Sunteți pe pagina 1din 17

REFERAT

Președintele României

I. Introducere

Istoria Președintelui României începe odată cu abdicarea regelui Mihai


I, moment până la care atribuțiile de șef al statului român au fost deținute și
exercitate de rege.

Odată cu proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947, aceste atribuții


au fost preluate de un organ colegial, denumit Prezidiul republicii. Conform
Constituției din 1948, funcția de șef de stat este încredințată Prezidiului Marii
Adunări Naționale, menținut până în 1961, când a fost înlocuit de Consiliul de
Stat.

Funcția propriu-zisă de președinte al republicii a fost creată în anul


1974, de când ea este exercitată de o singură persoană. Începând cu 27
decembrie 1989, se instituie funcția de Președinte al Consiliului Frontului
Salvării Naționale, care primea și atribuțiile de șef de stat. La începutul lunii
februarie a anului 1990, organele centrale ale puterii politice se reorganizează,
prin constituirea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (CPUN), al cărui
președinte preia și atribuțiile de șef de stat1.

Persoanele care au deținut funcția de Președinte al României:

o 28 martie 1974 - 22 decembrie 1989: Nicolae Ceaușescu


(președinte al Republicii Socialiste România);
o 27 decembrie 1989 - 6 februarie 1990: Ion Iliescu (președinte al
Consiliului Frontului Salvării Naționale);
o 6 februarie 1990 - 18 iunie 1990: Ion Iliescu (președinte al
Consiliului Provizoriu de Uniune Națională);
o 18 iunie 1990[2] - 11 octombrie 1992: Ion Iliescu;
o 30 octombrie 1992[3] - 29 noiembrie 1996: Ion Iliescu
(considerat de Curtea Constituțională ca "primul mandat
constituțional");
o 29 noiembrie 1996 - 20 decembrie 2000: Emil Constantinescu;
o 20 decembrie 2000 - 20 decembrie 2004: Ion Iliescu;
o 20 decembrie 2004 - 21 decembrie 2014: Traian Băsescu (al
doilea mandat începând din 2009);
o 21 decembrie 2014 - prezent: Klaus Iohannis;
1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Președintele_României

1
În perioada 20 aprilie 2007 - 23 mai 2007, președintele Senatului,
Nicolae Văcăroiu, a exercitat funcția de președinte interimar, ca urmare a
votului Parlamentului de suspendare a președintelui Traian Băsescu. În urma
referendumului din 19 mai 2007, Traian Băsescu a fost reconfirmat în funcție.

În perioada 6 iulie 2012 - 27 august 2012, președintele Senatului, Crin


Antonescu, a exercitat funcția de președinte interimar, ca urmare a votului
Parlamentului de suspendare a președintelui Traian Băsescu. Referendumul
în această privință a avut loc pe 29 iulie 2012, având o prezență sub cvorumul
necesar validării.

II. Rolul și atribuțiile Președintelui

Rolul Președintelui

Președintele României reprezintă statul român și este garantul


independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna
funcționare a autorităților publice. În acest scop, Președintele exercită funcția
de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. (Articolul 80
- Constituția României)2.

Președintele României este șeful de stat al României. El are rolul de a


reprezenta statul român în relațiile internaționale; exercită funcția de mediere
între puterile statului, precum și între stat și societate. De asemenea,
președintele este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de
președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării.

Președintele României apare astfel într-o triplă ipostază:

- șef al statului;
- șef al executivului;
- mediator intre puterile statului.

Președintele îndeplinește trei funcții fundamentale:

o funcția de reprezentare;
o funcția de apărare sau garantare a unor valori fundamentale ale
poporului roman;
o funcția de mediere sau de arbitraj.

Președintele trebuie să fie neutru și echidistant față de partidele politice


pentru a respecta prevederile Constituției potrivit cărora este interzis expres
2
http://www.presidency.ro/ro/presedinte/rol-si-atributii/rol-si--atributii

2
acestuia să fie membru al vreunui partid politic după dobândirea celei mai
înalte funcții în stat.

Regimul politic instituit prin Constituția României este calificat ca un


regim semi prezidențial atenuat sau parlamentarizat.

 Administrația Prezidențiala cuprinde serviciile aflate la dispoziția


Președintelui pentru îndeplinirea atribuțiilor sale; funcțiile de conducere
specifice din cadrul Administrației prezidențiale sunt: consilier prezidențial cu
rang de ministru și consilier de stat cu rang de secretar de stat.

Alegerea Președintelui României se face prin vot universal, egal,


direct, secret și liber exprimat.

Pentru ca o persoana sa poată fi aleasa Președinte al României


trebuie sa îndeplinească următoarele condiții:

o      să aibă numai cetățenia română;

o      să aibă domiciliul în țară;

o      să aibă drept de vot;

o      să aibă vârsta de cel puțin 35 de ani;

o      să nu îi fie interzisă asocierea în partide politice.

Alegerea Președintelui

Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret
și liber exprimat. Nicio persoană nu poate îndeplini funcția de Președinte al
României decât pentru cel mult două mandate. Acestea pot fi succesive.3

Durata mandatului

Mandatul Președintelui României este de 5 ani și se exercită de la data


depunerii jurământului. Președintele României își exercită mandatul până la
depunerea jurământului de Președintele nou ales. Mandatul Președintelui
României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de
catastrofă.4

Incompatibilități și imunități

În timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al


unui partid și nu poate îndeplini nici o altă funcție publică sau privată.
3
Constituția României, art. 81
4
Constituția României, art. 83

3
Președintele României se bucură de imunitate. Președintele nu poate fi tras la
răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în
exercitarea mandatului.5

Suspendarea din funcție

În cazul săvârșirii unor fapte grave, prin care se încalcă prevederile


Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera
Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și
senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Președintele poate da
Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de
suspendare din funcție poate fi inițiată de cel puțin o treime din numărul
deputaților și senatorilor și se aduce, neîntârziat, la cunoștință Președintelui.
Dacă propunerea de suspendare din funcție este aprobată, în cel mult 30 de
zile se organizează un referendum pentru demiterea Președintelui.6

Punerea sub acuzare

Camera Deputaților și Senatul, în ședință comună, cu votul a cel puțin


două treimi din numărul deputaților și senatorilor, pot hotărî punerea sub
acuzare a Președintelui României pentru înaltă trădare. Propunerea de punere
sub acuzare poate fi inițiată de majoritatea deputaților și senatorilor și se
aduce, neîntârziat, la cunoștință Președintelui României pentru a putea da
explicații cu privire la faptele ce i se impută. De la data punerii sub acuzare și
până la data demiterii Președintele este suspendat de drept. Competența de
judecată aparține Înaltei Curți de Casație și Justiție. Președintele este demis
de drept la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.7

Vacanța funcției

Vacanța funcției de Președinte al României intervine în caz de demisie,


de demitere din funcție, de imposibilitate definitivă a exercitării atribuțiilor sau
de deces. În termen de trei luni de la data la care a intervenit vacanta funcției
de Președinte al României, Guvernul va organiza alegeri pentru un nou
Președinte.8

Demisia este un act unilateral de voință al Președintelui și poate


interveni din motive de sănătate, ori pentru a ocupa o alta funcție sau pentru
ca a devenit iminenta suspendarea sau trimiterea sa în judecata.

5
Constituția României, art. 84
6
Constituția României, art. 95
7
Constituția României, art. 96
8
Constituția României, art. 97

4
Demiterea din funcție intervine ca urmare a rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare de către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru
fapte de înaltă trădare, ori în urma referendumului care a confirmat
suspendarea sa din funcție.

Interimatul funcției

Dacă funcția de Președinte devine vacantă ori dacă Președintele este


suspendat din funcție sau dacă se află în imposibilitate temporară de a-și
exercita atribuțiile, interimatul se asigură, în ordine, de președintele Senatului
sau de președintele Camerei Deputaților. Pe durata interimatului nu se pot
transmite mesaje adresate Parlamentului, nu poate fi dizolvat Parlamentul și
nu se poate organiza referendumul.9

Actele Președintelui

În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete


care se publică în Monitorul Oficial al României. Nepublicarea atrage
inexistența decretului. Decretele emise de Președintele României privind
tratatele internaționale încheiate în numele României, acreditarea și
rechemarea reprezentanților diplomatici ai României, aprobarea înființării,
desființării sau schimbării rangului misiunilor diplomatice, mobilizarea parțială
sau generală a forțelor armatei, respingerea agresiunilor armate îndreptate
împotriva țării, instituirea stării de asediu sau stării de urgență, precum și în
ceea ce privește conferirea de decorații și titluri de onoare, acordarea gradului
de mareșal, de general și de amiral și în ceea ce privește acordarea grațierii
individuale, se contrasemnează de prim-ministru.10

Regimul juridic aplicabil decretelor președintelui este dominat de regula


contrasemnării de către primul-ministru și, de asemenea, de regula publicării
acestora în Monitorul Oficial.

Prin contrasemnare se angajează răspunderea primului-ministru pentru


conținutul actului, atestând astfel conformitatea actului atât cu prevederile
legale, cat și cu voința organului pe care primul-ministru îl reprezintă.

De la regula contrasemnării, exista și excepții – decretele care


concretizează atribuțiile inerente Președintelui, ca, de exemplu, desemnarea
candidatului la funcția de prim-ministru, dizolvarea Parlamentului, numirea în
funcții publice.

9
Constituția României, art. 98
10
Constituția României, art. 100

5
Decretele Președintelui, din punct de vedere al naturii lor juridice, sunt
acte administrative, producătoare de efecte juridice și pot fi atacate în instanța
de contencios administrativ, cu excepția decretelor care intra în sfera actelor
exceptate de la controlul în contencios administrativ.

În ceea ce privește publicarea decretelor prezidențiale aceasta se


refera atât la decretele cu caracter normativ, cat și la cele cu caracter
individual, chiar daca acestea din urma sunt și comunicate persoanelor fizice
și juridice interesate.

Nepublicarea decretelor atrage inexistența actului și, astfel, a efectelor


sale juridice.

Atribuțiile Președintele

Atribuțiile Președintelui în raporturile sale cu Parlamentul

Atribuțiile Președintelui României în raporturile sale cu Parlamentul


sunt următoarele:

o adresarea de mesaje;
o convocarea Parlamentului;
o dizolvarea Parlamentului;
o promulgarea legilor.

a. Adresarea de mesaje Parlamentului

Nu reprezintă o imixtiune a Președintelui  - puterii executive – în


treburile Parlamentului – puterea legislativa, întrucât adresarea mesajului nu
presupune și obligația Parlamentului de a-l dezbate.

Mesajul Președintelui către Parlament are numai rolul de a face


cunoscută deputaților și senatorilor poziția șefului statului în probleme interne
și externe de o importanță deosebită cu care se confruntă la un moment dat
societatea.

Singura obligație instituită de Constituție în sarcina Parlamentului este


acea de a se întruni în ședință comună și de a primi mesajul Președintelui
României, nu și de a-l dezbate. Desigur, Parlamentul poate sa dezbată una
sau alta dintre problemele cuprinse în mesaj și chiar să adopte eventuale
masuri în legătură cu problemele dezbătute, inclusiv prin adoptarea unei legi.

Chiar dacă mesajul Președintelui este un act unipersonal, mesajul


constituie totuși un instrument politic important al colaborării dintre cele două
puteri ale statului pe planul rezolvării principalelor probleme ale națiunii.
6
b. Convocarea Parlamentului

Președintele își poate exercita această atribuție în doua situații:

o convocarea Parlamentului rezultat din alegerile parlamentare în


cel mult 20 de zile de la data desfășurării alegerilor;
o convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului.

c. Dizolvarea Parlamentului

Poate interveni după consultarea președinților celor două camere și a


liderilor grupurilor parlamentare, dacă acesta nu a acordat votul de încredere
pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare și
numai după respingerea a cel puțin două solicitări de investitură.

În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singură dată și el nu


mai poate fi dizolvat în ultimele șase luni ale mandatului Președintelui
României și nici în timpul stării de mobilizare, de război, de asediu sau de
urgență.

 d. Promulgarea legii

Reprezintă dreptul Președintelui țării de a investii legile adoptate de


Parlament cu formulă executivă. Legea se trimite, spre promulgare,
Președintelui României. Promulgarea se face în termen de cel mult 20 de zile
de la primire. Înainte de promulgare, Președintele poate cere Parlamentului, o
singură dată, reexaminarea legii. Dacă Președintele a cerut reexaminarea legii
ori dacă s-a cerut verificarea constituționalității ei, promulgarea se face în cel
mult 10 zile de la primirea legii adoptate după reexaminare sau de la primirea
deciziei Curții Constituționale, prin care i s-a confirmat constituționalitatea. 11

Atribuțiile Președintelui în raporturile sale cu Guvernul

 În cadrul puterii executive, Președintele inițiază și finalizează


procedura de investitură a Guvernului, exercitând următoarele atribuții în acest
scop:

o desemnarea candidatului la funcția de prim-ministru;


o numirea Guvernului pe baza votului de încredere acordat de
Parlament.

Tot în raporturile cu Guvernul Președintele mai are următoarele


atribuții:

11
http://www.fundatia-aleg.ro/module-pagesetter-viewpub-tid-17-pid-72.phtml

7
o revocarea și numirea unor membri ai Guvernului în caz de
vacanță a postului sau de remaniere guvernamentală, la
propunerea primului-ministru;
o consultarea Guvernului cu privire la problemele urgente de
importanță deosebită;
o participarea la ședințele Guvernului (art.87 din Constituție).

Atribuțiile Președintelui în raporturile sale cu alte autorități ale


administrației publice

 În categoria atribuțiilor pe care Președintele le are în raport cu alte


autorități ale administrației publice, acesta

 îndeplinește și funcția de președinte al Consiliului Suprem de


Apărare a Tarii;
 propune Parlamentului numirea conducătorilor anumitor autorități
publice, cum ar fi Directorul Serviciului Roman de Informații,
Serviciul de Informații Externe;
 numește judecătorii și procurorii Curții de Conturi;
 numește doi membri ai Consiliului National al Audiovizualului.

Atribuțiile Președintelui în raporturile cu justiția

Președintele României are ca atribuții:

o numirea magistraților;
o acordarea grațierii individuale;
o participarea Președintelui la ședințele Consiliului Superior al
Magistraturii.

Numirea judecătorilor semnifică dobândirea inamovibilității, privită ca


un statut juridic special care presupune protecția judecătorilor în fața oricăror
imixtiuni exterioare, aceștia neputând fi transferați, detașați și nici chiar
promovați fără acordul lor.

Atribuțiile Președintelui în raport cu Curtea Constituțională

Președintele României, în raport cu Curtea Constituțională:

o numește 3 din judecătorii acestei instanțe, alți 3 fiind numiți de


Camera Deputaților și ultimii 3 de către Senat;
o sesizează Curtea Constituțională cu privire la
neconstituționalitatea unei legi înainte de promulgare;

8
o sesizează Curtea Constituțională pentru soluționarea conflictelor
de natură constituțională dintre autoritățile publice.

Atribuțiile Președintelui în domeniul politicii externe

o Președintele încheie tratate internaționale în numele României,


negociate de Guvern și le supune spre ratificare Parlamentului,
într-un termen rezonabil. Celelalte tratate și acorduri
internaționale se încheie, se aprobă sau se ratifică potrivit
procedurii stabilite de lege.
o În privința reprezentării internaționale, Constituția nu conține
prevederi clare. Ultima revizuire cu acest obiect a avut loc cu
mult timp înainte de aderare, astfel că, în urma unor divergențe
între președintele și premierul de astăzi, Traian Băsescu și Victor
Ponta, Curtea Constituțională a decis, în iunie 2012, că șeful
statului participă la reuniunile Consiliului European, această
atribuție putând fi însă delegată de către acesta, în mod expres,
prim-ministrului.12

Atribuții în domeniul apărării13

o Este comandantul forțelor armate și îndeplinește funcția de


președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării;
o Poate declara, cu aprobarea prealabilă a parlamentului,
mobilizarea parțială sau totală a forțelor armate. Numai în cazuri
excepționale, hotărârea președintelui se supune ulterior aprobării
Parlamentului, în cel mult 5 zile de la adoptare;
o În caz de agresiune armată îndreptată împotriva țării,
președintele României ia măsuri pentru respingerea agresiunii și
le aduce neîntârziat la cunoștință parlamentului, printr-un mesaj;
o Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de drept
în 24 de ore de la declanșarea agresiunii.

Alte atribuții în domeniul politicii externe:

o acreditarea și rechemarea reprezentanților diplomatici ai


României la propunerea Guvernului;
o aprobarea înființării, desființării sau schimbării rangului misiunilor
diplomatice la propunerea Guvernului;
12
http://www.mediafax.ro/politic/analiza-atributiile-presedintelui-mediator-pe-plan-intern-imaginea-romaniei-
in-exterior-13732768
13
http://www.businessmagazin.ro/actualitate/ghidul-alegatorului-care-sunt-atributiile-presedintelui-romaniei-
13484396

9
o acreditarea reprezentanților diplomatici ai altor state.

III. Analiză comparativă

În Italia președintele Republicii este ales de ambele Camere ale


Parlamentului pe termen de șapte ani spre deosebire de Franța și România
care își aleg președintele pe termen de cinci ani. Tot spre deosebire de Italia,
cei care aleg președintele în România și în Franța sunt cetățenii prin vot
universal, egal, direct, secret și liber exprimat. Este declarat ales candidatul
care a întrunit, în primul tur de scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor
înscriși în listele electorale. În cazul în care niciunul dintre candidați nu a
întrunit această majoritate, se organizează al doilea tur de scrutin, între primii
doi candidați stabiliți în ordinea numărului de voturi obținute în primul tur. Este
declarat ales candidatul care a obținut cel mai mare număr de voturi. Dar nu
toți cetățenii au drept de vot ci numai cei care au împlinit vârstă de
optsprezece ani. O altă deosebire între Italia și România este vârstă care
trebuie să o aibă candidatul la funcția de Președinte. În Italia orice cetățean
care are împlinită vârstă de cincizeci de ani și se bucură de drepturile civile și
politice poate fi ales Președinte al Republicii pe când în România orice
cetățean care se bucură de drepturile civile și politice poate candida la funcția
de Președinte al României dar trebuie să fi împlinit vârstă de treizeci și cinci de
ani. Pe când în Franța alegerea Președintelui se face ca și în România.14

Prezentarea rolului Președintelui Italiei conform constituției

Este șeful statului și reprezintă unitatea națională. El poate trimite


mesaje celor două Camere. El fixează alegerile și stabilește prima întrunire a
Parlamentului. Președintele autorizează prezentarea proiectelor de lege
aparținând inițiativei Guvernului; promulga legile și emite decretele cu valoare
de lege că și regulamentele; fixează referendumul popular în cazurile
prevăzute de Constituție; el numește, în cazurile prevăzute de lege,
funcționarii de stat; acordă decorații; acreditează și primește reprezentanții
diplomatici; ratifică tratatele internaționale, după autorizarea prealabilă a
Camerelor, dacă acest lucru este prevăzut; este Comandantul forțelor armate
și prezidează Consiliul Suprem al Apărării, constituit conform legii. În atribuțiile
sale intră și declararea stării de război, după deliberarea Camerelor.
Președintele prezidează Consiliul Superior al Magistraturii. El are dreptul de
grațiere și de a comută pedepsele.

Președintele Republicii poate, după înștiințarea președinților celor


două Camere, să dizolve una sau ambele Camere. El nu poate exercită acest
14
http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Rolul-sefului-statului-conform66.php

10
drept în ultimele șase luni ale mandatului sau. Nici un act al Președintelui
Republicii nu este valabil dacă nu este contrasemnat de miniștrii care l-au
propus și care își asumă astfel responsabilitatea.

Actele care au valoare legislativă și celelalte acte de competență


președintelui sunt, de asemenea, contrasemnate de președintele Consiliului
Miniștri. Președintele Republicii nu răspunde de actele săvârșite în exercițiul
funcțiilor sale decât în cazurile de înalta trădare sau atentat contra Constituției.
În aceste cazuri, el este pus sub acuzație de către Parlament în ședința
comună, cu o majoritate absolută membrilor săi.

Prezentarea rolului Președintelui Franței

Este șeful de stat ales al Franței și deținătorul titlului de co-principe al


Andorrei și Marele Maestru al Legiunii de Onoare.

Din cele cinci republici franceze, patru au avut un președinte că șef al


statului, făcând astfel din postul de președinte francez, cel mai vechi post de
președinte din Europa care a existat de-a lungul istoriei într-o formă sau altă.
În fiecare constituție franceză puterile președintelui, precum și funcțiile și
îndatoririle sale și relația cu guvernul au fost diferite.

Spre deosebire de cele mai multe dintre celelalte posturi de președinte


al națiunilor europene, postul de președinte al Franței este unul foarte puternic
din punct de vedere politic, în special în ceea ce privește politică externă. Cu
toate că procesul legislativ este efectuat și supervizat de Primul ministru și de
către parlament, președintele Franței are o influență semnificativă asupra
acestuia, fie în mod formal, fie datorită puterilor constituționale. Președintele
ocupă cea mai importantă funcție în stat și surclasează toți ceilalți politicieni.
Probabil cea mai importantă putere a președintelui este aceea de a alege
primul ministru. Totuși, deoarece doar Adunarea Națională are puterea de a
demite guvernul primului ministru, președintele este forțat să numească un
prim ministru ce are sprijinul majorității adunării. Când majoritatea Adunării
Naționale este din spectrul politic opus președintelui situația se numește
coabitare. În acest caz, puterile președintelui sunt diminuate, deoarece
puterea de facto aparține primului ministru și a Adunării Naționale care îl
sprijină. Totuși, convenția constituțională este că președintele să se ocupe de
politică externă, cu toate că trebuie să lucreze în acest domeniu cu Ministrul
de Externe. Când majoritatea Adunării Naționale este de aceeași parte a
spectrului politic cu președintele, acesta poate avea un rol mai activ și, în
realitate, dirijează politică guvernului. Primul ministru este în cele mai multe

11
situații prima victima în cazul în care administrația devine nepopulară,
președintele putând să în ceară demisia fără că acesta să poată refuză.

Președintele are puterea de a promulga legile: în acest domeniu


președintele are o putere limitată de veto, el putând propune doar o dată
reîntoarcerea legii în parlament; Președintele poate de asemenea trimite legea
spre verificare Consiliului Constituțional;

Președintele are puterea de a dizolvă Adunarea Națională. Poate


propune, în anumite condiții, aprobarea legilor prin referendum național;
Președintele numește anumiți oficiali (cu acordul guvernului); numește anumiți
membrii ai consiliului Constituțional; el are un rol de reprezentare și primește
ambasadorii străini;

Președintele poate pardonă (dar nu poate amnistia) persoanele


condamnate și poate ușura sau suprimă sentințele criminale. Această era de o
importantă capitală în perioada în care Franța opera pedeapsa capitală,
condamnații la moarte cerând în general comutarea sentinței la închisoare pe
viață.

Toate deciziile președintelui trebuie contrasemnate de primul ministru,


cu excepția deciziei de dizolvare a Adunării Naționale.

Există o tradiție de o așa numită 'amnistie prezidențială' care are loc


atunci când președintele și Adunarea Națională sunt alese din cadrul aceluiași
partid politic. Această este o lege ce autorizează președintele să desemneze
anumiți indivizi, ce au comis anumite infracțiuni, cărora să le fie amnistiate
pedepsele. Se consideră că astfel de legi permit reducerea suprapopulării
închisorilor, dar totodată metodă este criticată deoarece se consideră că
încurajează comiterea de infracțiuni rutiere înaintea perioadei alegerilor.
Diferența dintre amnistie și pardon prezidențial este că prima elimina
consecințele următoare ale sentinței, că și cum infracțiunea nu a fost comisă,
în timp ce a două doar termină sentința, fără însă de a elimina eventualele
consecințe.

Alegerea Președintelui Republicii Franceze: metodă de alegere este în


două tururi de scrutin, președintele ales având nevoie obținerea majorității din
numărul de voturi exprimate. În cazul în care din primul tur nici un candidat nu
a obținut majoritatea, se organizează un al doilea tur de scrutin între primii doi
candidați. După ce președintele este ales, acesta urmează o procedura
solemnă de învestitură. În caz de deces, demisie sau de imposibilitate a
exersării funcției constatată de către Consiliul Constituțional, Președintele
Senatului asigura interimatul, adică asigura funcțiile președintelui, dar nu

12
ocupă postul de președinte, ceea ce înseamnă că acesta nu trebuie să
părăsească postul de Președinte al Senatului. Noi alegeri pentru funcția
supremă trebuie organizate, nu mai repede de 20 de zile, dar nu mai târziu de
35 de zile. Datorită faptului că durata între cele două tururi de scrutin este de
15 zile, Președintele Senatului nu poate exersa funcția de Președinte al
statului mai mult de 50 de zile, perioada în care nu are dreptul să dizolve
Adunarea Națională, să inițieze schimbări constituționale sau să ceară un
referendum. În urmă unui referendum din anul 2000, durata mandatului
prezidențial s-a redus de la 7 la 5 ani, iar primele alegeri pentru un Cincinat
prezidențial au avut loc în anul 2002. Nu există un număr limita de termene,
astfel că, fostul președinte Chirac, care a fost ales pentru un septenal în 1995
și pentru un cincinal în 2002, a putut candida din nou la alegerile din 2007.

Pentru a fi admis ca un candidat oficial, candidații potențial trebuie să


primească sprijinul prin semnătură de la cel puțin 500 oficiali aleși, în principal
primari ai comunelor franceze. Numărul oficialilor aleși care pot semna este de
aproximativ 45.000 din care aproximativ 36.000 sunt primari.

Prezentarea rolului Președintelui României conform constituției

Președintele României reprezintă statul român și este garantul


independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării. El
veghează la respectarea Constituției și la bună funcționare a autorităților
publice. În acest scop, Președintele exercită funcția de mediere între puterile
statului, precum și între stat și societate.

Alegerea Președintelui:

Președintele României este ales prin vot universal, egal, direct, secret
și liber exprimat. Este declarat ales candidatul care a întrunit, în primul tur de
scrutin, majoritatea de voturi ale alegătorilor înscriși în listele electorale. În
cazul în care niciunul dintre candidați nu a întrunit această majoritate, se
organizează al doilea tur de scrutin, între primii doi candidați stabiliți în ordinea
numărului de voturi obținute în primul tur. Este declarat ales candidatul care a
obținut cel mai mare număr de voturi.

Durata mandatului:

Mandatul Președintelui României este de cinci ani și se exercită de la


dată depunerii jurământului. Președintele României își exercită mandatul până
la depunerea jurământului de Președintele nou ales. Mandatul Președintelui
României poate fi prelungit, prin lege organică, în caz de război sau de
catastrofă.

13
Numirea Guvernului:

Președintele României desemnează un candidat pentru funcția de


prim-ministru și numește Guvernul pe baza votului de încredere acordat de
Parlament. În caz de remaniere guvernamentală sau de vacanță a postului,
Președintele revoca și numește, la propunerea primului-ministru, pe unii
membri ai Guvernului.

Consultarea Guvernului:

Președintele României poate consulta Guvernul cu privire ;a


problemele urgențe și de importantă deosebită.

Atribuțiile Președintelui României:

Președintele României are de îndeplinit următoarele atribuții: în


domeniul politicii externe de a desemna un candidat pentru funcția de prim-
ministru, revoca și numește pe unii membri ai Guvernului, se consulta cu
Guvernul în privința principalelor probleme, adresează mesaje Parlamentului,
referitoare la principalele probleme politice ale națiunii, acordă grațierea
individuală, conferă decorații și titluri de onoare; în domeniul politicii externe el
are atribuția de a încheia tratate internaționale în numele României, negociate
de Guvern, aprobă înființarea, desființarea sau schimbarea rangului misiunilor
diplomatice; în domeniul apărării el este comandantul forțelor armate și are
funcția de președinte al Consiliului Suprem de Apărare a Țării, declara cu
aprobarea Parlamentului, mobilizarea forțelor armate.

Măsuri excepționale:

Președintele României instituie, potrivit legii, starea de asediu sau


starea de urgență în întreagă țară ori în unele unități administrativ-teritoriale și
solicită Parlamentului încuviințarea măsurii adoptate, în cel mult cinci zile de la
luarea acesteia. Dacă Parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă de
drept în cel mult 48 de ore de la instituirea stării de asediu sau a stării de
urgență și funcționarea pe toată durata acestora.

Din prezentările făcute mai sus ne dăm seama că există multe


asemănări mai ales între rolul Președintelui României și Președintelui Franței.
Dar sunt și asemănări cu cel al Italiei acestea fiind rolul de reprezentare a
statului pe care îl conduce, de asemenea toți trei au rolul de a veghea la
respectarea constituției; de garantare a independenței naționale, al integrității
teritoriului și al respectării acordurilor comunității și al tratatelor.15

15
http://www.academia.edu/25720696/Atributiile_presedintelui_in_Romania_Franta_si_Italia

14
Toți trei au rolul de a promulga legile și de a fixă referendumul popular
în cazurile prevăzute de constituțiile din fiecare stat. Tot la categoria
asemănări între rolurile președinților statelor Italia, Franța respectiv România
intră și rolul de reprezentare a statului și de a primii delegații oficiali ai
celorlalte state, de a ratifică tratatele internaționale, precum și rolul de
Comandant suprem al armatei precum și dreptul de grațiere.

Asemănările între cele trei instituții atrag cu ele și o serie de deosebiri,


cum ar fi:

În Franța nu contează numărul de mandate al unui președinte pe când


în România numărul maxim de mandate este de două, tot o deosebire este că
în Franța candidatul la președinție trebuie să strângă un număr de semnături
de la aleșii locali în schimb în România trebuie să strângi un număr de
semnături doar dacă ești candidat independent, dar și atunci de la cetățenii
României.

O altă diferența este că în Franța există un organ constituțional numit


Adunarea Națională care are putere legislativă pe când în România și Italia
Parlamentul are funcția legislativă. Adunarea Națională nu este altceva decât
un Parlament unicameral. În Italia spre deosebire de celelalte două state
Președintele poate dizolvă cele două camere. Și tot o deosebire între Italia și
celelalte două state este faptul că nici un act al președintelui nu este valabil
dacă nu este semnat de către miniștrii care l-au ales.16

În Franța președintele are puterea de a numi și revoca pe primul-


ministru, dar în România președintele are dreptul de al propune pe primul-
ministru, pe când în Italia nu există acest drept.

IV. Concluzii

Președintele României reprezintă statul român și este garantul


independenței naționale, al unității și al integrității teritoriale a țării.
Președintele României veghează la respectarea Constituției și la buna
funcționare a autorităților publice. și la buna funcționare a autorităților publice,
exercită funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și
societate.

În exercitarea atribuțiilor sale, Președintele României emite decrete


care se publică în Monitorul Oficial al României.

16
http://www.academia.edu/25720696/Atributiile_presedintelui_in_Romania_Franta_si_Italia

15
Președintele României emite decrete privind tratatele internaționale
încheiate în numele României, acreditarea și rechemarea reprezentanților
diplomatici ai României, aprobarea înființării, desființării sau schimbării
rangului misiunilor diplomatice, mobilizarea parțială sau generală a forțelor
armatei, respingerea agresiunilor armate îndreptate împotriva țării, instituirea
stării de asediu sau stării de urgență, precum și în ceea ce privește conferirea
de decorații și titluri de onoare, acordarea gradului de mareșal, de general și
de amiral și în ceea ce privește acordarea grațierii individuale.

Principalele atribuții ale Președintelui României se referă la


următoarele aspecte: adresarea de mesaje, convocarea Parlamentului,
dizolvarea Parlamentului, promulgarea legilor, desemnarea candidatului la
funcția de prim-ministru, numirea Guvernului pe baza votului de încredere
acordat de Parlament, numirea magistraților, ocupă poziția de șef al forțelor
armate, conduce politica externă a țării.

În comparația cu instituții similare ale la nivelul țărilor membre ale


Uniunii Europene, se constată o asemănare a profilului președintelui României
cu cel al funcției similare din Franța, care a fost model de inspirație în
momentul aprobării Constituției României după anul 1989.

16
BIBLIOGRAFIE

1. http://www.academia.edu/25720696/Atributiile_presedintelui_in_Romania_Fra
nta_si_Italia, www.academia.edu;
2. http://www.businessmagazin.ro/actualitate/ghidul-alegatorului-care-sunt-
atributiile-presedintelui-romaniei-13484396, www.businessmagazin.ro;
3. http://www.fundatia-aleg.ro/module-pagesetter-viewpub-tid-17-pid-72.phtml ,
www.fundatia-aleg.ro;
4. http://www.mediafax.ro/politic/analiza-atributiile-presedintelui-mediator-pe-
plan-intern-imaginea-romaniei-in-exterior-13732768, www.mediafax.ro;
5. http://www.presidency.ro/ro/presedinte/rol-si-atributii/rol-si--atributii ,
www.presidency.ro;
6. http://www.rasfoiesc.com/legal/administratie/stiinte-politice/Rolul-sefului-
statului-conform66.php, www.rasfoiesc.com;
7. https://ro.wikipedia.org/wiki/Președintele_României , ro.wikipedia.org;
8. Constituția României.

17