CAPITOLUL V

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ASTM BRONŞIC

Cazul I

Interviul pacientului

Pacientul N. I. în vârstă de 7 ani, sex masculin se prezintă alături de mama sa în data

de 10.02.2015 la camera de gardă a Spitalului Judetean Sf Pantelimon acuzând
următoarele: tuse spasmotică repetată ,senzație de sufocare,inapetență , astenie,somn
perturbat,somnolență.
Ca și antecedente personale pacientul a suferit :
La varsta de 4 ani a suferit de bronsită și rinofaringită la varsta de 6 ani.
In urma relatărilor se dispune internarea in vederea efectuării investigațiilor pentru
stabilirea diagnosticului și a tratamentului corespunzător.

Diagnostic la internare –Astm Bronșic infecto-alergic moderat

Culegerea de date pecele 14 nevoi fundamentale

1. Nevoia de a respira și de a avea o buna circulație

 TA =65/60 mHg
 Puls = 95 p/min
 Respirație de tip costal superior cu mișcări simetrice ale celor 2
hemitorace
 Respirație = 30 r/min
 Obstructia căilor respiratorii
 Tuse spasmotică repetată
 Mucoasă respiratorie uscată
2. Nevoia de a se alimenta și a se hidrata:
 Mucoasă bucală de culoare roz, gingii aderente dinților.
 Reflexul de deglutiţie este prezent,digestia este lentă;
 G= 25 kg, I= 1,30 m.
 inapetență

3. Nevoia de a elimina:
 Eliminare urinară = micțiuni cu o frecvența de 2-3/zi, având culoarea
galbenă cu aspect clar-transparent și o diureză de =800ml/zi.
 Eliminare intestinală-1 scaun normal (I) la 1-2 zile.

4. Nevoia de a se mișca și a avea o bună postură

 Pacientul se deplasează singur.
 Sistem osteoarticular integru
 Poziție ortopneică

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

 Somn alterat din cauza crizelor astmatice
 Epuizare fizică și psihică
 Agitație
 Astenie

6. Nevoia de a se imbraca și a se dezbraca

 Se imbracă adecvat mediului ambiant și vârstei.
 Pacientul se poate imbrăca singur.

7. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

 Prezintă mucoase de culoare roz, fără ulcerații.
 Pacientul este preocupat în vederea igienei personale.
 Tegumente umede in exces

2
8. Nevoia de a mentine temperatura corpului în limite normale
 T = 37,2 .

9. Nevoia de a evita pericolele

 Risc de complicatii prin agravarea bolii
 Vulnerabilitate față de pericole,
 Anxietate

10. Nevoia de a comunica

 Este o persoană sociabilă,
 Comunică cu personalul medical și colegii de salon.
 Orientat temporospatial

11. Nevoia de a acționa conform propriilor convingeri și valori, de a practica

religia
 Este de religie ortodoxa.

12. Nevoia de a fi preocupat in vederea realizării

 Manifestă ambitie în realizarea activităților specifice vârstei sale
 Doreste să reia cât mai repede activitațile scolare.

13. Nevoia de a se recrea

 Priveste televizorul, se joacă cu copii de vârsta sa.

14. Nevoia de a învata sa-și păstreze sănătatea

 Prezintă interes pentru recuperea stării de bine .
 Deficit de cunostinte în legatură cu diagnosticul, evoluția spre vindecare,
redobandirea și menținerea sănătații.

3
 Departajarea manifestărilor de dependenţă

1. Nevoia de a evita pericolele

 Risc de complicații prin agravarea bolii
 Vulnerabilitate față de pericole
 Anxietate

2. Nevoia de a respira și de a avea o bună circulație

 Respirație = 30r/min
 Tuse spasmotică repetată
 Obstrucția căilor respiratorii
 Mucoasă respiratorie uscată

3. Nevoia de a se alimenta și a se hidrata:

 Inapetență

4. Nevoia de a se misca și a avea o buna postura

 Poziție ortopneică

5. Nevoia de a dormi și a se odihni

 Somn alterat din cauza crizelor astmatice
 Epuizare fizică si psihică
 Agitație
 Astenie

6. Nevoia de a fi curat, ingrijit, de a proteja tegumentele și mucoasele.

 Tegumente umede în exces

7. Nevoia de a învata să-și păstreze sănătatea

 Deficit de cunostinte în legătură cu diagnosticul, evoluția spre vindecare,
redobândirea și menținerea sănătații.
 Prezintă interes pentru recuparea stării de bine .

4
 Îngrijirea pacientului cu Astm Bronşic
Cazul I (Ziua I -10.02.2015)
Diagnostic nursing Obiective Intervenţii cu rol propriu şi delegat Evaluare
1.Nevoia de a evita - Pacientul să Asez pacientul pe un scaun cu rotile și îl conduc in salonul nr.1 Însoțitorul
pericole. nu devină sursă de insotit de foaia de internare. Salonul este curat, aerisit. Instalez pacientul pacientului înțelege
Vulnerabilitate fată infecţii în patul nr. 2. necesitatea
de pericole din cauza - Pacientul să Informez pacientul îlegătură cu procedeele medicale ce urmeaza a procedurilor
crizelor de astm bronsic fie echilibrat psihic fi aplicate și solicit acordul aparținătorului.Monitorizez funcțiile medicale și îsi dă
manifestată prin risc de -Să se vitale(TA,R,P,T)si vegetative (transpirații) și consemnez valorile în acordul in scris.
complicații imediate sau prevină foaia de observație. La internare:
tardive, anxietate complicațiile. Pregatesc din punct de vedere fizic pacientul și particip la R = 30 r/min
examenul clinic. TA = 65/60mHg
Montez cataterul venos periferic(CVP). Puls = 95p/min
Pregătesc bolnavul fizic și psihic pentru recoltarea de analize în T=37.2oC
regim de urgență : grup sanguin, Hgb, Hct, Gliceme, Ac uric, Rezultatul
Creatinină, Sumar de urină și recoltez sânge prin sistem vacutainer : analizelor:
Biochimie (vacutainer cu dop roșu), Hematologie (mov), VSH Hgb: 18,1g%
(vacutainer cu dop negru) Hct: 34,4%
Iau măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor Tr: 4120.000
intraspitalicesti. L: 7500
Urmăresc şi apreciez potenţialul infecţios al pacientului şi aplic Glicemei: 58mg/dl

5
 măsurile de prevenire privind agravarea bolii; Uree: 24,4
Informez şi stabilesc împreună cu pacientul planul de recuperare a Ac uric: 3,08mg/dl
stării de sănătate şi creştere a rezistenţei organismului; Creatinina: 0,77
Administrez medicaţia prescrisă de medic: Gr sangvin: B
 Amoxiplus1,2g; Rh: pozitv
 Bromhexin; T.G.O: 13/UL

 Furosemid 40 mg( d) T.G.P: 12/UL

 Verapamil 40 mg, Sumar de urina:

Negativ
 O2 terapie pe sonda nazala ;
Vesperal:
 Miofilin.
R = 30 r/min
Schimb lenjeria de pat si corp de cate ori este nevoie.
TA = 60/60mHg
Asigur un climat optim in salon, confort termic 20 -22 grade C,
Puls = 95p/min
Liniste.
T=37.5 oC
Am recuperat rezultatul analizelor efectuate.
Notez rezultatul acestora in foaia de observatie.
Tuse spasmotica
repetata

2.Nevoia de a respira -Pacientul să Asigur conditiile de mediu . Prezintă

6
și de a avea o bună respire liber, pe Umezesc aerul din încăpere; ameliorarea funcției
circulație. nas; Îndepartez factorii alergeni prin îndepartarea prafului ,prin respiratorii.
Alterarea funcției -Pacientul sa ștergere. R = 30r/min
repiratorii din cauza prezinte Îndepărtez secreţiile nazale; TA = 60/60mHg
crizelor de astm bronșic diminuarea tusei. Asigur un aport suficient de lichide Puls = 95p/min
manifestată prin dispnee de Învat pacientul importanta consumului de lichide pentru o evolutia
tip Kusmaul, tuse. favorabilă.
Recomand pacientului repaus vocal absolut;
Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie;
Asigur poziţia şezând a pacientului;
Pregătesc psihic pacientul pentru examenele de laborator şi
administrării oxigenoterapiei;
Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative.
La indicatiile medicului:
Îi administrez antispastice: papaverină, lizadon; dilatatoare ale
bronhiilor: eufilină, miofilin (1 – 2 fiole a 0,24 g i.v. – Administrez lent
3 – 4 minute); simpaticomimetice: tablete de efedrină, asmofug,
asmopent, alupent, berotec în inhalaţii sau sub formă de spray.
Administrez hemisuccinat de hidrocortizon 50 – 200 mg i.v. în
cazul în care criza nu cedează la miofilin; Urmaresc efectul acestora.
3.Nevoia de a se Pacientul să Urmăresc gusturile pacientului.Organizez un meniu corespunzător Pacientul

7
alimenta și a se hidrata. dispună
Alterarea alimentatiei alimentație
din cauza crizei de astm corespunzătoare
bronșic manifestată prin nevoilor
inapetență. fiziologice.
de o vârstei astfel încât să cuprindă principalele alimente necesare. cooperează și se
Aranjez masa ,conduc pacientul în sala de mese . alimentează
Învaț pacientul importanța respectării regimului alimentar impus corespunzător.
sale în procesul de vindecare.
Observ dacă pacientul serveste masa intregral.
Seara primește o cană cu ceai, pâine prăjită și branză de vaci.

4.Nevoia de a se Pacientul să Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie(inspirul se va Pacientul

mișca și a avea o bună se poată misca fără realiza pe nas iar expirul se va efectua pe gură,lent și continuu.) efectuează exercițiile
postură. dificultate. Învaț pacientul să adopte o poziție corespunzătoare favorizării respiratorii ajutat de
Dificultate în a se unei bune respirații. personalul medical.
misca din cauza tusei Starea lui se
manifestată prin adoptarea ameliorează.
unei poziții ortopneice

5.Nevoia de a dormi Pacientul să Creez un climat de incredere incurajând pacientul și îi favorizez Starea de

8
și a a se odihni. dispună de un odihna anxietate s-a
Perturbarea somnului somn Învat pacientul cum să execute tehnici de relaxare diminuat vizibil
din cauza tusei și corespunzător, Observ și notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a Pacientul
transpirației manifestată calitativ și celorlalte nevoi respectă perioadele
prin agitație, indispoziție cantitativ într-un Identific nivelul și cauza anxietății de relaxare,însă se
psihomotorie, iritabilitate timp cât mai scurt. Stabilesc un program în care să alternez perioadele de odihna și de trezește frecvent
activitate noaptea din cauza
Educ familia cum să comunice cu pacientul în vederea diminuării tusei.
anxietații
Observ și comunic medicului schimbările survenite în
comportamentul pacientul
Administrez medicamentele prescrise de medic- Dormicum 1 tb
seara
Urmăresc efectul acestora.

6. Nevoia de a fi Pacientul să Creez un climat de încredere încurajând pacientul și îi favorizez Pacientul

curat ,îngijit,de a proteja prezinte tegumente odihna prezină tegumente

9
tegumentele și mucoasele. uscate
Transpirații reci în
timpul somnului din cauza
agtației manifestată prin
tegumente umede în exces.
Îi administrez antispastice: papaverină, lizadon; dilatatoare ale uscate.
bronhiilor: eufilină, miofilin (1 – 2 fiole a 0,24 g i.v. – Administrez lent
3 – 4 minute);
Învăț pacientul importanța menținerii unei igiene personale ,îi pun
la dispoziție materialele necesare efectuării igienei.Ofer pacientului
lenjerie de pat și corp ori de câte ori este nevoie.
Recomand purtarea lenjeriei din bumbac pentru a-I oferi confort
fizic și psihic.
10
 Îngrijirea pacientului cu Astm Bronşic
Cazul I (Ziua I -11.02.2015)
Diagnostic nursing Obiective Intervenţii cu rol propriu şi delegat Evaluare
1.Nevoia de a evita - Pacientul să Monitorizez funcțiile vitale (R,T,P,TA) și vegetative(transpirații). Însoțitorul
pericole. nu devină sursă de Învăț pacientul să nu devină sursă de infecții ,prin tușirea în batista pacientului înțelege
Vulnerabilitate fată infecţii personală.Îl încurajez în timpul procedurilor medicale. necesitatea
de pericole din cauza - Pacientul să Urmăresc în comportamentul pacientului dacă respectă indicațiile procedurilor
crizelor de astm bronsic fie echilibrat psihic primite în evitarea infecțiilor nosocomiale. medicale.
manifestată prin risc de -Să se R = 30 r/min
complicații imediate sau prevină TA = 65/60mHg
tardive, anxietate complicațiile. Puls = 95p/min
T=37.2oC

2.Nevoia de a respira Asigur conditii de microclimat .La nivelul nasului:

11
și a avea o bună circulație. Pacientul să Asigur un aport suficient de lichide Pacientul
Alterarea funcției respire liber, pe Indepartez secretiile nazale. cooperează cu
repiratorii din cauza nas; Recomand pacienteului repaus vocal absolut; personalul medical și
crizelor de astm bronsic Pacientul să Favorizez modalităţi de comunicare nonverbală. înțelege necesitatea
manifestat prin dispnee de prezinte mucoase Învăţ pacientul să tuşească; tehnicilor aplicate.
tip Kusmaul (R=30/min). umede şi integre; Aspir secreţiile bronşice;
Pacientul să Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie;
prezinte căi Asigur poziţia şezând a pacientului pentru favorizarea expansiunii R = 28 r/min
respiratorii cutiei toracice usurand astfel respiratia. TA = 60/60mHg
permeabile . Monitorizez starea cateterului venos periferic(CVP). Puls = 95p/min
Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale(R,T si TA ) şi
vegetative(sputa).
Îi administrez antispastice conform indicatiilor medicului:
papaverină, lizadon; dilatatoare ale bronhiilor: eufilină, miofilin (1 – 2
fiole a 0,24 g i.v. – Administrez lent 3 – 4 minute); simpaticomimetice:
tablete de efedrină, asmofug, asmopent, alupent, berotec în inhalaţii sau
sub formă de spray.
Administrez hemisuccinat de hidrocortizon 50 – 200 mg i.v. în
cazul în care criza nu cedează la miofilin;
Urmaresc efectul acestora asupra organismului.
3.Nevoia de a mânca Pacientul să Pregătesc salonul pentru servirea mesei , aranjez masa la pat cu Pacientul

12
și a bea. dispună de o faţă de masă , serveţele , tacâmuri , farfurii, cană cu ceai . cooperează și se
Alterarea alimentație Îi explorez gusturile alimentare si organizez un regim alimentar alimentează
alimentației din cauza corespunzătoare conform preferintelor si necesitatilor fiziologice corespunzător.
crizei de astm bronsic fără a-i fi Ajut pacientul să se aşeze in pozitie comoda pentru servirea
manifestat prin inapetență. impiedicată mesei. Ofer pacientului o cană cu ceai neindulcit pâine prăjită , brânză
ingestia. de vaci degresată.
Să se poată Observ apetitul pacientului.
alimenta și hidrata
conform nevoilor
fiziologice într-un
timp cât mai scurt

4.Nevoia de a dormi Pacientul să Creez un climat de încredere încurajând pacientul și îi favorizez Starea de

13
și a se odhini. dispună de un odihna anxietate s-a
Perturbarea somn Observ și notez calitatea, orarul somnului, gradul de satisfacere a diminuat vizibil
somnului din cauza corespunzător, celorlalte nevoi -pacientul
dispneei,tusei astmatice calitativ și Îi ofer o cană de ceai de tei îndulcită cu miere de albine . respectă perioadele
manifestată prin cantitativ într-un Il învăţ tehnici de relaxare prin exerciţii respiratorii câteva minute de relaxare
somnolență,oboseală. timp cât mai scurt. înainte de culcare . -pacientul
Ajut pacientul să se poziţioneze comod ținând cont de doarme 6-7 h seara
constrângerile fizice ce il pot deranja in timpul somnului . cu somn fără
Creez confort fizic prin schimbarea lejeriei de pat si de corp ori de întreruperi.
cate ori este nevoie.Recomand lenejria din bumbac.

14
 Îngrijirea pacientului cu Astm Bronşic
Cazul I (Ziua I -12.02.2015)
Diagnostic nursing Obiective Intervenţii cu rol propriu şi delegat Evaluare
1.Nevoia de a evita - Pacientul să Monitorizez funcțiile vitale (R,T,P,TA) și vegetative(transpirații). Însoțitorul
pericole. nu devină sursă de Învăț pacientul să nu devină sursă de infecții ,prin tușirea în batista pacientului înțelege
Vulnerabilitate fată infecţii personală.Îl încurajez în timpul procedurilor medicale. necesitatea
de pericole din cauza - Pacientul să Urmăresc în comportamentul pacientului dacă respectă indicațiile procedurilor
crizelor de astm bronsic fie echilibrat psihic primite în evitarea infecțiilor nosocomiale. medicale.
manifestată prin risc de -Să se Explic pacientului importanța relaxării organismului în procesul R = 28 r/min
complicații imediate sau prevină de vindecare. TA = 65/60mHg
tardive, anxietate complicațiile. Puls = 90p/min
T=37.2oC

2. Nevoia de respira. Pacientul să Îndepărtez secreţiile nazale;

15
 Alterarea funcției respire liber, pe Umezesc aerul din încăpere;
repiratorii din cauza nas; Asigur un aport suficient de lichide Pacientul
crizelor de astm bronsic. Pacienul să Recomand pacientului repaus vocal absolut; cooperează cu
R=28r/min prezinte mucoase Favorizez modalităţi de comunicare nonverbală personalul
umede şi integre; Umezesc aerul din încăpere cu apă alcoolizată; medical ,funcția
Pacientul să Aspir secreţiile bronşice; respiratorie se
prezinte căi Învăţ pacientul să facă gimnastică respiratorie; ameliorează.
respiratorii Asigur poziţia şezând a pacientului; Pacientul nu
permeabile . Monitorizez în permanenţă funcţiile vitale şi vegetative mai are crizele
Îi administrez antispastice: papaverină lizadon; dilatatoare ale astmatice ,prezintă
bronhiilor: eufilină, miofilin (1 – 2 fiole a 0,24 g i.v. – Administrez lent mucoase umede și
3 – 4 minute); simpaticomimetice: tablete de efedrină, asmofug, căi respiratorii
asmopent, alupent, berotec în inhalaţii sau sub formă de spray. permeabile.
Administrez hemisuccinat de hidrocortizon 50 – 200 mg i.v. în
cazul în care criza nu cedează la miofilin; R = 26 r/min
Urmaresc efectul acestora. TA = 60/60mHg
Puls = 95p/min

3. Nevoia de a învata Pacientul să Sfătuiesc pacientul să continue tratamentul medicamentos Pacientul are
să-și păstreze sănătatea. înţeleagă şi să conform indicației medicului . cunoștințe despre
Deficit de cunostințe respecte Învat pacientul importanta mișcării,a exercițiilor respiratorii în aer boala sa , şi se arată

16
în legătură cu boala, recomandările la liber . dornic de a respecta
evoluția acesteia din cauza externare . Îl invat să se hidrateze corespunzător ,să respecte regimul sperând la o
accesului redus la Pacientul să alimentar impus de medic și boala. însănătoşire
informațiiile medicale dobândescă Să se prezinte la control la data stabilită grabnică.
manifestată prin anxietate cunoștințe despre Să evite aglomeratiile în sezonul rece.
redobândirea și Să evite inhalarea de alergeni ,sa practice sporturi pentru buna R = 26 r/min
menținerea functionare a functiei respiratorii. TA = 60/60mHg
sănătății într-un Puls = 95p/min
timp cât mai scurt.

17
18
 ANEXE

OBSERVAREA ŞI MĂSURAREA RESPIRAŢIEI

Scop:
 Evaluarea funcţiei respiratorii a pacientului fiind un indiciu al evoluţiei
bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului;
Elemente de apreciat:
 tipul respiraţiei;
 amplitudinea mişcărilor respiratorii;
 ritmul;
 frecvenţa;
Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 creion de culoare verde sau pix cu pastă verde;
 foaia de temperatură;
Intervenţiile asistentei:
 aşezarea pacientului în decubit dorsal, fără a explica tehnica ce urmează a
fi efectuată;
 plasarea mâinii, cu fata palmară pe suprafaţa toracelui;
 numărarea inspiraţiilor timp de un minut;
 consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea
curbei;
 unirea cu o linie a valorii prezente cu cea anterioară pentru obţinerea
curbei;
 în alte documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei;
 aprecierea celorlalte elemente ale funcţiei respiratorii se face prin simpla
observare a mişcărilor respiratorii;

19
MĂSURAREA PULSULUI

Scop: evaluarea funcţiei cardio-vasculare;

Elemente de apreciat:
 ritmicitatea;
 frecvenţa;
 celeritatea;
 amplitudinea;

Locuri de măsurare:
 oricare arteră accesibilă palpării şi care poate fi comprimată pe un plan
osos: artera radială, femurală, humerală, carotidă, temporală, superficială,
puioasă;

Materiale necesare:
 ceas cu secundar;
 creion roşu sau pix cu mină roşie;

Intervenţiile asistentei:
 pregătirea psihică a pacientului;
 asigurarea repausului fizic şi psihic 10-15 minute;
 spălarea pe mâini;
 reperarea arterei;
 fixarea degetelor palpatoare pe traiectul arterei;
 exercitarea unei presiuni asupra peretelui arterial cu vârful degetelor;
 numărarea pulsaţiilor timp de 1 minut;
 consemnarea valorii obţinute printr-un punct pe foaia de temperatură,
ţinând cont că fiecare linie orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii;
 unirea valorii prezente cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea
curbei;
 consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a
caracteristicilor pulsului;

20
MĂSURAREA TEMPERATURII

Scop:
 evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză;

Locuri de măsurare:
 axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin;

Materiale necesare:
 termometrul maximal;
 casoletă cu tampoane de vată şi comprese sterile;
 recipient cu soluţie dezinfectantă; tavă medicală;
 lubrifiant;
 alcool medicinal;
 ceas;

Intervenţiile asistentei:
 pregătirea materialelor lângă pacient;
 pregătirea psihică a pacientului;
 spălarea pe mâinilor;
 se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se şterge cu
o compresă şi se şterge cu o compresă, se scutură;
 se verifică dacă este în rezervor mercur;

a) pentru măsurarea în axilă:

 se aşază pacientul în poziţia de decubit dorsal sau în poziţia şezând;
 se ridică braţul pacientului;
 se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
 se aşază termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei, paralel cu
toracele;
 se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa anterioară a
toracelui;
 termometrul se menţine timp de 10 min;
21
MĂSURAREA ŞI NOTAREA TENSIUNII ARTERIALE

Definiţie:
 Tensiunea arterială reprezintă presiunea exercitată de sângele circulant
asupra pereţilor arteriali.

Scop:
 Pentru evaluarea funcţiei cardiovasculare, forţei de contracţie a inimii,
calibrului vaselor de sânge şi elasticităţii vaselor.

Elemente de apreciat:
 TA minimă se numeşte tensiunea arterială exercitată în timpul diastolei;
 TA maximă se numeşte tensiunea arterială exercitată în timpul sistolei.

Materiale necesare:
 Aparat de măsurat tensiunea cu mercur: tensiometru;
 Manometru care conţine: pară de cauciuc, supapă;
 Oscilometru;
 Stetoscop auricular: 2 olive şi o membrană;
 Paduri;
 Alcool medicinal pentru dezinfecţie;
 Creion cu mină roşie;
 Foaia de temperatură.

22
Metode de determinare a tensiunii arteriale:
A. Metoda auscultatorie:

Pregătirea psihică:
 se asigură repaus psihic şi fizic timp de 15 minute înaintea începerii
tehnicii;

Tehnică:
 Ne spălăm pe mâini şi ne dezinfectăm;
 Se aplică manşeta pneumatică peste braţul pacientului care este sprijinit şi
în extensie;
 Se fixează membrana stetoscopului pe artera humerală sub marginea
inferioară a manşetei;
 Se introduc olivele stetoscopului în urechi;
 Se pompează aer în manşeta pneumatică cu ajutorul perei de cauciuc,
până la dispariţia zgomotelor cardiace;
 Se decomprima manşeta uşor până la eliminarea aerului prin deschiderea
supapei;
 Se reţine valoarea primei pulsaţii puternice care reprezintă valoarea
tensiunii arteriale maxime şi ultimul zgomot pulsatil care reprezintă
valoarea tensiunii arteriale minime;
 Se notează valorile în foaia de temperatură cu o linie de culoare roşie
orizontală, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate coloană de
mercur;
 Se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat, fiecare linie reprezintă o pulsaţie din 2 în 2;
 Se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrane acestuia după
folosire, cu dezinfectant.

23
 B. Metoda palpatorie:
 Se determină tensiunea arterial prin palparea arterei radiale;
 Nu se foloseşte stetoscopul auricular;
 Etapele sunt identice ca cele ale primei metode;
 Dezavantajul acestei metode este: obţinerea unor valori mai mici decât
cele reale, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea
accentuată a compresiunii exterioare;
 Manşeta pneumatică se fixează bine pe braţul pacientului.
 Manometrul este plasat bine la nivelul arterei la care se efectuează
determinarea.
 Măsurarea va fi precedată de liniştea pacientului; în caz de suspiciune se
măsoară fără a scoate manşeta pacientului.
 La indicaţia medicului se poate măsura comparativ la ambele braţe.

Interpretarea rezultatelor tensiunii arteriale:

Valorile normale ale tensiunii arteriale:
 1-3 ani: TA maximă: 75-90 mm Hg, TA minimă: 50-60 mm Hg;
 4-11 ani: TA maximă: 90-110 mm Hg, TA minimă: 50-65 mm Hg;
 12-15 ani: TA maximă: 100-120 mm Hg, TA minimă: 60-75 mm Hg;
 La adult: TA maximă: 115-140 mm Hg, TA minimă: 75-90 mm Hg;
 Vârstnic: TA maximă: peste 150 mm Hg, TA minimă: peste 90 mm Hg.
Dacă aceste valori cresc se numeşte hipertensiune arterială şi dacă scad se numeşte
hipotensiune arterială.

24
 INSERŢIA UNUI CATETER DE VENA PERIFERICĂ

Presupune selectarea unui cateter adecvat, a unui loc de puncţionare şi a unei vene
potrivite, aplicarea de garou, dezinfectarea locului ales, puncţionarea venei şi introducerea
cateterului. Selectarea cateterului şi a locului de inserţie se va face în funcţie de tipul,
durata şi frecvenţa tratamentului pe care pacientul le are prescrise, accesibilitatea patului
venos al pacientului, vârsta şi constituţia fizică a pacientului.
Dacă este posibil, se va alege o venă la braţul sau mâna non dominantă. Locurile
preferate de puncţionare venoasă sunt vena cefalică şi basilica a braţului şi cele de pe
partea dorsală a mâinii. Se pot aborda şi venele de la nivelul piciorului , dar creşte riscul de
tromboflebită.
Un cateter periferic permite administrarea de soluţii lichide, sânge şi derivate din
sânge, şi menţine accesul venos permanent. Inserţia unui cateter periferic este
contraindicată la braţul sau mâna care prezintă leziuni, edeme, arsuri, la braţul sau mâna
corespunzătoare plăgii operatorii la pacientele mastectomizate.
De obicei, dacă o venă este lezată ( hematom , echimoză etc) se va alege un nou loc
de puncţionare întotdeauna deasupra zonei lezate, niciodată sub zona lezată.

Materiale necesare:
  paduri alcoolizate
  mănuşi
  garou
  cateter pentru vena periferică
  soluţiile de administrat
  perfuzor
  stativ
  fixator transparent pentru cateter
  comprese

25
 Pregătirea echipamentului:
  se verifică medicaţia prescrisă , data de expirare , aspectul soluţiilor de
administrat
  se ataşează perfuzorul la flaconul cu soluţie în mod steril şi se scoate
aerul

Inserţia cateterului:
 se poziţionează stativul cu soluţia perforabilă şi perfuzorul ataşat cât mai
aproape de patul pacientului
 se confirmă identitatea pacientului
 se explică procedura pacientului pentru a-i reduce anxietatea (care poate
produce vasoconstricţie şi implicit, un abord mai dificil al venelor) şi a ne
asigura de cooperarea sa
 se spală pe mâini
 se selectează locul puncţionării. Dacă se prevede o terapie intravenoasă de
lungă durată se va începe cu venele din porţiunea distilă pentru a schimba,
cu timpul, locul puncţionării din ce în ce mai proximal. dacă trebuie
administrată o substanţă iritantă  sau un volum mai mare de lichide, se va
alege o venă mare
 se poziţionează pacientul într-o poziţie confortabilă , cu braţul sprijinit şi
poziţionat în jos pentru a permite umplerea venelor braţului şi mâinii
 se aplică garoul la aproximativ 15 cm mai sus de locul de puncţionare,
pentru a dilata venele.se verifică pulsul radial. Dacă acesta nu este
palpabil se va lărgi puţin garoul pentru a nu face ocluzie arterială
 se palpează o vena cu ajutorul indexului şi al degetului mijlociu al mâinii
non dominante
 se trage de piele pentru a fixa vena
 daca vena nu se simte bine se va alege alta
 daca este palpabilă dar nu suficient de palpabilă se cere pacientului să îşi
închidă şi să-şi deschidă pumnul de câteva ori sau se tapotează cu
degetele de-a lungul venei garoul nu se va menţine mai mult de 3 minute.
Dacă în tot acest timp nu s-a reuşit inserarea cateterului se va desface
garoul pentru câteva minute şi se va relua tehnica.

26
 se dezinfectează locul ales pentru puncţionare cu paduri alcoolizate
dinspre interior spre exterior  şi se lasă să se usuce pielea ( uneori, va fi
necesar ca în prealabil să fie îndepărtat părul din zona respectivă la
pacienţii cu pilozitate accentuată)
 se va lua branula în mâna dominantă şi se va ţine între police şi index
( dacă are aripioare branula se va ţine de acestea ) iar cu ploicele mâinii
non dominate se va trage piele de sub vena pentru a o fixa şi a o exprima.
 se va avertiza pacientul va simţi o înţepătură
 se va introduce cateterul cu amboul acului în sus, sub un unghi de
aproximativ 15 grade, direct prin piele pana în vena printr-o singură
mişcare, verificând dacă apare sânge în capătul cateterului care confirmă
că acesta este în venă
 din momentul în care apare sângele există mai multe metode de a
introduce cateterul în venă. Se desface garoul apoi fie se continuă
împingerea cu grijă ( pentru a nu perfora vena prin celălalt perete) a
cateterului până la jumătatea sa şi apoi se scoate acul în acelaşi timp cu
împingerea totală a canulei de plastic , ataşându-se imediat fie perfuzorul
fie seringa , presând uşor pe venă pentru împiedicarea sângerării; fie se
scoate acul imediat după puncţionarea venei şi apariţia sângelui şi se
ataşează rapid şi steril perfuzorul soluţiei de administrat. Se porneşte
perfuzia în timp ce cu o mână se fixează vena şi cu cealaltă se împinge
canula de plastic. Este o metodă care nu prezintă riscul perforării venei
deoarece cateterul este introdus fără a mai avea acul în el şi deoarece
soluţia perfuzată dilată vena făcând mai uşoară avansarea cateterului
 după introducerea cateterului se curăţă locul cu paduri alcoolizate, se
aruncă acul cateterului în recipientul de înţepătoare
 se reglează ritmul de administrare a perfuziei
 se fixează cateterul cu un fixator transparent şi semipermeabil după ce se
usucă dezinfectantul pe piele
 fixatorul se desface în mod steril şi se aplică pe locul de inserţie lipind
bine marginile pentru a preveni ieşirea accidentală a cateterului
 se fixează şi tubul perfuzorului de mâna pacientului având grijă însă să
lase libertate de mişcare şi să nu fie fixat în extensie deoarece poate trage

27
 cateterul afară din venă la o mişcare mai bruscă
 daca cateterul se află în zona articulaţiilor mâinii , de exemplu, se va pune
un prosop rulat sub articulaţie şi se plasa mâna pe el
 îndepărtarea cateterului se va face la terminarea terapiei intravenoase sau
atunci când vechiul cateter nu mai este funcţional şi pacientul necesită în
continuare tratament intravenos. Se opreşte perfuzia şi se campează
perfuzorul, îndepărtându-se apoi cu blândeţe fixatorul de pe branula.
Folosind o tehnică sterilă se va deschide o compresă sterilă. Se vor pune
mânuşi şi se pune compresa sterilă cu o mâna peste locul de inserţie a
cateterului, iar cu cealaltă mână se va scoate branula printr-o mişcare
paralelă cu pielea
 se va inspecta branula scoasă pentru ca să nu lipsească din ea porţiuni
care să se fi rupt accidental şi să intre în circulaţia sangvină a pacientului
 se face compresie pe locul puncţionării timp de 1-2 minute, se curăţă zonă
şi apoi se aplică un bandaj adeziv
 daca apar secreţii la locul de inserţie a cateterului capătul acestuia va fi
tăiat cu o foarfecă sterilă direct într-un recipient steril şi trimis la laborator
pentru analizare
 se va indica pacientului să-şi restrângă  pentru 10 minute activitatea
membrului care a avut cateterul şi să păstreze bandajul adeziv timp de 1
oră de la îndepărtarea branulei.

Complicaţii:
 flebite
 extravazarea soluţiilor
 impermeabilitatea cateterului
 hematom
 spasme venoase
 reacţii vasovagale
 infecţii sistemice
 embolie

28
RECOLTAREA SÂNGELUI VENOS PRIN SISTEM VACUTAINER

Avantaje:
 confortul pacientului
 calitatea probei de sânge
 securitatea personalului medical.

Materiale necesare:
 holder
 acul de puncţie cu capac de protecţie bicolor
 tuburi vacutainer cu dopuri de diferite culori
 garou
 tampoane de vată sau tifon sterile
 alcool medicinal
 tăviţă renală
 tavă medicală
 mânuşi sterile

Pregătirea psihică:
 se informează pacientul în legătură cu necesitatea efectuării şi
inofensivitatea tehnicii.

Pregătirea fizică:
 se informează pacientul să nu mănânce în dimineaţa recoltării probelor de
laborator.
 se aşază pacientul în decubit dorsal sau şezut, confortabil, cu membrul
superior sprijinit în abducţie, extensie, supinaţie.

Asistenta:
 se spală pe mâini cu apă şi săpun,
 îmbracă mânuşile sterile,

29
  verifică valabilitatea şi integritatea acelor
 îndepărtează carcasa de culoare albă a acului prin mişcări de răsucire,
 infiltrează capătul liber al acului în holder
 alege locul puncţiei şi îl aseptizează
 îndepărtează carcasa bicoloră de la ac
 execută puncţia venoasă
 introduce tubul în holder apucând aripioarele cu indexul şi mediul iar cu
ploicele împinge tubul în holder, astfel va fi străpunsă diafragma dopului.
După prelevarea sângelui se scoate tubul din holder prin mişcări de împingere asupra
aripioarelor, apoi se omogenizează sângele cu aditivul prin mişcări lente de înclinare-
răsturnare. Apoi se poate introduce tubul următor.
 se retrage acul din venă, se va face compresie la locul puncţiei 3-5
minute.

Tuburile se etichetează şi se trimit la laborator.

După recoltare se supraveghează starea pacientului cu mare atenţie.

Tuburile vacutainer se utilizează astfel:

 roşu şi portocaliu pentru-teste de disproteinemie, amilazemie, fosfatază,
uree sanguina, glicemie, acid uric, creatinină, bilirubinemie, calcemie,
fosforemie, sideremie, lipemie, rezervă alcalină, imunogramă proteică,
grup sanguin, ASLO, RBW.
 vacutainer negru, conţine citrat de sodiu 3, 8% pentru VSH
 vacutainer bleu - timpi de sângerare şi coagulare, fibrinogen
 vacutainer mov - conţine cristale de EDTA - pentru determinări
hematologice hematocrit, hemoleucogramă, indici eritrocitari, rezistenţă
globulară (se agită după recoltare prin mişcări lente).
 vacutainer verde - vacutainer cu litiu, heparină pentru analize biochimice.
Când se recoltează mai multe probe de la un pacient, se face mai întâi umplerea
tuburilor fără aditivi, apoi pentru probe de coagulare şi la sfârşit a celor cu diverşi aditivi.

30
 RECOLATAREA URINII

Scop:
 Explorator-informează pacientul asupra stării funcţionale a rinichilor, cât
şi a întregului organism

Pregătire
Materiale necesare:
 urinar sau ploscă
 muşama , aleză
 materiale pentru toaleta organelor genitale externe
 eprubete sterile sau alte recipiente în funcţie de examenul cerut
 lampă de spirt şi chibrituri
Se face pregătirea psihică a pacientului, se anunţă şi se instruieşte privind folosirea
bazinetului, să utilizeze numai recipient gol şi curat, să urineze fără defecaţie, să verse
imediat urina în vasul colector, să nu urineze în timpul toaletei.
Fizic, se protejează pacientul cu muşama şi aleză, se aşază plosca sub pacient, se face
toaleta organelor genitale externe, se îndepărtează bazinetul şi se înlocuieşte cu altul curat.

Execuţie
Recoltarea urinei pentru examenul sumar:
 din urina obţinută se trimite un eşantion de 100-150 ml
Recoltarea urinei pentru urocultură la jumătatea micţiuni:
 urocultura stabileşte prezenţa bacteriilor în urină
 se recoltează urina de dimineaţă, în absenţa unui tratament cu perfuzii
 înainte de începerea tratamentului cu antibiotice, se spală mâinile cu
atenţie şi se usucă cu prosop curat
 prima cantitate de urină emisă, aproximativ 50 ml, se elimină la toaletă
sau în bazinet, apoi fără să se întrerupă jetul urinar, se recoltează
aproximativ 5ml urină într-o eprubetă sterilă
 se astupă repede cu dopul
 se transportă la laborator sau se însămânţează direct pe mediul de cultură
şi se introduce la termostat.

31
 Îngrijirea ulterioară a pacientului:
 este ajutat să se îmbrace
 este aşezat într-o poziţie comodă
 se aeriseşte salonul
Se notează examenul, numele persoanei care a efectuat recoltarea, se etichetează
recipientul şi se trimite la laborator.

INJECŢIA INTRAVENOASĂ

Scop :
 explorator : se administrează substanţe de contrast radiologic
terapeutic

Locul injecţiei
 venele de la plica cotului
 venele antebraţului
 venele de pe fata dorsală a mâinii
 venele maleolare interne
 venele pericraniene
Soluţii administrate : soluţii izotone, soluţii hipertone

Resorbţia : instantanee

Pregătirea injecţiei
Materiale necesare:
 seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă
 pentru injectarea intradermică, seringă de 0, 5 ml gradată în sutimi de ml
 pentru injecţia intravenoasă, seringă cu amboul situat excentric

Se utilizează seringile de unică folosinţă , în ambalaj individual, sterilizate care

32
prezintă următoarele avantaje:
 condiţii maxime de sterilitate
 risc de contaminare a pacientului redus
 economie de timp
 manipulare uşoară
 acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj, sau separate, se
pregăteşte ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi altul
pentru injectare.

alte materiale: tampoane sterile din vata şi tifon, soluţii dezinfectante (alcool),
pile din metal pentru deschiderea fiolelor, tăviţa renală, garou din cauciuc,
perniţă, muşama.

Pregătirea psihică:
 se informează pacientul cu privire la tehnică, scopul, locul puncţiei şi
eventualele reacţii

Pregătire fizică:
 se aşază pacientul în poziţie confortabilă, în funcţie de tipul şi locul
injecţiei

Execuţia injecţiei
 asistenta îşi spală mâinile
 se alege locul puncţiei
 se dezinfectează locul puncţiei
 se execută puncţia venoasă
 se controlează dacă acul este în venă
 se îndepărtează stază venoasă, prin desfacerea garoului
 se injectează lent, ţinând seringa în mâna stângă, iar cu ploicele mâinii
drepte se apasă pe piston
 se verifică, periodic, dacă acul este în venă
 se retrage brusc acul, când injectarea sa terminat, la locul puncţiei se
aplică tamponul îmbibat în alcool, compresiv.

33
 Îngrijirea ulterioară
 se menţine compresiunea la locul injecţiei câteva minute
 se supraveghează în continuare starea generală
Incidente şi accidente
 injectarea soluţiei în ţesutul perivenos, manifestata prin tumefierea
ţesuturilor, durere
 flebologia produsă prin injectarea rapidă a soluţiei sau a unor substanţe
 valuri de căldură, senzaţia de uscăciune în faringe
 hematom
 ameţeli, lipotimie, colaps.

INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

Definiţie Injectia intramusculara constituie introducerea unor solutii

izotonice,uleioase sau a unei substante coloidale în stratul muscular prin intermediul unui
ac atasat la seringa.

Scop –terapeutic

Solutii administrate:
 sol izotone;
 sol uleioase 
 sol coloidale cu densitate mare.
Resorbtia- incepe imediat dupa administrare ; se termina în 3-5 min ; mai lenta ptr
sol uleioase

Locul injectiei
 muschii voluminosi,lipsiti de trunchiuri importante de vase şi nervi :
 reg supero-externa a  fesei ;
 fata externa a coapsei în 1/3 mijlocie ;
 fata externa a bratului, în muschiul deltoid. 

34
 Locul injectei il constituie muschii voluminosi, lipsiti de trunchiuri importante de
vase şi nervi, a caror lezare ar putea provoca accidente;in muschii fesieri se evita lezarea
nervului sciatic:
cadranul super extern fesier -rezulta din intretaierea unei linii orizontale ,care trece
prin marginea superioara  a marelui trohanter,pana deasupra santului interfesier ,cu alta
verticala perpendiculara pe mijlocul celei orizontale
cand pacientul e culcat se cauta ca repere punctuale Smirnov şi Barthelmy (punctul
Smirnov este situat la un lat de deget deasupra  şi inapoia marelui trohanter;punctul
Barthelmy este situatla unirea treimii externe cu cele doua treimi interne  aunei linii care
uneste splina iliacaanteroposterioara cu extremitatea santului interfesier)
cand pacientul este în pozitie sezand ,injectia se poate face în tota regiunea
fesiera,deasupraliniei de sprijin;

Pregătirea injecţiei:
a) materiale necesare:
 seringi sterile, cu capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă
 acele se găsesc împreună cu seringa în acelaşi ambalaj, sau în ambalaje
separate; se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea
soluţiilor şi un altul pentru injectarea soluţiilor
 tampoane cu alcool
 pacientul se informează, se recomandă relaxarea muşchilor
 se ajută bolnavul să se aşeze comod în poziţie de decubit ventral, lateral,
ortostatism, şezând (la bolnavii dispneici)
 se dezbracă regiunea respectivă

b) executarea injecţiei:
 asistentul medical îşi spală mâinile
 dezinfectează locul injecţiei
 se întinde tegumentul între indexul şi policele mâinii stângi şi se înţeapă
perpendicular tegumentul cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la
seringă

35
  se verifică poziţia acului prin aspiraţie
 se injectează lent soluţia
 se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
 se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând
absorbţia soluţiei
Îngrijirea ulterioară a bolnavului presupune aşezarea acestuia în poziţie comodă şi
repaus fizic 5-10 minute.

Incidente şi accidente, Intervenţii:

 durere vie ,prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale:
retragerea acului, efectuarea injecţiei în alta zona
 paralizia prin lezarea nervului sciatic : se evita prin respectarea zonelor de
elecţie a injecţiei
 hematom prin lezarea unui vas
 ruperea acului : extragerea manuala sau chirurgicala
 supuraţie aseptica
 supuraţie septica-prin nerespectarea asepsiei : se previne prin folosirea
unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în masa musculara,
respectarea asepsiei
 embolie prin injectarea accidentala într-un vas a soluţiilor uleioase : se
previne prin verificarea poziţiei acului

36
 PERFUZIA INTRAVENOASĂ

Definiţie: reprezintă introducerea pe cale parenterală picătură cu picătură a

unor substanţe medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitică şi volemică
a organismului.

 Scop:
 hidratarea şi mineralizarea organismului;
 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;
 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;
 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală.
 alimentarea pe cale parenterală

 Pregătirea materialelor
 tavă medicală
 trusă pentru perfuzată
 soluţii prescrisa
 garou, tăviţă renală;
 stativ prevăzut cu brăţări cu cleme pentru fixarea flacoanelor;
 1 - 2 seringi
 o pernă muşama; o pensă hemostatică;
 comprese sterile;
 antiseptic pentru tegument
 romplast; foarfece;

 Pregătirea echipamentului:
 se verifică data de expirare a soluţiilor de administrat, volumul şi tipul
soluţiilor
 se verifică aspectul lor( să nu fie tulburi, precipitate etc)
 se agaţă soluţia în stativ
 se înlătură  capacul sau dopul protector şi se dezinfectează cu un pad
alcoolizat porţiunea unde va fi introdus perfuzorul

37
  se introduce cu seringă sterilă un alt medicament în soluţia perforabilă
dacă acest lucru este indicat şi se va eticheta flaconul specificând
medicaţia introdusă
 se desface perfuzorul şi se introduce în soluţie având grijă să nu atingem
capătul său de nimic pentru a-l păstra steril
 se campează perfuzorul şi apoi se presează camera de umplere până se
umple jumătate
 se decapează perfuzorul şi se goleşte de aer lăsând lichidul să curgă în
tăviţa până când nu mai este nici o bulă de aer
 dacă soluţia este în flacon de sticlă va trebui să se deschidă filtrul de aer
pentru ca ea să curgă. Dacă este în pungă de plastic nu este nevoie
 se detaşează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului şi se
ataşează perfuzorul la ac/branula
 se etichetează flaconul de soluţie cu data şi ora administrării

Pregătirea psihică şi fizică a bolnavului.

 I se explică bolnavului necesitatea tehnicii.
 Se aşază bolnavul pe pat, în decubit dorsal, cât mai comod, cu antebraţul
în extensie şi pronaţie.

Efectuarea perfuziei
 Spălarea pe mâini cu apă şi săpun, mânuşi
 Se examinează calitatea venelor.
 Se aplică garoul de cauciuc la nivelul braţului.
 Se aseptizează plica cotului cu alcool.
 Se cere bolnavului să închidă pumnul
 Se efectuează puncţia venei alese.
 Se verifică poziţia acului în venă
 Se îndepărtează garoul şi se adaptează amboul aparatului de perfuzie la
ac.
 Se deschide prestubul, pentru a permite scurgerea lichidului în venă şi se
reglează viteza de scurgere a lichidului de perfuzată, cu ajutorul
prestubului, în funcţie de necesitate.

38
  Se fixează cu leucoplast amboul acului şi porţiunea tubului învecinat
acestuia, de piele bolnavului
 Se supraveghează permanent starea bolnavului şi funcţionarea aparatului.

Dacă este necesar se pregăteşte cel de-al II-lea flacon cu substanţă medicamentoasă,
încălzindu-l la temperatura corpului.
Înainte ca flaconul să se golească complet, se închide prestubul pentru a împiedica
pătrunderea aerului în perfuzor şi se racordează aparatul de perfuzie la noul flacon.
Se deschide prestubul, pentru a permite lichidului să curgă; operaţia de schimbare
trebuia să se petreacă cât  mai repede, pentru a nu se coagula sângele refulat din ac şi se
reglează din nou viteza de perfuzată a lichidului de perfuzată.
Înainte de golirea flaconului se închide prestubul, se exercită o presiune asupra venei
puncţionate cu un tampon îmbibat în soluţie dezinfectantă şi printr-o mişcare bruscă, în
direcţia axului vasului, se extrage axul din venă.
Se dezinfectează locul puncţiei , se aplică un pansament steril şi se fixează cu
romplast.

Incidente, accidente
 hiperhidratarea prin perfuzie în exces, la cardiaci, poate determina edem
pulmonar acut: tuse, expectoraţie, polipnee, creşterea T.A. se reduce
ritmul perfuziei sau chiar se întrerupe complet, se injectează cardiotonice.
 embolie pulmonară prin pătrunderea aerului în curentul circulator. Se
previne prin: eliminarea aerului din tub înainte de instalarea perfuziei,
întreruperea ei înainte de golirea completă a flaconului
 nerespectarea regulilor de asepsie poate determina infectarea şi apariţia de
frisoane.
 coagularea sângelui pe ac sau canula-se previne prin introducerea pe
lumen a soluţiei de heparină
 revărsarea lichidului perivenos-flebita-durere, creşte temperatura
tegumentului, eritem de-a lungul venei-se anunţă medicul
 lichidul nu se scurge deşi acul este în vene-se verifică poziţia acului, se
mobilizează puţin, se verifică presiunea lichidului.

39
OXIGENOTERAPIA

Scop:
 asigurarea unei cantităţi corespunzătoare de oxigen la ţesuturi prin
combaterea hipoxiei determinată de:
- scăderea oxigenului alveolar;
- diminuarea hemoglobinei;
- tulburări în sistemul circulator;
- probleme care interferează cu difuziunea pulmonară;

Surse de oxigen:
 staţie centrală de oxigen;
 microstaţie;
 butelie cu oxigen;

Precauţii în utilizarea surselor de oxigen:

 deoarece oxigenul favorizează combustia, prezenţa sa trebuie atenţionată;
 pacienţii şi vizitatorii vor fi atenţionaţi asupra pericolului fumatului sau al
unei flăcări în preajma sursei de oxigen;
 se vor verifica echipamentele electrice din încăperea respectivă;
 se vor evita utilizarea materialelor generatoare de electricitate statică şi a
materialelor inflamabile;
 aparatele de monitorizare sau aspirare vor fi plasate în partea opusă sursei
de oxigen;
 buteliile cu oxigen vor fi aşezate în poziţie verticală, pe un suport şi fixate
de peretele cu inele metalice, departe de calorifer sau sobă;
 cunoaşterea de către personalul care manevrează oxigenul a locului de
amplasare a extinctoarelor şi a modului de utilizare a acestora;

40
Metode de administrare a oxigenului:
 prin sondă nazală;
 prin mască;
 prin ochelari pentru oxigen;
 cortul de oxigen;

Intervenţiile asistentei:
 pregătirea psihică a pacientului asigurându-l de luarea tuturor măsurilor
de precauţie şi aşezarea pacientului în poziţie corespunzătoare;
 amplasarea echipamentului;
 dezobstruarea căilor respiratorii;
 masca de oxigen se va aşeza acoperind nasul şi gura pacientului şi se va
fixa cu o curea în jurul capului;
 fixarea debitului de administrare a oxigenului, în funcţie de prescripţia
medicului;
 aprecierea răspunsului terapeutic al administrării oxigenului (observarea
culorii tegumentului, măsurarea respiraţiei şi pulsului );
 supravegherea pacientului pentru depistarea semnelor de toxicitate sau
apariţia a unor complicaţii;
 supravegherea echipamentul de administrare a oxigenului;

41
 BIBLIOGRAFIE

1. Cezar Th. Niculescu + colectiv :Anatomia şi Fiziologia omului Compediu Editura

Corint 2009
2. Conf. Dr.Florin Iordăchescu :Pediatrievol II Editura Naţional 1998
3. Corneliu Borundel Medicină Internă Pentru Cadre Medii – Ed. a 4-a, rev. –
Bucureşti:ALL, 2009
4. Lucreţia Titirca: Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare
nevoilor fundamentale Editura Viaţa Medicală Românească 2008
5. Lucreţia Titirca: Tehnici de evaluare şi îngrijire acordate de asistentul medical
Editura Viaţa Medicală Românească 2008
6. Lucreţia Titirca: Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenta medicală
Editura Viaţa Medicală Românească 2008
7. Prof. Alin Grimfeld, Prof. Daniel Dusser, Anne Eveillard: Astmul o viaţă normală,
Editura House of Guides, 2007
8. Prof. Constantin Anastasiu, Tratat de Medicină Internă; Bolile aparatului respirator
vol. I; Editura Medicală BUCUREŞTI - 1983
9. Prof.dr. V. RANGA: Anatomia omului; vol. II – VISCERE; 1. Viscerele
toracelui; INSTITUTUL DE MEDICINĂ şi FARMACOLOGIE BUCUREŞTI Catedra de
Anatomie;
10. Prof. Dr. Valeriu Popescu: Patologia aparatului respirator Editura Teora 1999

42