FIŞĂ DE DOCUMENTARE

Structura anatomică a sfeclei de zahăr

rădăcina sfeclei de zahăr – partea care constituie materia primă pentru

industrializare – are o structură anatomică complexă, fiind formată în principal
din patru componente (fig.3):

Sfecla de zahăr
1- rădăcina; 2- frunze; 3- sistem radicular cu peri absorbanţi

 capul rădăcinii cu baza sau epicotilul – în primul an de vegetaţie a

sfeclei se dezvoltă o rozetă deasă la frunze. La recoltarea sfeclei frunzele se taie
şi se separă de rădăcina propriu zisă, deoarece au un conţinut ridicat de nezahăr
şi o textură care îngreunează mult tăierea sfeclei denaturând calitatea tăiţeilor.
Pentru valorificarea superioară frunzele sfeclei de zahăr se folosesc ca furaj;
 gâtul sfeclei de zahăr sau hipocotilul – reprezentat de porţiunea din
rădăcină de la baza ultimelor frunze şi se termină la partea inferioară în punctele
unde încep cele două şanţuri longitudinale numite şanţuri de zahăr. Gâtul sfeclei
de zahăr nu se elimină la decoletarea plantei ci se foloseşte la obţinerea
zahărului. Se poate dezvolta în funcţie de soiul sau hibridul sfeclei între anumite
limite;
 corpul propriu zis al rădăcinii sfeclei de zahăr – este o rădăcină
votantă, care se reduce conic de la partea superioară, unde este îngroşată, spre
partea inferioară unde diametrul scade foarte mult.
Partea cea mai joasă a corpului rădăcinii sfeclei este foarte subţiată şi se
numeşte codiţa rădăcinii.
Pe două părţi laterale diametral opuse ale rădăcinii se găsesc şanţurile
longitudinale, din care pornesc rădăcinile laterale, adâncimea şi lungimea
şanţurilor fiind variabilă.

Denumirea porţiunii anatomice Din total %

Capul coletului cu baza peţiolilor 4

frunzelor
Coletul propriu-zis cu baza peţiolului 10
frunzelor
Rădăcina pentru industria zahărului 80
Codiţa până la secţiunea de 10mm 6
a