Biomateriale

Curs 6
an III - Bioinginerie
Polimeri Bioadezivi

Polimer bioadeziv – polimer care se poate

lega la substraturi biologice (membrane,
mucoase).

Adeseori se refera la adezivi biologici care contin

medicamente, capabili sa lege medicamentul de
tesuturi tinta.
2
 Polimeri bio
bioadezivi
adezivi
Polimerii bioadezivi pot fi naturali sau sintetici.
Polimeri sintetici
sintetici::
 Carbomeri – sunt polimeri derivati de acid acrilic utilizati in
industria farmaceutica si cosmetica ca agenti de adeziune
adeziune..
Carbomerii prezinta avantaje mari in formularea produselor
biomedicale deoarece adera puternic la mucoase fara sa
cauzeze iritatii
iritatii,, nu sunt toxici si sunt compatibili cu
majoritatea medicamentelor
medicamentelor..
- pol
polii(alcool vinilic
vinilic)) (PVA)
- poli
poli((N-vinilpirolidona
vinilpirolidona)) (PVP)
- poli
poli((anhidride
anhidride))
- poli
poli((cianoacrilati
cianoacrilati))
3
 Polimeri Bioadezivi
Polimeri naturali
naturali::
 Acacia gum – Polimer natural obtinut din tulpina si ramurile de Acacia
senegal. Se utilizeaza ca adeziv in industria farmaceutica.
 Acidul alginic
alginic–– este un polimer natural care se extrage din peretele
celular al algelor brune. Se utilizeaza pe scara larga ca alginat de sodiu,
constituent in prepatare farmaceutice si aplicatii medicale (Gaviscon
liquid®).
 Hidroxipropil metillceluloza (HPMC) – Polimerul se include in
preparate utilizate pentru curatarea lentilelor de contact sau in geluri cu
aplicare orala
orala..
 Hialuronat de sodiu – Polimer biologic cu masa moleculara mare
obtinut din unitati de acid glucuronic si N-acetil-D - glucozamina.
Polimerul se utilizeaza in ingineria tisulara a cartilajului, in timpul
interventiilor intraoculare pentru a proteja corneea sau ca substituienti de
lacrimi, in tratamentul ochilor uscati.
 Xantan, gelan, chitosan
4
 MUCOASELE ÎN ORGANISMUL UMAN
Membranele mucoase (mucoasele) sunt suprafețele umede ce căptușesc
pereții diferitelor cavități ale corpului precum tractul gastro-intestinal și respirator.
Sunt formate dintr-un strat de țesut conjunctiv (lamina propria) deasupra căreia se
găsește un strat epitelial, suprafață care se menține umedă de obicei prin prezența a
unui strat de mucus.
Epiteliile pot fi monostratificate (de exemplu, în stomac, în intestinul gros
și cel subțire și în bronhii) sau multistratificate (de exemplu în esofag, vagin și
cornee). Există mucus fie ca strat de gel aderent la suprafața mucoasei sau ca o
formă luminală solubilă sau suspendată.

5
 Există două tipuri importante de membrane: membranele
epiteliale, care includ membranele mucoase, membranele seroase si
pielea, şi membranele sinoviale, care îmbracă articulaţiile.

Dintre membranele epiteliale, membranele mucoase se remarcă

prin faptul că ele îmbracă interiorul unei cavităţi care se deschide
direct spre exterior: căile respiratorii, aparatul digestiv, căile genitale
ale femeii si căile urinare.

6
 O membrană epitelială este formată dintr-un foiţă epiteliu şi ţesutul conjunctiv
situat dedesubt. Astfel, toate membranele mucoase sunt formate din:

Epiteliu - joacă un rol crucial în

mecanismele de apărare ale organismului,
deoarece formează o barieră pe care
microorganismele şi alţi agenţi patogeni o
pot traversa cu greu.
Celulele epiteliale sunt, în general,
unite prin joncţiuni strânse, cu rol
protector împotriva infiltraţiilor. Unele
dintre ele, cum ar fi celulele calciforme,
glande unicelulare, secretă mucus, un
lichid vâscos care previne uscarea
cavităţilor, izolează particulele ajunse în
cavităţile respiratorii sau lubrifiază
Structura unei mucoase
alimentele ajunse în tubul digestiv.

7
• Stratul bazal. Acesta reprezintă un strat de celule bazale care separă cele
două foiţe epiteliale.

• Corionul. Foiţa de ţesut conjunctiv a unei mucoase este un ţesut conjunctiv

moale, areolar, numit corion sau lamina propria, care susţine epiteliul, îl leagă de
structurile situate dedesubt şi dă o anumită flexibilitate membranei. Mai mult, ea
are rol de suport pentru vasele sanguine şi protejează muşchii situaţi dedesubt
impotriva erodării şi a perforării. Moleculele de oxigen şi nutrienţii ajung prin
corion spre epiteliul, iar dioxidul de carbon şi produşii de metabolism circulă în
sens invers.
• în cazul anumitor mucoase, corionul este susţinut de un strat de fibre
musculare netede.

8
 Diferite tipuri de mucoase
• Mucoasele digestive
Aparatul digestiv, de la gură până la anus, este acoperit în întregime de o mucoasă
care este susţinută, cu excepţia gurii, de un strat bogat în vase sanguine şi fibre nervoase,
iar mai în profunzime de un strat musculos. Mucoasa digestivă îndeplineşte, în funcţie de
localizarea sa, funcţii de absorbţie, de secreţie (a mucusului, a hormonilor sau a enzimelor
digestive), şi de protecţie împotriva infecţiilor bacteriene.

Aspectul mucoasei digestive sănătoase

Mucoasa bucală – învelește cavitatea orală, inclusiv gingiile, cerul gurii, buzele și
interiorul obrajilor. Mucoasa de aici este în general un epiteliu scuamos stratificat
nekeratinizat ce acoperă mușchii, oasele și glandele. In esofag, mucoasa se îmbogăţeşte9 cu un
număr mare de glande esofagiene care secretă mucus pentru a asigura rezistenţa la erodarea
cauzată de alimentele solide îngurgitate.
 Mucoasa gastrică – un singur strat de celule dintre care, unele produc un
mucus protector, în timp ce celelalte secretă acid clorhidric. Este presărată cu
milioane de cavităţi neregulate, iar pe fundul acestora sunt situate celule glandulare
care secretă sucul gastric. În stomac, mucusul protejează pereţii de acţiunea acidului
gastric, permiţând în acelaşi timp absorbţia apei şi a nutrienţilor. La nivelul
stomacului, mucusul reacţionează diferit. În lipsa fluidelor, stomacul nu produce
mucus, dar nici acid, ceea ce duce la scăderea apetitului.

Mucoasa intestinală
Din stomac până în colon, tractul
gastrointestinal este acoperit cu un strat de
mucus ce formează o barieră între organism şi
cavitatea intestinală. Aderent la celulele
epiteliale, mucusul formează o peliculă
protectoare, astfel încât, în condiţii normale de
sănătate, gazda să nu fie expusă conţinutului
intestinal. Grosimea stratului de mucus diferă
de la om la om, dar este în general din ce în ce
mai gros înspre rect.
Secțiune transversală la nivelul
10

intestinului subțire
 Structura și funcțiile membranelor mucoase
Celulele epiteliale ale țesuturilor mucoase sunt acoperite cu două tipuri de
mucine, biomacromolecule legate de membrană și secretate (solubile) și formează
un strat de gel vâscoelastic (mucus) complet hidratat. Mucinele solubile sunt
glicoproteine cu greutate moleculară ridicată (0,5-40 MDa) compuse din subunități
de 500 kDa legate între ele prin legături peptidice și punți intramusculare
disulfidice cistein-cisteină.

Structuri macromoleculare pentru glicoproteina mucusului 11

 Structura schematică a subunităților de mucină

pH-ul mucoaselor poate varia în funcție de locul lor în organism. pH-ul mucusului în
plămân și cavitatea nazală este aproape neutru sau ușor acid (pH = 5,5-6,5) iar în ochi
este puțin bazic (pH_7,8).
În cavitatea bucală, pH-ul variază de la 6,2 la 7,4, în timp ce mucusul gastric prezintă
o variabilitate mai mare: de la de 1,0-2,0 la 7,0 la suprafața epitelială. Este, de
asemenea, puternic influențat de prezența alimentelor. 12
 Teorii care explică mecanismul bioadeziunii
Nr. Teoria Mecanismul de bioadeziune Observatii
Fortele de atracție electrostatic Transferul de electroni are loc intre
Teoria
1. între reteaua de glicoproteică a două dublu- straturi de sarcini electrice
electronică
țesutului și materialul bioadeziv la suprafață
Forțe primare puternice: legaturi
covalente
Teoria Forțele de suprafață rezultate în
2. Forțe secundare slabe: legături ionice,
adsorbției legarea chimică
legături de hydrogen și forțe van der
Waals
Abilitatea polimerilor bioadezivi
Teoria Coeficient de împrăștiere al polimerilor
3. de a ocupa și dezvolta contacte
umectării trebuie să fie pozitiv
strânse cu membrana mucoaselor
Pentru difuzie maximă și putere de
Intrepătrunderi ale ramificațiilor adeziune maximă: parametrii de
Teoria
4. glicoproteinelor de la suprafața și solubilitate a polimerilor bioadezivi și
difuziei
flexibilitatea catenelor polimerice glicoproteinele din mucus trebuie să fie
similare
Intrepătrunderi ale ramificațiilor
mucinei în structura poroasă a
substratului polimeric
Teoria Nu necesită întrepătrunderi ale
5. Analiza tensiunii maxime
fracturii catenelor de polimer bioadeziv și cele
dezvoltate în timpul detașării
ale glicoproteinelor. Adecvată pentru
13
dispozitivului medical de
studiul bioadeziunii polimerilor rigizi,
suprafața țesutului
eventual cu zone flexible reduse
 În studiul adezivității, în general, au fost identificate două etape , care au fost
adaptate pentru a descrie interacțiunea dintre materialele mucoadezive și o
membrană mucoasă .

Stadiile mucoadeziunii
Etapa 1 - Stadiul de contact: Un contact intim (umectare) apare intre materialul
mucoadeziv și membrana mucoasă.
Etapa 2 - Stadiul de consolidare: Apar diferite interacțiuni fizico-chimice pentru a
consolida imbinarea, fapt care ajută la o adeziune prelungită. 14
 Factori care afectează procesele de
bioadeziune:
Factori legati de polimer

Factori legați de mediu

Factori fiziologici

15
Factori legati de polimer
Masa moleculara Masa moleculară mică:favorizează interpenetrarea
moleculelor de polimer
Masa moleculară mare:favorizează
întrepătrunderea fizică
Masa moleculară optimă:cel putin 100000Da
Flexibilitatea Necesară pentru interpenetrare și întrepătrundere
catenei Polimeri puternic reticulați: descrește mobilitatea
polimerice catenelor individuale de polimer – descrește și
adezivitatea
Conformația
spațială
Concentrația in Dispozitive solide:concentrație polimer mai mare –
polimer adeziune ridicată
Sisteme lichide/gel: există un optim de
concentrație pentru fiecare tip de polimer
16
Factori legați de mediu
pH Sarcina de suprafață pe țesut: variază cu pH-ul ca
urmare a diferențelor in disocierea grupelor
funcționale
Sarcina de suprafață pe polimer și gradul de
hidratare
Complexarea interpolimerică
Presiunea Afeectează întrepătrunderea în adâncime
aplicată la locul Presiunea aplicată un timp suficient determină
de contact creșterea forțelor de atracție între polimer și țesut
Umflarea Dependentă de natura polimerului, concentrația în
polimer și prezența apei

17
Factori fiziologici
Turnover-ul Limitează timpul de interacțiune intre țesut și dispozitiv
glicoproteinelor
Starea pacientului Afectează proprietățile fizico-chimice ale glicoproteinelor
(infecții si inflamații)

18
 Bioadeziune si Absorbtia
compusilor bioactivi
Compusii bioactivi trebuie sa depasesca membrana celulara inainte de
a ajunge la tesutul sau organul tinta.
Aceste membrane actioneaza ca bariere care controleaza transportul
moleculelor prin celule. Structura generala a membranei celulare
consta dintr-o matrice de proteine, inconjurata de un bistrat lipidic.

19
Moleculele trec prin membrana celulara prin:

Difuzie pasiva;

Difuzie pasiva facilitata;

Transport activ;

Pinocitoza.

Absorbtia este determinata de proprietatile fizico-chimice ale

moleculelor, formulare (ex. Filme, capsule, solutii) si calea de
administrare.

20
Difuzia pasiva
Difuzia reprezinta tendinta moleculelor de a se raspandi intr-un spatiu
disponibil. In procesul de difuzie pasiva transportul moleculelor de-a
lungul membranelor celulare este puternic dependent de concentratia
moleculelor.
Cele mai multe molecule biologic active sunt transportate de-a lungul
membranelor prin difuzie, dintr-o regiune cu concentratie mare (ex.
fluidele gastrointestinale) la una cu concentratie redusa (ex, sangele).

Deoarece membranele celulare sunt de natura

lipidica, medicamentele solubile in lipide sunt
capabile sa se transfere prin membrana mai
rapid decat medicamentele non-lipidice.
Moleculele mici sunt , de asemenea, capabile sa
penetreze membrana mai rapid decat cele mari.
21
 Difuzia pasiva facilitata

Se produce cand moleculele sunt transportate prin membrana si

celule cu ajutorul carrier-ilor proteici. Aceste proteine
interactioneaza cu moleculele si le asigura astfel specificitate.
Procesul de transport mediat de carrier depinde de disponibilitatea
carrier-ului, acesta putand atinge la un moment dat gradul de
saturatie.
Exemplu: transportul glucozei in sange.

22
 Transportul activ
Transportul activ reprezinta
miscarea moleculelor si
ionilor impotriva gradientului
lor de concentratie, de la
concentratii reduse la cele
mai mari.
Aceasta forma de transport
necesita un aport energetic
de la nivelul celulei, provenit
de la ATP (Adenozin
Tripolifosfat).

23
Pinocitoza

Pinocitoza (o forma de endocitoza) permite unei celule sa includa

molecule mari si fluid, prezente in regiunea extracelulara.
Membrana celulara se pliaza in interior, inchide fluid sau
particule si apoi de desprinde sub forma de vezicule.
Veziculele se detaseaza de membrana si se misca catre interiorul
celulei. Pinocitoza joaca un rol important in transportul
proteinelor medicament.

24
Bioadezivitate si transportul de
compusi biologic activi
Adeziunea medicamentelor bioadezive la membrane mucosale
conduce la cresterea concentratiei de medicament la situs-ul
de actiune. Aceasta inseamna ca o cantitate mai mare de
medicament este diponibila intr-un situs specific, pentru a se
obtine efectul terapeutic dorit.
Utilizarea polimerilor bioadezivi - imbunatatesc absorbtia
medicamentului.

25
Sisteme bioadezive de eliberare a
medicamentelor
In sistemele de eliberare bioadezive, termenul de bioadeziune este
utilizat pentru a descrie legarea sau adeziunea intre un polimer
natural sau sintetic si tesut moale, cum ar fi celulele epiteliale.
Termenul de mucoadeziune se utilizeaza pentru a descrie
interaciunile adezive intre polimer si mucus sau suprafata
mucoasei.
Mecanismul bioadeziunii
Mecanismele responsabile de formare de legaturi bioadezive -
formarea legaturii bioadezive in trei pasi.
Pasul 1 : Umectarea si umflarea polimerului
Pasul 2: Interpenetrarea intre catenele polimerului si ale
membranei mucoasei
Pasul 3 : Formarea de legaturi chimice intre catenele intrepatrunse
26
Sisteme bioadezive

Pasul 1
Umectarea si umflarea are loc cand polimerul acopera suprafata substratului
biologic sau membrana mucoasei pentru a crea un contact intim cu substratul.
Acest lucru se obtine cu usurinta, de exemplu prin plasarea unei formulari
bioadezive (tableta sau pasta) in cavitatea orala.
Bioadezivii sunt capabili sa adere sau sa se lege la tesuturi biologice prin
intermediul tensiunii superficiale si fortelor care exista la situs-ul de adsorbitie
sau contact.
Umflarea se produce cand componentele polimerice au afinitate fata de apa.
Umflarea polimerului
polimerului::

27
 Sisteme bioadezive

Pasul 2
Suprafata membranei mucoasei este constituita din polimeri cu masa
moleculara mare (glicoproteine). Catenele polimerilor bioadezivi si
catenele polimerilor din mucoasa se intrepatrund formand legaturi
adezive semipermeabile. Taria acestor legaturi depinde de gradul de
penetrare intre cele doua tipuri de polimeri.
Pentru a forma legaturi adezive puternice, un tip de polimer trebuie sa fie
solubil in celalalt si ambele tipuri de polimeri sa prezinte structura
chimica apropiata.

Interpenetrarea catenelor polimerice

Catene de polimer
bioadeziv

Catene de polimer
Din mucus
28
Sisteme bioadezive

Pasul 3
Aceasta etapa implica formarea de legaturi chimice slabe intre catenele polimerice
intrepatrunse. Tipurile de legaturi includ legaturi primare (covalente) sau
legaturi slabe (interactiuni van der Waals sau legaturi de hidrogen).

Mecanismul bioadeziunii

Pasul 3

29
Câteva scenarii în care poate apărea mucoadeziunea

30
Caracteristicile polimerilor bioadezivi
• Flexibilitate- flexibilitatea polimerilor bioadezivi controleaza extinderea
Flexibilitate-
interpenetrarilor intre polimer su suprafata mucoase
mucoase//epiteliului

• Hidrofilicitate formeaza legaturi adezive puternice cu membrana

Hidrofilicitate–
mucoasei deoarece stratul de mucus contine cantitati mari de apa.

- Legaturi de hidrogen
hidrogen–– se formeaza legaturi adezive puternice; grupe
necesare- grupe OH si COOH sunt necesare in catitati cat mai mari.

• Masa moleculara maremare–– polimerii cu masa moleculara mare contin mai

multe situsuri de ancorare

• Tensiune de suprafata
suprafata–– Necesara pentru a imprastia polimerul
bioadeziv in stratul de mucus pe suprafata epiteliala

31
Tipuri de formulari bioadezive
1.Formulari bioadezive solide
solide:

Tablete : Formularile uscate (tabletele

tabletele)) sunt capabile sa formeze
interactini puternice cu suprafata prin atragerea moleculelor de apa
de la suprafata mucoasei
mucoasei..
Tabletele bioadezive contin antibiotice si anestezice locale care pot fi
utilizate pentru tratarea topica a afectiunilor din cavitatea orala
orala..

Inserturi: Inserturi oculare

Inserturi:
Exemplu:Pilogel® utilizat in tratamentul glaucomului (reduce presiunea in
ochi).
Pilogel® containe agent bioadeziv, carbomer 940,care reduce iritatiile si
previne pierderea de produs prin pastrarea acestuia in gel.

32
Tipuri de formulari bioadezive
2. Formulari bioadezive semi
semi--solide

Geluri : Polimeri bioadezivi capabili sa formeze geluri – poli (acid acrilic

acrilic))
care adera la suprafata mucoasei si formeaza reticulari
reticulari.. Aplicatii
Aplicatii::
orala,, inginerie tisulară
oculare,, cavitatea orala
oculare tisulară..
Avantaj- capacitatea de a forma un contact strans cu membrana si
eliberarea rapida a medicamentului doar la situsul de absorbtie.

Filme: Filmele bioadezive sunt flexibile si pot fi utilizate pentru eliberarea

Filme:
directa a medicamentelor la situsul de aplicare. Filmele formeaza un
contact strans cu membrana si pot elibera o doza constanta de
medicament la situsul de absorbtie.
Exemplu:Zilactin® -utilizat in tratarea ulcerelor.

33
Tipuri de formulari bioadezive

3.Formulari bioadezive lichide

Lichide vascoase
vascoase:: Lichidele vascoase contin polimeri bioadezivi
(carboximetil celuloza) si pot fi utilizate pentru protectia membranei
mucoasei de deprecieri si iritatii. Pot fi utilizate pentru eliberare de
medicament la site-uri specifice.
Exemplu: lacrimile artificiale, solutii carbomer pentru tratarea ochilor uscati.
Lichide care pot forma gel gel:: sunt formulari administrate ca lichide, dar isi
modifica forma ca raspuns la conditiile de mediu (temperatura si pH).
Astfel de formulari sunt utilizat pentru eliberarea controlata a
mediamentelor la nivelui ochilor, geluri
pentru ingineria tisulara cartilaj, piele,
pansamente.

34
Formulari bioadezive tinta

Formularile bioadezive si Situs Sistem

mucoadezive sunt structuri
care protejeaza membrana Ochi Picaturi/inserturi
mucoasei si celulele de mucoadezive
diferite actiuni distructive. Cavitate nazala Formulari lichide
-Bioadezive sau mucoadezive- cu eliberare
controlata
Cavitate orala Geluri/solutii
Tabel 1 : Situsuri care pot fi
dentare
atinse de catre formulari
bioadezive Piele Patch-uri,
membane, filme
Cavitate Filme, geluri
vaginala
Rect geluri., formuari
lichide
35
Formulari bioadezive tinta
1.Ochi
1. Ochi
Ochiul este unul dintre cele mai importante si complex organ al corpului, a carui
anatomie complicata indica multilpe posibilitati de complicatii. Sistemele de
eliberare topice a medicamentelor sunt dificil de utilizat ca urmare a
mecanismelor de protectie a ochiului.

Un sistem de eliberare eficient trebuie sa

fie usor de utilizat, comfortabil pentru pacient
si sa mentina concentratia de substanta
in ochi la un nivel care sa asigure efectul
terapeutic.

36
 Factori ce influenteaza
penetrabilitatea activului 37
Sistemul lacrimal si de drenaj ocular

Mecanismul de absorbtie conjunctivala

Eliminarea prin canalul Schlemm

Barierele oculare (vase sanguine/fluid

intraocular, vase sanguine/retina)
Metabolismul enzimatic in
spatiul precornean

Varsta si predispozitia 38

genetica
 Probleme ridicate de medicatia existenta

Biodisponibilitate redusa (< 5%)

Efecte secundare datorate 4%

expunerii sistemice prin
intermediul canalului nasolacrimal 4%

Intrare ‘in puls’ a medicamentului 18%

Eficienta extrem de scazuta in 70%

segmentul posterior al ochiului
(doze mari / tehnici invazive) 39
Abordari curente

Cresterea penetrabilitatii corneene

Intarzierea eliminarii substantei active

Sisteme de eliberare controlata

40
Cresterea penetrabilitatii corneene

Intarzierea eliminarii substantei active

mareste timpul disponibil pt. absorbtie
41
– Cerinte vehicul polimeric:
• mucoadeziv
• biocompatibil
• umflare rapida, dar limitata, in contact cu
fluidul lacrimal
• eliberare lenta/controlata a activului
incorporat
• biodegradabil

42
Mucus -

43
Mucina -

44
 - Caracteristici ale biomaterialelor folosite

Polimer Proprietati adezive

Poli(acid acrilic) Excelente
Poli(acid acrilic) reticulat Excelente….slabe
(Carbopol, Carbophyl) (functie de natura
agentului de reticulare,
conc.reticualnt)

Poli(metil-metacrilat) Excelente
Poli(acrilamida) Bune
Poli(vinil-pirolidona) Slabe
Alginat de sodiu Excelente
Dextran Bune
Gelatina Slabe
Pectina Slabe
45
Carboximetil celuloza Excelente
Formulari bioadezive tinta
2. Cavitatea nazala
Cavitatea nazala este complexa si se inflameaza cu usurinta in conditii de raceala,
alergii sau gripa.
Se administreaza antihistaminice si steroizi, sub forma de picaturi sau spray-uri.
Clearance-ul mucociliar afecteaza retinerea medicamentului.

Mucusul este transportat de la

celulele din cavitatea nazala si
protejeaza tractul respirator de
distructii determinate de inhalarea
de substante nocive.

46
3. Cavitatea orala
Cavitatea orala este intrarea in sistemul digestiv si joaca un rol important in
mestecare, vorbire, gust. Unele dintre aceste functii sunt afectate de
ulcere, infectii microbiene sau inflamatii.

47
Formulari bioadezive orale
Exemple de produse
Corlan®
Corlan ® utilizat in tratamentul ulcerelor
ulcerelor,, reduce durerea
durerea,, umflarea si
inflamatia asociata
asociata..
Componentul activ: Hydrocortisone succinate.
Contine polimer bioadeziv, polizaharide din Acacia, care prelungeste
efectul medicamentului in cavitatea orala
orala..

48
Formulari bioadezive orale
• Bonjela® - gel utilizat in tratamentul ulcerelor .Bonjela®
Bonjela® contine
hypromellose 4500 care lubrifiaza ulcerele .

• Daktarin® -gel continand agent Miconazole. Contine agent adeziv –

Daktarin®
amidon, care creste vascozitate gelulului si-l face capabil sa se
lipeasca la mucoasa orala.

• Corsodyl® - gel care contine chlorhexidine gluconate si se depune pe

Corsodyl®
dinti, impiedicand formarea de placa. Contine polimer bioadeziv
Hydroxypropyl cellulose(HPC) , care ajuta la mentinerea gelului in
cavitatea bucala.

49