IMPORTANȚA GENETICII JUDICIARE ÎN IDENTIFICAREA

CRIMINALISTICĂ.
ADN MITOCONDRIAL

Abstract: The beginnings of forensics is strongly related with legal medicine. The necessity
of solving some problems of identification of the person, the body and the harmful object has
later determined the creation of some s1pecific forensic methods. Judiciary genetics has an
important role regarding the forensic identification, offering results with a great potential.
Because of its importance, DNA was also named genetic mark. With the new discoveries in the
field of genetics, new ways of forensics identification are elaborated, such as mitochondrial
DNA.
Keywords: genetic, genome, gene, cell, nucleus, mitochondria, chromosome, information,
genetic material, mutation, genotyping

Până în 1985, studierea moleculei de ADN nu a constituit o preocupare majoră pentru

criminalistică. Alec Jeffreys şi colegii săi de la Universitatea din Lancaster (Anglia) au fost
primii care au prezentat valenţele infinite pe care ADN-ul le are în identificarea unei persoane
prin studierea urmelor biologice de orice natură lăsate de o persoană la locul săvârşirii
infracţiunii2.
Procesul de identificare a unei persoane începe în momentul în care aceasta lasă la locul
infracţiunii o urmă biologică ce conţine, în mod necesar, material genetic. Urmează prelevarea
probei de către criminalist apoi analiza de laborator care are drept punct terminus traducerea
materialului genetic într-un cod cu formulă unică, irepetabilă, specifică unui singur purtător al
acelei informaţii genetice3.

2
Thomas Curran,”Analiza genetică în criminalistică”, Direcţia cercetărilor parlamentare,Canada, Sept 1997
3
Ion Dumitraşcu , referat „Valoarea ştiinţifică a amprentei genetice în identificarea infractorilor infracţiunilor
privitoare la viaţa sexuală”, Universitatea Bucureşti, facultatea de Drept, 2001.
 Singurele celule din organism fără nucleu, deci fără ADN, sunt acelea cunoscute sub
numele de „globule roşii” din sângele uman. Totuşi sângele este compus nu numai din hematii,
ci şi din alte elemente celulare ce pot fi separate doar prin procedee de laborator, probabilitatea
ca la faţa locului să nu se găsească celule purtătoare de ADN fiind aproape nulă.
Profilul de identificare genetică sau amprenta genetică a unei persoane stabilită în
laborator de către experţi nu reprezintă patrimoniul genetic al acelei persoane. Amprenta
genetică reprezintă un anumit număr de fragmente de ADN al unei persoane ; fragmente extrase
şi utilizate pentru a constitui un model de comparație al ADN - ului molecular care poate servi în
scopul identificării. Amprenta genetică nu dă nici o informaţie asupra patrimoniului genetic al
persoanei în cauză.
În anului 2000 are loc prima expertiză genetică din România care constituie o realizare
de excepție a organelor juridice4. Astăzi se pot efectua investigații asupra AND într-un process
penal la cererea organelor judiciare şi a persoanelor interesate. Acest tip de investigaţii a intrat
în practica juridicară românească ca element al probatoriului începând cu 15 august 2000 și
reprezentă cel mai avansat mod de investigare medico-legală, cu privire la filiaţie (paternitate),
identificarea pe bază de pete de sânge, pete de spermă, fragmente de ţesuturi şi organe, fire de
păr, oase şi alte produse biologice.
Recoltarea probelor biologice în vederea stabilirii amprentelor ADN, se face numai de
specialiştii laboratoarelor respective, în nici un caz de organele de urmărire penală, potrivit
instrucţiunilor acceptate de FBI5 şi INTERPOL6 care au fost comunicate prin publicaţiile
diseminate pe plan internaţional. În funcţie de tipul de investigaţie cerut, rezultatul se comunică
în maxim două săptămâni. În eventualitatea contestării determinărilor, reevaluarea lor se poate
face de Institutul de Medicină Legală „Prof. dr. Mina Minovici” Bucureşti sau la alte institute de
profil din Comunitatea Europeană şi Nord Americană care au introdus în uzul curent astfel de
expertize ca element probatoriu de mai mult timp.7

1. ADN mitochondrial. Scurt istoric

4
Nicolae Văduva, ”Expertiza judiciară” , Editura Universitaria,2001,pag.115-116
5
http://www.fbi.gov/about-us/lab
6
http://www.interpol.int/INTERPOL-expertise/Forensics
7
Lazăr Cârjan, Tratat de Criminalistică, Editura Pingiun Book, Bucureşti, 2005
 Proprietățile distincte ale ADN-ului mitocondrial uman fac din acesta un instrument
important în studiile genealogice și antropologice cum ar fi faptul că ADNmt se moștenește
numai pe linie maternă. Acest lucru face ca studiul de mtADN să fie esențial în studiul linii
genetice de sex feminin din cadrul populațiilor umane.
Mitocondriile par să aibă un mecanism eficient de repararea ADN-ului, precum și de
protecție a proteinelor, cum ar fi histonele. Mai mult decât atât, mitocondriale ADN-ul
mitochondrial este fizic asociat cu membrana interioara mitocondriala astfel că radicalii de
oxigen generează mutații genetice frecvente(Richter, 1988). Ca o consecință a acestor
caracteristici, ADN mitocondrial are o mult mai mare rata de mutație decât o face ADN-ul
nuclear (Wallace et al., 1997) fiind astfel implicat în mai multe boli ereditare umane.8
În general, organe cum ar fi inima, creier și mușchii scheletici, în cazul în care cererea de
aerobic este mare și capacitatea de regenerare este scăzută, sunt focare de tulburări
mitocondriale. Wallace et al. (1997) a identificat mai mult de 50 mutanți dăunătoare omului iar
dintre acestea sunt patru care sunt cele mai frecventă. Cele patru mutanți comune sunt asociate
cu tulburari mitocondriale specifice.
Ratele înalte de mutație și lipsa de codare a făcut ca ADNmt sa fie extrem de valoros ca și
sursă variabilă neutră în genetica umană. Deoarece ADNmt este mostenit pe linie maternă
(sperma nu are mitocondrii) nu există posibilitatea unei recombinări între genomurile parentale.
Astfel, în fiecare generație, există un singur strămoș mitocondrial întrucât, în ADN-ul nuclear
numărul de strămoșilor crește cu un factor de 2n, unde n este numărul de generații.
Această moștenire directă a mtADN a condus la ideea că toți oamenii în viață au avut astăzi
un singur strămoș comun mitocondriale la un moment dat în trecut. Întrucât acest strămoș comun
în mod necesar trebuie să fie de sex feminin, literatura de specialitate promovează în atenția
cititorilor și a celorlalți cercetători numele de "Eva mitocondrială."9
Primele studii ale populației umane, bazate pe ADNmt au fost analizele efectuate de către
enzimelor de restricție (RFLP) și au relevat diferențe între patru etnice mare grupuri (Caucazian,
amerindiene, africane, asiatice).10

8
William S. Klug, Michael R. Cummings and Charlotte A. Spencer, Essentials of Genetics, 2007 - Kindle eBook,
pag 88
9
Nicholl, An Introduction to Genetic Engineering, 2008 - Kindle eBook, pag 12
10
Gregory Cochranand Henry Harpending, The 10,000 Year Explosion: How Civilization Accelerated Human
Evolution, 2009 - Kindle eBook
 2. Structura ADNmt

ADN-ul mitocondrial diferă de la ADN-ul nuclear în locația sa, secvența ei, cantitatea
acesteia în celulă, și modul său de moștenire. Nucleul celulei conține două seturi de 23 de
cromozomi - un set paternă și un set materne. Cu toate acestea, celulele pot conține sute de mii
de mitocondrie, fiecare dintre care pot conține mai multe copii ale ADNmt. ADN-ul nuclear are
baze mult mai multe decât mtADN, dar ADNmt este prezent în mai multe exemplare mai mult
ADN-ul nuclear. Această caracteristică a mtADN este utilă în situații în care cantitatea de ADN
dintr-un eșantion este foarte limitat. Sursele tipice de ADN recuperate de la locul crimei includ
păr, oase, dinți, și fluidele organismului uman, cum ar fi saliva, sperma, și sânge.
Mitocondriile sunt organite prezente în toate celulele umane si contin ADN-ul lor. Atât
masculii și femelele au această ADNmt, dar numai femele îl pot transmite descendenților. De
aceea, ADNmt se transmite de la mama la fiica de-a lungul liniei de sex feminin, fără nici o
influență din partea taților.11
Originea mitocondriilor dintr-o simbioză bacterienă comună a fost descoperită în anul
1960.
ADN mitocondrial este dublu catenar, codant pentru 13 subunităţi proteice, constituind 4
complexe biochimice şi 24 molecule de ARN structural indispensabil pentru transducţia
mitocondrială a proteinelor. Furnizează energie prin fosforilare oxidativă și conţin propriul lor
ADN diferit de ADN nuclear, este extracromozomial.
Replicarea, transcripţia şi transducţia este independentă de a ADN nuclear. El codifică
proteinele care participă la fosforilarea oxidativă, necesare funcţionării şi structurii
mitocondriale. Aceste proteine (codificate de gene nucleare) sunt produse în citoplasmă înainte
de a ajunge în mitocondrie.
Dintre caracteristicile ADN mitocondrial putem enumera următoarele:
- nu are introni
- are un repertoriu de mutaţii de 10 ori mai mare decât ADN nuclear. Nu are sistem de
reparaţie, nici histone care să protejeze ADN
- are un mare polimorfism genetic
- este transmis de la celula mamă
- nu se recombină
11
Eusebiu Vlad Gorduza- Compedium de genetica umană și medicală, Editura Tehnopress, 2007
 - fiecare mitocondrie conţine 2-10 molecule de ADN
- fiecare celulă conţine numeroase mitocondrii... mii
- în aceeaşi mitocondrie poate coexista ADN normal şi mutant, fenomen numit
heteroplasmie
- prezenţa doar a ADN normal sau numai a ADN mutant, se numeşte homoplasmie
- în cursul replicării proporţionale a ADN normal şi a celui mutant în heteroplasmie,
ADN poate fi modificat în celulele fiice ca urmare a repartiţiei la întâmplare.12

3. Comparatie ADN nuclear

Ca și asemănări între ADN nuclear și ADN mitocondrial putem aminti faptul că structura celor
doi acizi nucleici este similară, conținând material genetic. De asemenea, replicarea ADNmt se face în
același mod ca în cazul ADN-ului nuclear numai că în loc să vorbim despre un filament liniar, vom vorbi
despre unul circular care va genera două filamente circulare.
ADNmt diferă de cel nuclear prin următoarele:
1) este o moleculă circulară;
2) nu formează complexe cu proteine;
3) procentul de ADN codant este mare - circa 97%;
4) conţine foarte puţin ADN repetitiv;
5) este lipsit de introni;
6) replicarea este unidirecţională şi începe în puncte de origine diferite pentru cele două catene;
1) transcrierea este continuă, fără întrerupere, în direcţii diferite pe cele două catene, rezultând
un transcript multigenic de dimensiune mare;
7) lipsesc unele mecanisme de reparare a leziunilor ADN, astfel că mutaţiile se acumulează rapid,
fiind de 10-20 de ori mai multe ca în cazul ADN-ului nuclear;
8) nu are histone;
9) conţine 37 de gene, care codifică ARNr de dimensiuni reduse, ARNt şi polipeptide;
10) are 4 codoni stop, din care doi sunt codoni sens în ADN nuclear, iar codonul stop UGA
din ADN nuclear este codon sens în ADNmt;
11) la ADNmt nu există recombinare.13

12
Vladimir Beliș, Ligia Bărbării, ”Genetică Judiciara –de la teorie la practică”, ed.Medicală, București 2007, pag. 34
13
Vladimir Beliș, Ligia Bărbării, ”Genetică Judiciara –de la teorie la practică”, ed.Medicală, București 2007, pag. 40
 4. Proceduri de analiză

În laboratoarele FBI, analiza ADNmt implică o forță de muncă intensă și o combinare a mai
multor tehnici ale biologiei moleculare pentru obținerea de eșantioane ale ADNmt. Procedura de
analiză implică mai multe etape acestea putând fi organizate în mai următorii pasi:

Pasul 1: Analiza vizual primar14

În acest prim moment are loc o analizare a eșantionului comparativ de care se dispune. Se
urmărește stabilirea de elemente caracteristice ce pot ajuta la realizarea unei identificări
individuale.
Astfel eșantionul este montat pe o lamă de microscop de sticlă și privit sub un microscop
pentru a observa caracteristicile comparație microscopice ale eșantionului, comparativ cu
standardele de par cunoscute . În cazul în care părul nu prezintă aceleași caracteristici individuale
analiza ADN mitocondrial nu se poate efectuează.
Atunci când se observă că firul de păr în litigiu prezintă caracteristici identificatoare la o
simplă examinare cu microscopul se va trece la efectuarea analizei ADNmt.

Pasul 2: Pregătirea probelor15

Înainte de începerea procesului de secvențiere, probele vor trebui curățate în vederea
eliminării unor posibile contaminări.
Curățarea probelor diferă în funcție originea lor. Pentru a curăța un os sau dinte, exterior
este șlefuit pentru a îndepărta orice material exterior care ar putea fi aderarea la suprafață. Un
mic eșantion de țesut este apoi eliminat și la sol într-un praf fin. ADN-ul este, în general extras
din pulpa cărnoase în cazul dinților recenți în timp ce în cazul dinților extrem de vechi, pulpa
este deshidratată și ADN-ul poate fi extras din stratul de dentina compact.

Pasul 3: Extracția ADN-ului16

În această etapă ADN este expus unui amestec de produse chimice organice separându-l
astfel de anumite molecule biologice17.Astfel are loc extragerea ADN-ului. Amestecul este

14
Idem
15
Theodore Friedmann, Jay C Dunlap and Stephen F. Goodwin, Advances in Genetics, 2013 - Kindle eBook, pag.
238
16
Idem
17
Spre exemplu proteinele.
introdus într-o centrifugă . ADN rămâne solubil pe bază de apă strat în timp ce restul
componentelor celulare rămân solubile în partea de jos. Stratul superior este filtrat și concentrat
astfel că proba ADN este purificată și pregătită pentru procesul de amplificare PCR.

Pasul 4: Amplificarea de Chain Reaction polimerazei reactie in lant a polimerazei (PCR)18

PCR este o procedură de realizare a mai multor copii ale unei cantități mici de ADN. Ea se
realizează în primă etapă prin separarea celor două component ale dublului helix de AND.
Separarea este realizată prin încălzirea probei iar cele două component rezultate se numesc
șabloane.
Cu ajutorul unei enzime are loc copierea molecule ADN existent din care va rezulta un nou
AND. Repetarea acestui procedeu se face de mai multe ori astfel că cantitatea de ADN este
dublată.

Pasul 5: Purificare Postamplificare si Cuantificarea ADN-ul19

Purificare se realizează cu ajutorul dispozitivelor de filtrare care elimină excesul de reactivi
utilizați în PCR din eșantion. Cuantificare se realizează cu ajutorul electroforezei capilare (CE) și
constă în compararea cantitatea de ADN din produsul PCR la un standard de ADN-ul cunoscut
pentru a determina concentrația de ADN din probă PCR-amplificat. Dacă procesul PCR nu este
unul succes, eșantionul poate fi supus din nou reamplificării iar dacă PCR este de succes,
produsul sunt pregătite pentru secvențiere ADN-ului.

Pasul 6: Secvențiere dideoxi metoda terminator

Metodă numită și metoda Sanger (Sanger et al 1977.) este folosit pentru secvențierea ADN
mitocondrial. Procesul de secvențiere (Carothers et al 1989;. Murray 1989) este similar cu PCR,
însă există unele diferențe în utilizarea unor substanțe chimice. În acest proces sunt folosite un
set de baze de exterminare în plus față de bazele normale care ar alungi componenta ADN-ului.
Aceste baze exterminare nu dispun de un grup chimic.
Tehnica electroforezei pe gel este procesul folosit pentru separarea produselor rezultate în
urma reacției de secvențiere.

18
Ibidem
19
Theodore Friedmann, Jay C Dunlap and Stephen F. Goodwin, Advances in Genetics, 2013 - Kindle eBook, pag.
238
 Dimensiunea porilor dintr-o matrice electroforeza gel reglementa rata la care fiecare
fragment de ADN calatoreste prin gelul sub influența unei electric câmp. Produsele mai mici
călătorească mai rapid prin porii, în timp ce produsele lungi sunt au o călătorie mai lentă.
Secvența de ADN mitocondrial este determinată de o serie de reacții de secvențiere ciclu.

Pasul 7. Interpretare secvențelor20

Pentru interpretarea secvențelor de ADN mitocondrial acestea sunt generate de software-ul
de calculator și editat de un examinator ADN cu ajutorul unor piste multiple de pe același șablon.
Secvențele obținute din probele de origine chestionați sunt comparate cu secvențe de
cunoscute, sau de referință, mostre pentru a determina dacă orice puncte de diferență sunt
prezente între probele.
Laboratorul FBI-ul a stabilit liniile directoare pentru interpretarea diferențele și asemănările
între probe. Practic, probele nu pot fi excluse ca provenind de la aceeași sursă, dacă există o
concordanță a secvențelor. Prin concordanță a secvențelor se întelege faptul că aceeași bază (sau
o bază comună) este prezentă la fiecare poziție analizată.

Raportarea Statistică21

Regiunile ale ADN mitocondrial nu sunt independente unele de altele, deoarece acestea sunt
moștenite împreună cu întregul genom ADN mitocondrial. ADN-ul mitocondrial este un singur
locus genetic. Importanța ADNmt este dată de faptul ca unele secvențe ale ADN mitochondrial
utilizate în bazele de date criminalistice pot să apară o singură dată, cu o rată de aproximativ 60
la sută.
În prezent, Laboratorul de FBI nu oferă estimări de frecvență ale tipurilor de mtADN în
rapoartele de laborator, din cauza unor restricțiilor ce implică dimensiunea bazei de date, FBI-ul
făcând doar precizări cu privire numărul de apariții ale unei secvențe ADNmt în baza de date
curentă.
.În Statele Unite, există șapte laboratoare care efectuează în present medico-legale mtADN
examene: Laborator FBI; Laboratorul Corporation of America (LabCorp) în Research Triangle
Park, North Carolina; Tehnologii Mitotyping în State College, Pennsylvania, Grupul Bode
20
Idem
21
http://www.dna.gov/solving-crimes/cold-cases/howdatabasesaid/codis/
Tehnologie (BTG), în Springfield, Virginia; Armate Forțele de identificare ADN-ul de laborator
( AFDIL) in Rockville, Maryland, biosinteza, Inc în Lewisville, Texas, și Reliagene în New
Orleans, Louisiana.22
Analizele ADN mitocondrial au fost admise în cadrul procedurilor penale de la aceste
laboratoare, în următoarele state începând cu aprilie 1999: Alabama, Arkansas, Florida, Indiana,
Illinois, Maryland, Michigan, New Mexico, Carolina de Nord, Pennsylvania, Carolina de Sud,
Tennessee, Texas, și Washington. ADN-ul mitocondrial a fost de asemenea admis și utilizat în
procesele penale în Australia, Marea Britanie, și mai multe alte țări europene.

Bibliografie

1. Genetica Medicală, Mircea Covic, Dragos Stefanescu, Ionel Sandovici, Editura

BIOS.Stiinte medicale (2011)
2. Sfaturi genetice C. Maximilian, D. Duca Marinescu Editura: Scrisul Romanesc
3. Genetica umana-concepte si aplicatii practice Emilia Severin Editura SCRIPTA
4. Intrebari si raspunsuri din genetica C. Panfil , Editura Dacia
5. Manualul constatarii si certificarii decesului. Identificarea cauzelor medicale ale
decesului.Instructiuni de completare a certificatului medical constatator al decesului. Ed. a II-
a ,Curca George Cristian Editura Universitară

22
http://www.ornl.gov/sci/techresources/Human_Genome/elsi/forensics.shtm