Ministerul Educației și Cercetării

Şcoala Postliceală F.E.G.DRĂGĂȘANI

Specialitate
Asistent Medical Generalist
NIVEL CALIFICARE 5

PROIECT DE ABSOLVIRE

Coordonator științific Absolvent

AS.med. Stocheci Veronica Ciobanu Oana Ionela

2020
ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU
OBEZITATE

2
 ARGUMENT

Am ales această temă deoarece este o afecţiune relativ tăcută şi în continuă creştere pe
care mulţi o ignoră.Mi-am dorit să inţeleg această boală şi modul cum pot fi ajutaţi pacienţii
afectaţi de aceasta deoarececauzele care duc la apariţia obezităţii sunt neglijate în viaţa de zi
cu zi de majoritatea oamenilor şi o dată instalată ea devine o problemă de importanţă vitală.
Multe persoane nu o consideră ca o afecţiune gravă, îi neglijează apariţia şi evoluţia, fie din
necunoaştere fie din alte cauze. Cei neimplicaţi au o atitudine critică, dură, sfidătoare la
adresa supraponderalilor. Cauzele instalării obezităţii sunt de natură subiectivă dar în tot mai
multe cazuri ele au surse obiective, ce nu ţin de voinţa sau uzanţele subiectului.
Impactul obezității asupra stării de sănătate duce la complicaţii periculoase nu numai
în comportamentul şi în psihicul oamenilor dar şi prin generarea unor boli de mare risc şi
foarte greu de tratat.
Creşterea alarmantă a numărului bolnavilor supraponderali în ţara noastră, şi pe plan
mondial, dar în special în rândul copiilor este al doilea motiv ce m-a determinat să optez
pentru subiectul lucrării de faţă. Profilaxia, tratamentul dar şi diseminarea cunoştiinţelor
necesare sunt preocupări primordiale pentru mine. Prevenţia obezităţii şi dacă aceasta nu este
posibilă, atunci tratamentul şi recuperarea pacienților cu obezitate sunt obiectivele ţel.

3
 CUPRINS:

Argument....................................................................................................................................3
Capitolul 1-Noţiuni generale de anatomie şi fiziologie..............................................................6
1.1.Țesutul adipos.......................................................................................................................6
1.2.Ţesutul conjuctiv...................................................................................................................8
1.3.Fiziologia alimentaţiei........................................................................................................10
Capitolul 2- Prezentare generală a obezității............................................................................11
2.1.Definiţie..........................................................................................................................11
2.2.Clasificare.......................................................................................................................12
2.3.Etiologie..........................................................................................................................14
2.4.Simptomatologie………………………………………………………………………17
2.5.Diagnostic.......................................................................................................................18
2.5.1.Diagnostic diferenţial...................................................................................................21
2.6.Complicaţii......................................................................................................................21
2.6.1.Modificările endocrine în obezitate.........................................................................23
2.6.2.Modificările metabolice în obezitate........................................................................24
2.6.3.Tulburări cardio-vasculare asociate dezechilibrelor endocrino-metabolice din
obezitate............................................................................................................................26
2.7.Profilaxia.........................................................................................................................28
2.8.Tratamentul.....................................................................................................................29
2.8.1.Regim igieno-dietetic...............................................................................................29
2.8.2.Educaţia fizică..........................................................................................................31
2.8.3.Psihoterapie cocnitiv comportamentală...................................................................32
2.8.4.Tratament medicamentos.........................................................................................32
2.8.5.Tratament chirurgical...............................................................................................33
Capitolul 3- Rolul asistentei medicale in îngrijirea pacientului cu obezitate...........................39
3.1.Rolul asistentei medicale și obiectivele în îngrijireapacientului cu obezitate................39
3.2. Rolul autonom al asistentei medicale in ingrijirea pacientului cu obezitate………....42
3.3.Rolul delegat al asistentei medicale în recoltarea probelor biologice…………….….50

4
Capitolul4- Prezentarea cazurilor de îngrijire………………………………………………53
4.1.Cazul clinic 1..................................................................................................................53
4.2.Cazul clinic 2..................................................................................................................59
4.3.Cazul clinic 3..................................................................................................................67
Concluzii...................................................................................................................................74
Bibliografie...............................................................................................................................75

5
 Capitolul 1.
NOȚIUNI GENERALE DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE

1.1.Țesutul adipos
Țesutul adipos esteun ţesut conjuctiv specializat în stocarea lipidelor distribuit
neuniform pe suprafaţa corpului. Indiferent de tipul său, acesta este alcătuit din celule numite
adipocite.La femei reprezintă 25-30% din greutatea corporală iar la bărbaţi 12-14%. Femeile
au predispoziţie să aibă mai mult ţesut adipos pe coapse în adolescenţă, care se adaugă şi în
zona abdomenului şi poate a braţelor în perioada adultă. Bărbaţii, în schimb, au predispoziţie
să aibă mai mult ţesut adipos în zona abdomenului şi, unii dintre ei, în zona coapselor şi a
mâinilor. Ţesutul adipos este peste tot: în jurul inimii, pe abdomen, pe coapse, pe braţe, pe
spate, peste tot, iar, în anumite zone, are un diametru care ne supără. Pentru că acest ţesut
adipos reprezintă excelente rezerve pentru perioadele grele prin care organismul se aşteaptă
să treacă.

Fig. nr.1: Ţesut adipos

6
Ţesutul adipos reprezintă cea mai importantă rezervă de energie a organismului, dar posedă
în aceeaşi măsură şi numeroase efecte endocrine.

Fig.nr.2: Ţesut adipos subcutanat

Fig.nr.3:Tipuri de ţesut adipos şi localizarea lui (pe sexe)

7
1.2.Ţesutul conjuctiv
Ţesutul conjuctiv este alcătuit dintr-o grupare de ţesuturi ce îndeplinesc un rol trofic şi
un rol mecanic în organism, el intră în componenţa tuturor organelor (face legătura dintre
diferite organe precum şi dintre componentele acestora). Embriologic se dezvoltă din
mezoderm. Ţesutul conjunctiv este bine vascularizat şi inervat, el este materialul care
menţine împreună celulele vii din interiorul corpului, este liantul celular care le ofera
ţesuturilor formă, contribuie la rezistenţa lor şi susţine funcţia acestora. Cartilajul şi grăsimea
sunt exemple de ţestut conjunctiv.
Componentele acestui ţesut sunt reprezentate de: celule, substanţa fundanentală
şifibre.
Ţesutul conjunctiv are însuşirea de a se metaplatiza sau de a se modifica structural.
Clasificarea ţesuturilor conjuctive, în funcţie de rolul îndeplinit în organism, se face în:
- ţesuturi trofice;
- ţesuturi mecanice.
Ţesuturile conjunctive trofice au rol în nutriţia organismului. Din acest grup fac parte:
- ţesutul conjuctiv lax;
- ţesutul adipos;
- ţesutul sanguin.

Ţesutul conjunctiv lax este distribuit în toate organele corpului. El însoţeşte vasele
sanguine şi nervii în traiectul lor spre organe şi în interiorul acestora. Este localizat sub
tegument, formând hipodermul, submucoasele şi seroasele corpului în muşchi
Există peste 200 de afecţiuni care implică ţesutul conjunctiv.
Tulburările ţesutului conjunctiv pot provoca inflamaţia osului, a grăsimii, cartilajelor,
tendoanelor, ligamentelor şi pielii şi ar putea rezulta multiple simptome.

8
Fig.nr.4: Ţesuturi conjuctive

9
1.3.Fiziologia alimentaţiei
Nevoia de hrană este unanim recunoscută ca fiind o nevoie fundamentală a omului.
Sistemul nervos central primeşte numeroase semnale neurale privind ingestia de alimente.
Sunt semnale vizuale, auditive,olfactive, care sunt procesate înaintea digestiei. Toate duc la
creşterea secreţiei de salivă şi de hormoni gastrointestinali, senzaţiile de foame sau de
saţietate sunt diferite de la individ la individ şi reglarea lor se face prin:
- glicemie- senzaţie de foame în hipoglicemie şi senzaţie de saţietate în hiperglicemie;
- factori digestivi - introducerea glucozei în duoden care este urmată de scăde-rea
senzaţiei de foame;
- factori neurologici - aceştia acţionează la nivelul hipotalamusului şi a cortexului.

Factorul cheie în menţinerea sănătăţii este alimentaţia. Prin materia şi energia pe care
le furnizează, alimentaţia contribuie la dezvoltarea şi la buna funcţionare a corpului uman.
Paradoxal, elementul care ne ţine în picioare, este, potrivit multor statistici medicale, factorul
care declanşează şi o serie de boli. Există însă multe aspecte cu implicaţii profunde care
conturează ceea ce se înţelege în sens mai larg prin alimentaţie. Important este care sunt
principalele dimensiuni ale alimentaţiei omului şi ce implicaţii au acestea asupra vieţii şi
sănătăţii lui.
Prinmetabolism se subînţeleg modificarile chimice şi energetice la care sunt supuşi
produşii rezultaţi din digestie, necesari proceselor anabolice şi catabolice ale organismului.
Anabolismul (sinteza) este un proces de sinteză, de refacere a ţesuturilor proprii din substanţe
simple. Catabolismul (descompunere, degradare) este un proces de descompunere a
substanţelor compuse, folosite ca sursă energetică.
Digestia are loc la nivelul tubului digestiv, începând cu cavitatea bucală, unde se
produce fărâmiţarea şi îmbibarea hranei cu salivă în procesul mastica-ţiei. Bolul alimentar se
propulsează prin esofag în stomac şi apoi în intestinul subţire unde se termină digestia şi
absorbţia factorilor nutritivi principali. Resturile nedigerate pătrund în intestinul gros şi se
elimină din organism.
Grăsimile, odată descompuse în glicerină şi acizi graşi, se resintetizează în grăsimile
proprii ale organismului şi se transportă pe cale sanguină, limfatică în ţesuturi. Acolo ele intră
în componenţa celulelor sau se depun ca rezerve în ţesutul adipos subcutanat, în jurul unor
organe. Grăsimile din rezervă se mobilizează atunci când organismul are nevoie de energie.
În organism, lipidele se pot sintetiza din glucide şi proteine. Lipidele ard în organism în
prezenţa glucidelor.

10
 Capitolul 2
PREZENTAREA GENERALĂ A OBEZITĂȚII

2.1.Definiţia obezităţii
Obezitatea este o boală de metabolism caracterizată prin creşterea în greutate, în urma
acumulării de ţesut gras (adipos), obținut prin exces de alimente si viaţă sedentară.
Se inţelege prin obezitate depăşirea greutăţii ideale cu 15 - 20%. Aprecierea obezităţii se
poate face dupa raportul dintre greutate şi înaltime, sau după măsurarea pliului cutanat.
După indicele Broca, greutatea ideală este:
G = T -100,
în care G este greutatea în kilograme, iar T înălţimea în centimetri.
De exemplu un individ înalt de 1,70 m, trebuie să aiba o greutate de 70 kg. Se accepta mici
variaţii, care nu trebuie să depaseasca 10 - 15%. Mai exactă este formula propusă de Lorentz:
G = T - 100 [(T - 150) x 0,25]
T si G au aceeaşi semnificaţie ca mai sus. Formula este complicată, de aceea în practică nu se
prea foloseşte
Obezitatea nu este numai o problemă estetică ci în primul rând o tulburare de nutriţie
caracterizată prin sporirea greutăţii corporale mult peste nivelul greutăţii ideale, cu ample
consecinţe asupra stării de sănătate. Aparitia obezităţii influenţează aspectul fizic al
persoanei, dar şi starea ei psihică. Excesul ponderal generează numeroase complicaţii: diabet
zaharat, afecţiuni cardiace şi cerebro-vasculare, hipertensiune arterială, apnee desomn,
tulburări locomotorii.

Fig.nr.5: Depăşirea greutăţii corporale

11
2.2. Clasificare

Clasificarea obezităţii se poate face după mai multe criterii. Deosebim astfel
clasificarea morfologică, histologică, etiologică, evolutivă, clasificarea OMS.

Clasificarea morfologică este cea mai veche clasificare dar şi cea mai răspândită clasificare
a obezităţii, ea identifică anumite tipuri de distribuţie a ţesutului adipos subcutanat, care se
dezvoltă cu prepoderenţă în anumite regiuni ale corpului omenesc (Fig.nr.3). Deosebim asfel:

- Tipul android de obezitate (centrală, în formă de măr) se întîlneşte în special la bărbaţi

şi se caracterizează prin ţesutul adipos ispus în exces pe abomen, în regiunea cervicală
şi interscapulovertebral (adeseori la bolnavii cu hipercorti-cism). Inivizii din acest tip
de obezitate sunt predispuşi complicaţiilor metabo-lice: ateroscleroza, hiperuricemie,
hiperglicemie, displipidemie, litiază biliară, risc trombotic prin eficit de fibrinoliză,
disfuncţie endotelială. Cercetările au evienţiat că obezitatea androiă poate fi produsă
de un exces de hormoni glucocorticoizi.
- Tipul ginoid de obezitate (în formă de pară) mai frecvent la femei, cu ţesut adipos
dispus excesiv pe şoluri, sâni şi fese. La aceşti pacienţi apar de obicei complicaţii
mecanice e genul varice, hirostatice, artroze. Cercetările demon-strează că obezitatea
ginoidă se realizează printr-un efect estrogenic. O caracteristică este că acest tip de
obezitate are o formă hiperplazică şi se dezvoltă de cele mai multe ori din copilărie şi
ea răspunde mai greu la tratament.
- Tipul mixtconţine caracteristici şi manifestări comune tipurilor precedente.

Clasificarea histologică se face pe două tipuri în funcţie de numărul de celule grase şi

dimensiunile lor raportate la cele normale:

- Obezitatea hipertrofică este în general un tip android de obezitate, se dezvoltă de

obicei la adulţi şi dă complicaţii metabolice, răspunzând favorabil la tratament.
- Obezitatea hiperplazică are adesea o componentă genetică şi familială, evoluând spre
deosebire de obezitatea hipertrofică încă din copilărie. Obezitatea hiperplastică este în
cele mai multe cazuri de tip ginoid şi răspunde greu la tratament.

12
Clasificarea etiologică este cea mai utilă, deoarece evidenţierea agentului etiologic (cel care
a dus la instalarea obezităţii) ar permite o terapie diferenţiată: 

- Obezităţi endocrine date de următoarele afecţiuni: hiperinsulinism, exces de hormoni

secretaţi de glandele suprarenale (boala Cushing), ovare polichistice, hipotiroidie,
traumatisme sau tumori ale hipotalamusului.  
- Sindroame genetice asociate cu obezitatea cum ar fi diabetul zaharat de tip II cu
obezitate sau obezitatea de tip familială.
- Sindroame rare însoţite de obezitate cum ar fi sindromul Prader-Willi, sindromul
Alstrom, sindromul de hiperostoză frontal internă şi sindromul Laurence-Moon-
Bardet-Bieel.  
- Obezitate prin defecte enzimatice a fost dovedită doar în experienţele pe animale.
- Obezitatea de origine nedeterminată la care se cunosc doar factorii favori-zanţi.

Cu excepţia obezităţilor endocrine celelalte categorii sunt extrem de rare. De altfel, nici
obezităţile pur endocrine nu sunt foarte frecvente. Obezităţile de origine nedeterminată nu
sunt altceva decat formele comune de obezitate, în care hiperfagia şi sedentarismul se reunesc
în mod nefericit, pentru a determina o balanţă energetică pozitivă. 

Clasificarea evolutivă. Din punct de vedere al evoluţiei bolii, obezitatea se clasifică în:

- Obezitate dinamică. În faza dinamică, creşterea în greutate este prezentă datorită

unui bilanţ caloric pozitiv. Mărimea caştigului zilnic ponderal depinde de mărimea
excesului caloric.
- Obezitate statică. În faza statică, persoana obeză este practic staţionară în greutate,
iar aportul de calorii este egal cu consumul, echilibrul energetic restabilindu-se, dar
la un nivel superior al greutăţii corporale. În această etapă, pacientul este contrariat
şi deprimat de faptul că, deşi nu depăşeste aportul alimentar, nu slăbeşte şi atunci
este neaparat necesară prezentarea la medicul specialist endocrinolog, la nutriţionist
şi chiar la psiholog pentru a-l ajuta să depăşească aceste momente.

13
Clasificarea O.M.S. este poate cea mai utilizată clasificare astăzi în practica medicală. 

Fig.nr.6: Clasificarea obezităţii după OMS

2.3.Etiologie

Etiologia obezităţii este foarte complexă implicînd genetica şi mediul înconjurător, aportul şi
consumul energetic, comportamentul personal şi factorii sociali. Genele joacă un rol
important în determinarea dezvoltării sau nu a obezităţii. Există gene care conferă
organismului rezistenţă la obezitate.
Un număr crescut de adipocite este un risc crescut de obezitate. Obezitatea hiperplazica cu
un număr crescut de adipocite, depinde de alimentaţia primită în copilărie. Numărul
adipocitelor la adult este fix. El se stabilizeaza în jurul vârstei de 20-23 de ani.
Cu înaintarea în vârstă se reduce activitatea fizică şi surplusul caloric se transformă în
trigliceride de rezervă mărind volumul adipocitelor. Scăderea în greutate înseamnă scăderea
volumului, nu a numărului de adipocite, care este o valoare fixă.
Aceasta este obezitatea hipertrofica, care apare la adult datorită reducerii activităţii fizice,
fără o reducere proporţională a alimentaţiei. Pe lângă obezitatea hiperplazica şi hipertrofică
există şi o obezitate de tip mixt, în care se asociază o creştere a numărului de adipocite din

14
perioada copilăriei cu creşterea volumului care apare oricând în timpul vieţii. Această este
mai frecventă la femei.
Factorii etiologici ai obezității sunt în ordinea frecvenței și importanței următorii:
 Supraalimentația,
 Reducerea sau lipsa activității fizice, raportat la consumul alimentar nemodificat.
Profesiunile sedentare, renunțarea la sporturi sau diferite exerciții fizice, comoditatea
transportului auto, sunt tot atâția factori care contribuie la obezitate;
 Factorii psihologici în sensul refugierii în satisfacția alimentară, pentru o nereusită în
viață, diferite deziluzii efective etc. Riscul de a dezvolta obezitate este mai acut în
cazul persoanelor care manifestă tulburări la nivel psihologic precum anxietate,
depresie, stres, încredere scăzută în propriapersoană. Stările puternice de stres psihic,
de anxietate sau afecţiunile precum depresia sau durerile cronice determină persoanele
afectate să se sustragă de la rezolvarea unor probleme şi emoţii puternice negative
prin căutarea refugiului în mâncare.
 Alcoolismul,băuturile alcoolice precum berea sau cocktailurile au un conţinut bogat în
calorii putând predispune la instalarea obezităţii de tip androgin. Cercetătorii au ajuns
la concluzia că alcoolul se poate transforma în grăsime. Conform studiilor, alcoolul
realizează o îngrăşare de 1,23g/zi, în timp ce glucoza produce o îngrăşare de
numai0,88 g/zi.
 Mediu urban unde acesti factori sunt mai evidenti;
 Modificari endocrine (cauze endogene), mult mai rare: sarcina, boala Cushing,
sindromul adiposogenital, hipotiroidia etc.
 Tulburări ale alimentaţiei,acestea includ, de pildă, sindromul alimentaţiei nocturne
(sindromul constă în anorexia de dimineaţă, hiperfagia de seară şi insomnie) şi
bulimia nervoasă (episoade recurente de consum excesiv alimentar urmate de un
comportament compensator excesiv precum consumul de diuretice şi laxative sau
inducerea vărsăturilor).
 Afecţiuni medicale, consumul unor medicamente pot conduce la apariţia obezităţii şi
chiar a obezităţii morbide, afecţiunile incluzând bolile hormonale şi ale tiroidei sau
afecţiunile hipotalamice.
 Factorii genetici, ereditatea este responsabilă de 25-40% din cazurile deobezitate. S-a
demonstrat că, dacă unul dintre părinţi este obez, copilul are un risc de 40% de a
deveni supraponderal, iar dacă ambii părinţi sunt obezi, riscul se ridică la 80%.

15
 Obiceiuri alimentare • Traume psihice Boli ale Dereglări
Vicioase (familiale) • Refulări sistemului hormonale:
• Decepţii nervos • insulina
• Hormoni sexuali
• sarcina
• menopauza

Comportament alimentar abuziv

Manifestat prin:

Hipercalorism Abuz de Abuz de Abuz de Mese rare

global glucide lipide, în alcool dar copioase
rafinate şi special
suprarafinate animale

Fig.nr.7: Cauze şi manifestări ale obezităţii

16
2.4. Simptomatologie.
Persoana obeză se prezintă la medic, în marea majoritate cazurilor, fie datorită
simptomelor produse de o complicaţie, fie din motive de ordin estetic sau psihosocial. Aceasta
reflectă concepţia greşită după care obezitatea este o boală doar atunci cand produce suferinţă.
Medicina profilactică impune persoanei obeze să se adreseze medicului de la începutul bolii,
adică de la apariţia unei creşteri în greutate cât de neînsemnate.
Simptomele obezităţii sunt:
 Dispnee–kilogramele in excesproduc o tulburare a respirației caracterizată prin
modificarea ritmului și intensitații mișcărilor respiratorii.
 Transpiraţia excesivă şi intoleranţa la căldura reflectă incapacitatea de a elimina
căldura
 Uneori poate să apară hiperaciditateaşi iritabilitatea colonului se traduce prin
constipaţie, iar la unii prin diaree
 Adeseori se constată o piele uscată şi fără elasticitate ca şi tulburări cutanate – acnee,
intertrigo, prurit, deşi uneori bolnavul este atât de obişnuit cu aceastea încât le ignoră.
 Deformarea corpului datorată depunerilor excesive de grăsime. Majoritatea grăsimii
în exces este în jurul taliei și pe piept (obezitate tip android) sau pe șolduri și fese
(obezitate tip ginoid). Barbații obezi au talii foarte groase, femeile în schimb au mai
multă grăsime pe solduri, unele femei dobândesc forma de tip android, în special după
menopauză.
 Oboseala- dificultăţile de respiraţie generează oxigenarea insuficientă a sangelui
determinand astfel aparitia stării de oboseală permanentă. Pentru unii obezi,
activităţile de zi cu zi pot deveni un chin, spre exemplu urcarea scărilor sau căratul
cumpărăturilor.
 Artralgii și fatigabilitate musculară-datorită greutății suplimentare ce trebuie suportată
de sistemul osos și cel muscular, postura omului poate avea de suferit, având tendinţa
de a se cocoşa.
 Probleme dermatologice - datorate umidității și fricțiunii apărute în cutele de grăsime
ce sporeste riscul de infecții cutanate, pielea de sub sânii foarte mari sau fese poate
provoca usturimi şi dureri datorită fricţiunii.
 Vene varicoase - sunt dilatații ale venelor superficiale la nivelul membrelor inferioare
cauzate parțial de greutatea în exces.
 Menstruație neregulată - grăsimea în exces poate tulbura exchilibrul hormonal din
corp.

17
  Sentimentele faţă de mâncare - nu poţi controla cantităţile de mâncare şi nu te poţi opri
din mâncat atunci când te simţi plin. Poţi avea pofte de alimente dulci sau grase. Unele
persoane încep să ţină regim după care renunţă şi încep să mănânce cantităţi foarte
mari de mâncare.
 Viaţa de zi cu zi - obezitatea poate afecta deasemenea calitatea vieţii şi felul în care te
simţi faţă de propria persoană, putând duce la probleme psihice precum depresia şi
anxietatea. Deoarece combaterea obezităţii este un lucru destul de dificil, cu care
multe femei se luptă, adesea fără rezultate, cea mai bună soluţie ar fi prevenirea ei,
adoptând un stil de viaţă echilibrat, cu o dietă sănătoasă şi exerciţii fizice regulate.

2.5.Diagnostic.
Diagnosticul de obezitate şi gradul acesteia se poate stabili prin mai multe metode de
investigaţie.
Obezitatea prin tulburări ale alimentaţiei (cea mai frecventă) trebuie diferenţiată de alte cauze
ale acesteia cum ar fi cele farmacologice, acromegalia, sindromul Cushing, insulinomul,
hipotiroidismul, bulimia, lipodistrofia, hiperlipidemia, deficienţa de hormon de creştere.
În timpul controalelor medicale de rutină, se poate monitoriza starea de sănătate a unei
persoane, cu ajutorul unor examene paraclinice:
 măsurarea glicemiei, pentru depistarea DZ tip II;
 măsurarea nivelului hormonilor tiroidieni;
 enzimele hepatice;
 nivelul colesterolului și al trigliceridelor.
 efectuarea a trei determinări ale acidului uric, seric şi urinar (din urină de 24h).

Măsurarea tensiunii arteriale şi anamneza din care să iasă în evidenţa medicaţia luată, istoricul
familial, prezenţa sedentarismului, a consumului de alcool (cantitatea zilnică ingerată),
istoricul creşterii în greutate cât şi eforturile pe care le-a întreprins persoana supraponderală
pentru a slăbi. Măsurarea IMC şi al dimensiunilor poate ajuta la stabilirea riscului de apariţie
a DZ tip II şi a bolii coronariene aterosclerotice.
Examen obiectiv
 Circumferinţa taliei şi cea a coapselor pot estima grăsimea viscerală. Circumferinţa
gitului este predictivă pentru aprecierea riscului apneei de somn, iar măsurarea
acesteia seriata estimează stratificarea riscului.

18
  Raportul talie/coapse se calculează prin măsurarea circumferinţei taliei împărţită la
valoarea circumferinţei coapselor. Valorile normale pentru femei şi bărbaţi sunt de 0.
7 şi respectiv 0. 9, fiind corelate strîns cu starea de sănătate generală şi fertilitatea.
Femeile cu valoarea 0. 7 prezintă nivele optime de estrogen şi sunt mai puţin
succeptibile la boli majore precum diabetul, afecţiunile cardiovasculare şi cancerul
ovarian. Bărbaţii cu valoarea 0. 9 au un risc mai scăzut de cancer la prostată şi cancer
testicular.
 Diametrul abdominal sagital. Măsoară obezitatea viscerală şi reprezintă distanţa
dintre spate şi abdomenul superior la nivelul ombilicului. Se măsoară în poziţie de
supinaţie.
 Indexul volumului corporal. Este o alternativă la indexul masei corporale. În timp ce
IMC-ul calculează masa corporală totală, fără localizarea acesteia, indexul volumului
corporal se bazează pe relaţia dintre masă şi distribuţia corporală. Gradul obezităţii se
stabileşte pe baza valorii IMC: obezitate gradul 1 : IMC între 30.0 şi 34.9, obezitate
gradul 2 : IMC între 35.0 şi 39.9, şi obezitate gradul 3 (morbidă): IMC de 40.0 sau
peste.

Metoda pliului cutanat.

 Se bazeaza pe măsurarea pliului cutanat în anumite zone ale corpului pentru a determina
stratul de grăsime subcutanată. Valorile sunt convertite pentru a estima procente de
grăsime printr-o ecuație.

Tehnologii aplicate pentru măsurarea grăsimii corporale.

 Procentul de grăsime corporală reprezintă cantitatea totală a grăsimii persoanei împarțită
la greutatea acesteia reflectând grăsimea esențială și cea de depozitare. Grăsimea esețială
este cea necesară pentru menținerea vieții și a funcției reproductive. Acest procent este
mai mare la femei decât la bărbați, datorită cererilor maternității. Grăsimea esențială este
2-3% la bărbați și 10-13% la femei. Grăsimea de depozitare reprezintă acumularea
grăsimii în țesutul adipos care protejează organele interne.

Cantitatea exactă de grăsime în procente a unei persoane poate fi estimată prin:

 Testarea la infrarosu prin care se transmite o lumină infraroșie în mușchiul biceps,
aceasta este reflectată și absorbită de către grăsime. Metoda este rapidă și ușor de folosit.
 Absorbțiometria cu raze X (DEXA) este metoda standard de testare a compoziției
corporale. Doua tipuri diferite de raze X scanează corpul, una care detectează toate

19
 țesuturile și cealaltă care nu detectează grăsimea. Un computer va substrage doar fracția
de țesut adipos.
 Măsurarea mediei densității corporale. Deoarece țesutul gras are o densitate scăzută
față de mușchi și oase se poate estima conținutul în grăsime. Se folosesc apoi una dintre
formulele Brozek sau Siri pentru a calcula procentul de grăsime.
 Analiza prin impedanța bioelectrică. Principiul acțiunii sale presupune aplicarea a doi
conductori pe corp și trimiterea unui curent electric prin corp. Rezistența dintre conductori
va permite măsurarea grăsimii corporale, deoarece rezistenșa electricității variază între
țesutul adipos, muscular și scheletic. Țesuturile fără grăsime sunt bune conducătoare de
electricitate, deoarece conțin apă multă față de cele grase care sunt anhidre și nu conduc
electricitatea.

Dacă IMC-ul este punctul de plecare, şi reprezintă o modalitate la îndemâna tuturor pentru a
îşi evalua propria situaţie privind greutatea, în schimb examenul clinic şi analizele indicate de
medic aduc informaţiile necesare cu privire la subtipul obezităţii, riscuri şi afecţiuni asociate,
cauzele medicale ale obezităţii etc. Odată realizat bilanţul medical, se poate formula
diagnosticul complet al obezităţii, care cuprinde, după cum o cere rigoarea medicală,
diagnostic pozitiv, diferenţial, etiopatogenic, diagnosticul comorbidităţilor şi estimarea
progno-sticului. În absenţa diagnosticului complet, tratamentul obezităţii nu se poate realiza
corect şi predispune la riscuri, pe care puţini din cei ce încep un regim fără supravehghere
medicală le pot anticipa.

Fig.nr.8: Măsurarea circumferinţei taliei,determinarea greutăţii prin cântărire

20
2.5.1.Diagnostic diferenţial

Obezitatea cea mai frecventă, obţinută prin tulburări de alimentaţie, trebuie

diferenţiată dealte cauze ale acesteia cum ar fi cele farmacologice, acromegalia, sindromul
Cushing, insulinomul, hipotiroidismul, bulimia, lipodistrofia, deficienţa de hormoni de
creştere. În diagnosticarea obezităţii trebuiesc eliminate:
 graviditatea;
 status post tratament cu corticoizi;
 boli de excreţie (insuficienţă renală);
 boli cardio-limfo-vasculare (ascita);
 boli parazitare (Elefantiasis-bilharzia/schistosomiasis, chisturi hidatice);
 boli endocrine;
 sindromul Cushing. Creşteri tisulare mari, maligne sau benigne, etc.;
 sindromul Pickwick-o formă de obezitate asociată cu o anumită stare de
retardare intelectuală.

2.6.Complicaţiile obezităţii

Dintre complicațiile obezității cele mai frecvente sunt urmatoarele:

 Diabetul zaharat tip 2 este o complicatie majora. Peste 80-90% dintre diabetici au fost
sau sunt obezi. Boala evolueaza progresiv pana la stadiul clinic manifest de diabet.

 Complicații cardio-vasculare severe: hipertensiune arterială, insuficiența cardiacă,

ateroscleroza coronariană, accidente vasculare cerebrale.

 Tulburări respiratorii, apnee de somn.

 Complicații pulmonare: bronșita acută și cronică, emfizemul pulmonar, dispneea de

efort datorită scăderii capacitatii vitale, uneori hipertensiunea pulmonară și nu rareori
sindromul Pickwich (somnolența si obezitatea).

 Complicații digestive sunt: hipotonia biliară, litiaza biliară, constipația cronică,

hepatita cronică prin steatoză hepatică (infiltrație grasă a ficatului).

21
 Diverse tipuri de cancer: uterin,cervical, endometru, ovarian, mamar, colorectal,
esofagian, hepatic, biliar, pancreatic, renal, de prostată

 Complicații cutanate: intertrigo, piodermite, seboree.

 Tulburari de statica: cifoza dorsală, lordoza cervicală, picior plat, spondiloze, artroze
ale soldului, poliartroze sau numai durerea articulară semnalată la 70% dintre obezi.

 Afecțiuni neurologice (risc crescut pentru demență și maladie Alzheimer).

 Complicatii ginecologice; amenoree, tulburari de ciclu ovarian,infertilitate, disfuncție

erectilă.

 Dislipidemie cu hiper trigliceridemie,creșterea fracției LDL și scăderea HDL

colesterolemiei.

 Sindrom metabolic

 Varicele reprezintă una dintre cel mai des intalnite complicații localizate la nivelul
membrelor inferioare.

 Osteo-artrită

22
 Fig.nr.9 : Complicațiile medicale ale obezității.
2.6.1.Modificările endocrine în obezitate

În afara rolului său de stocare a energiei, ţesutul adipos deţine un număr de alte funcţii
importante în organism, care pot fi reglate prin intermediul hormonilor sau al unor substanţe
sintetizate de adipocite, numite adipocitokine. Acestea sunt capabile să acţioneze la nivelul
unor ţinte îndepărtate, la fel ca un hormon, sau pot acţiona local, paracrin şi autocrin, astfel
încât actualmente se consideră că țesutul adipos este cel mai mare și mai nou organ endocrin.
1. Disfuncţiile tiroidiene.
Dată fiind importanţa hormonilor tiroidieni în reglarea termogenezei nu este surprinzător
faptul că au fost studiate în detaliu mecanis-mele axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian la

23
pacienţii cu obezitate. Funcţia axului hipotalamo-hipofizo-tiroidian poate fi normală în
obezitate, însă în multe cazuri survine hipotiroidism, subclinic sau manifest.
2. Obezitatea şi hormonii sexuali.
Dincolo de modificările nivelurilor hormo-nilor sexuali produse de obezitate s-a demonstrat
recent că hormonii sexuali, la rândul lor ar putea juca un rol important în dezvoltarea
diferitelor tipuri de obezitate. Testosteronul total este în mod frecvent la limita inferioară a
normalului, sau inferior de aceasta la bărbaţii obezi. Nivelurile crescute de estrogeni la
bărbaţii foarte obezi supresează parţial secreţia de gonadotropi pituitari, cauzând
hipogonadism hipogonadotrop. Creşterea masei corporale şi a ţesutului adipos se asociază cu
anomalii ale balanţei hormonilor sexuali la femeile aflate atât înainte, cât şi postmenopauză.
În multe dintre cazuri, impotenţa sau disfuncţia erectilă apare ca o consecinţă a obezităţii şi
are efecte considerabile asupra performanţei sexuale masculine. Pentru femei, obezitatea este
cauzatoare de probleme ginecologice precum menstruaţii neregulate şi dezechilibre
hormonale.
3. Efectele obezităţii asupra axului hipotalamo-hipofizo-corticosupra-renalian.
Pacienţii cu sindrom Cushing prezintă următoarele manifestări clinice, similare cu cele
întâlnite în sindromul metabolic: obezitate abdominală, rezistenţă la insulină, homeostazia
glucozei perturbată, HTA şi anomalii ale lipemiei.
4. Modificările GH (hormoni de creştere) asociate obezităţii.
Obezitatea este tipic însoţită de o scădere a nivelurilor de GH şi de o creştere a nivelurilor de
GHBP. De asemenea, în obezitate s-a demonstrat că responsivitatea GH este diminuată la
diferiţi stimuli, incluzând: GHRH, arginină, peptide care determină eliberarea GH

2.6.2.Modificările metabolice în obezitate

Tulburările endocrine din obezitate generează şi amplifică tulburările metabolice:
dislipidemie, hiperglicemie şi hiperuricemie. Tulburările metabolice generează şi agravează
complicaţiile viscerale-cardiovasculare, respiratorii, digestive şi articulare.
1. Sindromul metabolic

Federaţia Internaţională de Diabet propune un criteriu esenţial pentru definirea

sindromului metabolic, acesta fiind reprezentat de obezitatea centrală, valorile circumferinţei
abdominale variind între anumite limite în funcţie de caracteristicile grupurilor etnice din care

24
fac parte persoanele evaluate (>94 cm pentru bărbaţii europeni şi >80 cm pentru femeile
euopene).
Diagnosticul de sindrom metabolic presupune existenţa obezităţii centrale asociate cu cel
puţin două din următoarele 4 criterii:
- Nivel crescut de trigliceride >150 mg/dl, sau tratament specific pentru acest tip de
dislipidemie;
- Nivel scăzut al HDL-colesterolului <40 mg/dl, sau tratament specific pentru acest tip
de dislipidemie;
- Creşterea tensiunii arteriale: TA sistolică ≥130 mm Hg, sau TA diastolică ≥85 mm
Hg, sau tratament pentru HTA diagnosticată anterior;
- Nivel crescut al glicemiei a' jeun ≥100 mg/dl, sau diabet zaharat tip 2 diagnosticat
anterior.
2. Insulinorezistența
- Insulinorezistenţa şi obezitatea abdominală

Obezitatea abdominală este un factor de risc independent pentru aterogeneză. În

definirea obezităţii abdominale, IMC şi IAF au o importanţă mai mică decât CFA. Limita
superioară a normalului a fost stabilită conform noilor criterii IDF de diagnostic a obezităţii
(<94 cm pentru bărbaţi şi <80 cm în cazul femeilor). Ţesutul adipos abdominal este extrem de
activ din punct de vedere metabolic şi produce efectul cunoscut sub numele de
"lipotoxicitate".
- Insulinorezistenţa şi dislipidemia aterogenică

Dislipedemia caracteristică obezităţii este extrem de aterogenică. Anomaliile lipidelor

şi lipoproteinelor plasmatice întâlnite sunt următoarele:
- hipertrigliceridemie;
- hipertrigliceridemie postprandială;
- niveluri plasmatice scăzute ale HDLc, reducerea proporţiei HDL2 cu rol protectiv
antiaterogen şi creşterea celei de HDL3 mici;
- niveluri plasmatice crescute ale LDL;
Fiecare dintre aceste modificări se asociază independent cu creşterea riscului de boli
cardiovasculare, iar agregarea lor, la aceeaşi persoană sporeşte substanţial acest risc.
3. Obezitatea şi tulburările glicemiei

25
 Obezitatea se asociază cu modificări importante ale metabolismului glucozei, care în
final duc la apariţia hiperglicemiei. Marile studii epidemiologice au dovedit asocierea
tulburărilor glicemiei cu o greutate corporală crescută, subliniind gradul semnificativ de
corelaţie statistică între IMC şi glicemia a' jeun, sau la două ore după ţestul de încărcare cu
glucoză orală. Obezitatea abdominală se asociază în mod particular cu tulburările
metabolismului glucidic.
La baza tulburărilor glicemiei în cazul pacienţilor obezi sunt încriminate a fi două
mecanisme: disfuncţii cantitative ale sintezei de insulină la nivel pancreatic şi reducerea
sensibilităţii la insulină.
4. Obezitatea şi displidemia

Pacienţii obezi prezintă un profil lipidic alterat, reprezentat de: colesterol total crescut,
LDL-colesterol crescut, trigliceride serice crescute şi HDL-colesterol scăzut.
5. Hiperuricemia în obezitate

Majoritatea pacienţilor cu hiperuricemie asimptomatică sunt hiperinsulinemici şi au o

prevalenţă crescută a obezităţii.
6. Obezitatea şi inflamaţia

Mediatorii inflamaţiei sunt implicaţi în procesele fiziopatologice prin care obezitatea,

în special cea abdominală, determină un risc cardiovascular crescut.
Studiile au dovedit că valorile plasmatice ale proteinei C reactive în obezitate se corelează cu
circumferinţa taliei şi cu adipozitatea viscerală. Pierderea în greutate datorată dietei şi
activităţii fizice a dus la scăderea valorii plasmatice a acestui marker.

2.6.3. Tulburări cardio-vasculare asociate dezechilibrelor endocrino-metabolice din

obezitate.
1. Riscul cardio-vascular asociat cu displidemiile

Dislipidemiile sunt de cinci ori mai frecvente la pacienţii obezi, comparativ cu

populaţia generală. Mai frecvent întâlnite sunt hipertrigliceridemia şi dislipidemiile mixte.
Riscul aterosclerotic creşte direct proporțional cu scăderea HDL, respectiv creșterea
LDL, a apolipoproteinelor şi a altor subclase de lipide.
2. Riscul cardiovascular în diabet

26
 Tulburările metabolice din diabet incluzând hiperglicemia, dislipidemia şi rezistenţa la
insulină afectează funcţia arterială şi creşte susceptibilitatea acestora la ateroscleroză.
Ateroscleroza diabetică se manifestă în aproape toate teritoriile vasculare majore,
preponderent la nivelul arterelor coronare, la nivel cerebral şi la nivelul arterelor periferice
- Boala arterială coronariană - pacienţii diabetici prezintă un risc relativ cuprins între 2-
4 mai mare de a dezvolta BAC în raport cu cei care nu sufereau de diabet. În populaţia
generală femeile tind să dezvolte BAC cu 10 ani mai târziu decât bărbaţii, însă
diabetul elimină această "protecţie" cardiovasculară.

Diabetul creşte riscul de moarte prin infarct miocardic într-un procent mai mare la
femei decât la bărbaţi. Numeroase studii au dovedit că la pacienţii diabetici creşte frecvenţa
complicaţiilor cardiovasculare, atât acute, cât şi cronice.
- Boală arterială periferică.Incidenţa acestei afecţiuni creşte de 2-4 ori la pacienţii
diabetici. Durata diabetului şi valorile glicemiei influenţează severitatea ateromatozei
periferice.
- Boala vasculară cerebrală.Diabetul creşte frecvenţa aterosclerozei cerebrale şi riscul
AVC. La pacienţii cu AVC prevalenţa diabetului este de trei ori mai mare decât în
populaţia generală. Riscul de a dezvolta un AVC creşte de patru ori la pacienţii
diabetici.

27
 Fig.nr.10.
Mecanismele prin care perturbările glicemiei induc modificări miocardice
- Cardiomiopatia diabetică - determinată fie în mod direct, fie prin intermediul
factorilor metabolici secundari diabetului, cardiomiopatia diabetică cuprinde o
varietate morfologică de modificări cuprinzând hipetrofie miocitară, depleţie
filamentară, fibroză interstiţială, îngroşări ale membranei bazale, creşterea ponderii
matricii intracelulare, microangiopatie intramiocardică
3. Afecţiuni cardiovasculare associate endocrinopatiilor din obezitate

Există puţine domenii ale ştiinţelor medicale, în care datele obţinute prin cercetarea
fundamentală să prezinte o corelaţie mai strânsă cu observaţiile clinice şi cu implicaţiile
terapeutice decât în endocrinologia cardiovasculară.
- Afecţiuni cardiovasculare la obezi hipotiroidieni.Hipotiroidismul subclinic
influenţează metabolismul lipidic conducând la ateroscleroză, contractilitate
cardiacăanormală şi rezistenţă vasculară sistemică. Colesterolul creşte direct
proporţional cu TSH-ul, începând de la valoarea de 5 mUI/ml.
- Afecţiunile cardiovasculare determinate de hipercortizolism la pacienţii obezi .În timp
ce cortizolul acţionează în manieră antiinflamatoare clasică, excesul său poate
promova inflamaţia şi accelera ateroscleroza, prin producerea rezistenţei la insulină,

28
 modificărilor proteinelor transportoare de corticosteroizi şi reglării funcţiei unei
varietăţi de citokine proinflamatorii. Obezitatea centripetă este de asemenea
caracteristică excesului de glucocorticoizi şi este asemănătoare celei din sindroamele
de rezistenţă la insulină. Creşte morbiditate şi mortalitatea la pacienţii cu
hipercortizolism.

2.7.Profilaxia obezităţii

Profilaxia obezităţii sau prevenirea ei este de o însemnătate deosebită deoarece reuşita

acesteia ar elimina toate evenimentele ulterioare extrem de neplăcute, costisitoare, greu de
realizat şi de multe ori sortite eşecului sau cu consecinţe capitale. Prevenţia obezităţii are trei
metode diferite de îndeplinit:
- educaţie alimentară;
- sport;
- dietă.
Personalul medical trebuie să educe obezul, rolul educaţiei sanitare este unul esenţial.
Munca educaţională se va duce atât în spaţiul instutuţional (spitale, clinici, şcoli, şcoli de
profil sanitar, intreprinderi-în cadrul medicinii muncii, etc.) cât şi extrainstituţional, în toate
categoriile sociale şi toate vârstele.
Educaţia fizică şi sportul, mişcarea în aer liber, excursiile şi drumeţiile, alături e
munca fizică sunt componentele celei de-a doua metodă de prevenire. Stilul nou de viaţă a
omului modern, atăt la copii cât şi la adulţi nu trebuie să excludă activităţile menţionate.
Arderea caloriilor acumulate de organism se poate face astfel într-un mod recreativ, distractiv
sau chiar util.
Dieta, regimul alimentar corect întocmit şi administrat trebuie impusă şi ea încă din
copilărie şi asimilată în obiceiuri de trai sănătoase pentru a nu predispune subiecţii la
obezitate. Chiar fără probleme de greutate se poate apela cel puţin la sfaturile culinare ale
personalului medical sau de ce nu al nutriţioniştilor.
Odată instalată obezitatea este un inamic redutabil cu care se duce o luptă foarte grea,
de durată, costisitoare şi care de multe ori este pierdută. Mult mai uşor şi sigur este să previi
instalarea afecţiunii care după câte am văzut are atâtea consecinţe şi complicaţii care se cer a
fi rezolvate medical.

29
2.8.Tratamentul obezităţii.
Scăderea în greutate a unui obez începe prin stabilirea de la început a unei bune
colaborări între personalul medical şi pacient. Trebuie să se înţeleagă faptul că indiferent de
forma de tratament aleasă, aceasta trebuie aplicată pe o perioadă cât mai lungă de timp. Acest
lucru este în general greu de acceptat de pacienţii obezi, care sunt disperaţi să găsească un
tratament miracol care să aibă rezultate cât mai rapide. Eficacitatea tratamentului de lungă
durată este de fapt singura garanţie a succesului.
Tratamentul obezităţii în principiu se poate face pe următoarele cinci căi:
 Regim igieno-dietetic;
 Educaţia fizică;
 Psihoterapie cocnitiv comportamentală ;
 Tratament medicamentos;
 Tratamentul chirurgical classic sau laparoscopic.
În toate cazurile, înainte de stabilirea uneia dintre terapiile menţionate, se vor face
nişte investigaţii complexe prin anamneză şi evaluarea clinică a pacientului. Abordarea clinică
a pacientului cu obezitate respectă trei paşi specifici oricărui pacient care suferă de o tulburare
multifactorială cronică: evaluare, clasificare, tratament.
Stabilirea unei strategii de tratament, care se aplică în funcţie de particularităţile
fiecărui caz, va avea în prim plan fixarea unor obiective rezonabile, care se vor atinge printr-
un program alimentar combinat cu exerciţii fizice.
Obiectivele tratamentului obezităţiisunt:
– scăderea greutăţii corporale;
– menţinerea greutăţii corporale scăzute;
– combaterea factorilor de risc;
– prevenirea complicaţiilor şi tratamentul bolilor asociate;
– îmbunătăţirea comportamentului alimentar,
– îmbunătăţirea calităţii vieţii.

2.8.1. Regim igieno-dietetic

Dieta va fi personalizată la posibilităţile pacientului şi apropiată de obiceiurile sale

alimentare. Familia, prietenii şi colectivul unde lucrează este recomandat ca şi ei să fie
implicaţi. Dietele vor fi aplicate adulţilor obezi şi supraponderali astfel încât aceştia să intre
30
într-un program de rutină în pierderea în greutate. Slăbirea se va face sub supraveghere
medicală, treptat, câte 2-4 kg/lună pentru a evita orice fel de complicaţii sau activarea unor
boli aflate în stadiu latent.
Diete hipocalorice
Dieta cu deficit caloric moderat
Această dietă este prescrisă indiferent de vârstă, greutate sau mod de viaţă. Dieta
recomandată este de obicei slab calorică, între 1200-1500 calorii/zila femei şi 1500-1800
calorii la bărbaţi; este mai puţin flexibilă fiind eficace pentru acei pacienţi care au nevoie de
mai mult control. Specialiştii au arătat că nu tipul de alimente ingerate produc scăderea în
greutate ci limitarea cantităţii de calorii.
De exemplu, prin eliminarea carbohidraţilor sau a grăsimilor din alimentaţie nu se va
obţine o scădere în greutate mai importantă decât printr-o dietă sănătoasă, echilibrată cu un
conţinut caloric scăzut. Este important să nu se pună accentul pe un anumit tip de regim
alimentar, ci să se adopte o alimentaţie sănătoasă. Nu se vor interzice alimentele preferate ci
se va recomanda să se consume în cantităţi mici.
Dieta cu deficit caloric foarte ridicat
Acest tratament este rezervat pentru cazurile de obezitate extremă care au nevoie de o
scădere a greutăţii rapidă şi este aplicat doar sub strictă supraveghere medicală, însă, în
general nu este recomandată. Pe termen lung eficienţa dietei prin aport redus caloric şi a celei
prin aport foarte redus este aceeaşi. De obicei este vorba de 800 - 1200 cal / zi. Această dietă
se poate aplica pe o perioadă scurtă de timp, de regula de 3 luni.
Cercetările efectuate pe regimurile alimentare cu conţinut redus de carbo-hidrati,
precum dieta Atkins, au evidenţiat că acestea sunt mai eficiente decât die-tele cu conţinut
caloric scăzut. Regimurile de slăbire cu conţinut redus de carbohi-draţi, precum Atkins,
TheZone, Sugar Busters, sunt foarte la modă printre persoa-nele obeze. Regimul alimentar va
fi întocmit numai de un nutriţionist specializat, singurul în masură să stabiliească regulile de
bază ale unei diete săntoase.
Principiile alimentare ale dietei hipocalorice sunt:
1.Stabilirea alimentelor al căror aport trebuie controlat;
2. Evitarea alimentelor cu densitate calorică mare;
3. Evitarea consumului dealcool;
4. Asigurarea unei diete echilibrate din punct de vedere al nutrienţilor;
5. Fracţionarea meselor de 5-6 ori/zi.

31
Alimente permise: – zarzavaturi, legume, fructe proaspete conservate sau congelate, cereale
şi pâine, lapte degresat, brânză slabă, carne slabă ( vită, pasăre, curcan), peşte slab, ouă –
2/săptămână, paste/orez,cartofi – 150 gr/zi, pâine – 100 gr/zi, fructe 150 gr/zi, margarină,
sucuri necalorigene.
Alimente interzise: – dulciuri concentrate, gemurile, mierea, îngheţata, ciocolata ( excepţie
ciocolata neagră 75 – 95% cacao), mezelurile de orice fel, carne grasă, peşte gras, untură,
slănină, unt, smântână, brânză grasă, fructe oleoginoase, alune, nuci, stafide, smochine,
curmale, prune consumate în exces, băuturi alcoolice, băuturi calorigene.
În afara regimului alimentar trebuie întotdeauna pus accentul pe schimbarea tipului de
comportament alimentar, astfel încât dieta să devină un stil de viaţă sănătos .

Fig.nr.11:a,b. Diete alimentare

2.8.2.Educaţia fizică
Combaterea sedentarismului. Orice fel de activitate este bună în măsura în care
realizează un consum de calorii mai mare decât aportul. Este recomandată creşterea activităţii
fizice prin plimbări, alergări uşoare, înot şi ciclism, câte 20-30 min/zi sau cel puţin 3h/săpt.
Mersul pe jos creşte consumul energetic cu 300kcal/h.
Exerciţiile fizice efectuate în mod constant sunt părţi componente de bază a
tratamentului obezităţii, care contribuie la cosolidarea şi accentuarea scăderii ponderale
obţinute prin dietă. Programul de exerciţii fizice va fi atent planificat şi permanent adaptat

32
posibilităţilor şi condiţiei fizice ale pacientului. Asociat unei diete hipocalorice
corespunzătoare activitatea fizică are efectul scontat.

2.8.3.Psihoterapie cocnitiv comportamentală

Psihoterapiacomportamentală reprezintă cea mai importantă verigă în succesul pe
termen lung al tratamentului obezităţii, această cuprinde atât modificări ale stilului de viaţă
cât şi schimbarea obiceiurilor şi tabieturilor alimentare. În primul rând impune modificarea
atitudinii, concepţiilor, a convingerilor şi comportamentului faţă de dietă şi de activitatea
fizică. Pacientul trebuie să conştientizeze că nu există altă cale de combatere a obezităţii decât
creşterea activităţii fizice care duce la diminuarea aportului caloric al organismului. În acest
sens se va întocmi program de terapie personalizat cu dietă hipocalorică în paralel.
Pacienţii cu obezitate vor fi încurajaţi şi stimulaţi în eforturile lor. Psihicul lor este
esenţial şi de aceea este indicată colaborarea şi cu un specialist psiholog.
Bolnavilor le este necesar să li se prezinte beneficiile pe care le pot obţine prin scăderea în
greutate dar şi riscurile la care ei se expun prin afecţiunea ce o au.

2.8.4.Tratament medicamentos
Medicamentele antiobezitate acţionează fie prin diminuarea senzaţiei de foame şi
inducerea rapidă a senzaţiei de saţietate, fie prin scăderea absorbţiei intestinale a grăsimilor,
ele au un rol adjuvant.
Tratamentul medicamentosse indică la un IMC peste 30kg/m² şi atunci când există şi
afecţiuni cronice grave. Medicamentele au rolul de a inhiba apetitul.
Indicaţiile terapiei medicamentoase sunt următoarele:
 Un indice de masă corporală mai mare de 30;
Un indice de masă corporală mai mare de 27 cu comorbidităţi asociate precum
hipertensiunea arterială, hipercolesterolemia, bolile coronariene, diabetul zaharat de tip II si
apneea de somn.
Opţiuni medicamentoase:
- Sibutramina are acţiune asupra creierului scăzând apetitul sau senzaţia de foame şi
dorinţa de ingerare de alimente şi inducând senzaţia de saţietate;
- Orlistat reprezintă un inhibitor potent specific cu durată de acţiune lungă a lipazelor
gastrointestinale. Enzimele inactivate nu pot să hidrolizeze grăsimile alimentare, astfel
fiind posibil ca aproximativ 30 % dintre grăsimile consumate în cursul unei mese să
treacă nedigerate prin lumenul intestinal.
33
 - Fentermin acţionează prin scăderea apetitului, iar administrarea sa este recomandă
pentru perioade scurte de timp. Fentermin nu mai este administrat pe
teritoriul Europei, în tratamentul obezităţii ca urmare a existentei unei posibile asocieri
cu efecte adverse severe de natură cardio - respiratorie.

Tratamentul medicamentos nedublat de instituirea regimului igieno-dietetic sau de

instituirea unui program de exerciţii fizice este lipsit de rezultatele scontate. Eficienţa
terapeutică poate varia de la un pacient la altul, în unele cazuri putând să nu confere
rezultatele scontate. Dacă dupa trecerea a patru sptămâni de tratament, nu s-au constatat 
scăderi ponderale, există posibilitatea ca medicamen-tul administrat să nu aibă efect asupra
acelui pacient. Studiile desfăşurate de cercetatorii din domeniu au demonstrat faptul că în
cazul opririi tratamentului medicamentos, o parte dintre pacienţi pot să revină la greutatea
iniţială.
Este contraindicată folosirea produselor medicamentoase neaprobate spre
comercializare pe scară largă.

2.8.5.Tratament chirurgical
Tratamentul chirurgical al obezităţii este indicat, în lipsa antecedentelor de diabet sau
de infarct miocardic,atunci când:
- IMC depăşeste 40kg/m²;
- IMC este mai mare de 35 kg/m²,cu comorbidităţi asociate (obezitatea este asociată cu o
complicaţie metabolică precum dibetul zaharat sau afecţiuni osteo-articulare).
Obiectivele tratamentului chirurgical sunt, în primul rând, de reducere a greutăţii
corporale, şi asftel, de rezolvare a altor probleme de sănătate: DZ (diabet zaharat) de tip II sau
hipertensiune arterială.Trebuie reţinut faptul că după tratamentul chirurgical persoana obeză
sau supraponderală nu va reveni automat la o greutate normală, ci va trebui să mănânce
alimente în cantităţi foarte mici; prin intervenţia chirurgicală se reduc dimensiunile
stomacului.
De asemenea, sunt necesare adaosuri de nutrienţi şi suplimente vitaminice. Vor fi
evitate băuturile cu conţinut caloric crescut deoarece acestea acoperă necesarul caloric fără să
aducă un aport de nutrienţi.
Primul pas în pregătirea pentru operaţie este consultaţia la medicul chirurg. Împreună
se va lua hotărârea cu privire la intervenţia chirurgicală cea mai potrivită în cazul respectiv,

34
ţinând cont de excesul ponderal pe care îl are obezul, de obiceiurile alimentare, de vârstă,
bolile asociate pe care le are şi care ar putea modifica evoluţia postoperatorie.
Indicaţiile preoperatorii se referă la:
- continuarea, sau dimpotrivă, oprirea administrării anumitor medicamente din
tratamentul cronic în zilele dinaintea operaţiei (dacă este cazul);
- continuarea, sau iniţierea unui tratament de suport respirator (mască de CPAP
nocturn), dacă pacientul suferă de apnee în somn;
- recomandarea unui regim hiperproteic, cu o durată de 7 -10 zile înainte de operaţie,
care va determina reducerea dimensiunilor lobului stâng hepatic şi va uşura intervenţia din
punct de vedere tehnic;
- administrarea unei doze de anticoagulant într-o doză adaptată greutăţii, în seara
premergătoare operaţiei.
- înainte de operaţie trebuie sa se reducă fumatul.
Investigaţiile preoperatorii:
1. Analize de sânge: hemoleucograma;glicemie, Hb A1C; uree serică; creatinină
serică; transaminaze (TGO, TGP); ionograma (Na, K); albuminemie; sideremie;profil lipidic;
TSH;PT, aPTT; profil hipercoagulant (în cazurile cu antecedente personale sau familiale de
tromboze venoase sau trombofilie); PSA (bărbaţi peste 50 de ani);Grup de sânge şi Rh;
2. EKG;
3. Ecografie cardiac;
4. Test de efort (la indicaţie)
5. Radiografie pulmonară;
6. Probe ventilatorii;
7. Poligrafie nocturnă / scor Apworth;
8. Ecografie abdominală;
9. Endoscopie digestivă superioară;
10.Colonoscopie (peste 50 de ani, sau peste 40 de ani în cazuri cu antecedente
familiale de cancer de colon);
11.Examen Papanicolau (peste 40 de ani);
12.Mamografie (peste 40 de ani);
13.Test de sarcină (femei în perioada fertilă).

35
 Fig.nr.12: Endoscopia digestivă superioară

Există 2 tipuri de intevenţii chirurgicale pentru tratamentul obezităţii morbide:

 proceduri restrictive: prin care se realizează o diminuare a capacităţii
gastrice, limitând astfel ingestia de alimente solide şi inducând o senzaţie de
saţietate mult mai rapidă (bandaj gastric prin inel de silicon ajustabil şi
gastroplastia verticală calibrată cu ajutorul unui stapler liniar);

36
  proceduri malabsorbtive:-by-pass-ul gastric a Roux cu ansă în "Y" şi diversia
biliopancreatică cu sau fără switch duodenal.
 Alte tehnici chirurgicale:-by-pass-ul jejuno-ileal, fixarea maxiloman-dibulară
"jaw wiring", liposuctie au fost folosite în încercarea de a trata obezitatea
morbidă, însă rezultatele pe termen lung au fost nesatisfacatoare.
Tehnici chirurgicale:
- în cazul banding-ului gastric (BG) se montează laparoscopic inel desiliconajustabil
ce realizează un rezervor proximal mic gastric. Marele avantaj al BG este simplicitatea în
execuţie şi reversibilitatea tehnicii. Tehnica BG nu este foarte eficientă dacă pacientul
compensează printr-o alimentaţie lichidă sau semisolidă bogată in calorii;
-gastroplastia verticală calibrată (GVC) constă în realizarea unui rezervor vertical de-
a lungul micii curburi cu ajutorul unui stapler liniar;
-by-pass-ul gastric cu ansă în "Y", care este considerat astăzi operaţia "gold
standard" pentru obezitatea morbidă. Tehnica operatorie constă în construirea unui rezervor
gastric mic care este anastomozat la o ansă jejunală montată in "Y". Alimentele ingerate ajung
într-o prima etapă în punga superioară, de mici dimensiuni şi astfel apare foarte repede
senzaţia de saţietate. De abia mai târziu alimentele din punga superioară trec treptat în cea
inferioară şi îşi continuă drumul obişnuit către intestin. În acest fel pacientul se satură foarte
repede, senzaţia de saţietate este persistentă, iar cantităţile de mâncare care pot fi ingerate la o
masă sunt mult reduse, iar digestia lor este încetinită.
- diversia biliopancreatică (DBP) induce o modificare a absorbţiei normale a
substanţelor nutritive prin micşorarea stomacului şi suntarea intestinului cu diminuarea
consecutivă a absorţiei.

37
 Fig.nr.13: Operaţia de sleeve gastric Fig.nr.14: Revizia după sleeve gastric

- Balonul gastric este un dispozitiv medical confecţionat din silicon şi umplut cu aer
sau soluţie salină, cu capacitatea de 400-700 ml. Prin ocuparea de către balon a circa
doua treimi din volumul stomacului apare senzaţia de saţietate precoce, ceea ce
determină un aport alimentar scăzut şi scăderea în greutate.
Balonul gastric este recomandat pacienţilor cu BMI peste 27, celor care refuză sau au
contraindicaţie fermă pentru chirurgia bariatrică. Implantarea se realizează endoscopic, printr-
un procedeu minim invaziv, nechirurgical, sub anestezie generală. Procedura durează circa 30
minute şi nu necestită de regulă spitalizare.
Balonul se poate menţine pe o durată de maxim 12 luni. Extragerea sa se realizează tot
endoscopic, în condiţii similare implantării.
Precauţii
După realizarea intervenţiei chirurgicale cantităţile de lichide şi alimente solide
ingerate sunt mici. În primele două săptămâni este permisă doar o dietă lichidă, după care se
va trece la alimente solide sub formă de pireu. De asemenea, va fi evitat comsumul anumitor
alimente: băuturile cu conţinut caloric crescut (băuturile dulci) şi laptele. Este absolut
necesară o modificare, o adaptare a comportamentului alimentar. Vor fi invăţate noi "tehnici
de a mânca": alimentele vor fi mestecate bine şi înghiţite încet, în caz contrar vor apărea
vomismente sau dureri abdominale.

38
 Fig.nr.15: Banding-ul gastric Fig.nr.16: Gastroplastia verticală calibrată

Evaluarea progreselor în termeni de scădere ponderală, dar şi a consecinţelor pe care

această slăbire rapidă o are asupra stării de sănătate generală, se face la intervale de 3 luni, 6
luni, şi un an, şi ulterior, ori de câte ori va fi necesar,analize pentru controlarea posibilelor
dezechilibre nutriţionale sau vitaminice şi evident, se vor corecta.
Principalele consecinţe negative ale procedurilor malabsorbtive sunt legate de
malabsorbţia calciului, fierului cu apariţia demineralizării osoase şi anemiei. De asemenea, se
constată apariţia diareei. Aceste neajunsuri pot fi combătute prin administrarea de suplimente
minerale (calciu şi fier) şi de medicamente antidiareice. În urma intervenţiei chirurgicale unii
pacienţi manifestă un complex de simptome vasomotorii (sindrom de dumping) apărute după
mesele care conţin alimente sau lichide dulci .Sindromul de dumping se produce datorită
evacuării rapide a conţinutului gastric în intestinul subţire.
De reţinut!Toate intervenţii chirurgicale prezintă riscuri. Înainte de a se alege o
anumită procedură terapeutică medicul specialist va analiza atent toate riscurile şi beneficiile
intervenţiei respective.După tratamentul chirurgical, pacientul obez va începe să scadă în
greutate, această slăbire va continua pe o perioadă de 2 ani. Cele mai frecvente complicaţii ale
intervenţiilor chirurgicale sunt infecţiile plăgii operatorii, scurgerea conţinutului gastric sau
intestinal în cavitatea peritioneală (cu apariţia peritonitei) şi trombembolismul pulmonar. O
treime din pacienţii operaţi gastric vor dezvolta anemie şiosteoporoză.

39
 Capitolul 3

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU

OBEZITATE

Fig.nr.17: Rolul asistentei medicale.

3.1. Rolul asistentei medicale și obiectivele în îngrijirea pacientului cu

obezitate

Îngrijirea pacientului în esenţă cuprinde aceleaşi verigi generale de satisfacere a nevoilor

fundamentale ale organismului:

 rolul autonom şi delegat al asistentei medicale;

 efectuarea actului medical;
 investigaţiile;
 plan de îngrijire al pacientului;
 asigurarea igienei;
 asigurarea alimentaţiei

Asistenta medicalală are patru responsabilităţi esenţiale:

- săpromoveze, păstrarea sănătăţii;

- săprevină îmbolnăvirile;
- restaurarea sănătăţii;
- înlăturarea suferinţei.

40
 Responsabilitatea primordială a asistentei medicale constă în a acorda îngrijiri persoanelor
care au nevoie în această privinţă. Ea trebuie să creeze o ambianţă în cadrul căreia valorile,
obiceiurile, religia şi credinţa individului să fie respectate.

Avantaje pentru pacient:

- beneficiază de îngrijiri de calitate în funcţie de nevoi;

- are asigurată continuitatea îngrijirilor – planul fiind accesibil echipei de sănătate care
are nevoie de un reper de informaţii pentru fiecare problemă;
- determină pacientul să participe la îngrijiri şi să se preocupe de obţinerea unei mai
bune stări de sănătate.

Rolul asistentei medicale generaliste este acela de:

- suplinire a dependenţei, adică ceea ce nu poate face persoana şi de a încerca să

înlocuiască necesitatea în aşa fel încât persoana să-şi poată satisface cerinţele mai
uşor;
- să se ocupe de aspectele psiho-somatice şi psihosociale care afectează sănătatea,
boala şi moartea; de aceea nursingul foloseşte cunoştinţe şi tehnici de ştiinţe fizice,
sociale, medicale, biologice şi de umanitate (arta şi ştiinţa);
- individul, şi unde este cazul, familia sa, se vor implica în toate aspectele pentru
menţinerea unei bune sănătăţi.

În activitatea sa asistenta medicală se poate confrunta cu surse de dificultate. Acestea sunt

reprezentate de lipsa, forţă,voinţă sau cunoştinţe ale pacienţilor.

Competentaasistentei rezidă tocmai în cunoaşterea sursei de dificultate şi în adaptarea

îngrijirilor acordate în această situaţie. Ea trebuie să fie o iniţiativă proprie a asistentei, nefiind
determinată de recomandarea medicului.

În urma procesului de nursing, să se obţină ameliorarea dependenţei, iar ideal ar fi câştigarea

independenţei pacientului.

Rolul profesional al asistentei medicale îi oferă abilitatea de a comunica eficient cu pacientul

şi cu familia acestuia, de a fi un bun educator, furnizor de îngrijire, manager al îngrijirilor dar
şi mediator, găsind modul cel mai corespunzător de îngrijire de care pacientul are nevoie.

41
Obiectivele urmărite de către asistenta medicală însatisfacerea nevoii de a respira şi de a avea
o bună circulaţie ale pacientului obez sunt :

- de a avea o respiraţie liberă, pe nas;

- pacientul să nu devină sursă de infecţie ;
- pacientul să prezinte mucoasele respiratorii umede, integre;
- pacientul să fie echilibrat psihic;
- asigurarea ventilaţiei şi a umidităţii corespunzătoare a habitatului;
- prezentarea la medic la orice modificare, cât de minoră a funcţiei respiratorii;
- asigurarea unei bune posturi care să permită o bună ventilaţie.
- sistenta medicală are rolul de a măsura funcțiile vitale de 2 ori pe zi sau ori de câte ori
este nevoie și de a le nota în foaia de observatie.
- asistenta supraveghează ca pacientul obez să prezinte o circulaţie adecvată prin
respectarea regimului alimentar prescris de medic prin administrarea corectă a
medicaţiei prescrise.
- totodată aplică tehnici de favorizare a circulaţiei instruind pacientul în acest sens:
exerciţii active, pasive, masaje.
- alimentaţie echilibrată, fără exces de grăsimi, clorura de sodiu, hidocarbonaţi, etc.;
- evitarea sedentarismului;
- purtarea unei lenjerii lejere care să nu stânjenească circulaţia sângelui;
- să se păstreze o igienă corespunzatoare;

În cazul alimentaţiei inadecvate prin surplus, asistenta:

- va avea grijă ca pacientul să aibă greutatea corporală în funcţie de înălţime, vârstă,

sex;
- învaţă pacientul valoarea energetică a alimentalor şi necesarul în funcţie de activităţile
fizice şi vârstă;
- alcătuieşte un regim hipocaloric;
- urmăreşte periodic greutatea corporală.
- asistenta calculează necesarul de calorii pe zi, în funcţie de activitate,de vârstă;
- calculează raţia alimentară echilibrată;
- asigură echilibru între elementele energetice şi cele neenergetice ( apă, vitamine,
săruri minerale);

42
 - asigură echilibru între principiile nutritive fundamentale: 50-55% hidraţi de carbon,
10-15% proteine, 30-40% lipide;
- asigură echilibru între produsele de origine animală şi vegetală;
- asigură echilibru între aciditate şi alcalinitate;
- calculează numărul de calorii pentru sportivi, în sarcină şi alăptare;
- are grijă ca raţia alimentară să cuprindă : glucide 4,1 cal. pentru metabolizarea unui
gram, lipide 9,3 cal, şi proteine 4.1 cal;
- cercetează gusturile şi deprinderile alimentare ale individului;
- alege alimentele ţinând seama de preferinţele, deprinderile şi nevoile individului;
- înlocuieşte la nevoie un aliment cu altul.

Obiectivele de îngrijire - vor arăta clar şi precis care sunt rezultatele pe care pacientul, familia,
colectivul şi asistenta medicală speră să le obţină, dar şi care sunt intervenţiile intreprinse de
asistentă şi pacient pentru a atinge scopul dinainte fixat.

Obiectivele urmărite de către asistenta medicala, în cazul unui pacient cu obezitate sunt:

- consolidarea rezultatelor terapeutice obtinute deja şi prevenirea cronicizării unor

imbolnăviri.
- stabilirea unei diete conforme cu situația medicală a pacientului;
- respectarea strictă a medicației și dieteti stabilite de medicul diabetolog;
- educația pentru sănătate în vederea motivării și sprijinirii pacientului supraponderal
să-și schimbe stilul de viată și să-și îmbunătățescă astfel starea de sănătate.

3.2. Rolul autonom al asistentei medicale în îngrijirea pacientului cu obezitate

Fișa tehnică nr.1 – Comunicarea terapeutică

Este o activitate planificată, efectuată pentru a obţine relaţii interpersonale

între nursă şi bolnav.
Definiție
Comunicarea se manifestă prin toate expresiile, verbale şi non-verbale,
prin caracteristicile individului din punct de vedere comportamental.

Scop Rolul nursei este acela de a ajuta pacientul în a se exprima cu scopul

43
 realizării unei comunicări adecvate

Pentru a se obţine acest lucru, trebuie respectate câteva reguli, cum ar fi :

- pacientul va fi respectat, indiferent de gradul de cultură sau de

pregătire profesională;

- vocabularul utilizat trebuie să fie pe înţelesul acestuia;

Tehnică - adresarea se face cu „ dumneavoastră”;

- tonul utilizat este adecvat situaţiei;

- nursa îşi va menţine echilibrul necesar;

- toate tehnicile se aplică atunci când pacientul este cooperant;

- mimica şi gesturile trebuie să completeze informaţia medicală.

Comunicarea este ineficientă în următoarele situaţii:

- nursa îşi afirmă părerea contradictorie cu cea a pacientului;

- nursa dă asigurări false, inducând în eroare pacientul;

- când pacientul nu este lăsat să aibă păreri proprii,

Incidente - nursa foloseşte o atitudine de aprobare sau dezaprobare

excesivă faţă de cele relatate de bolnav;

- când se folosesc stereotipurile şi nu se ţine cont că fiecare

bolnav este o persoană aparte;

- nursa schimbă subiectul conversaţiei, ceea ce reprezintă o

impoliteţe, sau poate duce la inhibiţia bolnavului.

Fișa tehnică nr.2 – Alimentația pacientului cu obezitate

44
 Asigurarea necesităţilor calorice şi calitative in funcţie de varsta şi starea
Definiție
organismului.

Favorizarea procesului de vindecare, consolidarea rezultatelor terapeutice

Scop obtinute deja şi prevenirea cronicizării unor imbolnăviri. Stabilirea unei
diete conforme cu situatia medicala a pacientului.

Tehnica Asistenta va asigura:

 calcularea necesarului de calorii pe 24 de ore in functie de

activitate, varsta

 calcularea ratiei alimentare echilibrata

 asigurarea echilibrului intre produsele de origine animala si

vegetala

 inlocuieste la nevoie un aliment cu altul conform

echivalentelor cantitative si calitative ale diferitelor principii
alimentare

Regimul alimentar va fi hipocaloric cu un aport de cca 1200-1300cal. in

conditii de activitate obisnuita. In spital sau in conditii de repaos absolut,
aportul caloric poate fi si mai redus, la 800, 600 sau 400 calorii si uneori se
poate recurge chiar la postul absolut.

In cazul regimului hipocaloric, proteinele vor fi date in proportii de 1,5-2

g/kg corp.

Ratia lipidica va fi redusa la 40-50 g/zi si intrucat ele furnizeaza un aport

caloric crescut, dezavantajos intr-un astfel de regim.

Regimul va fi sarac in glucide, stiut fiind faptul ca factorul principal in

consumarea obezitatii, il constituie dezechilibrul alimentar in sensul unui
consum exagerat de glucide sub forma de dulciuri concentrate, fainoase,
paine.

Regim pentru o zi:(cca 1000 calorii, 75g proteine, 100g glucide, 35g
lipide)

45
Dimineața:

 200g lapte rece sau cald

Ora 10:

 o chifla (50g) sau o felie de paine (50g) cu branza de vaci

 o cafea neagra cu zaharina

Prânz:

Felul I:

 salate de crudități din 200g varză albă sau rosie sau ridichi de lună
sau andive, salata verde sau castraveți, salată de roșii, ardei grași,
praz cu o linguriță de ulei, lămâie sau oțet

 1-2 farfurii de supă sau ciorbă, preparate din aceleasi legume și

aceleași cantități ca cele indicate pentru salată.

Felul II:

 100g carne slabă de vacă, mânzat, pasare fiartă, friptă, tocată și

fiartă sau friptă, înăbușită, conserve de carne slabă preparată rasol

 sau 150g peste slab, stravid, cod, stiuca, salau (congelat sau
proaspat) fiert, fript la cuptor, conserve de peste slab, rasol

 sau 150g branza de vaci

Felul III:

 un mar (100g)

Seara:

 150g cartofi fierti inabusiti sau 200g soteuri din fasole verde si
200g dovlecei cu 2 lingurite iaurt

Felul I:

 100g carne slaba fripta sau 150g peste slab (adica sortul care s-a

46
 consumat la pranz)

Felul II:

 Un mar (100g)

Fișa tehnică nr.3 - Măsurarea și notarea funcțiilor vitale

MĂSURAREA PULSULUI

Definiție Determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut.

Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare. Elementele de apreciat sunt:

ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea şi amplitudinea.

Materiale Ceas cu secundar şi un creion roşu.

necesare

Loc de elecție Pulsul poate fi măsurat la nivelul oricărei artere accesibile palpării şi
care poate fi comprimată pe un plan osos: artera femurală, humerală,
carotidă, temporală, superficială, pedioasă.

Tehnică Se va asigura pacientului un repaus fizic şi psihic de 10-15 minute, după

care se va repera artera şi se vor fixa degetele palpatoare pe traiectul
arterei, exercitând o presiune asupra peretelui arterial cu vârful
degetelor. Se vor număra pulsaţiile timp de 1 minut.

Se va consemna valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de

temperatură, ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru
pulsaţii. Unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie va genera
curba pulsului.

MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiție Determinarea presiunii sistolice şi diastolice la internare pentru a

compara starea curentă cu valorile normale.

Scop Evaluarea funcţiei cardiovasculare (forţa de contracţie a inimii,

rezistenţa determinată de elesticitatea şi calibrul vaselor). Elementele de
evaluat sunt: tensiune arterială sistolică (maxima) şi tensiune arterială

47
 diastolică (minima).

Materiale Aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale (cu manometru), stetoscop

necesare biauricular, tampon de vată, alcool, creion roşu.

Loc de elecție Bratul pacientului, deasupra incheieturii cotului.

Tehnică Metoda de determinare poate fi ascultatorie sau palpatorie.

Intervenţiile asistentei pentru metoda ascultatorie sunt:

 pregătirea psihică a pacientului

 asigurarea repausului fizic şi psihic timp de 15 minute

 spălarea pe mâini

 se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului,

sprijinit şi în extensie

 se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală,

sub marginea inferioară a manşetei

 se introduc olivele stetoscopului în urechi

 se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul

perei de cauciuc, până la dispariţia zgomotelor pulsatile

 se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin

deschiderea supapei, până când se percepe primul
zgomot arterial (care reprezintă valoarea tensiunii
arteriale maxime)

 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul

manometrului, pentru a fi consemnată

 se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale

devenind tot mai puternice

 se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau de

acul manometrului, în momentul în care zgomotele

48
 dispar, aceasta reprezentând tensiune arteriala minimă

 se notează în foaia de temperatură valorile obţinute cu o

linie orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru
fiecare linie a foii o unitate coloană de mercur

 se unesc liniile orizontale cu linii verticale şi se

haşurează spaţiul rezultat; în alte documente medicale se
înregistrează cifric

 se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu

alcool.

La indicaţia medicului, se pot face măsurători comparative la ambele

braţe.

MĂSURAREA ȘI NOTAREA MASEI CORPORALE

Definiție Prin măsurarea masei pacientului obez se apreciaza starea de nutriție,

stabilirea necesităților calorice ale organismului si scaderea ponderală în
raport cu obiectivele tipului de regim alimentar prescris de medic.

Scop Determinarea raportului de masa corporala.

Materiale  taliometru
necesare
 banda metrica

 cantar antropometric

 pix

 foaie de temperatura

Tehnica Măsurarea înălțimii: Bolnavul este descaltat, este asezat in ortostatism,

cu spatele lipit de perete, se plaseaza o linie pe vertex si se marcheaza
locul de inaltime. Apoi cu o banda metrica se masoara distanta de la sol
pana la locul marcat. Se noteaza in foaia de temperatura si in carnetul
propriu.

Masurarea greutatii: Asistenta medicala va masura masa corporala zilnic

49
 dimineata a jeune. Ea va pregati fizic si psihic pacientul:

 acesta este anuntat sa nu manance;

 isi goleste vezica urinara;

 se verifica imbracamintea si incaltamintea care se scade

din masa totala

Efectuarea tehnicii:

 verifica functionalitatea balantei

 se echilibreaza la nevoie

 se imobilizeaza acul indicator

 se aseaza greutatile aproximativ la greutatea pacientului

 se solicita pacientului sa se aseze pe cantar

 se deschide bratul balantei si se echilibreaza greutatile

 se citesc valorile obtinute pe scara cantarului

 se imobilizeaza bratul balantei, se coboara pacientul si se

conduce la salon

 se noteaza valorile in carnetul propriu cu numele,

prenumele, salonul

Se noteaza în foaia de observație zilnic.

3.3. Rolul delegat al asistentei medicale în recoltarea produselor biologice.

Fișa tehnică nr.4 - Recoltarea sângelui venos cu sistemul vacutainerpentru examene

hematologice şi biochimice.

Avantaje ● Utilizarea acestei metode de prelevare asigură:

- confortul pacientului

50
 - calitatea probei de sange
- securitatea personalului medical
Pregatire ● Materiale:
- holder – un tub de material plastic care prezintă, la partea superioara,
amboul la care se atasează acul de puncție prin infiletare, iar la partea
inferioară două aripioare.
- acul de puncție protejat de carcasa bicolora.
- tuburi vacuumtainer cu dopuri de diferite culori convenționale.
- materiale necesare efectuării puncției venoase.
● Pacientul:
- pregătirea psihica:
- se anunță și i se explică necesitatea si inofensivitatea tehnicii.
- pregătirea fizică:
- recoltarea se face dimineața pe nemancate
- se așează pacientul in decubit dorsal, confortabil, cu membrul superior
in abductie, extensie si supinatie.
Execuție Asistenta:
-se spală pe maini cu apa si săpun
-imbracă mănusi sterile
-verifică banda de sigurantă a acului (integritate, valabilitate)
-indepărteaza carcasa de culoare albă a acului prin mișcări de răsucire
-infileteaza capatul liber al acului in holder
-alege locul puncției și îl aseptizează
-indepărtează carcasa colorată a acului.
●Execută puncția venoasa:
- introduce tubul in holder apucand aripioarele cu indexul și mediul, iar
cu policele impinge tubul in holder si astfel va fi străpunsă diafragma
gumata a dopului
- dupa prelevarea sangelui se scoate tubul din holder prin miscări de
impingere asupra aripioarelor laterale și i se imprima mișcări ușoare de
inclinare-răsturnare pentru omogenizare cu aditivul
- se introduce tubul următor
- se retrage acul din venă si se face o compresiune asupra locului
punctiei timp de 1-3 minute fără a flecta antebratul pe brat.
Pregătirea probelor - se etichetează tuburile
51
 pentru laborator - se trimit la laborator.
Reorganizare - se reorganizează locul de muncă
- acele utilizate se depun in containerul destinat.
Ingrijirea - se face toaleta locală a tegumentului
pacientului dupa - se schimbă lenjeria dacă ete murdară
tehnică - se asigură o poziție comodă în pat
- se supraveghează pacientul.

Pentru pacientul obez, la indicația medicului se recoltează sânge pentru:I. Teste ce se refera la
metabolismul lipidic:

 lipemia

 colesterol

 trigliceride

 lipidograma

Pentru determinarea lipemiei se recoltează 2 – 4 ml sânge.

Valoarea normală 500 – 700 mg%.

Pentru determinarea colesterolului se recoltează 2 ml de sânge.

Valoarea normală 140 – 200 mg%

Lipidograma se face din aceleasi sânge.

Valoarea normală:

- lipidograma alfa = 25 – 30%

- lipidograma beta = 40 – 60%

- lipidograma beta lent = 3 – 10%

Trigliceridele (1,6 + 0,6 g‰)

Colesterolul total = 1,80 – 2,4 g‰

II. Teste ce se refera la metabolismul glucidelor:

52
  glicemia 0,80 – 1,20 g%; lipemia 600 – 800 mg%; glicozuria

 acid uric 2 – 6 mg%

 eritrocite B.: 4,5 – 5,5 mil/mm3 , F.: 4,2 – 4,8 mil/mm3

 reticulocite: 10 - 15‰

 hematocrit B.: 46 + 6%; F.: 41 + 5%

 hemoglobina B.: 15 + 2 g/100 ml; F.: 13 + 2 g/100 ml

 leucocite: 4200 – 8000/mm3 din care:

- polinucleare neutrofile: 230/mm3 (0 – 5%)

- polinucleare eozinofile: 200/mm3 (1 – 3%)

- polinucleare bazofile: 40/mm3 (0 – 1%)

- trombocite: 150 – 400000/mm3

Capitolul 4
PREZENTAREA CAZURILOR DE ÎNGRIJIRE

4.1.Prezentare cazul nr.1

DATE GENERALE

53
Nume: G
Prenume: L
Sex: F
Data naşterii: 24.08.1981
Varsta: 38 ani
Starea civilă: căsătorită
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religia: ortodox
Ocupaţia: croitoreasă
Domiciliul:Drăgășani
Grupa sanguină: 0I, Rh+
ALTE DATE
 nefumătoare
 nu consumă alcool
 consumă cafea
 copii: 3
 condiţii de locuit: casă 4 camere
ANAMNEZA
a. Antecedente heredo-colaterale: mama - obezitate
b. Antecedente personale:
APF: -M: 14 =ani S=4 N=3 Av=1
APP: colecistectomie: 1995
c. Condiţii de viaţă şi de muncă: - favorabile
d. Comportare faţă de mediu: orientată temporo – spaţial

DATA INTERNĂRII:19.01. 2020

Pacienta G.L..în vârsta de 38 de ani, se internează la Spitalul Municipal, Drăgășanipentru
creşterea în greutate, oboseală, palpitaţii şi dispnee la eforturi minime, lombalgii şi dureri
articulare la nivelul genunchilor.

ISTORICUL BOLII

54
Din antecedente rezultă că şi mama pacientei a fost obeză. Bolnava a avut 3sarcini la termen.
Greutatea neonatală a copiilor a fost 4,5kg; 4,6kg; 4,8 kg. În cursul fiecărei sarcini avea
tendinţa să câştige în greutate mai mult decât era normal. Cu toate acestea după naştere
pierdea surplusul ponderal, revenind la 60 kg, greutate la care s-a menţinut până în 2013 când
în urma angajării într-o unitate din industria alimentară a început să se îngraşe ajungând la
110 kg în anul 2019. De aproximativ un an menstruaţia a devenit neregulată.
TRATAMENTUL
 Anorexiene, diuretice, antihipertensive, anticoagulante, laxative

EXAMEN CLINIC
 palpitaţii şi dispnee la eforturi minime
 greutatea la internare:110Kg;
 inaltime:1,60 cm.
 lombalgii şi dureri articulare
 edeme, tegumente umede, reci
 HTA:175\ 90mmHg
 P = 100 p/min
 R =18 r/min
 T = 36,5 ºC
EXAMENE PARACLINICE:
Tabel: Examen urină.
Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru Cilindru 1025 1015-1030
gradat
Reacţia Hârtie de turnesol Acidă -
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl
Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0

Tabel: Analize de laborator:

Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
VSH 0,4ml citrat de Na 3,8% 12 mm/h 1-10 mm/h

55
 TH 0,5 ml oxalate de Na 1,28 1-2 min
TQ 13,5s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 99 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 331mg% 150-340 mg%
TGO Fără anticoagulant 18 UI 5-40 UI
TGP 16 UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 37 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,6 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,99 mg% 0,6-1,1 mg%
Ht 2 ml soluţie de NO2 38,1% 40-48%
Hb EDTA 12,5 g% 13-16 g%
L 7800 mm³ 4000-9000mm³
LDH Fără anticoagulant 220 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 190 UI 5-2000 UI

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Obezitate, Hipertensiune.

Nevoile fundamentale nesatisfăcute:

 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circualţie
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi a se odihni
 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
 Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele și mucoasele

56
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Nevoia afectată Diagnostic Obiective Intervenţii Evoluţie

Autonome Delegate

-Dispnee manifestată prin: -Pacienta sa - Ajută pacienta prin psihoterapie -Pacienta

tăierea respiraţiei, prezinte o - Creeză un microclimat adecvat: cameră aerisită, prezintă o
senzaţie de sufocare respiraţie în limite temperatură constantă, respiraţie
cauzată de efort, oboseală fizilologice - Învăță pacienta să facă exerciţii respiratorii de fiziologică şi
relaxare oboseşte mai
- Explică pacientei cât de important este să stea în greu.
Nevoia de a poziţii adecvate care să-i favorizeze respiraţia
respira şi de a - La recomandarea medicului administreză
avea o bună oxigenoterapie
circulaţie -Circulaţie inadecvată -Pacienta se - Susţine pacienta psihic prin psihoterapie -Pacienta
cauzată de : prezinte o prezintă o
- Creeză un microclimat adecvat acesteia: salon
- arteroscleroză, circulaţie adecvată circulaţie
liniştit, luminos, aerisit
-hipervâscozitatea şi o T.A. în limite adecvată şi o
- Educă pacienta să aibe o alimentaţie echilibrată
sângelui manifestată prin : fiziologice T.A. în limite
fără exces de grăsime
- HTA fiziologice.
- Educă pacienta să-şi menţină tegumentele curate
-Edeme ale membrelor
- Educă pacienta să evite tutunul şi consumul

57
 inferioare exagerat de cafea,
- Educă pacienta să evite sedentarismul şi să poarte
îmbrăcăminte lejere.
- Dă pacientei o pozitie comodă în pat cu membrele
inferioare suspendate pe un rulou de burete pentru
ai favoriza circulația
- La indicatia medicului administreză
medicamentația
- Alterarea eliminării -Pacienta să aibă - Determinăpacienta să - Administreză medicația -În urma
intestinale cauzată de : tranzit intestinal în consume o cantitate suficientă la indicaţia medicului îngrijirilor
-alimentaţie inadecvată limite fiziologice de lichide, îi recomandă - Efectuează la nevoie acordate
-sedentarism manifestat alimente bogate în fibre clisma evacuatoare pacienta
Nevoia de a prin: constipaţie - Urmărește şi noteză în foaia simplă sau uleioasă prezintă un
elimina -amenoree de observaţie consistenţa şi tranzit
frecvenţa scaunelor. intestinal
fiziologic.
-Dificultate de a dormi - Pacienta să - Învăță pacienta să practice -Administreză medicația -În urma
cauzată de: iritibilitate, beneficieze de technici de relaxare, la indicaţia medicului: îngrijirilor
Nevoia de a anxietate, dispnee somn respiratorii înainte de culcare fenobarbital acordate
dormi si a se manifestată prin insomnie corespunzător - Identifică cauza şi nivelul pacienta are un
odihni cantitativ şi anxietăţii somn linişti şi
calitativ - Creează un microclimat odihnitor

58
 adecvat: salon aerisit, linişte
- Dificultate de deplasare - Pacienta să - Susţine psihic pacientul. - La indicatia medicului - În urma
cauzată de: obezitate, prezinte o postură - Creează un microclimat administreză medicația îngrijirilor
Nevoia de a se edeme dispnee manifestată şi o mobilitate în adecvat: salon aerisit, liniştit. prescrisă pacienta are o
mișca și a avea prin şedentarism limite fiziologice - Determină pacienta să evite postură şi
o bună postură sedentarismul mobilitate
- Învăță pacienta care este bună.
postura adecvată și cum să
efectueze exercitii musculare
active
- Alterarea tegumentelor -Pacienta să aibe o - Ia măsuri de prevenire a - Administrează -Pacienta
cauzată de circulaţie stare de bine fizică infecțiilor nosocomiale medicaţie la indicaţia prezintă
inadecvată, şi psihică -Îi explicăcât de important este medicului: diuretic- circulaţie
Nevoia de a fi - Obezitate manifestată să aibă o igienă personală în Furosemid ameliorată,
curat, îngrijit şi prin edeme, eriteme limitele fiziologice ameliorarea
de a-şi proteja - Aplicăpe edeme comprese cu edemelor
tegumentele și ceai de muşeţel si apă rece
mucoaele

59
4.2.Prezentare cazul nr. 2

DATE GENERALE
Nume: P
Prenume: D
Sex: F
Data naşterii: 10.05.1972
Varsta:47 ani
Starea civilă: căsătorită
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religia: ortodox
Ocupaţia: muncitoare
Domiciliul: Drăgășani
Grupa sanguină: AII. Rh+
ALTE DATE
 fumătoare
 nu consumă alcool
 consumă cafea
 copii: 2
 condiţii de locuit: apartament 2 camere
ANAMNEZA
a. Antecedente heredo-colaterale: - neagă
b. Antecedente personale:
APF: -M: 14 =ani S=2 N=2 Av=0
APP: apendicectomie: 1988
c. Condiţii de viaţă şi de muncă: - favorabile
d. Comportare faţă de mediu: orientată temporo – spaţial

DATA INTERNĂRII: 21.01.2020

Pacienta P.D. în vârsta de 47 ani, se internează la Spitalul Municipal Drăgășani, pentru
creştere mare ponderală, dispnee, lombalgii, diaforeză și tulburări menstruale.

60
ISTORICUL BOLII
Obezitatea a debutat în jurul vîrstei de 39 de ani, după ultima sarcină, concomitent cu
hiperfagia. În antecedente cu 10 ani înainte de debutul obezităţii a dat naştere unui copil cu
greutate neonatală 5,4 kg. Este singura obeză din familie.
TRATAMENTUL
Somnifer, diuretice, anorexigene, antihipertensive, anticoagulante, laxative.

EXAMEN CLINIC
 greutatea la internare 115 kg,
 înălţime = 1,61 m
 dispnee la eforturi minime
 lombalgii şi dureri articulare
 tegumente palide
 T.A. 160/80 mm/Hg
 P = 100 p/min
 R = 22 r/min
 T = 36,7 ºC

EXAMENE PARACLINICE:

Tabel: Examen urină.

Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru Cilindru 1028 1015-1030
gradat
Reacţia Hârtie de turnesol Acidă -
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl
Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0

Tabel: Analize de laborator:

Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală

61
 VSH 0,4ml citrat de Na 3,8% 18 mm/h 1-10 mm/h
TH 0,5 ml oxalate de Na 1,28 1-2 min
TQ 13,5s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 99 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 331mg% 150-340 mg%
TGO Fără anticoagulant 18 UI 5-40 UI
TGP 16 UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 37 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,6 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,99 mg% 0,6-1,1 mg%
Ht 2 ml soluţie de NO2 38,1% 40-48%
Hb EDTA 12,5 g% 13-16 g%
L 7800 mm³ 4000-9000mm³
LDH Fără anticoagulant 220 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 190 UI 5-2000 UI

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Poliartroza asociată cu obezitate

Nevoile fundamentale nesatisfăcute:

 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circualţie
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi a se odihni
 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
 Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele.
 Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi sănătatea

62
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Nevoia afectată Diagnostic Obiective Intervenţii Evaluare

Autonome Delegate
-Dispnee la eforturi -Pacienta să - Asigură pacientei un microclimat adecvat: -Pacienta prezintă o
minime cauzată de prezinte o salon erisit, liniştit respiraţie în limite
oboseală,efort manifestată respiraţie în limite - Asigură poziție șezînd sau semișezînd a normale
prin: respiraţie normale pacientei cu dipnee pentru ai favoriza
şuierătoare, senzaţie de respirația
Nevoia de a sufocare - Învăţă pacienta să facă gimnastică
respira şi de a respiratorie, să utilizeze tehnici de relaxare.
avea o bună - La indicația medicului administreză
circulaţie tratamentul prescris:
bronhodilatatoare,decongestionante
-Circulaţie inadecvată -Pacienta să - Asigură pacientei un microclimat adecvat: -În urma îngrijirilor
cauzată de : prezinte o salon aerisit, liniştit acordate pacienta
- obstruarea arterelor circulaţie în limite - Susţine pacienta psihic prin psihoterapie prezintă o circulaţie
-hipervâscozitatea normale - Educă pacienta să aibă o alimentaţie fără în limite normale
sângelui manifestată exces de grăsimi, să aibă o alimentație
prin :Cianoza bogată în fructe ,zarzavaturi
extremităţilor, hipoxemie, - Educă pacienta să evite substanţele nocive:

63
 hipertensiune consumul de tutun și alcool
- Educă pacienta să evite sedentarismul şi să
poarte îmbrăcăminte lejeră
- Administrează medicația prescrisă de medic
- Urmărește efectul medicamentelor
- Aplică tehnici de favorizare a circulației:
exercitii active,pasive,masaje.

-Alterarea eliminrii -Pacienta să aibă - Susţine pacienta psihic -Administrază -În urma îngrijirilor
intestinale cauzată de : un tranzit prin psihoterapie medicamente la acordate pacienta
alimentaţie inadecvată, intestinal în limite - Determină pacienta să indicaţia medicului: prezintă un tranzit
sedentarism, stres fiziologice consume o cantitate -Efectueze la nevoie intestinal în limite
manifestată prin : suficientă de lichide, îi clisma evacuatoare fiziologice.
Nevoia de a constipaţie. recomandă alimente simplă sau uleioasă
elimina bogate în fibre
- Determine pacienta să
facă exerciţii fizice cu
regularitate
- Urmărește şi să noteze în
foaia de observaţie
consistenţa şi frecvenţa
scaunelor.

64
-Eliminarea menstruală - Liniștește pacienta în -Administrează -În urma
inadecvată. legătură cu problema sa. medicație sedativa la investigațiilor
- Îi exlică scopul indicația medicului. pacienta prezintă o
intervențiilor: examen stare de confort și
genital,examenul secreției securitate.
vaginale,examinări
radiolgice
- Efectuează spălături
vaginale cu solutii
antiseptice dupa ce sa
recoltat secretie vaginală.
-Diaforeza - Cu tact și cu blandețe va
solicita pacientei să se
spele.
- Ajută sau menține
tegumentele pacientei
curate și uscate
- Schimbă lenjeria de pat și
de corp.
- Menține igiena riguroasă
a plicilor si a spațiilor
interdigitale.

65
 -Asigură îmbrăcăminte
ușoară și comodă.
-Dificultate de a dormi -Pacienta să aibă -Învaţă pacienta să practice -Administrează -Pacienta prezintă
cauzată de: iritabilitate, un somn liniştit, tehnici de relaxare, medicația la indicaţia un somn
anxietate, dispnee odihnitor respiratorii înainte de medicului: satisfăcător
Nevoia de a manifestată prin culcare tranchilizante, sedative
dormi şi de a se insomnie, oboseală - Identifică cauza şi nivelul
odihni anxietăţii
-Creează un microclimat
adecvat: salon aerisit,
linişte
- Întocmește un program
de odihnă corespunzător.
-Dificultate în a se -Pacienta să se - Susţine psihic pacienta. -Administrează -În urma îngrijirii
deplasa cauzată de: poată deplasa în - Determină pacienta să medicația la indicaţia acordate pacienta
Nevoia de a se obezitate, edeme; limite normale evite sedentarismul medicului prezintă o
mişca şi a avea o - Impune pacientei un mobilitate mai bună
bună postură program de exerciţii în
funcţie de
cauzaimobilizării, şi de
capacitatea pacientei.
-Alterarea tegumentelor -Pacienta să -Susţine pacienta psihic -Administrarea de -În urma îngrijirilor
cauzată de circulaţie prezinte tegumente -Îi explică cât de important medicamete la acordate pacienta
66
 Nevoia de a fi inadecvată, manifestată şi mucoase curate. este să aibă o igienă indicaţia medicului: are o stare de bine
curat, îngrijit şi prin edeme, eriteme, personală în limitele diuretice. fizică şi psihică
de a-şi proteja tulburări trofice fiziologoice,
tegumentele. -Aplică pe edeme
comprese cu ceai de
muşeţel si apă rece
-Cunoştinţe insuficiente -Pacienta să - Asistenta medicală -În urma
asupra bolii, a măsurilor cunoască boala şi explorează nevoile de cunoştinţelor
de prevenire, a consecinţele, cunoaștere ale pacientului, asimilate pacienta
Nevoia de a diagnosticului medical, a profilaxia şi - Susține motivarea ştie despre boală şi
învăţa cum să-ţi tratamentului, a tratamentul pacientului față de nu mai este
păstrezi sănătatea satisfacerii nevoilor. cunoștințele care urmează anxioasă în legătură
să le dobandească, cu starea ei de
-Explică pacientei: boala sănătate.
tratamentul medical,
măsurile preventive,
regimul igieno-dietetic

67
4.3.Prezentare cazul nr. 3

DATE GENERALE
Nume: L
Prenume: M
Sex:F
Data naşterii: 12.01.1978
Varsta:42
Starea civivlă: căsătorită
Naţionalitate: română
Limba vorbită: română
Religia: ortodox
Ocupaţia: casnică
Domiciliul: Drăgășani
Grupa sanguină: AB IV, Rh+
ALTE DATE
 Fumătoare ocazional
 nu consumă alcool
 consumă cafea
 copii: 1
 condiţii de locuit: apartament 3 camere
ANAMNEZA
a. Antecedente heredo-colaterale: - neagă
b. Antecedente personale:
APF: -M: 14 =ani S=1 N=1 Av=0, ciclu menstrual regulat
APP: apendicectomie 2000, HTA severă
c. Condiţii de viaţă şi de muncă: - favorabile
d. Comportare faţă de mediu: orientată temporo – spaţial

DATA INTERNĂRII: 10.02.2020

Bolnava L.M. , în vârsta de 42 ani, se internează la Spitalul Judeţean, Rm.Valcea pe secţia de
Endocrinologie pentru investigaţii şi tratament

68
ISTORICUL BOLII
Pacienta se află de mai mulţi ani în evidenţa servicului de endocrinologie pentru o
insuficienţă tirodiană, asociată obezităţii. A urmat o perioadă de tratament pe care l-a
întrerupt aproximativde 2 ani.Pacienta a crescut mult în greutate mai ales în ultimii 2 ani.
Se internează pentru reevaluare clinico - biologică şi tratament.
TRATAMENTUL
 Somnifere : Diazepam
 Diuretice:furosemid
 Anorexigenexice: Silitium
 Antihipertensive: Enalapril
 Vitamina K1

EXAMEN CLINIC
 palpitaţii şi dispnee la eforturi minime
 creşterea în greutate,
 G = 135kg
 Inălțime = 1,70 cm
 lombagii şi dureri la nivelul genunchilor, gleznelor
 T: 36,3 ºC
 tegumente palide
 T.A.= 185/100 mmHg,
 P = 100 p/min
 R = 24 r/min

EXAMENE PARACLINICE:
Tabel: Examen urină.
Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
Culoarea Eprubetă Galbenă Galbenă
Densitatea Urodensometru Cilindru 1023 1015-1030
gradat
Reacţia Hârtie de turnesol Acidă -
Albumină Acid sulfosalicinic Absentă 3,4-5,6g/dl
Glucoză Soluţie Fehling Absentă 0
Puroi NAOH, KOH 20% Absentă 0
Acetonă Reactiv Absentă 0

69
Tabel: Analize de laborator:
Tipul analizei Modul de recoltare Valoarea Valoarea
obţinută normală
VSH 0,4ml citrat de Na 3,8% 9 mm/h 1-10 mm/h
TH 0,5 ml oxalate de Na 1,28 1-2 min
TQ 13,5s 13-15 s
Glicemie Fără anticoagulant 99 mg% 90-110 mg%
Colesterol Fără anticoagulant 331mg% 150-340 mg%
TGO Fără anticoagulant 18 UI 5-40 UI
TGP 16 UI 7-56 UI
Uree sanguină Fără anticoagulant 37 mg% 20-40 mg%
Acid uric Fără anticoagulant 6,6 mg% 3,5-7 mg%
Creatinină Fără anticoagulant 0,99 mg% 0,6-1,1 mg%
Ht 2 ml soluţie de NO2 38,1% 40-48%
Hb EDTA 12,5 g% 13-16 g%
L 7800 mm³ 4000-9000mm³
LDH Fără anticoagulant 220 g/L 120-240 g/L
CPK Fără anticoagulant 190 UI 5-2000 UI

DIAGNOSTICUL DE INTERNARE: Obezitate, Hipotiroidă, asociată cu obezitate tip

generalizată.
Nevoile fundamentale nesatisfăcute:
 Nevoia de a respira şi de a avea o bună circualţie
 Nevoia de a elimina
 Nevoia de a dormi şi a se odihni
 Nevoia de a se mişca şi de a avea o bună postură
 Nevoia de a fi curat, îngrijit şi de a-şi proteja tegumentele.

70
 PLANUL DE ÎNGRIJIRE

Nevoia afectată Diagnostic Obiective Intervenţii Evoluţie

Autonome Delegate

-Dispnee manifestată -Pacienta să prezinte - Ajută pacienta prin psihoterapie -Pacienta prezintă
prin: respiraţie o respiraţie în limite - Creează un microclimat adecvat: cameră aerisită o respiraţie
dificilă, fizilologice - Asigură poziție șezînd sau semișezînd a pacientei fiziologică şi
senzaţie de sufocare cu dipnee pentru ai favoriza respirația oboseşte mai greu
cauzată de efort, - Învăţă pacienta să facă gimnastică respiratorie, să
oboseală utilizeze tehnici de relaxare.
Nevoia de a - La indicația medicului administreză tratamentul
respira şi de a prescris: bronhodilatatoare, decongestionante
avea o bună - La recomandarea medicului administreză
circualţie oxigenoterapie

Circulaţie inadecvată Pacienta să prezinte - Susţin pacienta psihic prin psihoterapie -Pacienta prezintă
cauzată de : o circulaţie adecvată - Creează un microclimat adecvat acesteia: salon o circulaţie
- arteroscleroză, şi o T.A. în limite liniştit, luminos, aerisit adecvată şi o T.A.
- hipervâscozitate a fiziologice - Educă pacienta să aibe o alimentaţie echilibrată fără în limite
sângelui manifestată exces de grăsime fiziologice.
prin : - Educă pacienta să evite tutunul şi consumul
 HTA exagerat de cafea
71
  Edeme ale - Educă pacienta să evite sedentarismul şi să poarte
membrelor îmbrăcăminte lejeră,
inferioare, - Administrează medicația prescrisă la indicația
 Cianoza medicului: tonice, cardiace, diuretice,
extremităţilor vasodilatatoare, anticoaugulante.
- Urmărește efectul medicamentelor
- Aplică tehnici de favorizare a circulației: exercitii
active,pasive,masaje.

-Alterarea eliminării -Pacienta să aibă - Determină pacienta să consume - Administrează -În urma
intestinale cauzată tranzit intestinal în o cantitate suficientă de lichide, medicația la indicaţia îngrijirilor
de :alimentaţie limite fiziologice îi recomandă alimente bogate în medicului : acordate pacienta
Nevoia de a inadecvată, fibre. Ex:laxative, Dulcolax prezintă un
elimina sedentarism - Determină pacienta să facă - Efectueză la nevoie tranzit intestinal
manifestată prin exerciţii fizice cu regularitate clisma evacuatoare în limite
constipaţie - Urmărește şi să noteză în foaia simplă sau uleioasă fiziologice
de observaţie consistenţa şi
frecvenţa scaunelor.

-Dificultate de a -Pacienta -Înveţă pacienta să practice -Administrează -În urma

dormi cauzată de : beneficiază de somn tehnici de relaxare respiratorii medicația la indicaţia îngrijirilor
Nevoia de a iritabilitate, anxietate, corespunzător înainte de culcare medicului: fenobarbital acordate pacienta

72
dormi şi de a se manifestată prin cantitativ şi calitativ - Identifică cauza şi nivelul are un somn
odihni insomnie anxietăţii, liniştit şi
-Creează un microclimat odihnitor
adecvat: salon aerisit, linişte
-Dificultate de -Pacienta să prezinte -Susţine psihic pacienta. -În urma
deplasare cauzată de: o postură şi o -Creează un microclimat îngrijirilor
Nevoia de a se obezitate, edeme, mobilitate în limite adecvat: salon aerisit, liniştit. -Să pacienta are o
mişca şi de a dispnee manifestată fiziologice determine pacienta să evite postură şi
avea o bună prin sedentarism sedentarismul. mobilitate bună.
postură -Ajută pacienta să facă exerciţii:
gimnastică respiratorie

Nevoia de a fi -Alterarea -Pacienta să aibe o -Susţine psihic pacienta -Administrază -Pacienta prezintă
curat, îngrijit şi tegumentelor cauzată stare de bine fizică şi - Îi explică cât de important este medicația la indicaţia tegumente curate
de a-şi proteja de circulaţie psihică să aibă o igienă personală în medicului: diuretic-
tegumentele. inadecvată, limitele fiziologoice Furosemid
manifestată prin - Aplică pe edeme comprese cu
edeme, eriteme ceai de muşeţel sau apă rece
-Cunoştinţe -Pacienta să -Asistenta medicală explorează -În urma
insuficiente asupra cunoască boala şi nevoile de cunoaștere ale cunoştinţelor
bolii, a măsurilor de consecinţele, pacientului, asimilate pacienta
Nevoia de a prevenire, a profilaxia şi - Susține motivarea pacientului ştie despre boală
învăţa cum să-ţi diagnosticului tratamentul față de cunoștințele care urmează şi nu mai este
73
păstrezi medical, a să le dobandească, anxioasă în
sănătatea tratamentului, a - Explică pacientei: boala, legătură cu starea
satisfacerii nevoilor tratamentul medical, îngrijirile ei de sănătate.
sale măsurile preventive, regimul
igieno-dietetic

74
 CONCLUZII

Obezitatea este una din bolile cele mai recente, de actualitate şi ea este definitorie
pentru afecţiunile de care suferă populaţia globului în secolul XXI. Niciodată nu a produs
atâta suferinţă, nu a fost atât de răspândită şi nu a făcut atâtea victime ca astăzi. Pradă cad
oamenii de toate sexele, vârstele indiferent de statutul lor social, cultural, politic sau de altă
natură. Trist este că afecţiunea se extinde rapid mai ales în rândul copiilor.
Cauzele obezităţii sunt multiple şi le-am prezentat în această lucrare,amintim
supraalimentarea, reducerea sau lipsa activităţii fizice, factori psihici, alcoolismul,
modificările endocrine, stilul de viaţă, calitatea produselor alimentare şi modul lor de
producere, păstrare şi comercializare şi multe altele.

De obicei obezitatea este asociată altor boli, acţionează simultan şi atunci efectele negative îşi
sporesc mult nocivitatea şi se ajunge la rezultate capitale. Este foarte greu de luptat cu această
boală şi în multe cazuri din păcate munca personalului sanitar nu dă rezultatele dorite. Boli
precum: diabetul, hipertensiunea arterială cardiopatia ischemică, osteoporoza, poliartrita
reumatoidă, artrita gutoasă, bolile endocrine, etc. însoţesc obezitatea şi pun probleme
deosebite medicinii de orice fel.
Profilaxia adevenit poate cea mai indicată formă de luptă împotriva obezităţii. Educaţia
profilactică sanitară încă din cea mai fragedă vârstă extinsă la toate nivelurile, în învăţământ,
cultură, artă, sport, media, etc. trebuie să aibă un rol activ şi eficient. Pe plan internaţional
profilaxia a devenit o concepţie atotcuprinzătoare impunându-se definitiv. Este mult mai uşor
să previi decât să combaţi!

Rolul nostru ca viitoare cadre medicale constă în participarea la educaţia şi profilaxia

sanitară, la conştientizarea populaţiei pentru eliminarea factorilor de risc şi formarea unui
comportament de viaţă adecvat.
Alimentaţia sănătoasă cu produse bio, autohtone, coraborată cu un stil de viaţă activ,
nonsedentar, cu mult sport şi activităţi în aer liber dublează şansele noastre în lupta cu
obezitatea. Nu trebuie să aşteptăm să devenim obezi pentru a face sport, drumeţii, plimbări,
etc. Stresul şi excesele vieţii moderne nu trebuie să ne afecteze, trebuie să luptăm pentru o
viaţă sănătoasă, cumpătată prin toate mijloacele şi în ultimă instanţă chiar prin metode şi
remedii ale medicinii.
75
 BIBLIOGRAFIE

1.Titircă L., Ghid de nursing, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 1995;
2.Titircă L., Manual de îngrijiri special acordate pacienţilor, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2001.
3.Titircă L., Tehnici de evaluare si îngrijiri acordate de asistentii medicali Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2008
4.Corneliu Borundel., Medicina Internă, Editura Bucureşti: ALL,2009.
5.Graur M., Obezitatea, Editura Junimea, Iaşi, 2003;
6.Anghelescu L., Obezitatea, Editura Facla, Timişoara, 1985;
7.Fusaru A.M., Studiu histologic al dezvoltării fetale a organului adipos şi al rolului său în
patogenia inflamaţiei în obezitate,Teză de doctorat, Craiova,2012;
8.Glodeanu A., Implicaţiile cardio-vasculare ale tulburărilor endocrino-metabolice în
obezitate, Teză de doctorat, Craiova, 2011;
9.Gheţă D., Boli de nutriţie şi metabolism, Editura Sport-Turism, Bucureşti, 1984;
10. Hâncu N, Roman G, Vereşiu I., Diabetul Zaharat, Nutriţia şi Bolile Metabolice, Editura
Echinox, Cluj-Napoca, 2010;
11.Luca A.C., Subotnicu M., Obezitatea-Strategiile de prevenţie, Management Intercultural,
Volumul XVI, Nr. 3 (32), Iaşi, 2014 ;
12. Iordache N. Tendinţe actuale în tratamentul miniinvaziv al obezităţii, Editura Medicală,
Bucureşti, 2004;
13. Luncă S.Vix M., Tratamentul obezităţii morbide, Jurnalul de Chirurgie, Iaşi, 2005;
14.Mincu I., Alimentaţia dietetică a omului sănătos şi a omului bolnav, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 2007;
15. Mincu I., Tratat de dietetică, Editura Medicală, Bucureşti, 1974;
Situri:
1. www.csid.ro/diet-sport/dieta-si-nutritie/obezitatea;
2. www.obezitate.net;

76