BRUCELOZE

Boli infecţioase şi contagioase, comune omului şi 
diverselor specii de animale, cu evoluţie cronică, 
avort şi leziuni ale organelor genitale.
Genul Specia Biotipuri Entitatea determinată
(biovarietate)

    1  
  2
    3  
    4  
  5
 
  6
 
  Brucella abortus 7 Bruceloza  la  bovine,  bubaline, 
  8 cabaline.
  9
 
  1 Bruceloza la ovine, caprine
Brucella 2
Brucella melitensis 3 Bruceloza la ovine, caprine
Bruceloza la ovine, caprine
  1 Bruceloza la porcine
2
  3 Bruceloza la porcine
  4 Bruceloza la porcine
 
Brucella suis  
Brucella  ranciferi  –  Bruceloza  la  reni, 
5 unele  rumegătoare  din  Canada, 
Alaska, Siberia.
Bruceloza la murine şi rozătoare 
 
  Brucella neotome   Bruceloza  la  şobolan  (Neotome 
lepida)
  Brucella ovis   Epididimita infecţioasă a berbecilor
  Brucella canis   Bruceloza canină
 Bruceloza bovină

Definiţie: boală infecto-contagioasă manifestată clinic printr-un tablou polimorf, 
                dar mai ales prin avort şi leziuni ale organelor genitale.
Răspîndire şi importanţă: infecţia brucelică este cunoscută şi răspândită pe tot 
               globul, producând pagube economice importante prin avorturi, sterilitate
                şi obţinerea de produşii neviabili.
Etiologie:              Brucella abortus biotip 1

                 - uneori cu Brucella melitensis şi rar cu Brucella suis

                 - brucelele sunt germeni mici, bacilari sau cocobacilari, cu
                  dimensiuni reduse, imobili, nesporulaţi, Gram negativi. Se 
                  colorează selectiv, mai uşor cu ajutorul unor metode speciale 
                  (Koslovschi, Köster modificată, Stamp, etc.);
  - brucele prezintă antigene specifice de suprafaţă şi 
                  endoantigene: A(abortus) şi M (melitensis); antigenele R şi Z 
                  se găsesc numai la tulpinile în faza R;
  - brucelele sunt germeni paraziţi obligatorii. În funcţie de 
                   materialul patologic, umiditate, temperatură şi lumină, 
                   brucelele pot supravieţui  şi în afara organismului peste 200
                   zile; în fecale de vacă 5 luni iarna; în piei până la 6 luni; în 
                   exsudatul uterin la 0°C – 120 zile.Sunt active şi antisepticele
                   şi dezinfectantele: alcool, formol, soda caustică, etc.
Caractere epizootologice:
RECEPTIVITATEA  - infecţia brucelică este influenţată de factori,  legaţi de
                                  vârstă,de starea fiziologică a animalelor, de individ, sex;
                                - vacile gestante au cea mai mare receptivitate la infecţia 
                                  brucelică, deoarece uterul gestant constituie locul de 
                                  elecţie pentru fixarea şi multiplicarea brucelelor.

 SURSELE DE INFECŢIE - sunt animalele cu infecţii brucelice active sau
                                     purtătoare şi excretoare de germeni;                                     
               - brucelele se găsesc totdeauna în cantitate mare în 
                                     avorton, mai ales în pulmon şi chiag; în învelitorile şi 
                                     lichidele fetale la nivelul cotiledoanelor lezionate; în
                                     scurgerile vaginale care preced avortul sau fătarea
                                     prematură şi în loşii; în mamelă şi lapte.
                                  -  brucelele se pot afla, intermitent şi în număr redus, în
                                      sânge şi în secreţiile vaginale, înafara perioadelor de
                                      avort sau fătare. 
                                   - sângele este virulent, mai ales în prima fază a infecţiei
                                     (faza de invazie).
                                   - taurii infectaţi pot conţine brucele în secreţiile seminale.
                                   - surse de infecţie pot fi şi câinii, pisicile şi unele animale 
                                     sălbatice, în special rozătoarele ce elimină brucelele
                                     prin urină.
CONTAMINAREA - se poate face direct, prin coabitare sau prin contactul direct al 
                                animalelor bolnave cu cele sănătoase;
                             - masculii pot transmite infecţia  prin montă sau însămânţări
                               artificiale;
                             - mai des contaminarea se realizează indirect (aşternut, bălegar).

CALEA DE PĂTRUNDERE a brucelelor în organism este pielea de la nivelul 
                               extremităţilor membrelor şi a mamelei, care vine apropare în 
                               permanenţă în contact cu aşternutul şi bălegarul contaminat.
                             - calea digestivă, prin apă şi furajele contaminate.
                              -mucoasele (conjunctivală, vaginală) pot servi şi ele ca porţi de
                               intrare.

 DINAMICĂ: bruceloza taurinelor are un caracter pronunţat de contagiozitate şi 
                               evoluează enzootic.
               - boală cu focalitate naturală.
Patogeneza:

                Brucelele  patrunse  în  organism→  limfonodulii  regionali  unde  se 

înmulţesc→  circulaţia  limfatică  →  sânge,  ficat,  splină,  mamelă  →  brucelele 
dispar  din  sânge,  dar  rămân  în  organe  bogate  în  ţesut  mononuclear 
macrofagic,  unde  continuă  să    se  multiplice  (infecţia  latentă)  →  din    organe 
brucelele dispar după aproximativ 7 săpt., dar se menţin un timp în limfonodulii 
sateliţi  →(chimiotactism  produs  de  eritritol)  uter  gestant  →  decolarea parţială 
sau totală a învelitorilor fetale şi moartea fetusului.
                Brucelele nu persistă în mamela femelelor impubere.
                La  mascul,  mecanismul  →localizarea  testiculară  şi  în  glandele 
anexe  se  produce  în  2-3  săptămâni  de  la  infecţie  şi  determină  inflamaţii 
necrotico-purulente  acute  sau  cronice  (în  ambele  situaţii  sperma  este 
infectată).
  Atât  la  femele,  cât  şi  la  masculi  mai  sunt  afectate  şi  articulaţiile, 
fasciile tendinoase, bursele seroase.
 
Tabloul clinic: -perioada de incubaţie - 10-239 zile;
               La femele frecvent boala evoluează asimptomatic. În focare noi, boala se 
                  manifestă prin avorturi (între a 6-a şi a 9-a lună de gestaţie) în masă, 
                  urmate de retenţii placentare şi endometrite;
               - uneori nu se produce avort, gestaţia este dusă la termen, dar viţeii 
                 născuţi sunt neviabili sau debili;
               - vacile care au avortat prezintă timp de 1-2 săptămâni scurgeri vaginale 
                  continue sau intermitente.

Scurgeri vaginale
 postabortigene
 
La masculi - boala debutează printr-o stare generală modificată şi lipsa libidoului 
                     la care se adaugă simptome localizate la organele genitale: 
                     tumefacţia uni- sau bilaterală a scrotului, 
                   - căldură şi sensibilitate la palparea regiunii, tumefierea şi 
                     sensibilitatea crescută a veziculelor seminale.Evol. 2-4 săpt. apoi 
                     starea generală se ameliorează, iar procesul se cronicizează.
La ambele sexe : bursite (higromă), tenosinovite, artrite, periartrite.

Higromă –membrele anterioare
 
Tabloul anatomopatologic:
           La femelele care au avortat:- căile genitale sunt hiperemiate şi edemaţiate;
                                                       - în uter →exsudat galben-roşcat-gri-murdar
                                                                   (endometrită catarală);
                                                      - învelitorile fetale sunt îngroşate, edemaţiate,
                                                        hiperemiate,cu depozite fibrinoase şi purulente;

Avorton    Placentită  hemoragico-necrotică
    - cotiledoanele sunt presărate cu hemoragii;

     - hemoragii punctiforme pe seroase şi mucoase;
     - hiperplazia splinei şi a limfonodurilor,
                               - ficatul este mărit şi cu depozite fibrinoase pe capsulă; 
                                 subcapsular apar focare de necroză .
            La masculi - orhite, periorhite şi epididimite, exprimate prin granuloame mari 
                                 sau atrofie şi scleroză; 
                               - se pot produce necroze întinse sau abcese voluminoase, care 
                                 prin deschidere formează caverne.
           La ambele sexe : bursite (higrome), tenosinovite, artrite, periartrite, spondilite
                                 necrotico-purulente, ca şi endocardite vegetante.

Diagnosticul:

  Examenul  bacterioscopic  direct  şi  imunofluorescenţa  directă-  au 

mică  valoare  de  diagnostic  (densitate  mică  a  germenilor  în  produse). 
Imunofluorescenţa  s-a  aplicat  la  produsele  patologice  de    avort  unde  face  o 
diferenţiere rapidă faţă de Chlamydii. 
              Examenul  bacteriologic  este  dificil  la  animalele  în  viaţă;  în  afara 
stadiului  acut  al  bolii  însămânţările  trebuie  repetate,  datorită  bacteriemiei 
trecătoare, mai ales în infecţiile cu Brucella abortus.
Examenul serologic - este utilizat  ca test de efectiv, putând depista şi infecţiile 
                                    latente;
                                 - anticorpii specifici pot fi pusi în evidenţă în: sânge, lapte, 
                                   mucusul utero- vaginal, spermă;
                                 - valorile cele mai ridicate ale anticorpilor se înregistrează în
                                   faza de generalizare primară sau secundară a bolii, după
                                   care urmează un declin ce poate merge până la negativare;
                                 - anticorpii lipsesc în infecţiile latente prin toleranţă
                                   imunologică.
                                 Reacţiile folosite sunt:- seroaglutinarea;
                                                                     - reacţia de fixare a complementului ;
                                                                     - aglutinarea rapidă cu antigen acid
                                                                       tamponat şi colorat cu roz Bengal 
                                                                       (pentru seruri) ;
                                                                     - proba  imunoenzimatică (ELISA).
                                  Pentru diagnosticul brucelozei bovine, au mai fost verificate
                                  cu rezultate bune testul PCR  şi testul de polarizare a
                                  fluorescenţei.
Proba alergică - metodă complementară;
                         - alergenele utilizate sunt neantigenice: Brucelina B
                         - dezavantaj: testul cutanat de evidenţiere a stării de sensibilitate 
                           alergică nu permite să se facă deosebirea între indivizii infectaţi
                           şi cei vaccinaţi;
                        - starea de hipersensibilitate (alergică) mai poate fi evidenţiată şi 
                          prin folosirea testului de transformare blastică a limfocitelor (TTL).

Diagnosticul diferenţial se face faţă de:
- campylobacterioza genitală,
- leptospiroza;
- avortul salmonelic;
- avortul trichomonotic,
- avorturi produse de  bacterii: streptococi, corinebacterii sau de mucegaiuri şi
  diverse substanţe toxice se identifică prin examene de laborator.
 Prognosticul:- este întotdeauna grav.

Profilaxia:
- Profilaxia nespecifică realizată prin măsuri sanitare-veterinare urmăreşte
                 prevenirea introducerii bolii în efectivele indemne;
                -în fermele în care se cresc animale de reproducţie, se face controlul 
                 serologic periodic: vacile, junincile şi viţelele peste 12 luni se
                 controlează o dată pe an; taurii de reproducţie destinaţi pentru 
                 însămânţări artificiale, o dată pe an; taurii de reproducţie utilizaţi 
                 pentru montă naturală, de două ori pe an;
                -vacile şi junincile care au avortat sau care prezintă manifestări
                 clinice ce suspicionează o infecţie brucelică, se examinează şi prin
                 testul inelar cu  lapte.
-În imunoprofilaxia brucelozei se folosesc vaccinuri inactivate şi vii din germeni 
                              atenuaţi de Brucella abortus. Pentru imunizarea bovinelor (în
                              ţările în care se practică vaccinarea) se foloseşte vaccinul
                              preparat  din tulpina B19, tulpina H38 şi tulpina 82 (tulpini vii,
                              atenuate) şi vaccinuri inactivate ca cel preparat cu tulpina de 
                              Brucella abortus 45/20.
- la noi în ţară vaccinarea antibrucelică este interzisă, deoarece
                               vaccinurile determină producerea de anticorpi care maschează 
                               infecţiile naturale.

Combaterea:
- bruceloza este o boală supusă declarării şi carantinei de gradul III;
- ţara noastră este indemnă de bruceloză bovină de peste 20 de ani;
-in cazul apariţiei, întregul efectiv se sacrifică în abator în termenul cel mai scurt,
 indiferent de vârsta animalului şi starea fiziologică, cu respectarea riguroasă a 
 măsurilor privind difuzarea germenilor;
-după evacuarea animalelor, se va executa dezinfecţia generală, iar repopularea se 
 va face numai după efectuarea a trei dezinfecţii la interval de o lună.
 
 
 Bruceloza suină
 
Definiţie: boală infecţioasă, caracterizată clinic prin avorturi şi sterilitate la scroafe, 
                orhite şi epididimite la vieri şi uneori prin artrite şi abcese multiple în 
                ţesutul conjunctiv subcutanat ca si în organele interne.

Etiologia:             Brucella suis
                -rar se izolează Brucella abortus sau  Brucella melitensis;
               -Brucela suis cuprinde 5 biotipuri cu patogenitate neomogenă;
               -infecţiile cu Brucella suis determină avorturi în 70-80% din cazuri, în
  timp ce infecţiile cu Brucella abortus, chiar dacă se produc sunt mai
                puţin grave;
              -nişa ecologică principală este reprezentată de mediul intracelular, unde
               se realizează condiţii nutritive favorabile, condiţii de multiplicare, ca şi 
               posibilitatea de diseminare în organismul gazdă;
              -brucelele prezintă mecanisme ce le asigură persistenţa: posibilitatea 
               transformării în forme L, în condiţii nefavorabile „in vivo”, ceea ce 
               constituie un factor de cronicizare a procesului infecţios pe cale sexuală 
               datorită localizărilor genitale.
Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATEA: - tineretul porcin în primele 2-4 luni de la naştere are
                                                 de regulă o rezistenţă crescută la infecţia brucelică 
                                                 şi devine foarte receptiv la 6-10 luni, când atinge 
                                                 maturitatea sexuală.

SURSE DE INFECŢIE: - animalele bolnave care rămâne purtătoare şi 
                                                eliminatoare permanente de germeni;
                                              - eliminarea brucelelor şi se face prin urină, fecale, 
                                                lapte, spermă;
                                              - după fătare sau avort, eliminarea germenilor
                                                 continuă timp de 30-90 de zile 
                                                 şi în mod excepţional până la 8 luni de zile;
                                              - focare naturale de infecţie: iepurele de camp, 
                                                insecte hematofage-muşte;
                                             - numeroase specii de animale sălbatice şi domestice 
                                                infectate constituie uneori surse importante de
                                                infecţie;
 
 
Patogeneză:
-Mecanismul patogenic este asemănător cu cel de la bovine ,cu unele 
precizări: faza de bacteriemie durează aproape 3 luni, evoluând cu manifestări 
clinice  evidente,  apoi  germenii  se  localizează  în  limfonoduri,  splină,  mamelă, 
oase  şi  foarte  des  în  testicul,  glandele  seminale,  epididim  şi  glandele  Cowper, 
explicând  frecvenţa crescuta a  transmiterii infecţiei prin actul montei.
-La femelele gestante se pot infecta toţi fetuşii (placentită generalizată) 
sau se infectează numai o parte din ei.

Tabloul clinic:- perioada de incubaţie = 3 săptămâni;
                        - evoluează obişnuit cronic şi se manifestă prin avort;
                        - avortul brucelic se produce mai frecvent în luna a 2-a şi a 3-a, 
                          numai în infecţia cu Brucella suis;
                       - uneori gestaţia evoluează normal, cu fătării la termen sau 
                         premature, dar purceii născuţi sunt inegal dezvoltaţi, unii nu 
                         supravieţuiesc, alţii se nasc morţi, mumifiaţi;
                      - după avort adesea se produc metrite, salpingite care duc la 
                        sterilitate trecătoare sau  permanentă. 
La vier: -apare tumefierea şi îndurarea epididimului, apoi şi a testiculului (bruceloza
              la porc are caracterul unei boli venerice);

          Orhită unilaterală                                     Orhită bilaterală
 

La ambele sexe: pot apare artrite, osteite, spondilite, abcese reci, în diferite regiuni 
                            corporale, însoţite de tulburări generale şi tulburări funcţionale 
                            locale;
Tabloul anatomopatologic:
La femele: - infecţia se localizează în uterul negestant şi gestant→ metrită
                                  granulomatoasă miliară;
                                - învelitorile fetale sunt îngroşate, edemaţiate, hiperemiate,cu
                                   depozite fibrinoase şi purulente;

                       -  în uter, se găsesc uneori fetuşi mumifiaţi;
                       -  pneumonie cataral-purulentă sau interstiţială, sub pleură  apar 
                          noduli miliari;
La vier: - orhită necrotico-purulentă, sub formă de focare care uneori confluează, 
               transformând întreg testiculul într-o masă necrotico-purulentă;
            - uneori se observă atrofia şi scleroza testiculului.

La ambele sexe: -  abcese subcutanate în muşchi şi în ficat, oasele lungi şi 
              vertebre;
            - spondilită în regiunea dorso-lombo-sacrală;
            - artrite, degenerarea musculaturii şi uneori hemoragii difuze.
Diagnosticul:
Examenul serologic: - reacţia de seroaglutinare lentă în tuburi;
                                                - aglutinarea rapidă cu antigen acid tamponat şi 
                                                  colorat cu roz-Bengal;
                                                - reacţia de fixare a complementului,
                                                - testul imunoenzimatic  ELISA: poate decela atât 
                                                  antigenul brucelic în umori (sânge) cât şi 
                                                  anticorpii totali anti-Brucella;
                                                - are valoare de diagnostic în masă, indicator
                                                  asupra prezenţei sau absenţei infecţiei în efectiv.
Testul alergic :- se realizează cu ajutorul unui produs biologic, specific
                                          şi neantigenic, obţinut prin hidroliza acidă a culturilor 
                                          unor tulpini selecţionate de Brucella suis, cu proprietăţi
                                          sensibilizante pronunţate= „Brucelina P”.
                                       - produsul se inoculează intradermic la faţa externă spre 
                                         baza sau centrul pavilionului urechii, în doza de 0,2 ml.
                                         Citirea se face după 24 ore şi 48 ore, rezultatul
                                          apreciindu-se prin inspecţie şi palpaţie.
Prognosticul:
- este grav din punct de vedere epizootologic şi economic.

Profilaxia:
- se realizează exclusiv prin măsuri generale, care se bazează pe acţiuni 
                periodice de depistare clinică şi serologică (RAL, RFC şi testul roz-
                Bengal) a animalelor. 
            - supravegherea serologică se execută: trimestrial la vierii de reproducţie şi 
              o dată pe an la scroafele şi scrofiţele de reproducţie;
            - animalele care se importă se controlează în perioada de carantină, după
              cel puţin 7 zile de la plecare.

Combaterea:
- după ce s-a stabilit că un efectiv este infectat, adică s-au depistat 
                animale cu simptome clinice sau animale cu reacţii pozitive la examenul 
                complex de diagnostic se supune imediat asanării;
- sacrificarea efectivelor de animale se astfel încât să se asigure o
                valorificare economică→ asanarea se va întinde pe o perioadă de
                maximum 12 luni, după oprirea montelor şi castrarea reproducătorilor
                masculi,
- unitatea va fi populată cu material sănătos, numai după efectuarea a trei 
                dezinfecţii în interval de câte 30 de zile.
 
 Bruceloza ovină şi caprină

Definiţie: boală infecţioasă şi contagioasă, caracterizată prin evoluţie
                cronică, asimptomatică sau exprimată la femele prin avort,
                retenţii placentare şi metrite, iar la masculi prin orhite.

Răspândire şi importanţă:
- boala este semnalată în ţările litoralului mediteranean, în
                               Asia de Sud-Vest şi în unele ţări din America Latină;
- boala nu a fost diagnosticată în ţara noastră;
              - bruceloza determină pierderi economice importante prin
                              avorturi, sterilitate şi scăderea  producţiei; 
                            - bruceloza ovină este una din cele mai grave zoonoze.

Etiologie:    Brucella melitensis, biovarietăţile 1, 2 şi 3
                              mai rar de Brucella abortus.
Caractere epizootologice:
RECEPTIVITATE:- boala afectează oile şi caprele indiferent de rasă;
              - mieii sunt rezistenţi în prima lună de viaţă, dar se pot
                                             contamina şi pot deveni purtători temporari.

SURSE DE INFECŢIE:- oile şi caprele infectate, care elimină temporar
                                              brucele prin lapte, urină, fecale, dar mai ales în urma 
                                              avortului, prin învelitorile, lichidele fetale şi secreţiile
                                              uterine;
              - taurinele infectate pot transmite infecţia cu 
                                             Brucella abortus.

CONTAMINAREA: - se realizează direct şi indirect prin pielea şi
                                             mucoasele intacte sau lezionate;     
                                           - infecţia se poate transmite şi pe cale genitală;
              - la capră este posibilă şi infecţia pe cale digestivă ca
                                             urmare a folosirii limbii şi dinţilor pentru toaletă.

DINAMICĂ: - boala are un pronunţat caracter de contagiozitate şi
                                             evoluează enzootic.
Patogeneza:
  - pătrund în organism→ sânge→ ţesutul reticuloendotelial din splină, ficat, 
limfonoduli şi măduva osoasă (diseminarea hematogenă) → multiplicare intensă → 
reacţie  inflamatorie  →granuloame→  sânge  (bacteriemie  secundară)  →  organe  şi   
uter gestant → avort.

Tabloul clinic:- perioada de incubaţie = de la 3  la 20 săptămâni;
          - boala evoluează predominant asimptomatic;
                        - posibilele evoluţii acute→ modificarea stării generale, febră, stare 
                          toxiemică, tuse şi fenomene nervoase;

La femele - avortul dacă se produce are loc de obicei între a 3-a şi a 5-a
                                  luna de gestaţie;
  - când oile fată la termen  mieii (iezii) sunt neviabili; după avort,
                                 scurgerile sanguinolente persistă 5-7 zile şi unele animale se
                                 vindecă;
    Avorton                  Scurgeri vaginale sangvinolente
            postabortigene
                   - unele oi prezintă semne de bronşită acută sau cronică,
                                   osteite, dureri sacrale, pareze, paralizii.
La masculi - inflamaţia burselor, tumefierea testicului şi a epididimului, cu
                                  deformarea profilului  scrotal.

Tabloul anatomopatologic:
  La oi sacrificate după avort: - limfonoduri hiperplaziate;
                                                             - splina este mărită, hiperemiată, cu foliculii 
                                                                hiperplaziaţi;
    - ficat cu noduli mici şi focare necrotice;
                                                              - pneumonie lobulară, uneori cu noduli
                                                                necrozaţi în centru;
                  - mucoasa uterină este hiperemiată,
                                                               edemaţiată cu fragmente de placentă
                                                               necrozată;
                                                             - carunculi măriţi, hemoragici sau necrozaţi.
La masculi: - testiculul este mărit în volum, cu aderenţe între învelitori;
                                 - pe secţiune apar focare necrotice şi abcese de diferite 
                                   dimensiuni, cu scleroză testiculară.
Diagnosticul: -Diagnostic complex: clinic, alergic şi de laborator-
Examenul bacteriologic:- foarte important pentru confirmarea bolii, 
mai
                                                         ales la primele focarecare apar într-o ţară.

Brucella melitensis - cultură 

Examenul serologic: - reacţia de seroaglutinare lentă,  reacţia de fixare a
                                     complementului;
                                   - se foloseşte numai pentru diagnosticul de focar;
                                   - în zonele cu boală enzootică se produce şi se utilizează 
                                     pentru diagnostic, în efectivele nevaccinate, un produs
                                     revelator al stării alergice →„Brucellina”. Produsul se
                                    administrează s.c. sau i.d.,iar rezultatul se citeşte după 48 
                                    ore, pe baza caracterului reacţiei locale.
Diagnosticul diferenţial se impune faţă de: leptospiroza, campylobacterioza,
                       febra Q, listerioza, avortul salmonelic, avortul chlamydian.

Prognosticul:
- este întotdeauna grav.

Profilaxia:
menţinerea indemnităţii teritoriului prin respectarea următoarelor
 măsuri generale: 
-supravegherea şi reglementarea circulaţiei animalelor; 
-controlul riguros la locul de provenienţă a tuturor ovinelor care se
 importă; 
-carantina obligatorie la introducerea în ţară şi supravegherea
 ulterioară a
                mişcării acestor animale; 
-supravegherea serologică în perioada de carantină prin reacţia de
                seroaglutinare cu antigen brucelic tamponat şi reacţia de fixare a
                complementului a ovinelor şi caprinelor (masculi şi femele)
 importate,
                după cel puţin 7 zile de la preluare;
-controlul serologic a 5% din ovinele şi caprinele (masculi şi femele)
 care se exportă cu 30 zile înainte de livrare.
 Imunoprofilaxia:
  - vaccinarea se practică în ţările mediteraneene folosindu-se un vaccin 
  viu constituit dintr-o mutantă  reversă de Brucella melitensis (Rev-1);
-  în  China  se  foloseşte  în  prevenirea  brucelozei  ovine  şi  caprine, 
tulpina vaccinală 2→este  o  tulpină  S  atenuată  de  Brucella  suis 
biovarietatea 1,
-  în  prezent,  în  S.U.A.,  se  experimentează  un  vaccin  preparat  din 
mutanta „R” a tulpinii VTRM-1 de Brucella melitensis;
- se poate folosi şi vaccinul inactiv preparat cu tulpină H38 de Brucella 
melitensis cu adaos de adjuvant uleios→ pentru imunizarea animalelor 
de toate vârstele şi în orice stadiu al gestaţiei.

Combaterea:
   - la depistarea unui focar de boală se aplică lichidarea lui prin stamping-out;
   - locul contaminat se ţine sub restricţii timp de 2 luni, efectuându-se dezinfecţii,
     dezinsecţii şi deratizări repetate.
 Bruceloza ecvină
Etiologie:        Brucella abortus şi  Brucella suis

Caractere epizootologice:
RECEPTIVITATE: - infecţia brucelică este foarte rară la cabaline.

SURSE DE INFECŢIE: - animalele bolnave, în special care avortează şi
                                                      animalele cu forme cronice şi inaparente;
                                                    - de obicei, caii se contaminează de la bovine sau
                                                      de la porcine prin  coabitare.
        - iepele gestante pot avorta sau dacă fată normal,
                                                     placenta este infectată;
                                                   - la cai apare localizarea în regiunea cefei sau 
                                                     greabănului (inflamaţie serofibrinoasă sau
                                                     purulentă)→fistulizare→germenii eliminaţi se 
                                                     răspândesc şi contaminează mediul.
Tabloul clinic:
-evoluează mai ales inaparent;
-poate apare alterara stării generale cu febră intermitentă de câteva luni şi
               oboseala rapidă la muncă;
-dacă apare, avortul se produce de la primele luni de gestaţie, până în luna
                a 10-a, fiind uneori urmat de sterilitate.

Tabloul anatomopatologic:
- boala greabănului şi higroma-boala cefei: inflamaţii exsudative ce
                determină colecţii seroase, gelatinoase sau grunjoase→fistulizare;
              - localizări articulare şi în tecile tendinoase, însoţite de şchiopături,
              - abcese subcutanate, metrite, osteite sau osteomielite.

Diagnosticul: - se stabileşte pe bază de reacţii serologice (RFC sau aglutinare cu
                          antigen tamponat).

Profilaxia: - prin mijloace generale, nespecifice→evitarea contactului cailor cu
                    taurine, suine sau alte specii infectate.

Combaterea: - izolarea animalelor suspecte, iar după confirmare, tratarea exclusiv a
                         animalelor de mare valoare economică. Celelalte animale din focar
                         se sacrifică în abator. 
 Bruceloza canină
Definiţie: boală infecţioasă şi contagioasă, caracterizată prin avort la femele, 
                epididimite, atrofie testiculară şi infertilitate la masculi.

Importanţă: - boala are importanţă sanitară deoarece se transmite la om (se 
                       cunosc peste 15 cazuri de infecţii umane cauzate de 
                       Brucella canis).

Etiologie:                           Brucella canis                           colonii pe agar
  
Caractere epizootologice:

RECEPTIVITATE: - sunt receptive toate rasele de carnasiere.

SURSE DE INFECŢIE: - animalele bolnave, care elimină mari cantităţi
                                                      de germeni prin urină.

TRANSMITERE: - prin contactul strâns între animale, de la masculi la
                                            femele prin actul montei, iar femelele de la alte
                                            femele prin coabitare.

DINAMICĂ: - evoluează epizootic când infecţia este produsă de
                                    Brucella canis şi este sporadică şi subclinică când este
                                    contractată într-un focar de bruceloză cu celelalte specii.
Tabloul clinic:
- infecţiile cu Brucella abortus, Brucella suis şi Brucella melitensis
                evoluează asimptomatic sau cu  un tablou clinic slab exprimat;
- infecţia cu Brucella canis este specific abortigenă la căţele;
- perioadă de incubaţie = 1-3 săptămâni;
- avortul este frecvent în a 7-8-a săptămână de gestaţie;
- pot apare complicaţii endometrice, cu secreţii vaginale şocolatii
                               iniţial, fără miros;
              - uneori căţelele infectate pot avorta repede sau să rămână clinic
                               sterile.
- la masculi: - tumefierea scrotului, hipertrofia cozii epididimului şi în stadii
                                    înaintate, atrofia uni- sau bilaterală a testiculelor.
- la câini, indiferent de sex, pot fi întâlnite bursite, tenosinovite purulente
                             localizate obişnuit la membre, spondilită lombosacrală precum şi
                             limfonodite externe.
                          - rar pot apare: dermatită piogranulomatoasă, simptome de
                            meningită şi tulburări oculo-conjunctivale.
Tabloul anatomopatologic:
- avortonii şi  puii morţi imediat după fătare: caşexie, edeme ale capului, 
                 congestia ţesutului conjunctiv subcutanat, peteşii, echimoze, hemoragii
                 renale;
- la masculi: epididimită necrotico- purulentă, canalul epididimar este 
                îngroşat şi obstruat cu un material uscat, cenuşiu-gălbui 

;
Orhită şi orhiepididimită

- la femele sunt prezente leziunile placentare cu necroza focală a vilozităţilor.
Diagnosticul:
Examen serologic: - testul de aglutinare lentă în tuburi; 
                                               - fixarea complementului, imunodifuzia în gel de agar;
                                               - reacţia de aglutinare rapidă;
                                               - reacţia de aglutinare rapidă cu antigen colorat cu roz-
                                                  Bengal; 
                                              - tehnica de aglutinare rapidă pe lamă, în prezenţa
                                                mercaptoetanolului, cu antigen brucelic colorat cu roz-
                                                Bengal →set de diagnostic „Brucerocan”;
                                              - testele serologice rămân pozitive numai câteva luni
                                                după dispariţia bacteriemiei, apoi se negativează, dar
                                                animalele rămân purtătoare de brucele în anumite
                                                ţesuturi, timp de ani de zile.

Examen bacteriologic: - izolarea brucelelor din sânge, din produsele
                                                avortat (avortoni,  placentă),  sau din limfonoduri şi
                                                splină de la cadavre.
 Prognosticul: -  grav.

Profilaxia:
  -achiziţionarea de animale de reproducţie numai din zone indemne; 
  -supravegherea serologică prin testul de seroaglutinare rapidă modificată cu 
   antigen Brucella canis, colorat cu roz-Bengal – a câinilor reproducători din
   canise, o dată pe an; 
  -supravegherea serologică a carnasierelor achiziţionate din import, în
    perioada de carantină, la 2 zile de la preluare.

Combaterea:
- izolarea animalelor cu semne clinice de boală şi cu reacţii serologice pozitive; 
- controlul serologic pentru depistarea animalelor infectate; 
-  -îndepărtarea de la reproducţie a animalelor reacţionate pozitiv la testele
  serologice; 
- aplicarea dezinfecţiilor riguroase;
- reproducătorii de valoare pot fi trataţi cu antibiotice: spectinomicina  inoculată
  s.c. în doză de 25mg/kg, în două reprize la interval de 12 ore, timp de 6 zile     
consecutiv.
 Bruceloza rozătoarelor
Definiţie: boală de focalitate naturală, întreţinută prin diferite specii de 
                rozătoare sălbatice cum sunt şoarecii, şobolanii, iepurii. 
Etiologie:
 - iepurii se pot infecta cu Brucella melitensis, B. abortus, dar mai ales cu
   Brucella suis, biotip 2.
- boala apare sub formă de cazuri sporadice sau sub formă de enzootii.

Tabloul clinic:
- evoluează ades asimptomatic;
-  când  boala  devine  clinică:  manifestările  nu  sunt  caracteristice,  cu 
excepţia orhitelor la iepurii adulţi. Iepurii bolnavi slăbesc progresiv până la 
cahexie şi în 2-3 luni pot muri.

Tabloul anatomopatologic:
-la femele: piometrite;
-la masculi: orhite şi epididimite. 

Diagnosticul: - se confirmă prin examen de laborator : bacterioscopic, bacteriologic
                          şi serologic (RFC,  testul ELISA).