NEVOIA DE A SE MIŞCA Şl A AVEA O BUNA POSTURĂ

DefiniţieA se mişca şi a avea o bună postură sunt necesitati ale fiinţei vii de a fi în mişcare, de a-şi
mobiliza toate părţile corpului prin mişcări coordonate, de a păstra diferitele părţi ale corpului într-o
poziţie care să permită eficacitatea funcţiilor organismului.
I. Independenţa în satisfacerea nevoii
Menţinerea independenţei mişcării corpului şi a bunei posturi este determinată de integritatea
aparatului locomotor (sistem osos şi muscular), a sistemului nervos şi a aparatului vestibular. Oasele
acţionează ca pârghii, având rol fundamental în realizarea mişcărilor. Muşchii acţionează prin
proprietăţilor lor: excitabilitate, contractibilitate, elasticitate. Aparatul vestibular menţine echilibrul static
şi dinamic al corpului. Sistemul nervos - cerebelul -, alături de aparatul vestibular, contribuie la reglarea
echilibrului, dar reglează totodată şi tonusul muscular şi mişcările fine.
Factorii care influenţează satisfacerea nevoii
Factori biologici
-Vârsta şi dezvoltarea: • copilul mic are mişcările mai puţin coordonate, dobândindu-şi controlul pe
măsură ce înaintează în vârstă; copilul este foarte activ, se mobilizează şi ia tot felul de poziţii;
-adultul este activ, în deplinătatea puterii, dă supleţe miş¬cărilor, le coordonează;
-vârstnicul are forţa fizică redusă, la fel agilitatea, rămâne totuşi activ în exerciţii moderate
Factori psihologici
-Emoţiile: pot fi exprimate prin mişcări ale corpului;
-Personalitatea: temperamentul determină ca individul să fie mai activ, înflăcărat, sau calm, grav
Factori sociologici
-Cultura: individul practică activităţi fizice, adoptă diferite posturi în viaţa cotidiană, în funcţie de
societatea în care trăieşte
Manifestări de independenţă
Postura adecvată (sau atitudinea) -funcţia corpului omenesc, bazată pe acţiunea sinergică şi
coordonată a elementelor aparatului locomotor şi a sistemului nervos, cu ajutorul cărora se menţine
stabilitatea, echilibrul şi raporturi constante între corp şi mediu şi între diferite segmente! ale corpului.
- în picioare (ortostatism) - capul drept înainte
spatele drept,braţele pe lângă corp,şoldurile, gambele drepte,piciorul în unghi de 90 de grade cu
gamba
-şezând- capul drept:spatele drept, rezemat,braţele sprijinite,coapsele orizontale,gambele verticale
piciorul în unghi de 90 de grade cu gamba, sprijinit pe podea
-culcat (clinostatism)
decubit dorsal (pe spate)
decubit lateral, stâng sau drept (într-o parte)
decubit ventral (pe abdomen)
Miscari adecvate-Tipuri de mişcări:
abducţie - mişcări de îndepărtare fată de axul median al corpului
adducţie- mişcări de apropiere faţă de axul median al corpului
flexie/extensie - mişcări de apropiere sau îndepărtare a două segmente apropiate (brat, antebrat
gambă-coapsă)
rotaţie- mişcare realizată în jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplasează
pronaţie/supinaţie- pronatia este mişcarea de rotaţie a mâinii, prin care palma priveşte în jos, iar
supinaţia este mişcarea inversă; la picior, planta priveşte lateral, cu marginea externă ridicată -
pronaţie, invers fiind supinaţia
circumducţie - mişcare complexă, care totalizează flexia, extensia, abductia şi le asociază cu rotaţia
exerciţii fizice: - sunt activităţi fizice efectuate cu scopul de a îmbunătăţi randamentul muscular şi
circulaţia:
active - executate de către individ
pasive - mişcări ale articulaţiilor, executate de către o altă persoană
izomerice - contracţii musculare în care lungimea muşchiului rămâne neschimbată, crescând numai
tensiunea sa (exemplu: contracţia muşchilor pentru menţinerea poziţiei corpului)
de rezistenţă: exerciţii fizice în care creşte tonusul muscular
caracteristicile exerciţiilor: coordonate, armonioase, complete
execuţia exercitiilor: - a se scula, a merge, a alerga, a se apleca, a se aşeza pe vine, a îngenunchea, a
ridica greutăţi, a apuca obiecte.

II. Dependenţa în satisfacerea nevoii

Probleme de dependenţă:
Imobilitate
Hiperactivitate
Necoordonarea mişcărilor
Postură inadecvată
Circulaţie inadecvată
Refuzul de a face activităţi
Edeme ale membrelor
1.Imobilitatea-reprezintă o diminuare sau o restricţie a mişcării, fiind recomandată, adesea, ca
metodă terapeutică sau poate fi cauzată de traumatisme şi boli organice sau funcţionale.
Surse de dificultate care determină imobilizarea
Surse de ordin fizic
-alterarea centrilor nervoşi (accident vascular cerebral)
-alterarea integrităţii aparatului locomotor (fracturi, entorse, luxaţii)
-piedici ale mişcării (pansamente, aparat gipsat, extensie continuă)
-dezechilibre - durerea
Surse de ordin psihologic:tulburările de gândire, anxietate, stres, pierderea, separarea
Surse de ordin sociologic :eşecul,-izolarea
Lipsa cunoaşterii:cunoaşterea de sine, despre alţii şi despre mediul înconjurător
Manifestări de dependenţă
Dificultate de deplasare,a se ridica,a se aşeza,a merge
Diminuarea sau absenţa mişcării
-prezenţa parezelor; (monopareza, parapareza, tetrapareza )
-prezenţa paraliziilor (monoplegie,hemiplegie, paraplegie, tetraplegie )
Paralizia= pierdere pasageră sau definitivă a funcției motorii a unui mușchi, grup muscular sau a unei
părți a corpului datorate leziunilor cerebrale sau a maduvei
Pareza = scaderea functiei motorii musculare
Atonie musculară: scăderea tonusului muscular
Atrofie musculară: diminuarea volumului muşchiului, a contractibilităţii sale
Hipertrofie musculară: mărirea volumului unui muşchi
Contractura musculară: contracţie involuntară şi permanentă a unuia sau mai multor muşchi care
determină o poziţie inadecvată
Râs sardonic (tetanos)-contracţia muşchilor masticatori determină trismus şi „râsul sardonic"
Anchiloză: diminuarea sau imposibilitatea mişcării unei articulaţii
Crampă: contracţie spasmodică involuntară şi dureroasă a unuia sau a mai multor muşchi cauzată de o
poziţie incomodă, de compresiunea unui nerv sau de deficitul de calciu
Escară de decubit: ulceraţii ale pielii
Diminuarea interesului:- tulburările psihice pot determina lipsa interesului pentru mişcare, menţinerea
timp îndelungat a unei stări de imobilitate
- Intervenţiile asistentei la Pacient cu imobilitate
Pacientul să aibă tonusul muscular şi forţa musculară păstrată
- planifică un program de exerciţii, în funcţie de cauza imobilizării şi de capacitatea pacientului
Pacientul să-şi menţină integritatea tegumentelor şi a activităţii articulare
-schimbă poziţia pacientului la fiecare 2 ore,masează regiunile predispuse la escare, pudrează cu talc
-efectuează exerciţii pasive, la fiecare 2 ore,învaţă pacientul care este postura adecvată şi cum să
efectueze exerciţii musculare active
Pacientul să-şi menţină funcţia respiratorie-învaţă pacientul:
-să facă exerciţii de respiraţie profunde,să tuşească şi să îndepărteze secreţiile
-administrează medicaţia prescrisă de medic
Pacientul să fie echilibrat psihic
-pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire
-redă încrederea pacientului că imobilitatea sa este o stare trecătoare şi că îşi va putea relua mersul
Pacientul să-şi menţină satisfăcute celelalte nevoi funda mentale-suplineşte pacientul în satisfacerea
nevoilor sale, îl serveşte la pat cu cele necesare
2. Hiperactivitatea- problemă de dependenţă ce constă în creşterea ritmului mişcărilor şi a
activităţilor individului, determinată de instabilitatea emoţională şi de pierderea ideilor.
Sursele de dificultate
Surse de ordin fizic-dezechilibre endocrine-reacţii medicamentoase, alcoolism
Surse de ordin psihologic-senilitate, tulburări de gândire-separaţie, criză, pierdere
Lipsa cunoaşterii- lipsa cunoaşterii de sine
Manifestări de dependenţă
Vorbire caracteristică- vorbeşte mult, precipitat
Pacientul reacţionează la toţi stimulii- stimuli luminoşi, auditivi, din mediul extern, cât şi stimuli interni;
Mişcări caracteristice- mişcări rapide, frecvente
Spasme- contracţie involuntară a unuia sau mai multor muşchi
Ticuri- mişcări convulsive, involuntare ale ochilor, ale gurii, ale unui braţ sau ale unui picior
Manie- psihoză caracterizată printr-o stare de excitaţie, în special, în sfera afectivităţii cunoaşterii şi
activităţii; bolnavul este neliniştit, tulburent; datorită ritmului rapid de desfăşurare a activităţii sale, nu
duce nimic la îndeplinire din ceea ce plănuieşte
Euforie-bună dispoziţie, de obicei, nemotivată
- Intervenţiile asistentei -Pacient cu hiperactivitate
Pacientul să prezinte mobilitate normală
-înlătură stimuli din mediul înconjurător (asigură semiobscuritatea încăperii, izolarea fonică, reducerea
numărului de vizitatori);asigură condiţii ca bolnavul să facă băi călduţe, să consume lichide la
temperatură moderată
Pacientul să-şi menţină integritatea fizică
-supraveghează permanent pacientul, pentru a nu se răni,înlătură obiectele contondente,aplică
constrângeri fizice, dacă este cazul (chingi, cămaşă de protecţie),administrează tratamentul
tranchilizant prescris de medic
3. Necoordonarea mişcărilor- problemă de dependenţă ce reprezintă dificultatea sau
incapacitatea individului de a-şi coordona mişcările diferitelor grupe musculare.
Sursele de dificultate:
Surse de ordin fizic:deficit senzorial, leziuni ale sistemului nervos central, boala Parkinson
-dezechilibru hidroelectrolitic,efect secundar al unor medicamente, droguri
Surse de ordin psihologic-tulburările de gândire-anxietate, stres
Surse de ordin sociologic- mediu necunoscut
Lipsa cunoaşterii- insuficienţa cunoaşterii de sine şi a mediului înconjurător
Manifestări de dependenţă
Akinezie- lipsa sau diminuarea mişcărilor normale
Ataxie-tulburări de coordonare a mişcărilor active voluntare
Convulsii- contracţii repetate, involuntare, ale unui muşchi sau grupe de muşchi, urmate de relaxare;
contracţia este instantanee
Tremurături- secuse repetate, involuntare, ale unei părţi a corpului (mâini, cap sau ale întregului corp)
Tulburări ale mersului- mers târșiít, propulsiv
Dificultatea de a trece din ortostatism în poziţie şezând
Expresie facială caracteristică- faţă rigidă
- Intervenţiile asistentei -Pacient cu necoordonarea mişcărilor
Pacientul să fie echilibrat psihic- pregăteşte psihic pacientul, în vederea oricărei tehnici de îngrijire
Pacientul să aibă tonusul muscular adecvat activi tăţii depuse,planifică un program de exerciţii şi de
mers, în funcţie de capacitatea pacientuluiînvaţă pacientul să utilizeze diferite aparate de susţinere
pentru activităţile cotidiene,ajută pacientul să facă băi calde, exerciţii fizice, îi face masaje la nivelul
extremităţilor,administrează medicaţie antiparkinsoniană
4. Postura inadecvată- o problemă de dependenţă, reprezentată de orice poziţie care nu respectă
principiile poziţiei anatomice a corpului şi care predispune individul la diferite deformări.
Poziţiile inadecvate se pot întâlni ca urmare a:
-oboselii, slăbiciunii musculare, anxietăţii, stresului sau durerii în cursul unor boli; pacientul imobilizat la
pat nu-şi poate schimba poziţia şi este predispus la alterări ale integrităţii pielii, la nivelul punctelor de
presiune, la deformări, la complicaţii pulmonare;
-terapiei necesare vindecării (de exemplu, în cursul tratamentului fracturilor prin extensie continuă);
-măsurilor de prim ajutor (de exemplu, în anemiile acute posthemoragice);
-examinării endoscopice sau clinice a unor organe.
Surse de dificultate
Surse de ordin fizic :lezări ale oaselor şi muşchilor,defecte de structură osoasă,durere, dispnee
-orice împiedică mobilizarea (aparate, atele...)
Surse de ordin psihologic-anxietate, stres-situaţie de criză, tulburări de gândire
Surse de ordin sociologic- condiţii de muncă inadecvate
Lipsa de cunoaştere- insuficienta cunoaştere de sine şi a celorlalţi
Manifestări de dependenţă
- oboseală musculară, reducerea temporară a capacităţii funcţionale a muşchiului, consecinţă a
activităţii excesive, prelungite
- deformări ale coloanei vertebrale
- cifoză (deviaţia coloanei vertebrale, cu o convexitate posterioară)
-lordoză (accentuarea curburii lombare a coloanei vertebrale)
- scolioză (deviaţia laterală a coloanei vertebrale)
-deformări ale membrelor inferioare
-genu valgum - deformări în care genunchii sunt apropiaţi, iar picioarele depărtate
-genu varum - deformări in care genunchii sunt depărtaţi, în schimb picioarele apropiate
-picior strâmb:
-sprijinit pe antepicior (ecvin)
-sprijinit pe călcâi (talus)
-sprijinit pe partea externă (varus)
-sprijinit pe partea internă (valgus)
-picior plat - bolta plantară prăbuşită
deformări ale şoldurilor- luxaţie - ieşirea capului femural din articulaţia coxofemurală
-poziţii inadecvate : pentru examinare: - ginecologică - pacienta stă pe spate, cu genunchii flectaţi,
depărtaţi, iar coapsele flectate pe abdomen; -genu-pectorală - pieptul pe plan orizontal, pacientul
sprijinindu-se pe genunchi, poziţie utilizată pentru examenul rectoscopic; - Trendelenburg - trunchiul,
membrele inferioare mai sus decât capul (poziţia asigură circulaţia sângelui la creier)
-Poziţii patognomonice :
-sunt specifice unei boli; de exemplu, în tetanos-opistotonus
-în meningită poziţia „cocoş de puşcă" (capul în hiperextensie iar membrele inferioare flectate atât din
articulaţia coxofemurală cât şi din aceea a genunchiului) dificultate de schimbare a poziţiei
- semişezând în pat (pacienţii cu dispnee)
-decubit ventral (poziţie inadecvată, când pacientul nu-şi poate schimba singur poziţia)
- torticolis-înclinarea capului într-o parte, datorită contracturii musculaturii gâtului
-bătătură (clavus)-hiperkeratoză uşor reliefată, netedă
Intervenţiile asistentei -Pacient cu postură inadecvată
Pacientul să aibă postura adecvată :Instalează pacientul în pat, respectând poziţiile anatomice ale
diferitelor segmente ale corpului foloseşte utilajele auxiliare şi de confort, pentru menţinerea poziţiei
anatomice
- Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sângelui, drenajul secreţiilor
bronşice
-instalează, de urgenţă, pacientul cu tulburări respiratorii (dispnee) în poziţie semişezând
-instalează, de urgenţă, pacientul cu anemie acută posthemoragică în poziţie Trendelenburg
-instalează pacientul cu secreţie bronşică în poziţie de drenaj postural
-foloseşte utilaje pentru confortul pacientului, în aceste poziţii
- Pacientul să nu prezinte complicaţii ca: escare de decubit, anchiloze, contracturi
-schimbă poziţia pacientului la interval de 2 ore,verifică pielea în regiunile cu proeminenţe osoase, o
dată cu schimbarea poziţiei,masează punctele de presiune la fiecare schimbare a poziţiei
-asigură igiena tegumentelor şi a lenjeriei de pat şi de corp,efectuează exerciţii pasive şi active (după
caz),învaţă pacientul care este poziţia adecvată