe
membrii acesteia. El este „universul" familiei P. ca de altfel şi persoana cea mai alintată de toată
lumea. A.a fost iertată pentru faptul că le-a ascuns părinţilor sarcina şi nu regretă că 1-a născut pe
O.
Harta reţelei sociale

Grila reţelei sociale

Arii Suport Suport Informaţii/ Critici Grad de Cât de des se

concret emoţional Sfaturi apropiere întâlnesc
Fam. lărgită deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi zilnic
Prieteni uneori deseori uneori deseori f. apropiaţi săptămânal
Vecini rareori rareori rareori deseori nu prea uneori
apropiaţi

37
Biserică uneori uneori deseori uneori apropiaţi uneori
Medic rareori uneori uneori rareori apropiaţi o dată pe
lună

Harta eco

Legendă:
Relaţie strânsă
Relaţie normală
Relaţie bilaterală
------------------ Relaţie tensionată

38
39
 Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
E (bunica) X
G (bunicul) X
A (mama) X
0 (copilul) X
Nevoi identificate:
 pentru bunică: nevoi de bază, nevoi de afiliere
 pentru bunic: nevoi de baza, nevoi sociale, de autorealizare
 pentru mamă: nevoi de bază, nevoi sociale, de stima, de apartenenţă
 pentru copil: de bază, de protecţie

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc P.A
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 23 de ani şi locuiesc împreună cu părinţii mei în comuna Cândeşti, judeţul
Neamţ.
A.S: Sunteţi căsătorita ?
C: Nu. Am avut o relaţie de 3 ani cu un băiat de aici din sat, dar nu am ajuns să facem
pasul cel mare.
A.S: Aveţi copiii ?
C: Da. în urma acestei relaţii am un băieţel, pe care îl cheamă O. şi care are 5 ani. Eram
în liceu când l-am născut, mai exact în clasa a XII a.
A.S: Cum au reacţionat părinţii tăi la aflarea veştii că eşti însărcinată ?
C: Păi, nu le-am spus de la început, însă lumea a aflat, şi la ţară vestea circulă foarte
repede, astfel părinţii au aflat de la nişte vecini. Nu le-a venit să creadă, aşa că m-au luat la
întrebări şi a trebuit să mărturisesc. Au rămas fără cuvinte, şi normal că s-au supărat, însă după ce
s-au mai calmat mi-au promis că mă vor ajuta la creşterea copilului.

40
 A.S: Dar tatăl copilului cum a primit vestea ?
C: La început nu m-a crezut, dar după ce s-a convins mi-a spus că nu-şi poate lua un
angajament, că nu e pregătit să se căsătorească, iar la două zila după, a plecat în Italia, unde s-a
căsătorit şi are o fetiţă.
A.S: Să înţeleg că nu şi-a recunoscut copilul ?
C: Nu i-a dat numele lui, şi nici pensie alimentară nu plăteşte. I-a trimis copilului odată
haine şi nişte dulciuri, dar de atunci nimic altceva. Nici nu am nevoie de ceva de la dânsul,
copilul mi-l pot creşte şi singură, doar cu ajutorul părinţilor mei.
A.S: Ce ocupaţie aveţi ?
C: Lucrez la brutăria din sat ca şi cocător-modelator. Nu am un salariu prea mare, însă
mă descurc.
A.S: Consideraţi că acest venit acoperă cheltuielile lunare ?
C: Nu le acoperă în totalitate, însă mă mai ajută şi părinţii cu cât pot şi ei. Tata mai
merge la muncă în Italia şi mă mai ajută cu bani, iar mama mă ajută la creşterea celui mic, stă cu
el cât sunt la serviciu, îl îngrijeşte chiar şi atunci când sunt acasă.
A.S: Să înţeleg că ai o relaţie foarte strânsă cu părinţii tăi, şi că ei sunt principalul
sprijin al tău ?
C: Este adevărat. Părinţii mei sunt cei care mă ajută şi m-au ajutat tot timpul, indiferent
de ce problemă am avut. Nu ştiu ce mă făceam fără ei, nu cred că mă descurcam. Mama mi- a
fost alături când l-am născut pe O, m-a sfătuit cum să-1 hrănesc, cum să-1 schimb, iar tata s-a
asigurat să nu ne lipsească nimic mie şi copilului. Nici nu am cuvinte să le mulţumesc.
A.S: Cum ai caracteriza relaţia dintre tine şi copil ?
C: O. este totul pentru mine, este tot ce am mai scump pe lumea asta, el şi părinţii mei
sunt „universul meu". Fără ei eu nu cred că aş putea să mai trăiesc. Am o relaţie foarte srtânsă cu
fiul meu şi nu regret nici o clipă că l-am născut, cu toate că nu eram căsătorită.
A.S: Ce relaţie ai cu rudele ?
C: O relaţie normală aş putea spune, mă vizitez mai ales cu bunica de pe tată, dar şi cu
cea de pe mamă, însă ea stă la o distanţă mai mare, în alt sat. Mă înţeleg bine şi cu unchii mei şi
cu mătuşile mele.
A.S: Cum vă înţelegeţi cu vecinii ?
C: Cu unii mă salut şi atât, iar cu alţii nu mă înţeleg deloc bine. Faptul că am un copil
fără să fi fost căsătorită este un subiect de discuţie între vecinii mei, şi nu numai, între

41
majoritatea sătenilor. Acest lucru face ca eu să nu-i salut, de fapt să-i ignor, cu toate că ştiu că
atunci când merg până la magazin, de exemplu, cu tot cu O. ştiu că mă discută pe la spate. Cu
timpul m-am obişnuit cu acest lucru, la început a fost mai greu.
A.S: Dar cu restul comunităţii în ce relaţii te aflii ?
C: La fel ca şi cu vecinii. Pe unii îi salut, stau la discuţii, pe alţii nu-i salut. Sunt
conştientă că, încă mai reprezint un subiect de discuţii în comunitate, câteodată, când merg să mă
închin la biserică aud şoşoteli în spatele meu, dar am învăţat să nu mă mai intereseze aceste
răutăţi.
A.S: La cine apelezi în rezolvarea unei probleme ?
C: Depinde de problemă. In general apelez la părinţii mei, dar şi la prieteni. Nu pot să
spun că am foarte mulţi, însă cei pe care-i am sunt de încredere şi pot apela oricând am nevoie de
ceva.
A.S: Cine vă ajută în creşterea şi educarea copilului ?
C: Mama cel mai mult. Când avea şi ea de rezolvat probleme, iar eu eram la servici,
mai stătea bunica de pe tată cu el, sau o mătuşă. Cel mai frecvent mama mă ajută.
A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme? Dacă da, care ar fi acestea ?
C: Probleme deosebite nu pot să spun că am, însă încerc să le fac faţă, în special celor
de la servici. Nu sunt probleme majore doar că sunt zile în care mă cheamă din timpul liber să
merg să ajut la terminarea unei comenzi, iar acest lucru nu prea îmi face plăcere.
A.S: Cum credeţi că s-ar putea soluţiona aceste probleme ?
C: Sincer nu ştiu. Poate dacă ar mai angaja personal, însă nu prea mai găseşti pentru că
majoritatea tinerilor sunt plecaţi în străinătate. Nu prea îmi face plăcere să merg la servici în
timpul meu liber, pentru că atunci vreau şi eu să stau alături de fiul meu, să mă joc cu el, să fiu
alături de părinţii mei şi să-i ajut la treburile din gospodărie.
A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat şi pentru că aţi răspuns la întrebările
adresate.
C: Cu plăcere !
A.S: Vă urez o zi bună ! La revedere !
C: La revedere !

42
 Observaţia

Pe durata desfăşurării interviului am observat la clienta mea un limbaj verbal adecvat,

calm, iar când vorbea despre copilul său i se citea pe expresia feţei o oarecare mulţumire.
Interviul a avut loc la domiciliul acesteia, însă părinţii săi erau plecaţi din localitate. Am
putut observa faptul că în casă era ordine, curăţenie, iar copilul era îngrijit şi îmbrăcat curat. In
timp ce răspundea la întrebări îşi supraveghea şi fiul care se juca în camera alăturată cu o
maşinuţă cu telecomandă primită în dar de Ia bunicul lui.
Atitudinea faţă de copil este una pozitivă, mereu îngrijorată să vadă ce face cel mic, să
nu se lovească. Din cele relatate de A. am putut deduce faptul că părinţii săi sunt principalul
suport pentru ea şi copil. Cu toate că la început au fost şocaţi de vestea că vor fi bunici, fără ca
fata lor să fie căsătorită, nu au putut să o alunge de acasă şi să nu o ajute în creşterea copilului.
Cu restul familiei lărgite se are legături srânse, cum reiese şi din harta eco, însă cu
vecinii relaţiile sunt mai reci, cu unii chiar tensionate şi asta din cauza discriminării ( a faptului
că are un copil, fiin necăsătorită).
Prieteni nu are mulţi, dar susţine că se poate baza pe cei puţini pe care îi are, şi o ajută
indiferent de problemele pe care le întâmpină A. Cu restul comunităţii nu relaţionează prea mult
tot din cauza prejudecăţilor, cu care s-a obişnuit în aceşti 5 ani de când a născut copilul, şi care
speră că vor fi uitate odată cu trecerea timpului.
Despre părinţii săi vorbeşte cu mândrie şi respect, şi susţine că îi admiră foarte mult
pentru efortul pe care îl depun în creşterea nepoţelului, dar şi în sprijinul (moral şi financiar)
acordat ei.

Studiu de caz nr. 2- familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Nume şi prenume: V. E
Locul si data naşterii: Piata-Neamţ, 4.09.1067
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ

43
 Starea civilă: văduvă
Profesie: gestionară
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
2. Date privind familia:
Date de identificare ale membrilor familiei:

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

V.E 40 ani gestionară Sat Cândeşti, jud. Neamţ
V.M 16 ani elevă Sat Cândeşti, jud. Neamţ
V.A 13 ani elevă Sat Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante privitoare la familie:

Doamna V.E este văduvă de 7 ani, soţul decedând într-un accident de tren. Are
două fete, eleve: una la şcoala din comună, iar cealaltă la un liceu din Roznov. Relaţiile
dintre membrii familiei sunt strânse, fetele ajutând-o pe mamă la treburile casnice, şi în
bucătărie.
Doamna V.E lucrează ca gestionară la un magazin alimentar din comună, iar
când nu este acasă fetele se ocupă de activităţile din gospodărie.

3. Situţia financiară
Locuinţa este proprietate personală, fiind construită împreună cu soţul pe când
acesta trăia. Este dotată, şi utilată coresunzător, încălzirea pe timp de iarnă se face cu
lemne, dar nu este prevăzută cu apă şi gaze curente.
Venitul familiei este asigurat de către mamă prin salariul lunar de gestionară.

4. Observaţii
Ambianţa familială este una normală, între mamă şi cele două fiice existând o
comunicare permanentă şi relaţii afective normale. De când a murit soţul, fiicele
reprezintă unica familie pentru doamna V.E.

44
45
 Harta reţelei sociale

Grila reţelei sociale

Arii Suport Suport Informaţii/ Critici Grad de Cât de des se
concret emoţional sfaturi apropiere întâlnesc

Fam. lărgită uneori uneori uneori uneori apropiaţi lunar

Prieteni deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi săptămânal
Vecini deseori deseori deseori uneori f. apropiaţi zilnic
Medic deloc uneori uneori deloc nu prea o dată pe
apropiaţi lună

Biserică rareori rareori uneori rareori nu prea lunar

apropiaţi

Comunitate rareori rareori rareori rareori nu sunt rareori

apropiaţi

46
47
 Matricea ciclului de viaţă
Membrii familiei Stadii de devoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

V.E X
V.M X
V.A X

Nevoi identificate:
 pentru mamă: nevoi elementare, nevoia de protecţie, de stimă şi respect, sociale
 pentru fete: nevoi elementare, nevoia de siguranţă, de afiliere, de stimă

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc V.E, şi sunt din comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: împlinesc în septembrie 40 de ani.
A.S: Sunteţi căsătorită ?
C: Sunt văduvă de 5 ani de zile. Soţul meu a murit într-un accident de tren. Am decis să
nu mă mai căsătoresc, fetele mele sunt deja ele de măritat. A fost greu, dar am încercat să trecem
şi peste asta.
A.S: Dar cum s-a întâmplat ?
C: Nici eu nu ştiu exact cum s-a întâmplat. Ştiu că a plecat cu nişte lemne de vânzare
printr-un sat vecin, din altă comună, şi la o trecere de cale ferată probabil că nu a fost atent la
tren şi aşa s-a produs nenorocirea. Nu-mi explic cum nu a putut vedea trenul, doar el ştie ce a
fost cu adevărat în ziua aceea tragică pentru toată familia noastră.
A.S: Probabil că atunci când aţi primit vestea nu vă venea să credeţi.
C: Aşa este. Nimănui nu-i doresc să treacă prin astfel de momente, când te anunţă să vii
să identifici cadavrul soţului aflat în nişte pungi practic. A fost oribil şi am leşinat pe loc, noroc
că am mers însoţită de un cumnat de al meu. Nu vreau să-mi amintesc ziua aceea.

48
 A.S: Dar copii aveţi ?
C: Da, am două fete, eleve, singura mea speranţă şi alinare. Cu ele mă sfătuiesc în
luarea unor decizii, sunt sprijinul meu de nădejde.
A.S: Care sunt rezultatele şcolare ale fiicelor dvs ?
C: Au rezultate destul de bune, sunt mulţumită de ele pentru că înceacă să se descurce
singure, eu nu prea am timp să le ajut sau să le verific, însă se descurcă.
A.S: Ce ocupaţie aveţi ?
C: Sunt gestionară la un magazin alimentar din sat. Lucrez acolo de un an de zile şi am
noroc de fete că se mai ocupă de gospodărie când nu sunt eu acasă, pentru altfel nu prea am la
cine să apelez.
A.S: Să înţeleg că dvs asiguraţi sursa de venit a familiei ?
C: Eu, dar salariul care îl am abia ajunge pentru cheltuielile familiei, fata mai mare
merge zilnic la liceu, are abonament de transport, îi mai trebuie şi un ban de buzunar, la fel şi
fetei mai mici, care învaţă la şcoala din localitate. La astea se mai adaugă şi alte cheltuieli de
întreţinere şi abia fac faţă, dar ne descurcăm noi.
A.S: Nu aveţi pe nimeni care să vă ajute ?
C: Nu. Toată lumea are greutăţi şi probleme, fiecare le ştie pe ale lui şi nu pot sa
intervin la nimeni să mă ajute. Familia mea este departe, ne vedem rar, iar soacra mea mă ajută
cu diferite treburi agricole: prăşit, cules recolta. Are şi ea o pensie mică, de unde sa ne mai ajute
şi pe noi.
A.S: Să înţeleg că relaţiile dvs cu rudele nu sunt foarte strânse ?
C: Nu sunt nici rele, dar distanţa e mare, mama are şi ea gospodăria ei, ne vedem destul
de rar, iar fratele şi cu sora mea au şi ei problemele lor de familie, nu pot să-i mai stresez şi eu cu
ale mele. Din partea soţului am un cumnat căsătorit care nu e în localitate, şi o cumnată plecată
înstrăinătate.
A.S: Ce relaţii aveţi cu copiii ?
C: Cu fetele mă înţeleg foarte bine. Sunt ascultătoare, mă ajută foarte mult în diferite
activităţi şi înţeleg că trebuie să ne descurcăm cum putem.
A.S: Cu vecinii cum vă înţelegeţi ?
C: Bine, am nişte vecini săritori, m-au ajutat când am avut nevoie de ceva, în special
când a murit soţul meu. Ii respect, şi îi ajut şi eu când au nevoie şi sunt liberă. Nu pot nici să-i
deranjez prea des pentru că fiecare se confruntă cu probleme mai mici sau mai mari.

49
 A.S: Prieteni aveţi ? Vă ajută ?
C: Nu pot spune că am prea mulţi, cu o vecină de lângă mine mă înţeleg foarte bine, la
ea mai merg la o cafea duminica, sau vine ea la noi, mai discutăm diverse. în rest nu am prieteni
foarte apropiaţi, pot să le spun amici.
A.S: Dar restul comunităţii vă ajută ?
C: Atunci cu problema cu soţul m-au ajutat la pregătirile de înmormântare, în rest nu
prea dar nici nu aştept ajutor din partea cuiva. Sunt compătimită pentru faptul că am rămas
văduvă de tânără şi cu doi copii de crescut, şi nimic mai mult.
A.S: La creşterea şi educarea fetelor aţi primit ajutorul cuiva ?
C: Fetele erau destul de mari când a murit tatăl lor, însă mai venea soacra mea şi mai
stătea cu ele, le făcea de mâncare, le ajuta la curăţenie. Când erau mici, eu nu lucram şi aveam
grijă de ele.
A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

Observaţia

Am abordat tipul de observaţie dirijată, având la bază un ghid de observaţie (vezi

anexe). Am oservat faptul că locuinţa este simplă, îngrijită, însă utilităţile sunt vechi. Limbajul
nonverbal denotă o oarecare nemulţumire mai ales când vorbim despre ajutorul material primit
de la comunitate şi de la familia lărgită. Se poate spune că există unele probleme în ceea ce
priveşte funcţia economică a familiei, deoarece venitul este mic şi nu îndeajuns pentru
cheltuielile lunare.
Relaţiile cu familia lărgită sunt oarecum normale deoarece nu prea se întâlneşte cu
rudele sale, acestea locuind departe, iar cu rudele din partea soţului nu ţine legătura, doar cu
soacra pe care o vizitează uneori.
În ceea ce priveşte relaţiile cu vecinii, acestea sunt mai strânse, mai ales cu vecina M. C
cu care se vizitează foarte des, şi la care mai apelează în situaţii problematice. Prieteni nu prea

50
are decât această vecină, iar cu restul comunităţii relaţiile sunt de respect şi rareori de ajutor,
atunci când a murit soţul a primit ajutor financiar din partea unor familii din comunitate.
Studiu de caz nr.3 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:
Nume si prenume: G. M
Locul si data naşterii: sat Cândeşti, judeţul Neamţ, 9.11.1969
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: văduvă
Profesie: brutar
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă
2. Date privind familia:
Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

G.M 38 ani brutar Sat Cândeşti, jud. Neamţ
G.C 15 ani fără ocupaţie Sat Cândeşti, jud. Neamţ
G.L 14 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ
G.D 12 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ
Date relevante privind familia:
Familia G. M este una monoparentală, datorită faptului că soţul a decedat în urmă cu 10
ani. Doamna G.M nu s-a recăsătorit, având trei băieţi dintre care doi sunt elevi la şcoala din
comună, iar cel mai mare este fără ocupaţie, absolvind doar şcoala generală.
Mama este de profesie brutar la brutăria din comună, ea asigurând venitul familiei.

3. Situaţia financiară
Este o situaţie care determină multe probleme deoarece venitul mamei nu acoperă
cheltuielile de întreţinere ale familiei, care are patru membrii.

51
 Locuinţa este proprietate personală, însă este lipsită de utilităţi, având doar frigider, iar
mâncarea se face la plită, într-o bucătărie de vară.

52
53
54
55
 Matricea ciclului de viaţă
Membrii familiei Stadii de dezvoltare
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
G. M (mama) X
G. C (fiul) X
G. L (fiul) X
G. D (fiul) X

Nevoi identificate
 pentru mamă: nevoi elementare, nevoi financiare, sociale, de afiliere, de protecţie
 pentru copii: nevoi elementare, de protecţie, de afiliere, educare, sociale

Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este G. M şi sunt din satul Cândeşti, judeţul Neamţ.
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 38 de ani.
A.S: Sunteţi căsătorită ?
C: Nu, sunt văduvă de 10 ani şi nu m-am recăsătorit.
A.S: Din ce cauză a murit soţul dvs ?
C: El era şofer pe maşini mari, şi a plecat într-o cursă. A avut o problemă la maşină şi
vrând să coboare nu s-a asigurat şi a fost lovit de o altă maşină, era şi noapte şi ghinionul a făcut
ca el să nu fie atent.
A.S: Dar nu avea experienţă ?
C: Avea vreo 5 ani de experienţă, însă nu pot să-mi explic cum s-a întâmplat o
asemenea tragedie.
A.S: Aveţi copii ?
C: Am trei băieţi.
A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?

56
 C: Cel mai mare a terminat 8 clase şi stă acasă, pentru că nu mi-am permis să-1 trimit la
un liceu sau la o şcoală profesională din lipsă de bani, iar ceilalţi doi sunt elevi la şcoala din sat.
Mă mai ajută şi ei cum pot cu treburi prin gospodărie, la munci agricole.
A.S: Băiatul mai mare nu şi-a găsit de lucru ?
C: A lucrat un timp la moara din sat ca ajutor pe acolo, la ridicat sacii în moară, la
cântărit, însă acum şi-au angajat o rudă de-a lor şi băiatul nu mai avea ce face şi l-au trimis acasă.
A.S: Ce ocupaţie aveţi dvs ?
C: Lucrez ca brutar aici în sat de vreo 3 ani. înainte am lucrat la o firmă din Piata-
Neamţ, însă s-a închis şi m-am angajat la brutărie.
A.S: Deci singura sursă de venit a familiei este salariul dvs de brutar ?
C: Da, nu e mare dar încerc să mă descurc. Mai luam şi alocaţiile celor doi băieţi şi cam
atât. Nu ne ajung banii şi de aceea câteodată mai fac şi ore suplimentare.
A.S: Consideraţi că acest venit acoperă cheltuielile lunare ?
C: Nu le acoperă, ne descurcăm foarte greu cu banii, ne lipseşte foarte mult soţul meu
care era un sprijin financiar şi moral pentru noi toţi. De când a murit nu mai facem faţă datoriilor,
cheltuielilor, şi nici nu am la cine să apelez.
A.S: Dar nu aveţi rude sau relaţiile cu acestea nu sunt strânse ?
C: Am rude, un frate şi o soră, şi un cumnat din partea soţului, dar toată lumea are
probleme. Fratele şi cu sora mea au copii la liceu, cheltuieli mari, iar dacă mă împrumută cu bani
nu pe o perioadă mare de timp, iar cumnatul meu s-a căsătorit de doi ani de zile are un copil mic
şi nici nu îndrăznesc să cer ajutor. încerc să mă descurc cum pot.
A.S: Cu vecinii ce relaţii aveţi ?
C: Relaţii foarte bune, mă mai ajută din când în când, mai ales vecina din faţa mea.
Când sunt plecată îi mai cheamă pe băieţi la masă, le dă şi câte un ban să-şi cumpere ceva dulce.
Şi noi o ajutăm la treburile din gospodărie, la grădinărit.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: La vecini în special, prieteni nu prea am, decât pe doamna care e vecină cu mine, la
cumnatul meu câteodată.
A.S: La activităţile din gospodărie vă ajută cineva ?
C: In gospodărie mă bazez pe copiii mei, mă ajută foarte mult. Cred că ei muncesc mai
mult decât mine în gospodărie, pentru că mai stau peste program şi nu mai am timp şi pentru
altceva.

57
 A.S: Să înţeleg că aveţi relaţii bune cu cei trei băieţi ai dvs ?
C: Da, însă nu prea am timp să stau de vorbă cu ei prea mult aşa cum făceam înainte de
a muri soţul. Mi-aş dori o relaţie mai strânsă cu băieţii mei, dar recunosc că nu mă prea ocup de
ei din cauza serviciului. Mai stăm de vorbă duminica, sau când e sărbătoare, dar atunci profita şi
ei de o zi liberă şi merg să joace fotbal sau să se întâlnească cu prietenii.
A.S: V-a ajutat cineva la creştere şi educarea lor ?
C: Când trăia soţul mă ocupam singură de ei, îi îngrijeam, îi ajutam la teme, eram o
mamă responsabilă cu creşterea şi educarea lor. După nefericitul accident, o perioadă m-a ajutat
soacra mea, în special cu cel mic care avea doi ani, iar cu timpul îi mai lăsam la vecina sau
singuri. Nu puteam să-i iau cu mine la servici.
A.S: Acum nu-i mai ajutaţi la teme, nu-i verificaţi dacă şi-au învăţat lecţiile pentru ziua
următoare ?
C: Din păcate nu, merg la şedinţe dacă îmi permite timpul, dacă nu merge fratele mai
mare, câteodată când mă întorc de la servici ei deja dorm şi nu-i trezesc să le verific temele sau
lecţiile.
A.S: Şi ce rezultate şcolare au copiii ?
C: Având în vedere că nu mă ocup de ei, au rezultate satisfăcătoare. Nu pot să le cer
prea multe pentru că şi muncesc în gospodărie şi la câmp câteodată, nu am pretenţii la note mari
sau premii.
A.S: Care ar fi problemele din viaţa de zi ci zi, cu care vă confruntaţi cel mai des?
C: Cea mai grea problemă este cea legată de bani, nu ne ajung să acoperim cheltuielile.
Nu ştiu când vom scăpa de problema asta.
A.S: Care credeţi că este rezolvarea acestei probleme ?
C: Probabil dacă s-ar angaja şi băiatul mai mare să putem să ne descurcăm, altfel nu
ştiu, să primim nişte bani în plus la servici, să-mi mărească salariul. Patronul nici să nu audă de
măriri că nu e de acord. Asta este, mergem înainte aşa cum putem !
A.S: Eu vă mulţumesc pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns la întrteban. Vă
doresc o zi buna !
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

58
 Observaţia
S-a desfăşurat acasă la clientă şi a durat în jur de o oră, timp în care am putut
observa aspectul locuinţei care este unul neîngrijit, nu este dotată decât cu un frigider şi
un televizor, care sunt vechi.
Limbajul verbal nu este unul tocmai academic, îţi poţi da seama că a terminat
doar o şcoală generală. Limbajul nonverbal este plin de gesturi, mimica denotă o stare de
îngrijorare, mai ales când vorbeşte despre problemele financiare cu care se confruntă
familia.
Relaţiile cu băieţii sunt aproape inexistente, nu prea le acordă importanţă, însă
este mulţumită că aceştia o ajută la diferite activităţi. Nu prea pare îngrijorată de faptul că
băieţii nu au rezultate şcolare bune, oricum nu ar avea bani să-i trimită mai departe la un
liceu.
Cu restul familiei se înţelege bine, ţine legătura cu sora şi fratele ei, iar fratele
soţului o mai ajută la unele activităţi. Soacra a ajutat-o o perioadă la creşterea copiilor, Ia
fel ca şi vecina cu care are relaţii destul de strânse. Comunitatea o compătimeşte pentru
faptul că a rămas văduvă fiind foarte tânără şi că are şi trei copiii de crescut.

Studiu de caz nr.4 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:

Numele si prenumele: I. N
Locul si data naşterii: Piatra-Neamt. 18.02.1965
Domiciliul: sat Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: văduvă
Profesie: croitoreasă
Naţionalitate: română
Religie: ortodoxă

59
2. Date privind familia
Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

I.N. 42 ani croitoreasă Sat Cândeşti, jud. Neamţ

I.V. 15 ani elev Sat Cândeşti, jud. Neamţ

Date relevante privind familia

Familia I. N este alcătuită din trei membrii: mama şi cei doi copii, V băiatul de 15 ani şi
A fata de 22 de ani care este căsătorită de trei ani de zile.
Doamna a rămas văduvă în urmă cu patru ani, datorită unui accident. Soţul său avea
probleme cu alcoolul, astfel în ziua respectivă a mers la o cârcimă cu fratele său mai mic. După
câteva pahare s-au luat la ceartă, mai apoi la bătaie şi fratele 1-a lovit în zona capului. A treia zi a
fost dus la spital cu o ambulanţă după acre a decedat în urma unui hematom localizat la creier.
Fratele a fost condamnat la detenţie timp de 15 ani, însă pierderea a fost imensă, doi
copii au rămas orfani de tată. 3. Situaţia financiară
Familia are o situaţie financiară satisfăcătoare, venitul fiind asigurat de către mamă care
este croitoreasă la o firmă din Piatra-Neamţ.
Locuinţa este proprietate personală, fiind îngrijită şi dotată corespunzător cu diferite
utilităţi, iar încălzirea se face pe bază de lemne.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

I. N(mama) X

I. V(fiul) X

Nevoi identificate
 pentru mamă: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă, de autorealizare
 pentru fiu: nevoi de bază, de protecţie, nevoi sociale, de afiliere

60
61
62
63
 Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este I. N
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 42 de ani.
A.S: Sunteţi căsătorită ?
C: Am fost, însă de patrii ani de zile sunt văduvă.
A.S: Care a fost cauza care adus la decesul soţului ?
C: Alcoolul. Avea probleme mari cu băutura, aş putea spune că ajunsese alcoolic.
Prefera sa nu-şi cumpere de mâncare şi-şi cumpăra alcool. Astfel într-o zi s-a dus la cârciumă şi
s-a întîlnit cu fratele lui, cu care abăut bine după care s-au certat. Nu ştiu care a fost motivul, dar
au ajuns să se bată, iar soţul meu a primit o lovitură puternică în cap. Pe moment nu a avut nimic,
însă după trei zile 1-a luat salvarea. A murit din cauza unui hematom format la creier de la
lovitură.
A.S: Care a fost reacţia fratelui ?
C: Când a auzit de moartea soţului meu a fugit de acasă. Ii părea rău pentru ce a făcut,
intenţia lui nu fusese să-1 omoare, dar era prea târziu. După două zile de căutări poliţia 1-a găsit
şi 1-a arestat. A primit 15 ani de închisoare.
A.S: Astfel aţi rămas singură !
C: Da, am rămas doar cu cei doi copii, V.şi A.
A.S: Ce ocupaţii au copiii dvs ?
C: Fata este croitoreasă la aceeaşi firmă cu mine, şi s-a căsătorit acum trei ani; are şi o
fetiţă de un an, iar acum este în concediu de maternitate. Băiatul este elev la Şcoala
Complementară din comuna Rediu, în clasa a IX a.
A.S: Cu ce vă ocupaţi ?
C: Sunt croitoreasă la o firmă din Piatra-Neamţ. La început am lucrat la uzina din
Săvineşti, iar când aceasta s-a închis m-am angajat la o firmă particulară de croitorie.
A.S: Salariul dvs reprezintă singura sursă de venit a familiei ?
C: Da. Alocaţia băiatului nu pot să o pun la socoteală pentru că e mică şi nu o folosesc
la cheltuielile zilnice. Este a lui şi o administrează singur.
A.S: Consideraţi că salariul dvs acoperă cheltuielile lunare ?

64
 C: Uneori da, alteori nu, dar în general ne descurcăm. Nu pot să mă plâng că am
probleme financiare, pentru că nici cheltuielile nu aşa de mari încât să nu le pot face faţă.
A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile cu cei doi copiii ?
C: Am relaţii foarte bune cu ambii copii. Băiatul mă ajută foarte mult la treburile din
gospodărie, cum ajunge de la şcoală se interesează ce este de făcut. Câteodată mă aşteaptă şi cu
mâncare caldă când vin de la servici. Şi cu fata ţin legătura, ne vizităm săptămânal mai ales ca
acum are şi un bebeluş. O ajut cum pot. Copiii sunt sprijinul meu, mi-au fost alături mereu şi
sper ca să avem în continuare relaţii la fel de bune.
A.S: Dar cu restul familiei cum vă înţelegeţi ?
C: Destul de bine. Cu familia mea vorbesc lunar la telefon, pentru că sunt în altă
localitate, iar cu familia soţului am relaţii normale.
A.S: Vecinii cum se comportă cu dvs ?
C: Foarte bine. Ne ajutăm la diferite activităţi, ne vizităm în zile de sărbătoare, mai ales
cu familia de lângă noi, care m-a ajutat foarte mult de când a murit soţul.
A.S: Să înţeleg că vecinii sunt totodată şi prietenii dvs ?
C: Da. Am primit mult sprijin din partea lor, iar când am o problemă pot conta pe
ajutorul lor. La rândul meu îi ajut la diferite activităţi din gospodărie sau agricole, dacă au nevoie
îi sprijin şi financiar când există posibilităţi.
A.S: Cu ceilalţi din comunitate relaţionaţi ?
C: La ţară relaţionezi cu aproape toţi din comunitate, în cunoşti, îi respecţi, îi ajuţi după
posibilităţi. Am primit şi eu ajutor, la înmormântarea soţului, din partea câtorva familii, şi le sunt
recunoscătoare.
A.S: Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?
C: Mă ajută băiatul mai mult, iar când sunt prea multe mai vin şi vecinii dacă sunt
liberi.
A.S: Dar la creşterea şi educarea copiilor v-a ajutat cineva ?
C: Nu. I-am crescut singură şi sunt mulţumită de ei. Nu am avut la cine să apelez,
familia mea este departe, iar la familia soţului nu am considerat că este nevoie să cer ajutor. La
început nu prea mă înţelegeam cu socrii mei şi nu am vrut să-i deranjez.
A.S: Care ar fi problemele cu care vă confruntaţi în viaţa de zi cu zi ?
C: Nu prea am probleme, poate uneori financiare, însă nu durează foarte mult, le rezolv
cum pot, mai cer ajutor la vecini.

65
 A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez o zi bună !
C: Cu plăcere !

Observaţia
Pe durata desfăşurării acesteia am observat aspectul locuinţei care este îngrijită curată şi
dotată cu diferite utilităţi. Limbajul verbal este calm şi clar, iar cel nonverba denotă un caracter
puternic al clientei.
Vorbeşte cu plăcere şi mulţumire despre copiii săi şi despre realizările acestora, ş se
poate observa o oarecare mândrie în mimica doamnei N. Mi-am dat seama din acest
comportament că are o relaţie deosebită cu cei doi copii, este bucuroasă că are o nepoţici şi
fericită că mama acesteia (fiica ei) are o căsnicie reuşită. Atitudinea faţă de băiat este una
afectuoasă, de protecţie şi susţine că acesta reprezintă un sprijin important pentru familie.
Relaţiile cu vecinii şi prietenii sunt strânse şi de ajutor reciproc, iar cu familia lărgită
sunt relaţii normale. Păstrează legătura cu familia sa, dar şi cu familia din partea soţului, însă nu
se ajută reciproc.
Restul comunităţii o respectă şi o stimează pentru faptul că şi-a crescut atât de bine
copiii şi că a realizat destule lucruri bune fiind singură, şi fără prea mult ajutor din partea cuiva.

Studiu de caz nr.5 - familie monoparentală

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul

Numele si prenumele: C. M
Locul şi data naşterii: sat Bărcăneşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 26.07.1960
Domiciliul: sat Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: văduvă
Profesia: modelator brutărie
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă

66
2. Date privind familia
Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

C.M 47 ani modelator Sat Cândeşti, jud. Neamţ

C.I 16 ani fără ocupaţie Sat Cândeşti, jud. Neamţ
G.M 19 ani muncitor Italia

Date relevante privind familia:

Doamna CM este văduvă de 8 ani, soţul acesteia decedând din cauze medicale. A fost
bolnav de ciroză hepatică, în stadiu avansat, cauza principală fiind consumul exagerat de alcool.
Conform spuselor soţiei, acesta vindea diverse lucruri din casă, sau animale din
gospodărie pentru a face rost de bani. În urma căsătoriei au rezultat patru copii, două fete şi doi
băieţi.
Fetele s-au căsătorit, au şi copii, unul dintre băieţi este plecat la muncă în Italia, iar
celălalt locuieşte împreună cu mama sa.

3. Situaţia financiară
Venitul familiei este reprezentat de salariul mamei care lucrează ca modelator la
brutăria din localitate. Locuinţa este proprietate personală, deţine câteva terenuri agricole pe care
le munceşte împreună cu fiul mai mic. Utilităţile cu care este dotată locuinţa sunt puţine, însă
bine întreţinute.
Matricea ciclului de viată
Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75

C. M (mama) X

CI (fiul) X
C. M (fiul) X

Nevoi identificate
 pentru mamă: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă şi autorealizare
 pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de apartenenţă

67
68
69
70
 Interviul cu clientul
A.S: Cum vă numiţi ?
C: Numele meu este CM şi locuiesc în comuna Cândeşti judeţul Neamţ
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: împlinesc în iulie 47 de ani.
A.S: Sunteţi căsătorită ?
C: Am fost, acum sunt văduvă de 8 ani. Nici nu m-am gândit să mă recăsătoresc, mi-a
ajuns prima experienţă.
A.S: Din ce cauză a murit soţul dvs ?
C: Avea mari probleme cu alcoolul, şi a făcut ciroză hepatică. Mai şi fuma şi toate astea
au dus la deces. Nu a fost aşa de la începutul căsătoriei, era un om serios, singur la părinţi,
îngrijit, dar 1-a stricat anturajul şi asta nu a fost deloc bine, nici pentru el nici pentru noi. Şi-a
lăsat serviciul, lucram numai eu pentru a face rost de bani să cresc copiii, iar el ducea lucruri din
casă, le vindea pentru a avea bani să bea.
A.S: Nu aţi încercat să vorbiţi cu el serios despre această problemă pe care o avea, se
putea reface dacă urma un tratament de dezalcoolizare ?
C: Nu aveam cu cine sa vorbesc, practic el era mai tot timpul beat, dacă nu avea de băut
făcea crize. Degeaba l-au învăţat şi părinţii săi, l-au sfătuit să nu mai continue cu asemenea
comportament, să se gândească că are patru copii de crescut, că sănătatea îi va fi afectată. Nu
puteai să te înţelegi cu el.
A.S: Şi aţi rămas în continuare alături de el ?
C: Nu aveam unde sa mă duc, părinţii mei decedaseră, fratele meu avea şi el probleme,
la fel şi sora mea, am rezistat aşa de dragul copiilor. Am avut o viaţă grea alături de el, de când a
început să bea.
A.S: Şi câţi copii aveţi ?
C: Am patru copii, doi băieţi şi două fete. Fetele sunt căsătorite, am şi nepoţi iar unul
dintre băieţi e plecat la muncă în talia şi celălalt e acasă.
A.S: Ce ocupaţii au copiii ?
C: Una dintre fete este gestionară la un magazin alimentar, cealaltă lucrează la o firmă
în Piatra-Neamţ, băiatul anii mare este muncitor pe şantier în Italia, şi cel mic nu are ocupaţie
deocamdată, mă mai ajută la treburile din gospodărie de la câmp, la îngrijitul animalelor.
A.S: Dar dvs cu ce vă ocupaţi ?

71
 C: Sunt modelator la brutăria din sat.
A.S: Salariul dvs este singurul venit al familiei ?
C: Da, mai vând lapte şi brânză, dar asta se întâmplă rar. Tot salariul este baza.
A.S: Venitul acesta acoperă cheltuielile lunare ale familiei ?
C: Ne descurcăm. Mai primim din când în când câte 50 de euro de la băiat din Italia,
însă încerc să nu-i cheltui pentru că sunt munciţi cu atâta greutate, şi-i păstrez pentru când se
întoarce. Avem bani cât să trăim şi să cheltuim într-o lună de zile, rar mai punem ceva deoparte.
A.S: Cu copiii cum vă înţelegeţi ?
C: Bine. Când erau acasă se mai certau, îi certam şi eu, însă acum mi-e dor să ne mai
strângem toţi la masă, să mai glumim. Am avut o reiatei foarte strânsă cu ei după ce a murit soţul
meu, a fost greu dar am reuşit să ne descurcă fără să ne ajute nimeni.
A.S: Nici rudele nu v-au ajutat ?
C: Familia mea era departe, mama bolnavă, tata decedase, ceilalţi aveau şi ei probleme,
iar părinţii soţului a murit şi ei la scurt timp după ce a decedat acesta. Erau bolnavi şi ei, şi de
supărare, şi de bătrâneţe, i-a făcut de ruşine în sat fiul lor, mai ale că era şi singurul lor copil.
A.S: Acum ce relaţii aveţi cu restul familiei ?
C: Relaţiile sunt inexistente. A decedat şi fratele meu, de soră nu mai ştiu nimic de un
an de zile, iar părinţii şi socrii ne-au părăsit de mult. Nu mai am pe nimeni din familie, în afară
de copii, care au şi ei responsabilităţile lor. Cu timpul voi rămâne singură.
A.S: Nici cu vecinii sau cu prietenii nu relaţionaţi ?
C: Am relaţii foarte strânse cu vecinii aş putea spune, cu prietenii mă ajut reciproc când
este nevoie. Vecinii m-au ajutat mult la diferite activităţi, le sunt recunoscătoare, şi îi ajut şi eu
când pot şi au nevoie.
A.S: La creşterea şi educarea copiilor cine v-a ajutat ?
C: Nimeni, i-am crescut cum am putut şi sunt mulţumită de ei. Fetele erau mari când a
murit soţul, iar când plecam la serviciu aveau ele grijă de fraţii lor. Nu am apelat la nimeni pentru
că fiecare are familia lui şi probleme în acelaşi timp. Am procedat cum am crezut că este mai
bine pentru noi.
A.S: În viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme ?

72
 C: Ca toată lumea, probleme financiare, la serviri, cu patronul, cu unii colegi, oricum
probleme nu prea grave.
A.S: Care credeţi că ar fî soluţia la aceste probleme ?
C: Poate că trebuie să avem mai multă răbdare unii cu alţii, să ne respectăm mai mult
chiar dacă eşti angajat sau eşti patron, o mărire de salariu.
A.S: Vă mulţumesc pentru bunăvoinţa cu care mi-aţi răspuns la întrebări şi vă doresc sa
aveţi parte de o zi bună.
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

Observaţia

S-a desfăşurat la domiciliul clientei unde am observat aspectul îngrijit al locuinţei, cu

toate că aceasta este simplă şi modestă, dotată cu frigider, aragaz şi televizor.
Deasemenea am observat că atitudinea faţă de copii este pozitivă, de protecţie şi ajutor
reciproc. Ar face orice pentru unul dintre copiii săi, şi este bucuroasă de faptul că ambele fiice au
o căsnicie fericită şi reuşită.
Când vorbeşte de nepoţi expresia feţei se luminează şi se înveseleşte imediat, este
fericită şi mulţumită că a devenit bunică, şi ca în curând, şi cealaltă nepoţică va merge la şcoală.
Relaţiile cu familia lărgită sunt inexistente, singura rudă în viaţă fiind sora despre care
nu mai ştie nimic de aproximativ un an de zile, iar din cauza distanţei şi a diferitelor probleme pe
care Ie-a avut aceasta (sora) relaţiile s-au deteriorat.
In schimb are vecinii alături care o ajută la unele activităţi agricole, oferindu-i şi suport
material, şi emoţional când este cazul. Preferă să nu abuzeze de bunăvoinţa acestora, şi nici de
cea a prietenilor cu care are relaţii bilaterale, de ajutor reciproc.
Cu toate acestea încearcă să se descurce şi singură pentru orice familie are probleme şi
nu poate să mai intervină şi cu ale ei.
In cadrul comunităţii este văzută ca o femeie puternică, care a depăşit cu bine
momentul pierderii soţului. Acesta era considerat de ceilalţi ca fiind o problemă în plus căreia
trebuia să-i facă faţă doamna CM, şi că s-a descurcat mai bine fără soţul cel alcoolic, care nu
ajuta cu nimic familia.

73
 Studiu de caz nr.6 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei:

1. Date de identificare privind beneficiarul:
Nume si prenume: Familia L.G.
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ Locul si data naşterii: soţul:
localitatea Cândeşti, jud. Neamţ, 28.02.1959
soţia: localitatea Cândeşti, jud. Neamţ, 24.12.1964 Starea civilă: căsătoriţi Profesie:
soţul: dulgher, soţia: casnică Naţionalitate: română Religie: ortodoxă
2. Date privind familia:
Date de identificare ale membrilor familiei:

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

sat Cândeşti, jud.

L.G 48 ani dulgher
Neamţ

sat Cândeşti, jud.

L.M 43 ani fără ocupaţie
Neamţ

L.C 23 ani studentă Iaşi

L.A 22 ani muncitor Italia
L.I 20 ani muncitor Italia

Date relevante despre familie:

Familia L.G. este formată din cinci membrii: cei doi soţi şi copiii acestora ( o fată şi doi
băieţi). Soţul a fost plecat doi ani la munca în Israel ca muncitor în construcţii, după care în
Germania. Soţia nu mai lucrează de 2 ani de zile din motive medicale, fiind operată la coloană şi
nu mai poate face mare efort.

74
 Fata are 23 de ani, este căsătorită şi studentă în ultimul an la Facultatea de Geografie,
iar băieţii au absolvit cursurile Şcolii Profesionale de Lăcătuşi Mecanici din Piatra-Neamţ.
Momentan sunt plecaţi la muncă în Italia.
În prezent soţia se ocupă de treburile gospodăreşti, respectiv de creşterea şi îngrijirea
animalelor, iar soţul lucrează în localitate, efectuând diferite lucrări de construcţii.
Sunt căsătoriţi de 24 de ani, si susţin că sentimentele nu s-au schimbat şi că se iubesc
foarte mult.

3. Situaţia financiară
Locuinţa este proprietate personală, prevăzută cu diferite utilităţi, electrocasnice, însă
nu există apă curentă, pe care o aduc de la fântâna din curte, şi nici gaze, fiind nevoiţi să schimbe
frecvent butelia. încălzirea pe timp de iarnă se face cu lemne.
Sursele de venit sunt asigurate de către soţ, care lucrează, însă şi din vânzarea
diferitelor produse lactate: lapte, brânză.

4. Observaţii
În cadrul familiei nu există probleme de comunicare sau de natură afectivă, soţii
vorbind frecvent la telefon cu băieţii din Italia, care sună săptămânal, dar şi cu fata, care sună o
dată la două zile.
Matricea ciclului de viată
Membrii familiei Stadii de dezvoltare
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
G (tata) X
M(mama) X
A (fiu) X
I (fiu) X

Nevoi identificate:
 pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de autorealizare
 pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de afiliere

75
76
77
78
 Interviul cu clientul
A.S: Cum vă numiţi ?
C: Mă numesc L.G, iar pe soţia mea o cheamă L.M
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: 48 de ani (soţul), respectiv 43 de ani (soţia)
A.S: Decât timp sunteţi căsătoriţi ?
C: Pe 8 mai împlinim 24 de ani de la căsătorie. Ne-an căsătorit de tineri, că aşa era pe
vremea aceea, însă nu regretăm.
A.S: Aveţi copii? Dacă da, câţi ?
C: Da, avem trei copii, doi băieţi şi o fată. Fata e mai mare, are 23 de ani, şi băieţii,
unul are 22 de ani, iar cel mic împlineşte în decembrie 20 de ani. Au venit repede unul după altul,
iar când erau mici a fost mai greu, dar acum am rămas singuri.
A.S: Care sunt ocupaţiile copiilor ?
C: Fata este studentă în ultimul an la Facultatea de Geografie, în Iaşi, este şi căsătorită
de un an de zile, iar băieţii sunt plecaţi amândoi la muncă în Italia de 2 ani de zile.
A.S: Şi nu vă este greu singuri ?
C: La început ne-a fost greu pentru că eram obişnuiţi să fim împreună tot timpul, şi la
muncă ne ajutau copiii, însă au plecat pentru că aici nu prea ai un loc de muncă bine plătit.
Cheltuielile sunt destul de mari, iar ca tânăr ai foarte multe trebuinţe.
A.S: Ocupaţiile dvs. care sunt ?
C: Soţul meu este dulgher, lucrează în construcţii de vreo 5 ani de zile, iar înainte a fost
mecanic de locomotivă pe un tren mărfar. Eu sunt casnică, însă am lucrat 20 de ani la ţesătorie,
după care 4 ani ca gestionară la un magazin din comună. Nu mai pot să lucrez şi din cauza
operaţiei, dar nici nu am timp să mă ocup şi de gospodărie, animale. Dacă la ţară nu creşti un
animal şi nu faci agricultură nu cred că poţi trăi numai să cumperi diferite alimente.
A.S: Să înţeleg că soţul dvs. asigură sursa de venit a familiei ?
C: Da. Mai vând şi eu din când în când lapte sau brânză, însă venitul de bază este
câştigul soţului. El a fost plecat 2 ani cu întrerupere între, în Israel tot în construcţii, cu un
contract de muncă, iar mai apoi la fel a fost plecat în Germania tot cu forme legale, în construcţii.
S-a întors în martie, stă cam trei luni, după care s-ar putea să plece iar. A.S: Venitul acesta
acoperă cheltuielile lunare ?

79
 C: Nu prea le acoperă pentru că îi trimitem bani şi fetei la facultate, că e cu taxă, plus
de întreţinere şi alte cheltuieli, iar acum cu licenţa, curs festiv şi altele, încercăm să ne descurcăm
cum putem, nu avem încotro.
A.S: Ce relaţie aveţi cu soţul ?
C: O relaţie foarte bună, m-a sprijinit foarte mult când am fost operată, şi acum mă
sprijină, ne înţelegem foarte bine, cu toate că în tinereţe mai aveam unele divergenţe, dar nu
foarte mari. Orice început este mai greu, iar atunci eram stresaţi şi de la serviciu, erau şi copiii
mici şi parcă erau momente în care simţeam că nu mai puteam face faţă. Toate au trecut, şi
suntem în continuare un cuplu fericit.
A.S: Deci persoana de încredere pentru dvs. este soţul ?
C: Desigur, fără el nu ne descurcam, nici material, nici emoţional, ne încurajează
pe toţi, şi noi pe el când are nevoie. Suntem o familie adevărată, unită cu toate că nu mai sunt
copiii cu noi, însă ţinem legătura prin telefon cu ei.
A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi copii ?
C: Relaţii strânse, ca de la mamă la copil, mă înţeleg foarte bine cu toţi trei, nu ne
ascundem nimic, sunt şi confidenta lor, îi şi sfătuiesc, dar îi şi critic atunci când este cazul.
A.S: Dar cu rudele cum vă înţelegeţi ?
C: Destul de bine. Am o cumnată care locuieşte lângă noi, şi care ne ajută când avem
nevoie, dar şi restul rudelor ne-au oferit ajutor când am avut nevoie. Şi vecinii ne-au ajutat foarte
mult, în special CM, ne-a împrumutat şi cu bani la nevoie. Avem vecini de treabă, şi relaţiile sunt
foarte bune între noi. Şi noi la rândul nostru i-am ajutat cum am putut, şi când ne-au solicitat
ajutorul.
A.S: Am înţeles că şi cu vecinii aveţi relaţii bune, însă cu restul comunităţii în ce relaţii
vă aflaţi ?
C: Cu restul comunităţii avem relaţii normale, de respect, şi cu unii de indiferenţă,
pentru că nu poţi să te înţelegi bine cu toată lumea, însă nu avem probleme cu nimeni. Trăim într-
o comunitate în care ne cunoaştem unul pe celălalt, şi ştim cu cine avem de-a face.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: Depinde de problemă, în general la rude, vecini, prieteni, asta în caz că nu putem să
o rezolvăm în familia noastră. In caz de urgenţă apelăm şi la medic, sau poliţie, dar nu prea au
fost probleme foarte grave. Când avem nevoie de o sumă de bani cel mai des ne-a ajutat familia
C.M.vecini cu noi, pe care îi respectăm foarte mult, şi cu care ne înţelegem foarte bine.

80
 A.S: Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?
C: De obicei mă ajută soţul, însă, când nu este acasă, mă mai ajută cumnata, nişte
nepoţi, sau chem o vecină, depinde de situaţie. Insa găsesc pe cineva dacă este nevoie urgentă.
A.S: In creşterea şi educarea copiilor v-a ajutat cineva ?
C: Când mergeam la serviciu şi eu şi soţul copiii rămâneau ori la o mătuşă a soţului, ori
venea soacra mea, care locuia împreună cu noi în aceeaşi curte, şi dormea la noi. Cel mai des
rămâneau la mătuşa soţului, care de multe ori venea şi ne întreba dacă nu avem nevoie să stea cu
cei mici, dacă nu plecăm şi noi pe la vreo petrecere. Era foarte grijulie şi iubea copiii, nefiind
căsătorită.
A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor dvs. ?
C: Rezultatele băieţilor sunt satisfăcătoare, pentru că lor nu prea le-a plăcut să înveţe
foarte mult, de aceea au făcut doar Şcoala Profesională, însă rezultatele fetei sunt mulţumitoare,
având în vedere că are note destul de bune la facultate şi doreşte să continue studiile cu un maşter
şi eventual un doctorat. Noi o vom susţine pe cât posibil, şi o vom încuraja.
A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme ? Care ar fi acestea ?
C: Probleme deosebite nu prea avem, însă din când în când ne confruntăm cu probleme
de sănătate, probabil şi din cauza vârstei, dar şi a anilor de navetă pe care i-am efectuat când
lucram şi eu şi soţul.
A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat, şi pentru amabilitatea cu care mi-aţi răspuns
la întrebări!
C: Cu plăcere ! Mă bucur că v-am fost de folos.
A.S: La revedere !
C: La revedere !

Observaţia
Cât timp a durat interviul, clienta s-a comportat normal, limbajul verbal fiind unul
adecvat, tonalitatea vocii fiind calmă şi degajată. Am putut observa că locuinţa este îngrijită,
dotată şi utilată corespunzător. In timpul interviului soţul era plecat la muncă, însă s-a întors
aproape de final.

81
 Acest lucru m-a ajutat să-mi dau seama ce fel de relaţie este între cei doi. Am observat
că este o relaţie armonioasă, de respect şi iubire, soţia aşteptându-l cu mâncarea caldă, cum „îi
place lui", iar soţul întrebând-o cum se mai simte şi ce a făcut în ziua respectivă.
Atitudinea faţă de copiii este una pozitivă, vorbeşte cu mulţumire de aceştia şi devine
puţin emotivă, datorită faptului că nu i-a mai văzut de multă vreme şi le duce dorul. Principalul
suport emoţional îl constituie soţul pe care îl consideră un adevărat sprijin, şi fără de care s-ar
descurca foarte greu.
Cu restul familiei lărgite are legături strânse, cum se poate observa şi în harta eco, iar cu
vecinii şi prietenii la fel. Aceştia îi ajută necondiţionat la fel şi ei, formându-se relaţii bine
sedimentate.

Studiu de caz nr.7 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul:
Nume si prenume: Familia D.V
Locul si data naşterii: soţul sat Bărcăneşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ,
aa 16.10.1967
soţia sat Socea, comuna Rediu, judeţul Neamţ, 7.08.1977
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: căsătoriţi
Profesia: soţul este manager firmă de prelucrare a lemnului
soţia are un magazin alimentar de a cărui aprovizionare se ocupă
Naţionalitatea: română
Religie: ortodoxă

2. Date privind familia:

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

D.V 40 ani manager sat Cândeşti, jud. Neamţ

82
 D.M 30 ani manager sat Cândeşti, judeţul Neamţ
D.R 11 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ
D.O 1 an fără ocupaţie sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Familia D.V are în componenţa sa patru membrii: cei doi soţi şi copiii acestora doi
băieţi R de 11 ani şi O de 1 an. S-au căsătorit în urmă cu 12 ani, fiind foarte tineri, în special
soţia care avea 18 ani.
În timp şi-au deschis propria afacere: soţul ocupându-se de o firmă de prelucrare a
lemnului, iar soţia de magazinul alimentar situat în apropierea casei. R este elev la o şcoală din
Piatra-Neamţ, şi în acelaşi timp junior la un club de fotbal.

3. Situaţia financiară
Este una foarte bună, locuinţa este amenajată cu diferite utilităţi, este modernă şi
confortabilă: încălzire centralizată, apă curentă.
Venitul familiei este asigurat de cei doi soţi prin intermediul afacerilor pe care le
derulează.

4. Observaţii
Nu există probleme de comunicare între membrii familiei, însă soţia şi-ar dori să
petreacă mai mult timp alături de soţ, care este mai mereu plecat din cauza serviciului.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
D.V (tata) X
D.M (mama) X
D. R (fiul) X
D. 0 (fiul) X
Nevoi identificate
 pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de autorealizare, de comunicare,
 pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de afiliere

83
84
85
86
 Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este D.M.
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 30 de ani.
A.S: De cât timp sunteţi căsătoriţi ?
C: Suntem căsătoriţi de 12 ani.
A.S: Eraţi foarte tânără când v-aţi căsătorit!
C: Da, aşa este aveam 18 ani. Nu aveam experienţă de viaţă, nu ştiam ce înseamnă să te
căsătoreşti, şi la câte responsabilităţi trebuie să faci faţă, mai ales după ce apare şi un copil. Cu
toate acestea nu regret faptul că am făcut acest pas. îmi iubesc soţul şi suntem o familie fericită.
A.S: Câţi copii aveţi ?
C: Avem doi băieţi, pe R, care este elev, şi pe O care are un an.
A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?
C: R este elev în clasa a Va la o şcoală din Piatra Neamţ, şi merge şi la un club de fotbal
din oraş. Mai are ca pasiuni jocurile pe calculator, lecturile şi plimbările în aer liber.
A.S: Cine asigură venitul familiei dvs. ?
C: Şi eu şi soţul, însă trebuie să recunosc faptul că el câştigă mai mult din afacerea cu
prelucratul lemnului. Eu însă mă ocup de magazin care este situat în apropierea casei, dar şi de
restul activităţilor din gospodărie.
A.S: Care sunt relaţiile dvs. cu soţul ?
C: Am o căsnicie fericită, mă simt împlinită, cu soţul mă înţeleg foarte bine, însă nu pot
să spun că nu au mai existat mici certuri, pentru că orice familie se confruntă şi cu situaţii mai
neplăcute, mai sunt şi neînţelegeri, dar minore, trecătoare.
A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi rude ?
C: Mă înţeleg foarte bine, în special cu familia mea. Cu familia soţului au fost câteva
certuri la începutul căsătoriei, şi de aceea am decis sa ne construim o casă pe teren neutru, nici la
el şi nici la mine. Acum relaţiile au revenit la normal, însă cu sora soţului nu pot spune că am
relaţii strânse.
A.S: Dar cu vecinii cum vă înţelegeţi ?

87
 C: Cu vecinii am relaţii destul de bune, în special cu familia L.G, sunt nişte oameni
extraordinari, ne ajutăm, ne vizităm. Şi cu restul vecinilor ne înţelegem, dar nu la fel cum ne
înţelegem cu familia L.
A.S: Prieteni aveţi ?
C: Da. Avem câţiva, la fel ne înţelegem foarte bine, participăm la petreceri împreună, ne
vizităm destul de des, organizăm excursii la pădure în aer liber, am fost chiar şi la mare
împreună.
A.S: Şi cu restul comunităţii vă înţelegeţi la fel de bine ?
C: Relaţiile nu sunt aceleaşi, însă sunt relaţii normale de respect pentru cei mai
vârstnici, mai ajut pe cei care au nevoie de o masă caldă, cu diferite produse alimentare.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: Depinde de problemă, însă de obicei la rude sau la vecini. Daca este o problemă
gravă apelez la familie, iar de este una obişnuită apelez la vecini sau prieteni. De obicei la vecini,
pentru că prieteni locuiesc ceva mai departe şi nu îndrăznesc să-i alertez pentru o problemă
minoră, banală.
A.S: La creşterea şi educarea copiilor primiţi ajutor in partea cuiva ?
C: Când era R. mic mai venea mama mea şi mă mai ajuta pentru că eram tânără, fără
experienţă, mai aveam şi animale de îngrijit, însă acum mă descurc singură, mă ajută şi soţul
când este liber.
A.S: Dacă aveţi de rezolvat o problemă urgentă, luaţi copiii cu dvs. ?
C: Nu. Cel mare este plecat la şcoală şi se întoarce la sfârşitul săptămânii, locuieşte la o
soră de-a mea în Piatra Neamţ, iar pe cel mic ori îl las la vecini, sau o aduc pe mama să stea cu
el.
A.S: Să înţeleg că nu sunteţi nevoită să îl luaţi cu dvs. ?
C: Nu, nu l-am luat niciodată când aveam de rezolvat ceva legat de magazin, să aduc
marfă, sau altceva. Şi când era mic R îl lăsam la familia L, avea grijă de el I băiatul cel mic al
familiei, sau venea el să stea la noi, se jucau la calculator. Din această privinţă nu am avut
probleme cu copiii.
A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale băiatului ?
C: Are rezultate destul de bune, având în vedere faptul că primele trei clase le-a făcut la
ţară, ceea ce nu se compară cu şcoala de la oraş. Pentru a recupera unele părţi din materie am

88
făcut şi pregătire la literatură şi matematică, dar şi la engleză, pentru că el începuse franceza.
Acum se descurcă destul de bine.
A.S: îmi puteţi spune dacă vă confruntaţi cu diferite probleme în viaţa de zi cu zi?
C: Singura nemulţumire este faptul că petrec puţin timp cu soţul meu, care de cele mai
multe ori pleacă devreme şi se întoarce foarte târziu din cauza serviciului.
A.S: Cum credeţi că s-ar putea rezolva această problemă ?
C: Nu ştiu. Să schimbe serviciul, sau să încerce să-şi deschidă o altă afacere, care să nu-
i răpească aşa de mult timp. Oricum m-am obişnuit cu stilul acesta de viaţă.
A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

Observaţia
Datorită faptului că aceasta s-a desfăşurat acasă la client, am putut remarca aspectul
locuinţei, care este curată, aranjată şi utilată cu diverse electrocasnice: aragaz, hotă, frigider,
cuptor cu microunde, televizoare în toate camerele, centrală termică, apă curentă.
Atitudinea faţă de copii este pozitivă, îl supraveghează mereu pe cel mic, care se joacă
în pătuţ, îl ia în braţe, îl răsfaţă. Pe cel mare îl ajută la teme, îl verifică dacă a citit lecţia pentru
ziua de luni, deoarece acesta vine doar la sfârşitul săptămânii acasă. Menţine legătura cu sora sa
la care locuieşte băiatul şi află veşti despre ce s-a întâmplat la şcoală în ziua respectivă. Vorbeşte
la telefon şi cu fiul, zilnic, interesându-se de activităţile acestuia.
Cu vecinii şi prietenii au relaţii foarte bune, de ajutor, se vizitează, cere sfaturi. Cu
familia lărgită menţine legătura, în special cu surorile şi mama sa, dar şi cu socrii cu care au avut
unele divergenţe pe care le-au depăşit.
In comunitate sunt văzuţi ca o familie reuşită, prosperă în afaceri, invidiaţi de unii,
respectaţi şi admiraţi de alţii. Au ajutat unele familii, în special bătrâni cărora le-au donat diferite
alimente, îmbrăcăminte pe care nu o mai poartă, chiar şi mama clientei le-a adus nişte haine pe
care nu le mai îmbracă şi care sunt încă bune.

89
 Studiu de caz nr. 8 - familie tradiţională
Istoricul social al familiei
1. Date de identificare privind beneficiarului
Nume si prenume: Familia R. I
Locul si data naşterii: soţul sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ,
8.11.1964
soţia: sat Beţeşti, comuna Rediu, judeţul Neamţ,
16.03.1969
Domiciliul: sat Cândeşti, comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: căsătoriţi
Profesia: soţul: are firmă proprie de cherestea
soţia: fără ocupaţie
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

R.I 43 ani patron firmă sat Cândeşti, judeţul Neamţ
R.N 38 ani fără ocupaţie sat Cândeşti, judeţul Neamţ
R.C 18 ani elevă sat Cândeşti, judeţul Neamţ
R.S 11 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Familia R. I are în componenţa patru membrii: soţii şi cei doi copii, fata C, care este
elevă la Liceul Pedagogic „Gh.Asachi" din Piatra Neamţ, şi băiatul S, care este elev în clasa a
IVa la şcoala din sat.
S-au căsătorit în urmă cu 21 de ani, între timp şi-au deschis propria firmă de cherestea
al cărui patron este soţul. Soţia se ocupă de gospodărie, de îngrijitul animalelor, de grădină, fiind
ajutată şi de socrii, care au casa în aceeaşi curte.

90
3. Situaţia financiară
Venitul familiei este asigurat de soţ, însă şi soţia mai câştigă câte ceva din vânzarea de
produse lactate, dar pe care le vinde ocazional.
Locuinţa este proprietate personală, dotată şi utilată, iar încălzirea se face pe bază de
lemne. Casa este construită în aceeaşi curte cu părinţii soţului, acesta fiind cel mai mic dintre
copii, fapt pentru care s-a stabilit alături de aceştia.

4. Observaţii
Relaţiile dintre cele două familii sunt strânse, părinţii ajutând la diferite munci agricole,
la activităţile din gospodărie.
În cadrul familiei R.I există o bună comunicare între parteneri, şi între aceştia şi copii.

Matricea ciclului de viată

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
R.E (bunicul) X
R.T (bunica) X
R.I (tata) X
R.N (mama) X
R.C (fiica) X

R.S(fiu1) X

Nevoi identificate
 pentru bunici: nevoi de bază, de protecţie, sociale, de stimă, medicale
 pentru părinţi: nevoi de bază, de afiliere, sociale, de autorealizare
 pentru fiică: nevoi de bază, sociale, de afiliere, de protecţie
 pentru fiu: nevoi de bază, de protecţie, educaţionale, sociale

91
92
93
94
 Interviul cu clientul
A.S: Cum vă numiţi ?
C: Numele meu este R.N
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 38 de ani.
A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?
C: In septembrie împlinim 21 de ani de la căsătorie. Pregătim o petrecere cu rudele şi
prietenii.
A.S: Aveţi copii ?
C: Da. Am doi copii, un băiat de 11 ani şi o fată de 18 ani. Sunt comorile noastre pe
care-i iubim foarte mult.
A.S: Ce ocupaţii au copiii dvs. ?
C: Fata este elevă la Liceul Pedagogic „Gh. Asachi "din Piatra Neamţ, în clasa a XII a,
iar băiatul este elev în clasa a IV a la şcoala din sat.
A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale acestora ?
C: Au rezultate destul de bune, băiatul anul trecut a luat premiul doi, iar fata a luat
menţiune. Sunt mulţumită de faptul că învaţă bine şi că se descurcă la şcoală.
A.S: Ce ocupaţii aveţi dvs. ?
C: Momentan nu sunt angajată, însă mă ocup de gospodărie, de activităţi agricole,
îngrijitul animalelor, grădinărit. Soţul se ocupă de firma pe care şi-a deschis-o, şi care îi ocupă
mult timp.
A.S: Să înţeleg că venitul familiei este asigurat de către soţ ?
C: Da. Câteodată mai vând şi eu unele produse lactate, dar baza este la soţul meu,
A.S: Acest venit acoperă cheltuielile lunare ale familiei ?
C: Le acoperă, însă ne mai ajută şi socrii mei, nu tot timpul dar este bine când ai la cine
apela. Mai apelăm şi la prieteni când avem probleme mari la buget, dar foarte rar.
A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile dvs. cu cei doi copii ?
C: Sunt relaţiile ca de la mamă la copii, de ajutor, de prieteni. Ne înţelegem foarte bine,
îi mai răsfăţ din când în când, încerc să le satisfac toate dorinţele şi nevoile.
A.S: Dar cu familia lărgită ?

95
 C: Sunt relaţii foarte strânse, mai ales cu socrii cu care locuim în aceeaşi curte. Ne ajută
foarte mult la activităţile din gospodărie şi cele de la câmp. Şi cu rudele mele ne înţelegem foarte
bine, doar că locuiesc mai departe de noi şi ne vedem mai rar.
A.S: Cu vecinii în ce relaţii vă aflaţi ?
C: Aşa şi aşa. Când mai bine, când mai rău, nu sunt relaţii stabile şi strânse pentru că nu
tot timpul ne înţelegem. Cu unii ne-am şi certat, dar a trecut, însă acum ne salutăm şi atât.
A.S: Dar cu restul comunităţii ?
C: Sunt relaţii normale, de respect, cu unii ne înţelegem mai bine, cu alţii nu. Trăim
într-o comunitate restrânsă, în care ne cunoaştem unii cu alţii şi trebuie să ne înţelegem pentru a
putea convieţui în linişte.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: Evident că prima dată apelez la socrii mei, pentru ca sunt mai aproape. Dacă nu pot
să rezolv problema nici cu ajutorul lor apelez la prieteni, sau la autorităţile competente.
A.S: Cine v-a ajutat la creşterea şi educarea copiilor ?
C: In primul rând soţul, mereu îşi face timp pentru copii, se interesează de situaţia lor
şcolară, apoi am cerut sfaturi de la mama mea şi de soacră.
A.S: Deci familia v-a ajutat cel mai mult ?
C: Da. Am avut şi avem sprijinul familiei în continuare. Ne-am înţeles întotdeauna, îi
respectăm şi-i ajutăm la rândul nostru. Suntem norocoşi că avem familiile alături şi ne bucurăm
de sfaturile primite de la oamenii cu experienţă. A.S: In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite
probleme ?
C: Ca orice familie mai avem şi probleme, dar sunt probleme banale, minore.
A.S: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

Observaţia
S-a desfăşurat la domiciliul clientei, unde am observat locuinţa, care este îngrijită,
dotată şi utilată. Atitudinea faţă de băiat (care era acasă în momentul desfăşurării

96
 observaţiei) este una pozitivă, se intereseză de activităţile sâşcolare ale acestuia, îl
aşteaptă cu masa gata pregătită.
Când vorbeşte despre realizările copiilor i se citeşte o oarecare mulţumire în voce dar şi
în mimica feţei. Relaţiile cu socrii sunt foarte bune, ceştia au doar cuvinte de laudă la adresa
doamnei N.
Cu vecinii nu interacţionează prea mult, sunt relaţii mai reci, doar de respect şi atât, iar
în cadrul comunităţii sunt consideraţi drept o familie unita, de oameni gospodari, şiinvidiaţi de
unii pentru acest aspect.

Studiu de caz nr.9 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul
Nume şi prenume: Famila G. B
Locul si data naşterii: soţul comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 1.02.1977
soţia comuna Cândeşti, judeţul Neamţ, 8.04.1981
Domiciliul: sat Cândeşti. Comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: căsătoriţi
Profesia: soţul este zilier, munceşte cu ziua
soţia la fel, munceşte cu ziua
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă

2. Date privind familia

Date de identificare ale membrilor familiei
Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

G.B 30 ani zilier sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.A 26 ani zilier sat Cândeşti, judeţul Neamţ
G.C 8 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.V 7 ani elev sat Cândeşti, judeţul Neamţ

G.E 5 ani fără ocupaţie sat Cândeşti» judeţul Neamţ

97
 Date relevante privind familia
Familia G.B este formată din cinci membrii, soţii şi cei trei copii: C în vârstă de 8 ani,
V care are 7 ani, şi fetiţa E în vârstă de 5 ani. Familia locuieşte în acelaşi imobil cu mama
soţului, o femeie în vârstă de 65 de ani.
Datorită pregătirii şcolare slabe, cei doi soţi nu au serviciu stabil, lucrând ca zilieri la
diferite familii. De copii se mai ocupă bunica, însă şi aceasta este bolnavă şi are nevoi de îngrijiri
medicale de specialitate.

3. Situaţia economică
Locuinţa este veche, lipsită de utilităţi, are doar trei camere, în care locuiesc şase
persoane, încălzirea se face pe bază de lemne, condiţiile de locuit sunt improprii.

4. Observaţii
Relaţiile dintre membrii familiei sunt normale, însă mama îşi cam neglijează copiii,
fiind plecată la diferite activităţi sezoniere, agricole. Venitul familiei este foarte mic, dar
beneficiază de un ajutor social din partea Consiliului Local.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare

0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
G.M (bunica) X
G.B (tata) X
G.A (mama) X
G.C (fiul) X
G.V (fiul) X

G.E (fiica) X
Nevoi identificate:
 pentru bunică: nevoi de bază, de protecţie, sociale, medicale
 pentru părinţi: nevoi de bază, sociale, de afiliere, de autorealizare, de stimă
 pentru copii: nevoi de bază, de protecţie, sociale, medicale

98
99
100
101
 Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Mă numesc G.A
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 26 de ani.
A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?
C: De 10 ani.
A.S: V-aţi căsătorit foarte tânără, aveaţi doar 16 ani !
C: Da. După ce am terminat şcoala generală, părinţii mei nu avut posibilităţi de a mă
trimite mai departe la liceu, aşa că m-am măritat. Am considerat ca am vârsta necesară pentru
acest lucru.
A.S: Şi câţi copii aveţi ?
C: Am trei copii, doi băieţi şi o fată.
A.S: Care sunt ocupaţiile acestora ?
C: Băieţii merg la şcoală, iar fata merge de la anul la grădiniţă.
A.S: Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor ?
C: Sunt bune, având în vedere că eu nu prea am timp să mă ocup de ei sa-i verific dacă
şi-au scris, pentru că sunt plecată la câmp, la prăşit cu ziua, sau la alte treburi.
A.S: Şi cine are grijă de ei ?
C: Soacra mea, îi hrăneşte, în rest se duc la joacă, cu vecinii de pe aici.
A.S: Cine asigură venitul familiei ?
C: Păi, eu şi cu soţul, cine altcineva. Dar nu ne prea ajunge pentru toate cheltuielile. El
mai şi bea câteodată, la copii trebuie să le cumpăr de îmbrăcat, de încălţat, câte un dulce, ceva de
mâncare. Este greu, ne mai ajută lumea cu nişte haine şi mâncare, dar rar.
A.S: Ce câştigaţi dvs reprezintă singura sursă de venit ?
C: Primim Şi ajutor social, cam un milion pe lună şi alocaţia copiilor, dar şi aşa e greu.
Trebuie să mergem să lucrăm 72 de ore la primărie, nu primim banii degeaba. A.S: Cu soţul şi cu
cei trei copii, cum vă înţelegeţi ?
C: Cu soţul mai am câteva certuri, din cauza banilor pe care în mai cheltuie pe băutură,
dar cu copiii mă înţeleg bine. Ii mai cert şi pe ei din când în când pentru că altfel se obrăznicesc.
A.S: Dar cu restul familiei ?

102
 C: Părinţii şi fraţii mei sunt în alt sat, mai merg şi-i mai vizitez, mai ales la sărbători.
Mă înţeleg bine şi cu soacra, chir şi ea îl ceartă pe soţul meu când îşi cumpără de băut. Mă ajută
şi cu copiii, atât cât poate că e şi ea bolnavă.
A.S: Care sunt relaţiile cu vecinii ?
C: Bune. Ne respectăm, ne mai ajutăm la nevoie, că aşa este între vecini, ne mai şi
certam câteodată, că nu se poate altfel.
A.S: Şi cu restul comunităţii aveţi relaţii bune ?
C: Cu unii da, ne ajută cu diferite haine pentru copii, cu mâncare, cu unii nu. Nu poţi să
te înţelegi bine cu toată lumea pentru că trăim într-un sat destul de mare, în care nu toată lumea
gândeşte la fel.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: Apelez la soacră sau la cumnata mea care locuieşte lângă noi, mă mai ajută vecinii,
depinde de problemă.
A.S: Cine vă ajută la creşterea şi educarea copiilor ?
C: Tot soacra mea, pentru că soţul nu are timp pentru aşa ceva. Este acasă mai mult în
zilele de sărbătoare, sau când plouă şi nu se poate face treabă pe afară. Atunci se mai joacă şi el
cu copiii. In rest mă ocup eu de ei, când nu sunt pe la alte activaţi.
A.S: Să înţeleg că soacra dvs. este un adevărat suport pentru familie ?
C: Da, aşa este, şi în loc să o mai ajutăm noi pe ea, să-i facem mai uşoară bătrâneţea, ne
ajută ea pe noi. Deşi este bolnavă la coloană, nu renunţă la treburile din gospodărie, ne ajută şi la
munca de la câmp, mai ales toamna la culesul recoltei.
A.S: Cu ce fel de probleme vă confruntaţi în viaţa de zi cu zi ?
C: în primul rând cu probleme financiare, nu prea avem bani. Apoi casa ar trebui
renovată, sau construită alta pentru că este veche, nu avem electrocasnice, utilităţi.
A.S: Cum credeţi că s-ar putea soluţiona aceste probleme ?
C: Măcar dacă am avea un serviciu stabil, bine plătit, care să ne asigure un salariu
lunar, aşa astăzi pot să am de lucru, mâine şi poimâine să stau acasă, iar bani ne trebuie ca să
trăim.
A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat!
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

103
 Observaţia

Locul de desfăşurare a fost la domiciliul clientei, unde am observat în primul rând

aspectul locuinţei. Aceasta este veche, are doar trei camere, în care locuiesc şase persoane, este
lipsită de utilităţi, mâncare se găteşte la o plită improvizată, pe timpul verii, iar pe timp de iarnă
la plita din casă.
Îmbrăcămintea clientei este uzată, nu prea curată, limbajul verbal este în concordanţă
cu pregătirea acesteia, iar cel non-verbal cuprinde câteva gesturi ale mâinilor, în special când
încearcă să vorbească despre problemele familiei.
Atitudinea faţă de copii este de neglijare, nu o prea interesează ce fac cei mici, în
momentul când se desfăşura observaţia, dar nici în rest. Din spusele acesteia, se ocupă mai mult
soacra de copii, decât dânsa. La şedinţele cu părinţii merge, rar, când are timp explică ea, la teme
nu-i ajută şi nici nu-i verifică, nu este responsabilă faţă de copii.
Cu soţul se ceartă adesea din cauza banilor, cu vecinii se înţelege, îi mai ajută, iar cu
restul comunităţii are relaţii bune. Sunt văzuţi ca o familie nevoiaşă, care mai primesc uneori
pomană din partea celor miloşi.

Studiu de caz nr. 10 - familie tradiţională

Istoricul social al familiei

1. Date de identificare privind beneficiarul
Nume si prenume: Familia CP
Locul si data naşterii: soţul: Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, 25.10.1971
soţia: Piatra Neamţ, judeţul Neamţ, 18.06.1974
Domiciliul: sat Cândeşti ,comuna Cândeşti, judeţul Neamţ
Starea civilă: căsătoriţi
Profesia: ambii sunt învăţători la şcoala generală din sat
Naţionalitatea: română
Religia: ortodoxă

104
2. Date privind familia
Date de identificare ale membrilor familiei

Nume şi prenume Vârsta Ocupaţia Domiciliul

CP 36 ani învăţător sat Cândeşti, judeţul Neamţ
C.S 33 ani învăţătoare sat Cândeşti, judeţul Neamţ
CP 8 ani elevă sat Cândeşti, judeţul Neamţ

Date relevante privind familia

Cei doi soţi s-au căsătorit în urmă cu 10 ani, ea fiin învăţătoare într-o altă comună pe
atunci. Cu timpul s-a transferat la aceeaşi şcoală cu soţul, şi împreună au o fiică de 8 ani, care
este elevă în clasa a II a.
Soţul provine dintr-o familie de cadre didactice, tatăl său fiind director în urmă cu 24 de
ani la aceeaşi şcoală, iar mama învăţătoare.

3. Situaţia economică
Locuinţa este proprietate personală, dotată şi utilată, confortabilă, prevăzută cu apă
curentă şi centrală termică. Venitul familiei este asigurat de către cei doi soţi.

4. Observaţii
Relaţiile din cadrul familiei sunt strânse, cei doi soţi dedicându-şi timpul liber pentru
creşterea şi educarea fetiţei.

Matricea ciclului de viaţă

Membrii familiei Stadii de dezvoltare
0-1 2-4 5-7 8-12 13-17 18-22 23-34 35-60 61-75
CP (tata) X
C.S (mama) X
CP (fiica) X
Nevoi identificate:
 Pentru părinţi: nevoi de bază, de stimă, sociale, de autorealizare
 Pentru fiică: nevoi de bază, de protecţie, sociale

105
106
107
108
 Interviul cu clientul

A.S: Cum vă numiţi ?

C: Numele meu este C.S
A.S: Ce vârstă aveţi ?
C: Am 33 de ani.
A.S: De cât timp sunteţi căsătorită ?
C: De 10 ani.
A.S: Câţi copii aveţi ?
C: Am o fetiţă în vârstă de 8 ani.
A.S: Ce ocupaţie are aceasta ?
C: Este elevă în clasa a II a, la şcoala din sat.
A.S: Ce ocupaţie aveţi dvs. ?
C: La fel ca şi soţul meu sunt învăţătoare la şcoala generală din comună.
A.S: Deci venitul familiei este reprezentat de către salariile dvs. de învăţători ?
C: Da, dar nu putem să afirmăm că suntem mulţumiţi de aceste salarii, însă încercăm să
ne descurcăm aşa. Vara trecută soţul a fost plecat în Italia pe perioada verii, pentru a putea
strânge nişte bani. Cu aceştia am investit în condiţiile de locuit, ne-am luat o maşină nouă, şi am
pus şi ceva deoparte, ceea ce nu s-ar fi întâmplat doar cu salariile noastre de cadre didactice.
A.S: Ce relaţie aveţi cu soţul şi cu fetiţa dvs. ?
C: Cu ambii am relaţii deosebite, sunt fericită şi împlinită alături de P şi fetiţa noastră.
încercăm să-i oferim tot ce este mai bun, ne petrecem timpul liber în familie, câteodată cu
prietenii, însă fetiţa este prioritatea noastră.
A.S: Dar cu familia lărgită ?
C: La fel de bune. Părinţii şi fraţii mei locuiesc în Piatra Neamţ, însă ne vizităm
frecvent, poate o dată la două trei săptămâni. Cu soacra mă înţeleg bine, locuieşte lângă noi. La
începutul relaţiei au mai existat câteva neînţelegeri cu aceasta, însă au trecut, noi ne-am continuat
relaţia şi suntem fericiţi.
A.S: Cum aţi caracteriza relaţiile cu vecinii ?
C: Sunt relaţii de respect, normale, mai ales că aceştia sunt şi mai în vârstă decât noi, în
rest nimic mai mult.

109
 A.S: Dar cu restul comunităţii ?
C: La fel, de respect. La început mi-a fost greu să mă obişnuiesc cu viaţa de la ţară, aici
trebuie să saluţi pe toată lumea chiar dacă nu sunt cunoştinţe, poate ei te ştiu şi cred că eşti
încrezut sau needucat dacă nu-i saluţi.
A.S: Sa înţeleg că nu aţi avut probleme cu nimeni din comunitate sau din vecini ?
C: Nu, nu am avut şi sper să nici nu avem pentru că îmi doresc să trăim în armonie şi
linişte cu toată lumea din comunitate, mai ales cu vecinii, pentru că nu se ştie niciodată când ai
nevoie de ajutorul unui vecin.
A.S: Prieteni aveţi ?
C: Da, prietenii nostru sunt şi naşii de botez ai fetiţei. Ne înţelegem foarte bine, ne
vizităm, am fost şi la munte împreună. Putem să apelăm la oricând la ei, indiferent de problemă.
In rest cunoştinţa avem multe, şi la şcoală lucrăm într-un colectiv unit şi relativ tânăr, însă nu pot
spune că sunt prietenii noştri.
A.S: La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
C: La prieteni, la familie, depinde de problemă, însă încercăm să le rezolvăm noi
singuri.
A.S: Cine vă ajută în creşterea şi educarea fetiţei ?
C: Soţul normal, cine altcineva, e fetiţa noastră şi noi trebuie să o creştem şi să o
educăm după cum credem că este mai bine pentru ea şi pentru noi.
A.S: Când aveţi de rezolvat o problemă urgentă şi trebuie să plecaţi, o luaţi cu dvs. sau
aveţi în grija cui să o lăsaţi ?
C: Dacă soţul este acasă, rămâne el, iar dacă nu, încerc să o iau cu mine dacă este
posibil, depinde de problemă. Când nu se poate să o iau cu mine, rămâne cu bunica ei, care o
răsfaţă mereu, şi cu care se simte foarte bine.
A.S: Cine vă ajută în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?
C: Activităţile le împart cu soţul meu. Nu avem prea multe animale, decât nişte păsări
de curte, iar la bucătărie eu sunt bucătarul şef, iar soţul ajutorul meu.
A.S: Mulţumesc pentru timpul acordat şi vă urez o zi bună !
C: Cu plăcere !
A.S: La revedere !
C: La revedere !

110
 Observaţia

Pe durata desfăşurării observaţiei am analizat aspectul locuinţei, care este curată,

spaţioasă, utilată şi modernă. Limbajul verbal şi non-verbal denotă o personalitate puternică a
clientei precum şi faptul că are o pregătire superioară.
Atitudinea faţă de fetiţă şi de soţ este una afectuoasă, de dragoste, se poate observa cu
uşurinţă că există relaţii puternice între membrii familiei.
Relaţiile cu familia lărgită sunt strânse, păstrează legătura, soacra o mai ajută când are o
problemă şi trebuie să plece, rămânând cu nepoţica.
Cu vecinii şi restul comunităţii relaţiile sunt de respect, fiind consideraţi o familie
decentă, unită, un exemplu demn de urmat.

111
 Concluzii finale

Problematica indusă de monoparentalitate este foarte complexă, însă dincolo de efecte,

familia monoparentală rămâne o alternativă, o realitate socială ce nu poate fi trecută cu vederea.
În ceea ce priveşte partea practică am realizat o comparaţie între familiile
monoparentale şi cele tradiţionale din mediul rural unde am putut să constat următoarele:
 majoritatea familiilor monoparentale s-au format din cauza decesului unui partener, iar
celălalt refuzând să se mai recăsătorească
 apar schimbări la nivelul funcţiilor, în cazul familiilor monoparentale, în special la nivelul
funcţiei economice şi educative
 există şi unele familii tradiţionale (formate din doi părinţi şi copiii acestora) care se
confruntă cu probleme financiare, deci nu putem afirma că în cadrul unei familii normale
nu apar disfuncţii
 în ceea ce priveşte educaţia aceasta se realizează cu mai multă rigurozitate în cadrul
familiilor normale, decât în cazul celor monoparentale şi asta datorită faptului că părintele
singur nu mai are destul timp şi pentru educaţia copiilor, trebuind să muncească mai mult
decât unul dintr-o familie normala
 cu toate acestea şi în cazul unor familii tradiţionale, educaţia nu are un rol principal în
activităţile cotidiene ale părinţilor, mai ales în cazul celor fără un grad de şcolarizare
ridicat, care nu au un serviciu stabil şi lasă copiii în grija altora sau chiar în voia sorţii
 în cadrul familiilor monoparentale părintele singur are tendinţa de a-i atribui copilului mai
mare rolul celui absent pentru a mai putea scăpa de unele griji cotidiene
 tot în cazul familiilor monoparentale apare şi fenomenul de exploatare prin muncă, copiii
sunt puşi să desfăşoare diferite activităţi care nu sunt în conformitate cu vârsta şi
capacităţile acestuia
 acest fenomen nu este întâlnit totuşi numai în cadrul familiilor monoparentale ci şi în cele
tradiţionale, de fapt în mediul rural se practică acest fenomen de exploatare a copiilor, prin
munci agricole în special

112
 comunicarea dintre membrii familiei este deschisă şi se realizează frecvent în cazul
familiilor tradiţionale spre deosebire de cele monoparentale, datorită faptului că părintele
singur are foarte multe responsabilităţi, negăsind momente libere pentru a relaţiona cu
ceilalţi membrii.
 în cadrul comunităţii familiile monoparentale sunt pentru unii adevărate exemple de
rezistenţă, datorită faptului că au încercat să facă faţă situaţiei, cu toate că au rămas văduve
(majoritatea fiind tinere când soţul a decedat), iar alţii sunt indiferenţi faţă de acest tip de
familie.

113
 Anexe

Ghid de interviu

1. Cum vă numiţi ?
2. Ce vârstă aveţi ?
3. De cât timp sunteţi căsătoriţi ?
4. Câţi copii aveţi ?
5. Care sunt ocupaţiile acestora ?
6. Cum aţi caracteriza rezultatele şcolare ale copiilor dvs. ?
7. Ce ocupaţii aveţi ?
8. Cine asigură venitul familiei dvs. ?
9. Consideraţi ca acest venit acoperă cheltuielile lunare ?
10. Cum aţi caracteriza relaţiile dintre dvs. şi soţ/soţie ?
11. Care este relaţia dvs. cu rudele ?
12. Dar dintre dvs. şi copii ?
13. în ce relaţii vă aflaţi cu restul comunităţii ?
14. Cum vă înţelegeţi cu vecinii ?
15. Apelaţi la ajutorul cuiva în desfăşurarea activităţilor din gospodărie ?
16. La cine apelaţi pentru rezolvarea unei probleme ?
17. Cine vă ajută la creşterea şi educarea copiilor ?
18. Când aveţi de rezolvat o problemă urgentă îi luaţi cu dvs. sau aveţi în grija cui să-i lăsaţi ?
19. In viaţa cotidiană vă confruntaţi cu diferite probleme? Dacă da, care ar fi acestea?
20. Cum credeţi s-ar putea soluţiona ?

Ghid de observaţie
Data
Locaţia
Durata
Limbajul verbal

114
Limbajul non-verbal
Atitudinea faţă de copii
Relaţia cu membrii familiei lărgite
Relaţiile cu vecinii
Relaţiile cu prietenii
Relaţia cu cei din comunitate

115
 Bibliografie

1. Ciupercă, C, Cuplul modern între emancipare şi disoluţie, Editura Tipoalex, Alexandria,

2000
2. Ciupercă, C, Familia monoparenîală - o realitate a lumii contemporane, în „Psihologia",
Numărul 1-6, Bucureşti, 1999
3. Ciupercă, C, Modificarea rolurilor în cuplul contemporan, în „Sociologie românească",
Numărul 4, Bucureşti, 1999
4. Ciupercă, C, Mitrofan, L, Psihologia vieţii de cuplu, Editura Spu, Bucureşti, 2002
5. Codul Familiei, Editura AII Beck, Bucureşti, 2005
6. Filipescu, A., Filipescu, L, Tratat de dreptul familiei, Editura AU Beck, Bucureşti, 2002
7. Gherghel, A., Familiile monoparentale între marginalizare, exculdere şi model alternetiv al
familiei, în „Analele Ştiinţifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza", Volumul 5, Iaşi,
1999 - 2000
8. Goody, J., Familia europeană. O încercare de antropologie istorică, Editura Polirom, Iaşi,
2003
9. Iluţ, P., Familia. Cunoaştere şi asistenţă, Editura Polirom, Iaşi, 2004
10. Huţ, P., Sociopsihologia şi antropologia familiei, Editura Polirom, Iaşi, 2005
11. Irimescu, G., Asistenţa socială a familiei şi copilului, Editura Universităţii „Al.L Cuza",
Iaşi, 2004
12. Lemenncier, B., Le marche du mariage et la familie, PUF, Paris, 1988
13. Miftode, V., Fundamente ale asistenţei sociale, Editura Eminescu, Bucureşti, 1999
14. Miftode, V., Populaţii vulnerabile şi fenomene de automarginalizare, Editura Lumen, Iaşi,
2002
15. Miftode, V., Tratat de metodologie sociologică, Editura Lumen, Iaşi, 2003
16. Mihăilesc, L, Familia în societăţile europene, Editura Universităţii, Bucureşti, 1999
17. Mitrofan L, Cuplul conjugal - armonie şi dizarmonie, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
Bucureşti, 1994

116
18. Mitrofan, L, Mitrofan, N., Elemente de psihologia cupului, Editura Şansa, Bucureşti, 1995
19. Mitrofan, I., Ciupercă, C, Incursiune în psihosociologia şi psihosexologia familei, Editura
Press Mihaela, Bucureşti, 1999
20. Mitrofan, L, Ciuperca, C, Psiholohia relaţiilor dintre sexe, Editura Alternative, Bucureşti,
1997
21. Mitrofan, L, Schimbări şi tendinţe în structura şi funcţiile familiei din ţara noastră, în
„Revista Română de Socilogie", Numărul 5-6, Editura Academiei, Bucureşti, 1999
22. Muntean, A., Familii şi copii în dificultate, Editura Mirton, Timişoara, 2001
23. Spânu, M., Introducere în asistenţa socială a familiei şi protecţia copilului, Editura
Tehnica, Chişinău, 1998
24. Sillamy, N., Dicţionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996
25. Stănciulescu, E., Socilogia educaţiei familiale, Volumul I, Editura Polirom , Iaşi, 1997
26. Şerban, E.P., Asistenţa socială a mamelor adolescente, Editura Lumen, Iaşi, 2005
27. Ştefan, C, Familia monparentalâ. O abordare politică, Editura Polirom, Iaşi, 2006
28. 28. Voinea, M., Familia contemporană. O mică enciclopedie, Editura Focus,
Bucureşti, 2005
29. Voinea, M., Restructurarea familiei: modele alternative de viaţă, în „Sociologie
românească", Numărul 5, Bucureşti, 1994
30. Voinea, M., Sociologia familiei, Editura Universităţii, Bucureşti, 1996
31. Zamfir, C, Vlăsceanu, L., Dicţionar de sociologie, Editura Babei, Bucureşti, 1993

117