Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI

FACULTATEA DE PSHIHOLOGIE ŞI ŞTIINŢELE EDUCAŢIEI


DEPARTAMENTUL PEDAGOGIEI ÎNVĂŢĂMÂNATULUI PRIMAR ŞI PREŞCOLAR
FOCŞANI

PROIECT DE CERCETARE MEDOTOLOGICĂ

STRATEGII DE PREVENIRE ŞI DE
ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR
STRATEGII DE PREVENIRE ŞI DE ÎNLĂTURARE A EŞECULUI ŞCOLAR

1. Alegerea şi definirea temei de cercetat:


Tema de cercetat: “Strategii de prevenire şi înlăturare a eşecului şcolar”.
Am ales acestă temă deoarece în ultima vreme sunt mulţi copii, care întâmpină greutăţi în adaptarea
la mediului şcolar, nu au aptitudini pentru şcolaritate sau datorită unor cauze obiective (suprasolicitarea
teoretică şi practică, conţinutul de învăţământ supradimensionat, ritm de învăţare prea lent; insuficienta
pregătire psiho-pedagogică a cadrelor didactice; lipsa specialiştilor şi a profesorilor de sprijin în:
orientare şcolară, consiliere socială, atenţie şi stimulare timpurie a copiilor etc.) nu fac faţă programei
şcolare şi nu reuşesc să-şi formeze acele capacităţi şi competenţe utile însuşirii conţinuturilor
curriculare.
Având în vedere numărul mare de copii care rămân în urmă şi au nevoie de sprijin calificat şi
competent m-am gândit că această temă este o prioritate pentru cadrele didactice şi familie.
Definirea temei de cercetat: Transformările din domeniul educaţional şi reforma din sistemul
de învăţământ au cauzat unele probleme de natură socială şi educaţională care se regăsesc la unii elevi,
având ca efect nedoritul eşec şcolar.
Eşecul şcolar se defineşte ca fiind rămânerea în urmă la învăţătură a acelor elevi care nu reuşesc
prin forţe proprii să-şi însuşească conţinutul programei şcolare şi nu fac faţă cerinţelor acesteia.

2. Prezentarea contextului teoretic al problemei cercetate, operaţionalizarea conceptelor:


Din punct de vedere pedagogic, termenul ”eşec şcolar“ are accepţiuni diferite, fiind în mare
măsură o problemă de atitudine şi un mod de evaluare a rezultatelor şcolare, a calităţii performanţelor
şcolare ale elevilor , de existenţă a unor norme implicite sau explicite în ce priveşte reuşita şcolară.
Termenul de eşec şcolar apare datorită neconcordanţei dintre capacităţile individuale, interesele,
atitudinile elevilor şi nivelul cerinţelor şcolii, programelor şi finalităţilor acestora. Eşecul şcolar mai
poate fi definit ca fiind rezultatul discrepanţei dintre exigenţele şcolare, posibilităţile şi rezultatele
elevilor.
Cercetările au scos la iveală faptul că eşecul şcolar este un proces ce se desfăşoară în patru faze.
În prima fază elevul este nemulţumit de şcoală pentru că nu înţelege lecţiile şi nu-şi poate rezolva
temele şcolare. În faza a doua apar lipsuri mari în cunoştinţe, iar elevul este incapabil de a rezolva
independent sarcinile şcolare. În faza a treia apar calificativele slabe; învăţătorul încearcă să ia unele
măsuri, însă fără a cunoaşte cauza. Faza a patra este cea a nepromovării clasei, ca urmare a eşecului
încercării şcolii şi familiei de a înlătura eşecul şcolar al elevului.
Adaptarea şcolarului de clasa I la cerinţele şi exigenţele didactice este foarte importantă. Impresia
pe care şi-o face elevul în prima zi de şcoală despre clasa lui, despre învăţător, despre colegi şi despre
cadrul educativ sunt de maxim interes. Elevul care a frecventat grădiniţa, care are un climat favorabil în
familie are mai multă încredere în sine şi adaptarea şcolară se face mult mai uşor.
Pentru a evita încă din clasa întâi eşecul şcolar, învăţătorul trebuie pe de o parte să cunoască
particularităţile de vârstă şi individuale, posibilităţile intelectuale ale elevilor săi, mai ales că într-o clasă,
pe lângă copii normali, pot fi şi copii cu cerinţe educative speciale sau copii supradotaţi, iar pe de altă
parte, aşteptările părinţilor de la copilul respectiv. Foarte importante sunt săptămânile de început ale
clasei I în care se desfăşoară doar evaluări iniţiale menite doar cunoaşterea fiecărui elev în parte.
La începutul şcolarităţii, motivaţia este extrinsecă, copilul învăţând doar ca să le facă pe plac
celor din jur , mai ales părinţilor şi pentru a răspunde statutului de şcolar. Trecerea de la activitatea
specifică copilului, jocul, la o activitate intelectuală susţinută, învăţarea, presupune renunţare şi efort,
din partea unora.
Treptat, motivaţia extrinsecă se transformă în motivaţie intrinsecă. Copilul trebuie motivat să
înveţe, să descopere avantajele cunoaşterii. Cu cât motivaţia este mai puternică şi activitatea este
recompensată, învăţarea devine mai stimulativă.
Un rol important îl are şi personalitatea cadrului didactic. Un învăţător exigent, conservator,
nedeschis spre nou, plictisit provoacă inhibiţie elevilor săi, faţă de unul cu un stil didactic permisiv,
dornic de muncă şi deschis spre nou.
Strategiile didactice nu trebuie alese la întâmplare, ci adaptate la particularităţile clasei şi
particularităţile individuale, iar în secvenţele de învăţare să se folosească materialul didactic adecvat,
care să faciliteze o învăţare conştientă a noţiunilor.
Perfecţionarea şi autoperfecţionarea activităţii de predare include şi operaţionalizarea corectă a
obiectivelor educaţionale. Detalierea cât mai precisă a obiectivelor de referinţă şi formularea lor în
termeni de comportament obiectivat îi permite învăţătorului să urmărească încontinuu progresele
înregistrate de elevi, gradul de concordanţă dintre nivelul anticipat în obiectivele stabilite şi cel realizat
în mod concret şi evaluat cu instrumente corespunzătoare.
O atenţie deosebită acordată acestui raport îi permite cadrului didactic să intuiască, încă din fază
incipintă, unele modificări ale nereuşitei şcolare de mai târziu şi să stimuleze succesul şcolar.
3. Formularea ipotezelor şi a obiectivelor cercetării:
Ipoteza: Dacă în procesul instructiv - educativ, cadrul didactic aplică strategii de recuperare şi
aprofundare folosind pe lângă mijloace tradiţionale şi metode moderne interactive de grup, atunci acesta
va reuşi să prevină, să înlăture eşecul şcolar şi să influenţeze reuşita şcolară.
Cercetarea are ca obiective:
- Formarea la elevi a acelor deprinderi care să faciliteze învăţarea în ritm propriu;
- Abordarea elevului ca subiect al învăţării şi nu ca obiect, fiind coparticipant la propria formare;
- Stimularea pas cu pas, aprecierea pozitivă şi încurajarea acestuia în vederea încrederii în forţele
sale proprii;
- Dezvoltarea motivaţiei pentru învăţare;
- Monitorizarea şi înregistarea rezultatelor obţinute la testele de evaluare;
- Analiza şi interpretarea rezultatelor pe baza itemilor cantitativi şi calitativi.

4. Prezentarea metodicii cercetate:


Pentru exemplificare am ales ca loc de desfăşurare al cercetării, Şcoala cu clasele I-VIII
“Alexandru Vlahuţă”, numărul 8, Focşani, la clasa a III-a B, disciplina – Matematică.
În urma analizelor performanţelor acestei clase la sfârşitul semestrului I, am constatat că şase
elevi nu au dezvoltat acele capacităţi de explorare, investigare şi rezolvare de probleme cu una, două sau
mai multe întrebări ⁄ operaţii, de aceea cercetarea se va desfăşura în al doilea semestru.
Tipul cercetării: cercetare experimentală.
Prezentarea etapelor şi a subetapelor implicate:
a) Faza prealabilă intervenţiei factorului experimental:
- selectarea eşantionului;
- identificarea cauzelor prin observarea comportamentului comunicativ – relaţional şi aplicarea
unui chestionar părinţilor (vezi anexa)
- aplicarea probelor predictive;
- înregistrarea datelor prioritare la variabilele implicate;
- stabilirea modului de desfăşurare a experimentului.
b) Faza administrării factorului experimental, când eşantionul ales va fi supus unei acţiuni diferite
de ceea ce s-a petrecut anterior prin: observarea sistematică a subiecţilor, aplicarea testelor formative,
evaluarea curentă a capacităţilor de verbalizare a conţinuturilor problemelor ∕sarcinilor, evaluarea prin
verificări orale, curente, teme independente individualizate în clasă ∕acasă, activităţi în perechi, evaluări
prin joc între perechi ∕grupe, autoevaluări, discutarea rezultatelor cu fiecare subiect implicat, analiza
produselor acestora, evaluări prin jocuri didactice, raportarea de fiecare dată, în faţa clasei a tuturor
progreselor înregistrate de fiecare elev, monitorizarea activităţii în vederea eficientizării ritmului de
recuperare şi aprofundare.
c) Faza înregistrării rezultatelor finale,după intervenţia factorului experimental care va stabili
diferenţele înregistrate în faza iniţială şi cele de după intervenţia factorului experimental, evidenţiindu-se
astfel progresul făcut de fiecare elev pe tot parcursul experimentului.

Prezentarea eşantionului de conţinut:


Eşantionul experimental este constituit dintr-un număr de şase elevi: patru băieţi şi două fetiţe în
vârstă de 9-10 ani, din clasa a III-a B, Şcoala cu clasele I-VIII “Alexandru Vlahuţă”, numărul 8, Focşani.
Nivelul general de pregătire al subiecţilor este mediu, iar la disciplina Matematică, aceştia au un nivel
slab, comparativ cu cerinţele programei şcolare. Întâmpină greutăţi în efectuarea operaţiilor de adunare
şi scădere cu trecere peste ordin în concentrul 0 – 1000, au o capacitate superficială de înţelegere, de
analiză, sinteză şi generalizare a datelor, de identificare a modurilor de rezolvare al acestora, de
justificare a răspunsurilor găsite. Se manifestă şi o slabă capacitate de a rezolva şi a compune probleme
după anumite expresii ∕exerciţii, fac greşeli în rezolvarea exerciţiilor de aflare a termenului necunoscut
dintr-o egalitate sau ingalitate dată.
Subiecţii provin din familii modeste cu slabe posibilităţi materiale, părinţii având o pregătire medie
(şcolii profesionale şi licee), doi dintre aceştia au părinţii plecaţi în străinătate , iar ei sunt în grija
bunicilor.
Caracteristic pentru eşantionul ales este faptul că asupra lui se va acţiona atât prin metode
tradiţionale cât şi prin metode şi tehnici moderne , interactive şi de grup, care vor produce modificări
notabile în desfăşurarea acţiunii educaţionale.
Prezentarea şi definirea variabilelor, inclusiv a modului în care au fost operaţionalizate în
contextul cercetării:
În desfăşurarea experimentului voi ţine seama de variabilele dependente (grup, stilul cadrului
didactic, aportul familial, existenţa materialelor didactice auxiliare, starea de sănătate), cât şi de
varibilele independente (posibilităţile lor intelectuale, gradul de implicare, determinarea fiecăruia,
respectul şi imaginea de sine), ţinând cont de toate acestea, pentru atingerea acestor obiective am stabilit
măsuri concrete care să ducă la îmbunătăţirea rapidă a situaţiei , cum ar fi: vizită la domiciliul elevilor
vizaţi, discuţii cu părinţii acestora, am încercat să promovez exigenţa faţă de sine, să-i responsabilizez
mai mult prin încurajarea celor mai mici progrese înregistrate, să motivez şi să justific de fiecare dată
calificativul acordat, să cer să-şi exprime propria părere în legătură cu rezultatele obţinute ∕ ce ar trebui
să mai facă pentru îmbunătăţirea stilului de lucru; i-am aşezat strategic în bănci cu alţi colegi mai buni,
mai înţelegători, mai energici şi responsabili, chiar după anumite afinităţi pentru a le spori încrederea şi
bunadispoziţie, nereuşitele lor nu vor fi evidenţiate ca adevărate probleme ale clasei sau ale lor, voi
încerca să descopăr “punctele tari” şi să le trasez anumite responsabilităţi care să-i pună în valoare în
faţa clasei, să păstrez un echilibru perfect între metodele coercitive şi cele stimulative.

Prezentarea metodelor de cercetare:


Pe parcursul demersului investigativ am utilizat mai multe metode. Acestea au fost:
experimentul pedagogic, observaţia sistematică, metoda testelor, metoda analizei produselor activităţii şi
a cercetării documentelor şcolare.
Experimentul pedagogic: În aplicarea acestei metode am parcurs trei etape. În etapa întâi am
aplicat probele iniţiale, am stabilit paşii următori de intervenţie. Etapa a doua a fost cea mai complexă,
când am pus în aplicare întregul demers educativ de recuperare a subiecţilor în care am împletit
metodele tradiţionale (explicaţia, problematizarea, exerciţiul, jocul didactic, conversaţia, algoritmizarea)
cu metodele moderne, interactive (ciorchinele, Diagrama Vern, metoda piramidei, Turnirul întrebărilor ∕
enunţurilor, schimbă perechea, Brainstorming-ul, metoda Pălăriilor Gânditoare, Explozia stelară). Astfel
am reuşit să transform elevii în subiecţi ai învăţării, le-am asigurat condiţii optime de a se afirma
individual şi în echipă, le-am dezvoltat gîndirea şi limbajul matematic, sporind motivaţia pentru
învăţare.
Observaţia: Am elaborat un plan de observaţie şi am precizat priorităţile. Aceste date au fost
consemnate imediat, fără ca cei observaţi să-şi dea seama de acest lucru. În acest sens am folosit fişa de
observaţie unde am cosemnat toate obsevaţiile făcute în condiţii şi împrejurări variate. Acestea mi-au
fost de un mare folos în sensul că mi-au oferit posibilitatea de a confrunta datele obţinute ulterior.
Metoda testelor: Înaintea de de administarea fiecărui test am făcut o iniţiere necesară în care am
precizat cerinţele şi modalitatea de evaluare. Am elaborat o scară considerată ca etalon, la care am
raportat rezultatele individuale în funcţie de care am făcut măsurarea şi evaluarea acestora. Am încercat
ca testele elaborate să îndeplinească următoarele calităţi: fidelitatea, validitatea şi sensibilitatea.
Metoda analizei produselor activităţii: Prin aplicarea acestei metode am obţinut date privitoare
la acţiunea educaţională, îndeosebi asupra rezultatelor ei.
În aplicarea fiecărei probe am ţinut cont de itemii calitativi şi itemii cantitativi. Itemii calitativi
de analiză a produselor activităţii se referă la:
- originalitate în rezolvarea şi compunerea de probleme;
- flexibilitate şi mobilitate în gândire;
- optimizarea activităţii în vederea aprofundării noţiunilor şi înlăturarea lacunelor;
- sporirea eficienţei metodelor şi tehnicelor de lucru.
Itemii cantitativi de analiză a produselor activităţii:
- numărul de exerciţii şi probleme să fie bine dozat, aşa încât să-i stimuleze şi să-i mobilizeze pe
elevi ca aceştia să obţină rezultate pozitive imediate, chiar dacă la început, progresul se va face
cu paşi mărunţi este important ca aceştia să capete curaj şi să simtă că sunt pe drumul cel bun.
Prima probă a fost proba iniţială, aplicată pe 8 februarie. Aceasta mi-a permis să constat cu
exactitate care sunt capacităţile reale ale subiecţilor, care este potenţialul de care ei dispun, unde
întâmpină greutăţi, ce goluri au şi ce măsuri voi lua.

Conţinutul probei iniţiale a fost următorul:

1. Calculează:
a) suma numerelor: 238 şi 496; 501 şi 99; 438 şi 562.
b) diferenţa numerelor: 980 şi 127; 725 şi 39; 1000 şi 199.
c) produsul numerelor: 17 şi 4; 125 şi 6; 109 şi 7;
d) câtul numerelor: 535 şi 5; 109 şi 2; 392 şi 6. ( 2 puncte)

2. Află necunoscutele:
3 x 2 x b = 300;
8 + 8 x c = 896;
(100 – 55) : d = 5. ( 2 puncte)

3. Calculeză:
7 x 7 + 25 : 5 – 129 x 0 + (185- 28 x 3) = ( 2 puncte)

4. Cele 42 kg de cireşe şi 98 kg de vişine recoltate de un gospodar, se pun în lădiţe de câte 7 kg.


Câte lădiţe sunt necesare?
( 3 puncte)
Rezultatele obţinute la proba iniţială:
Nr. Numele şi Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Total
Art. prenumele 2 puncte 2 puncte 2 puncte 3 puncte (1 p of) 10 p
1. B. O. 1,5 1 1 1 4,5
2. C. I. 1,5 1 1,5 0,5 4,5
3. D. F. 1 1 1,5 0 3,5
4. G. R. 1,5 1 1,5 0,5 4,5
5. P. S. 1 1 1,5 0,5 4
6. V. M. 1 1,5 1,5 0 4
Punctaj maxim 1,2 12 12 18 60 (6)
Punctaj realizat 7,5 7,5 8,5 2,5 2,5

Procentaj 62,5 % 62,5% 70,8% 13,8% 41,6%

4,5

3,5

2,5

1,5

0,5

0
C ategory 1 C ategory 2 C ategory 3

Histograma E(1)

Interval de măsurare Valoarea centrală a intervalului de Frecvenţa E1


de măsurare
2-3 2,5 -
3,1 - 4 3,5 3
4,1 - 5 4,5 3
Tabelul frecvenţelor înregistrate după proba numărul 1

În urma aplicării celor patru itemi eşantionului experimental, am constatat că elevii au realizat
sarcinile de lucru în proporţie de 41,6%. Procentul reflectă tocmai rezultatele slabe înregistrate de
aceştia în primul semestru de şcoală.
Datele din tabel arată că la primii trei itmi procentajul este apropriat, elevii întâmpinînd greutăţi
atât în rezolvarea exerciţiilor de adunare şi scădere cu trecere peste ordin, cât şi a exerciţiilor de
înmulţire şi împărţire. Am constatat că ei nu stăpânesc nici ordinea efectuării operaţiilor într-un
exerciţiu dat. Procentul cel mai scăzut s-a înregistrat la itemul 4. Elevii nu au capacitatea de a înţelege
conţinutul problemei şi de a o rezolva printr-un singur mod.
În următoarea perioadă de aproape două luni, am insistat pe cele patru operaţii şi rezolvarea
problemelor cu o operaţie folosind toate noţiunile cunoscute: “mai mare cu”, “mai mic cu”; “mai mare
de atâtea ori”; “mai mic de atâtea ori”, “îndoit”, “întreit”, “jumătate”, “sfert”.
În ziua de 18 aprilie, am aplicat o a doua probă.

Conţinutul probei a doua:

1. Calculează, apoi fă proba:


513 + 287 =
900 – 44 =
98 x 3=
801 : 3 =
(1 punct)
2. Calculează, ţinând cont de ordinea efectuării operaţiilor:
42 : 7 + 300 – 39 x 5 =
(1,5 puncte)
3. Află numărul necunoscut:
(340 + a) – 250 = 310
930 – (a – 11) = 73
(b – 130) + 31 = 530.
(1,5 puncte)
4. Într-o tabără şcolară au venit 124 de fete şi de 3 ori mai mulţi băieţi.
Câţi copii sunt în tabără? (Scrie rezolvarea într-un singur exerciţiu).
(3 puncte)
5. Compune o problemă după exerciţiul:
990 – (990 : 3) = ?
(2 puncte)

Rezultatele obţinute la proba din 18 aprilie:


Nr. Numele şi Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Item 5 Total 10p
Art. prenumele 1p 1,5 p 1,5 p 3p 2p (1p of)
1. B. O. 1 1,5 1 1,5 0,5 6,5
2. C. I. 1 1 1,5 0,5 0,5 5,5
3. D. F. 1 1 1,5 1 0,5 6
4. G. R. 1 1,5 1 1,5 1 7
5. P. S. 1 1,5 1 1 1 6
6. V. M. 1 1 1,5 1 0,5 6
Fd Punctaj maximD 6 9 9 18 12 60
Punctaj realizat 6 7,5 7,5 6,5 4 37
Procentaj 100% 83,3% 83,3% 22,2% 36,1% 61,6%

Histograma E (2)

Interval de măsurare Valoarea centrală a intervalului Frecvenţa


de măsurare
2 -4 3 -
4,1 – 6 5 4
6,1 -.8 7 2
8,1 - 10 9 -
Tabelul frecvenţelor înregistrate după proba numărul 2

Timp de aproximativ două luni şi jumătate, elevii din eşantionul experimental au fost supuşi
unui program intens de recuperare şi aprofundare. Printr-un efort comun şcoală – familie, aceştia au
reuşit, potrivit datelor din tabel, să depăşească pragul critic, plecând de la 41,6 % la proba iniţială şi
ajungând la 61,6 %.
Dacă la proba iniţială, nici unul nu a reuşit să rezolve 50 % din sarcinile primite, se constată
că la această probă toţi au reuşit să rezolve, cu mici diferenţe de punctaj, primii trei itemi care se
referereau la cele patru operaţii, la ordinea efectuării acestora într-un exerciţiu şi la aflarea termenului
necunoscut.
Se constată şi o ameliorare a procentului în rezolvarea problemei cu două operaţii. În
următoarea perioadă, accentul se va pune pe rezolvarea problemelor cu 2 – 3 operaţii, scrierea
rezolvării într-un singur exerciţiu şi pe compunerea de probleme după exerciţii date.
În data de 2 iunie, după aproximativ patru luni şi jumătate de la începerea experimentului, am
aplicat proba finală.

Conţinutul probei finale:

1. Din suma numerelor 500 şi 300, scade jumătate din produsul numerelor 150 şi 10. (Scrie rezolvarea
într-un singur exerciţiu).
(1 punct)

2. Află necunoscuta:
(9 x 9 – 6 x 6 – a) + 20 = 5 x 10 +3
(2 puncte)

3. De la o fabrică de jucării pleacă 5 maşini cu câte 128 de jucării fiecare. Jucăriile sunt împărţite în
mod egal la 4 centre de desfacere.
Câte jucării primeşte fiecare centru? ( Scrie rezolvarea într-un singur exerciţiu)
(3 puncte)

4. Compune o problemă, după următorul exerciţiu:


300 + (300 x 2) = ?
(2 puncte)

5. Câte gâşte au rămas pe lac, dacă au fost 8, iar un vânător a împuşcat 3 dintre ele?
(1 punct)

Rezultatele obţinute la proba finală:


Nr. Numele şi Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Item 5 Total 10p
Art. Prenumele 1p 2p 3p 2p 1p (1p of)
1. B. O. 0,75 1,5 2 1,5 0 6,75
2. C. I. 1 2 3 1 0 8
3. D. F 1 1,5 3 1 1 8,5
4. G. R. 0,75 1,5 2 2 1 8
5. P. S. 0,75 1,5 2 2 0 7,25
6. V. M. 1 1,5 2 1,5 1 8
Punctaj maxim 6 12 18 12 6 60
Punctaj realizat 5,25 9 14 9 3 46
Procentaj 87,5 % 75 % 74,7 % 75 % 50% 76,6 %
Histograma E (3)

Interval de măsurare Valoarea centrală Frecvenţă


a intervalului de măsurare
2–4 3 -
4,1 - 6 5 -
6,1 – 8 7 5
8,1 - 10 9 1
Tabelul frecvenţelor înregistrate după proba numărul 3

Interpretarea rezultatelor:
Analizând rezultatele probei finale s-a constatat că elevii supuşi experimentului au realizat un salt
calitativ semnificativ. Ei au obţinut un procent de 76,6 %, cu aproximativ 15 % mai mult decât proba
precedentă. Deşi frecvenţa pe intervalul de măsurare s-a modificat puţin, se poate observa o creştere a
procentului. Niciunu elev nu a rămas sub pragul critic de promovare.
Concluzia este că asupra acestui eşantion, factorul experimental a intervenit benefic şi a condus la
eliminarea lacunelor şi înlăturarea eşecului care se prevedea la sfârşitul semestrului întâi.

Graficul rezultatelor celor trei probe

Eşantionul Proba iniţială Proba numărul 2 Proba finală


Eşantionul experimental 41,6 % 61,6 % 76,6 %
realizează
Tabelul procentelor înregistrate la cele 3 probe

Diagrama rezultatelor celor trei probe

S-au ilustrat rezultatele în urma celor trei probe cu ajutorul diagramelor pentru a se putea
observa în mod clar saltul calitativ înregistrat ca urmare a împletirii metodelor tradiţionale cu cele
moderne şi eliminarea eşecului şcolar ai unor elevi care din diferite cauze au înregistrat mari rămâneri
în urmă la învăţătură.
Din prezentările grafice şi cele statistice s-a constatat că ipoteza enunţată la începutul
experimentului s-a confirmat.

Concluzia experimentului:
Pornind de la tradiţional şi abordând modernul, învăţarea bazată pe un exerciţiu susţinut şi
sistematic, într-un stil didactic permisiv, putem înlătura şi preveni eşecul şcolar în rândul micilor
şcolari. Experimentul a demonstrat şi alte aspecte pozitive ce merită a fi semnalate:
- a dovedit tuturor că prin voinţă şi muncă putem depăşi obstacolele care apar în viaţa noastră;
- prin cooperare şi comunicare, activitatea devine mai atractivă şi eficientă;
- munca de echipă încurajează iniţiativa şi facilitează învăţarea în ritm propriu;
- elevii au învăţat să se accepte reciproc şi să-şi respecte opiniile;
- au învăţat să utilizeze tehnici şi învăţare eficientă, dezinhibându-se şi dezvoltându-şi capacităţile
de comunicare interpersonală;
- reuşita indiviuală cât şi cea de grup constituie un imbold pentru activităţile viitoare.
Stabilirea modalităţilor de valorificare a cercetării:
Activitatea de cercetare este foarte utilă în orice perioadă de şcolaritate. Ea reprezintă un instrument
al cadrului didactic foarte exact, eficient şi obiectiv care-l ajută să constate nivelul de pregătire al
fiecărui elev aflat în dificultate şi să măsoare progresul (oricât de mic ar fi acesta), fiecăruia. Cercetarea
mai are avantajul că oferă date pe o durată mai mare de timp fără ca elevul să se simtă vizat, controlat şi
supravegheat.