Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași Facultatea de Filosofie și Științe Social-Politice

Departamentul de Sociologie și Asistență Socială

- PROIECT DE CERCETARE -
Disciplina: Sociologia Familiei (S)

Titlul proiectului:
OBLIGATIILE MORALE SI LEGALE ALE PARINTILOR CARE
PLEACA LA MUNCA IN STRAINATATE

1. LEBADA
Membrii echipei: RAMONA
GABRIELA
Notă autoevaluare* 7
Ce notă considerați că merită proiectul?

Echipa nr. 3

IAȘI,
 Cuprins:
1. Noțiuni introductive și delimitări conceptuale (max. 10 pagini)
1.1. Introducere: motivația alegerii temei/argumentul cercetării (max. 1 pagină);
1.2. Context: Descrierea fenomenului, a temei/ problemei principale, raportate la starea
actuală a cunoașterii în domeniu (literature review) (max. 3 pagini);
1.2.1. Scurt istoric (max. ½ pagină);
1.2.2. Cauze (max. ½ pagină);
1.2.3. Clasificări/caracteristici ale fenomenului studiat (max. ½ pagină)
1.3. Definirea conceptelor de bază (max. 1 pagină);
1.4. Prezentarea magnitudinii fenomenului/a nivelului și dinamicii fenomenului/
Date statistice privind fenomenul studiat (max. 1 pagină);
1.4.1. Consecințe/efectele/impactul fenomenului (max. ½ pagină);
1.5. Prezentarea rezultatelor relevante ale altor studii științifice naționale și
europene care au abordat tema studiată (max. 1 pagină);
2. Fundamente teoretice: (descrierea unei teorii sociologice explicative privind
fenomenul/problematica studiată) (max. 1 pagină);
3. Metodologia cercetării (max. 10 pagini);
3.2. Aspecte referitoare la etica cercetării (max. ½ pagină)
3.3. Design-ul cercetării (max. ½ pagină);
3.3.1. Descrierea metodologiei/ a metodei/metodelor de cercetare) (max. ½ pagină)
3.4. Scopul cercetării;
3.5. Obiectivul general al cercetării și obiectivele specifice (max. 1 pagină)
3.6. Întrebările de cercetare și sau/ipotezele cercetării
3.7. Descrierea eșantionului cercetării;
3.7.1. Criterii de includere/excludere a eșantionului (max. ½ pagină);
3.8. Culegerea datelor (max. ½ pagină);
3.8.1. Analiza datelor empirice și interpretarea rezultatelor cercetării (max. 2,5
pag.);
4. Concluzii finale (max. 1 pagină);
5. Limitele cercetării (max. ½ de pagină);
6. Referințele bibliografice (1 pagină) (minim 10 surse bibliografice).
7. Anexe:
7.2. Anexa 1: Formularul de consimțământ informat (interviu) (1 pagină);
 7.3. Anexa 2: Ghidul de interviu și/sau chestionarul aplicat participanților la studiu
(1 pg.).

1. Noțiuni introductive și delimitări conceptuale

Prezentul studiu a fost realizat din dorinta de a aduce câteva clarificari privind o problema
delicata a societatii noastre, respectiv problema copiilor ai caror parinti au fost nevoiti sa
plece la munca în strainatate si sa-i lase singuri. Demersul nostru nu este unul justitiar,
încercând sa aratam cu degetul acesti parinti si sa judecam atitudinea lor, ci este ghidat de
ratiuni obiective, din dorinta de a descoperi care este situatia exacta a acestor copii, care sunt
problemele cu care ei se confrunta si a indica, explicit sau implicit, eventuale solutii.
Avand in vedere ca subiectii chestionati sunt copii care au unul sau ambii parinti plecati în
strainatate, studiul abordeaza problema din prisma acestora, prin raportare la efectele
materiale, morale, psihologice, sociale precum si informatiile pe care copii le detin cu privire
la situatia actuala a parintilor plecati. Putem afirma astfel faptul ca studiul ofera o perspectiva
asupra uneia dintre partile implicate in problema relatiilor parinti plecati – copii ramasi în
tara, respectiv a copiilor, lipsindu-ne (si aceasta este o lipsa ce caracterizeaza mai multe
cercetari în domeniu) perspectiva celei de-a doua parti. În acelasi timp însa în desfasurarea
cercetarii am avut în vedere si obtinerea unor date despre românii care au plecat în strainatate
la munca de la copiii lor.
În ceea ce priveste problemele copiiilor cu parintii plecati o imagine este data de un
articol aparut în Realitatea româneasca în data de 06.06.2007 din care citam: “Potrivit
Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului, numarul copiilor ai caror
parinti au plecat sa munceasca in strainatate a ajuns la 59.959, peste 2.700 dintre ei fiind in
sistemul de protectie speciala. Numarul total al familiilor cu membri plecati la munca in
strainatate este, potrivit datelor inregistrate de ANPDC, de 41.251, iar in 14.543 dintre
cazuri sunt plecati ambii parinti. Din familiile din care au plecat ambii intretinatori au
ramas in tara 21.400 de copii, majoritatea (19.252) fiind in grija rudelor de pana la gradul
IV. Alti 922 dintre minorii ramasi in tara fara niciunul dintre parinti sunt in sistemul de
protectie speciala, iar 1.226 au ramas cu vecinii sau in grija altor familii, fara masura
speciala de protectie. Numarul familiilor din care doar unul dintre parinti este plecat din
tara este de 22.051, iar numarul copiilor din aceste familii este de 32.335. Dintre acestia,
26.846 au ramas in ingrijirea
rudelor de pana la gradul IV, fara masura de protectie”
Având în vedere faptul ca chestionarele au fost aplicate parintilor plecati in strainatate
, deci celor absenti din viata copiilor, prezenta cercetare nu poate oferi date concludente
despre situatiile de abandon familial. În fapt, cercetarea nu a plecat de la premiza vehiculata
în ultima vreme pe canalele media ca din rândul familiilor cu parintii plecati sunt cei mai
multi infractori minori (nu avem date în acest sens) si de la asocierea involuntara indusa de
aceasta idee cum ca astfel de probleme trebuie urmarite la toti copiii care au parintii plecati la
munca în strainatate. Premiza majora avuta în vedere în prezentul studiu o constituie ideea ca
acesti copii trec printr-o perioada mai dificila a copilariei lor, însotita de unele neajunsuri si
suferinte, cu care încearca într-un fel sau altul, singuri sau cu ajutorul celor de pe lânga ei, sa
le înfrunte. Nu dorim sa aruncam o umbra asupra acestor copii, asa cum se întâmpla cu
românii plecati la munca în strainatate în cazul carora apelativul de „capsunari” .
Faptul ca în cazul abandonului familial o buna parte a autorilor au plecat la munca în
strainatate si nu constituie o ratiune suficienta pentru a considera ca toti copiii care au parintii
plecati trebuie priviti cu circumspectie. Trebuie sa luam în considerare ca mirajul strainatatii
atrage atât oameni onesti, dornici sa câstige bani pe cai cinstite, cât si oameni mai putin
onesti, acestia din urma fiind un model pentru copiii lor pe care i-au lasat în tara si care au fi
ajuns la aceleasi acte daca parintii lor nu plecau. Încercam sa evitam un rationament ce este
analog celui facut de statele occidentale care, având în vedere ca un numar mare din
infractiunile de pe teritoriul lor sunt înfaptuite de români, deduc ca toti românii sunt hoti.
Dorim sa identificam în egala masura problemele pe care acesti copii le întâmpina si
schimbarile de mentalitate care intervin în cazul lor si a parintilor lor; am urmarit în acelasi
timp sa identificam câteva din schimbarile ce pot avea loc în interiorul acestor familii, vazute
din perspectiva copiilor. Perspectiva dominanta a acestui studiu este: ce cred ei despre copiii
lasati acasa
Pentru a avea si o perspectiva asupra modului în care sunt perceputi acesti parinti de
catre copiii lor am preluat câteva date pe care le-am publicat în studiul nostru:
Tendinta de migrare si orientarea profesionala a absolventilor de liceu (Anexa nr. 1).
Având în vedere faptul ca este vorba într-o mare masura de colegii subiectilor prezentului
chestionar consideram ca datele sunt cu atât mai relevante.
Fiecare dintre noi știm că principala funcție a familiei este aceea de a crește tinerele
generații, de a le face capabile să ducă o viață autonomă și de a-și asuma la rândul lor
responsabilitatea de a crește noi generații. Însă acest rol al familiei, este puternic perturbat de
plecarea unuia sau a ambilor părinți în străinătate pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de
timp și care, din dorința de a le oferi un trai mai bun, lasă creșterea și educația copiilor lor în
grija altor persoane. Depărtarea copiilor de părinți, lipsa de atenție și de dragoste pe care o
simt aceștia, precum și neglijența din partea persoanelor care ar trebui să suplinească lipsa
părinților, duc la comportamente deviante pentru copiii lăsați singuri. Din păcate, acești
părinți ajung să constientizeze riscurile acțiunilor lor abia în momentul în care manifestările
copiilor le trezesc sentimente de culpabilitate și responsabilitate parentală. Astfel, în acest
capitol, vom prezenta amploarea fenomenului de migrare în străinătate în Romania, cauzele
care determină plecarea parinților de acasă, precum și consecintele pozitive și negative pe
care le determină acest fenomen atât asupra societății, familiei, individului și în special
asupra copilului. Multe din definițiile fenomenului de migrare sunt foarte strâns legate de
factorii care determină acest fenomen.
Astfel, fenomenul de migrație este definit ca fiind “evenimentele de plasare a unor personae
sau grupuri sociale în afara comunității lor de rezidență în vederea schimbării domiciliului
stabil și/ sau locului de muncă principal”. “Migrația forței de muncă apare ca raspuns la
diferențele dintre nivelurile medii de castig din diferite arii; prin intermediul acesteia – în
condiții de competiție perfectă se asigură un echilibru între cererea și oferta de forță de
muncă”. “Migrația mai este definită ca fiind “ mișcarea oamenilor dintr-o țară în altă țară, cu
intenți de a se întoarce în țară sa de origine. Emigrarea se referă la mișcarea persoanelor în
afara țării. Persoana imigrantă este aceea persoană care a trăit în afara țării sale de origine cel
puțin un an.” “Migrația pentru muncă reprezintă un tip particular de migrație. Migranții
pentru muncă sunt străini admiși de către statul de destinație în scopul specific de a exercita o
activitate economică remunerate pe teritoriul statului de destinație. Durata de ședere este în
mod obișnuit restrictionată la durata angajării pe care străinii o dețin.Definiția are în vedere
numai migrația realizată pe cale legală, dar ajută la întelegerea migrației pentru munca că
deplasare al cărei scop este prestarea unei activități remunerate pe teritoriul unui stat diferit
de cel de origine.” Aploarea fenomenului în Romania : Acest fenomen de migrare al romnilor
în străinătate a existat și înainte de ’89, dar s-a remarcat o creștere accentuată după ’90 și mai
ales odată cu intrarea Romaniei în Uniunea Europeană. În această perioadă, s-au întetit
acordurile între guvernele altor state și guvernul roman cu privire la contingentele de lucrători
care pot munci în țările respective.
Recunoașterea unor drepturi cu privire la plăți și asigurările sociale și de sănătate au
încurajat migrarea forței de muncă. “Numărul celor care muncesc legal sau illegal peste
granițe sunt estimate la 2 – 2,5 milioane de oameni
 . Migrația forței de muncă se concentrează în zona Moldovei”. Potrivit studiului
“Efectele migrației: copiii rămași acasă”, realizat de Fundatia Soros, “aproximativ 170.000 de
elevi de gimnaziu au cel putin un părinte plecat la muncă în străinatate, copiii ramânând în
grija familiei restrânse sau a altor persoane.În cazul copiilor care au ambii părinți plecați din
țară, peste o treime (34%) trăiesc fără aceștia de cel puțin doi ani, iar peste jumătate (54%) de
mai puțin de un an.” Asta arata că, odată cu integrarea țării noastre în Uniunea Europeană, a
crescut numărul familiilor care merg împreună la muncă în afară, lasându-și copiii acasă.
Cele mai afectate regiuni de migrație sunt vestul țării (Banat, Crișana, Maramureș), urmat de
Moldova. Consecințe pozitive și negative ale migrației :
Migrația populației contribuie la redistribuirea socială a populației prin intermediul
mobilității sociale. “Ca orice alt fenomen social bazat pe comportamentul individual –
familial, migrația își desfășoară influența asupra diferițelor sfere ale vieții sociale prin
intermediul caracteristicilor ei de volum, intensitate, ritm, selectivitate și tip (modul calitativ
de realizare a fenomenului respectiv).” Fiecare dintre aceste fapte ale migrației pot avea
efecte specifice. Efectele migrației sunt strâns legate de : - “spațiu: locul de plecare (origine)
la locul de sosire (destinație) - timp: efecte sincronice sau întârziate ale migrației - domeniul
reproducției sociale (tipul de activitate): efecte la nivelul reproducerii volumelor și
structurilor demografice, activităților economice, de refacere a capacităților de muncă și de
organizare socio-culturală.” Acest fenomen prezintă atât consecinte pozitive, cât și negative.
În primul rând, plecarea persoanelor în străinatate atrage dupa sine, în majoritatea cazurilor,
creșterea nivelului de trai al familiei și rezolvarea problemelor, cel puțin pe termen scurt. Pot
face rost de suma de bani sau o parte din aceasta pentru cumpărarea unei locuințe.
Persoana poate face economii pentru viitorul copiilor lor cu privire la studiul într-un
centru universitar. Este mulțumit ca munca pe care o depune este platită corespunzător. Pe
lângă aceste consecințe pozitive, apar și anumite efecte negative, particulare pentru fiecare
caz. Individul poate avea dificultăți de adaptare la mediul social nou sau probleme de
adaptare profesională. Acest lucru se datoreaza faptului că nu întotdeauna cel care pleacă la
munca în străinătate profesează meseria lor, ci ajung să muncească în alte domenii decât cel
pentru care au specializare. Persoana poate avea dificultăți de relaționare cu colegii de munca
sau cu alte persoane și poate ramâne izolat.
Cele mai grave probleme se întalnesc în mediul familial, apar probleme în relația cu
partenerul, de cele mai multe ori rămas acasă cu copii, care sunt scăpați de sub control. De
multe ori societatea se confrunta cu cazuri de abandon familial, abandon scolar, indisciplină,
performanțe scolare scăzute, copii atrași spre fapte penale. În unele cazuri, contractele de
muncă sunt o cale de lansare pentru prostituție, trafic de persoane, de droguri. Dintre toate
aceste efecte cele mai importante sunt asupra copilului pentru că acestea influențează buna lui
dezvoltare fizică, mentală, socială și morală.
Conform statisticilor oficiale, peste 80.000 de copii din România au unul sau ambii
părinți plecați la muncă în străinătate. Cu toate acestea, numărul real este unul mult mai mare,
estimările indicând între 170.000 și 350.000 de copii aflați în această situație.
Datele culese de Salvați Copiii de la Inspectoratele Școlare Județene, în perioada
septembrienoiembrie 2015 relevă un număr de 160.240 de copii cu părinții plecați la muncă
în străinătate (dintre care 48.249 lipsiți total de grijă părintească) în 28 de județe și municipiul
București, în condițiile în care statisticile de la nivelul protecției copilului raportau la finalul
lunii iunie 2015, 60.041 de copii cu părinții plecați la muncă în străinătate în respectivele
județe și municipiul București, dintre care 23.010 de copii cu ambii părinți sau părintele unic
susținător de familie plecat.
Conform Legii 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului,
modificată în anul 2013, în urma eforturilor susținute ale Organizației Salvați Copiii
România, în situația în care ambii părinți sau părintele care exercită singur autoritatea
părintească intenționează să plece la muncă în străinătate, aceștia/acesta au/are obligația de a
notifica serviciul public de asistență socială de la domiciliu cu privire la această intenție și de
a desemna persoana care se va ocupa de întreținerea copilului.
Confirmarea persoanei în întreținerea căreia va rămâne copilul se efectuează de către
instanța de tutelă, care dispune delegarea temporară a autorităţii părinteşti cu privire la
persoana copilului, pe durata lipsei părinţilor, dar nu mai mult de un an.
Doar prin parcurgerea de către părinți a acestei proceduri, copiii pot avea un
reprezentant legal, ceea ce le va permite să se bucure de beneficiile care decurg din
respectarea drepturilor lor.
STATISTICI ŞI ESTIMĂRI
În prezent, nu se cunoaşte numărul exact al copiilor rămaşi acasă în urma plecării
unuia sau ambilor părinţi în străinătate pentru perioade lungi de timp. Autorităţi ale
administraţiei publice locale şi centrale fac demersuri în vederea determinării numărului
acestor copii şi, cu toate acestea, dimensiunea reală a acestui fenomen rămâne necunoscută.
Din luna august 2015, modul de colectare a datelor cu privire la copiii cu părinții plecați la
muncă în străinătate este reglementat în Anexa 1 a Hotărârii de Guvern 691 din 2015 privind
Procedura de monitorizare a modului de creştere şi îngrijire a copilului cu părinţii plecaţi la
muncă în străinătate şi a serviciilor de care aceştia pot beneficia. Aceasta prevede că anual, în
ultimul trimestru, Serviciul public de asistenţă socială trebuie să solicite unităţilor şcolare
care funcţionează pe raza sa administrativ-teritorială, date şi informaţii cu privire la copiii cu
părinţii plecaţi în străinătate și la copiii reveniţi în ţară după o perioadă de şedere în
străinătate alături de părinţii mai mare de un an. Unitatea şcolară are obligaţia de a transmite
lista nominală a copiilor din categoriile mai sus-menționate (cu o serie de detalii despre
fiecare copil) în cel mult 15 zile calendaristice de la solicitare. La nivel central, Autoritatea
Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie (ANPDCA) prezintă, trimestrial,
o situaţie statistică elaborată pe baza datelor raportate de către serviciile publice de asistenţă
socială (SPAS) de la nivelul fiecărei unităţi administrativ/teritoriale către direcţiile generale
de asistenţă socială şi protecţia copilului de la nivelul fiecărui judeţ (DGASPC). Conform
situaţiei prezentate de ANPDCA, în martie 2017, erau înregistraţi în evidenţele autorităţilor
responsabile de asistenţa socială, un număr total de 97.841 copii cu părinţii plecaţi la muncă
în străinătate, în creștere față de decembrie 2015, când erau înregistrați 85.194 de copii.
Organizaţia Salvaţi Copiii, „Impactul migraţiei părinţilor asupra copiilor rămaşi
acasă”, 2007. Organizaţia Salvaţi Copiii şi-a propus ca prin cercetarea „Impactul migraţiei
părinţilor asupra copiilor rămaşi acasă” să evidenţieze: impactul pe care plecarea părinţilor îl
are asupra bunei dezvoltări a copiilor, nevoile pe care aceşti copii le au pe perioada lipsei
părinţilor, iar pe baza nevoilor evidenţiate, să recomande şi să dezvolte cele mai potrivite
tipuri de servicii pentru acest grup ţintă.
De asemenea, studiul a analizat situaţia acestor copii din perspectiva respectării
drepturilor garantate prin Convenţia ONU privind drepturile copilului. Fiind un demers cu
caracter exploratoriu, s-a optat pentru o cercetare de tip calitativ, utilizându-se, ca metode de
cercetare, focus-grupul şi interviul. La grupele mici de vârstă, au fost folosite mai multe
tehnici proiective (tehnica desenului, a colajului de poze, poveştii despre o zi obişnuită din
viaţa de copil) pentru a facilita comunicarea şi exprimarea opiniilor copiilor.
În total, au participat 60-70 elevi cu vârste cuprinse între 8 şi 18 ani, 40 de persoane
care au în întreţinere aceşti copii (unul din părinţi care a rămas în ţară, alte rude, vecini sau
cunoştinţe), 40 de cadre didactice, 8 consilieri şcolari şi 6 reprezentanţi ai serviciilor de
asistenţă socială din cadrul primăriilor sau ai direcţiilor judeţene de asistenţă socială şi
protecţia drepturilor copilului, din Suceava, Iaşi şi Neamţ.
Articole din presă cu interviuri specialist , victimă :
Drama copiilor din România care se sinucid pentru că părinții au plecat în străinătate :
19 Martie 2018 ” Un gospodar trebăluiește prin casă, pregătește mâncarea pentru câini. E
sfârșitul lui martie 2006 și băiatul lui de zece ani, Răzvan, meșterește cu un ciocan prin curte.
Lui Răzvan îi place să se joace cu uneltele și bate cuie în garduri, pomi, magazii, așa că tatăl
nu se gândește de două ori la bocăniturile care vin de afară. Când iese cu mâncarea la câini,
vede mai întâi vârfurile picioarelor lui Răzvan atârnate în mica magazie de lemne din fața
casei. Primul gând e că băiatul exersează ca să facă mușchi și se apropie să-l vadă. Când urcă
privirea spre fața lui, scoate un răcnet de disperare. Copilul e spânzurat cu un șiret, legat de
un cui proaspăt bătut într-o grindă. Răzvan a fost printre primii copii care s-au sinucis de
dorul unui părinte plecat la muncă în străinătate. Mama lui a făcut parte din valul de români
care au plecat la muncă în Italia de la începutul anilor 2000. Tatăl lui bănuiește că ideea i-ar fi
venit dintr-un articol pe care l-a citit într-un ziar lăsat prin casă, despre un băiat din Botoșani
care s-a spânzurat. Crede că Răzvan n-a vrut să se omoare, ci doar să-și sperie părinții, ca să
grăbească întoarcerea mamei.”
Articol scris de Ștefania Matache https://www.vice.com/ro/article/ywqa9m/copiii-
care-se-sinucid-pentru-ca-parintii-au-plecat-instrainatate
2. Fundamente teoretice: (descrierea unei teorii sociologice explicative privind
fenomenul/problematica studiată)
Fenomenul migratiei a existat dintotdeauna, concretizat prin transhumanta, invazii,
colonizari si cruciade, sau provocate, in general, de atractia exercitata de regiunile mai bogate
asupra populatiilor mai sarace. In zilele noastre preocuparea demografica reapare datorita
riscurilor pe care le naste in producerea unor crize, la nivel local, zonal, continental sau
planetar ce ar putea influenta in mod negativ ordinea sociala, sau in declansarea unor
tulburari a echilibrelor etnice sau religioase.
Desi in ultimul deceniu in unele zone ale lumii, precum Europa, migratia a inregistrat
fluxuri sporite, problema migratiei internationale este pentru multe state ale lumii o
preocupare conjuncturala, chiar reziduala, mai degraba de raspuns la unele evolutii decat de
gestiune sau estimare a circulatiei persoanelor.

In cadrul fluxurilor de populatie, circulatia fortei de munca inregistreaza dimensiuni in

crestere,atat a numarului cat si a intensitatii.La scara mondiala migratia este relativ redusa,
cca 3% din populatia lumii. Desi fluxuri migratorii importante intalnim intr-un numar relativ
moderat de state ale lumii “nici o tara din lume nu ramane in afara fluxurilor migratorii
internationale”. Acestea sunt fie tara de origine, fie tara de tranzit sau de destinatie pentru
migranti, ori detin toate cele trei atribute simultan.

Pentru spatiul european, circulatia persoanelor si respectiv a fortei de munca prezinta o

importanta deosebita, largirea UE in valuri succesive, imbatranirea demografica a populatiei
tarilor (vest)-europene intr-un ritm accelerat si motivele economice reprezentand principalele
stimulente pentru intensificarea circulatiei persoanelor si a fortei de munca.

Teorii ale migratiei internationale

Familia-grup social primar

Potrivit conceptiei teoretice promovate de Scoala romaneasca de sociologie, familia

este un tip comunitar specific care pune in miscare cadrele si manifestarile sociale.Ea
reprezinta locul de referinta al individului, universul propriu si specific de comunicare,
cooperare, interrelationare, de formare si orientare sociala in care se transmit si valorifica
modele dezirabile de comportament, bazate pe norme si valori socialmente acceptate.[1]

Rezultatele celor trei serii de cercetari ne permit sa afirmam ca familia ca nucleu al

societatii, pe langa rolul sau economic, avea si mai are inca functia de nucleu, de centru de
realizare a capacitatilor de creatie ale personalitatii, de contacte si schimburi spirituale. Locul
deosebit ce revine gospodariei taranesti, familiei, este evidentiat si prin faptul ca unul dintre
obiceiurile cele mai bine conservate la Naidas este ‘praznicul(hramul) casei’.

Fiind un colectiv de autori, poate coautori, ce creeaza in comun, ea, familia, isi
construieste intr-un fel un ‘sat’ in miniatura, cu legile sale interne, cu fondul culturii
traditionale asigurand un proces continuu de cautari si inovatii.

3. Metodologia cercetării
La cercetarea de ordin calitativ au participat 10 subiecti care si au dat consimtamantul
pentru preluarea si prelucrarea datelor strict in scopul cercetarii.
Cercetarea este semistructurata pe baza unui cuprins, si se desfasoara pe 7 subunitati
structurle , cuprinzand datele colectate prin intermediul unui chestionar structurat,
OBIECTIVELE CERCETARII
- Identificarea factorilor determinanti ce intervin în luarea deciziei de a pleca în strainatate la
munca lasând copiii acasa.
- Identificarea atitudinilor copiilor fata de plecarea parintilor la munca în strainatate.
- Determinarea modurilor în care plecarea parintilor îi afecteaza pe copii.
- Identificarea schimbarilor ce intervin în viata familiei, respectiv între copii si parinti si între
parinti, în urma plecarii unuia sau ambilor parinti în strainatate.
- Determinarea schimbarilor de mentalitate care sunt antrenate de locuirea în strainatate la
parintii plecati si influentele exercitate în acest sens asupra copiilor ramasi în tara.
- Indentificarea modalitatilor în care copiii cu parintii plecati îsi proiecteaza viata
profesionala.

IPOTEZE:
- Motivatia plecarii parintilor este determinata în principal de doi factori: lipsa unui loc de
munca si dorinta unui nivel de trai mai bun.
- Înainte de plecare parintii au discutat cu copiii lor motivele care îi determina sa faca asta si
au un anumit nivel de întelegere a lor.
- În majoritatea lor copiii au fost lasati fie cu celalalt parinte, fie cu bunicii atunci când ambii
parinti au plecat.
- Copiii percep anumite schimbari atât în relatiile dintre ei si parinti cât si în relatiile dintre
parinti.
- Copiii considera ca plecarea parintilor la munca în strainatate este însotita de câstiguri mai
mari si de posibilitatea unui trai mai bun.
- Plecarea parintilor îi afecteaza pe copii în multiple planuri, copiii recunoscând într-o masura
mai mare sau mai mica aceasta situatie.

METODOLOGIE
Ca instrument de cercetare am folosit chestionarul (anexat) cu autocompletare în cadrul
caruia am utilizat mai multe tipuri de întrebari:
I. În functie de modalitatea de înregistrare a raspunsurilor:
- întrebari închise, adica întrebari cu raspunsuri prestabilite din care subiectul a putut alege un
singur raspuns, mai multe raspunsuri sau nici un raspuns;
- întrebari deschise, adica întrebari la care subiectii au trebuit sa completeze raspunsul dorit;
II. În functie de continutul lor
- întrebari factuale (spre ex. sexul, clasa, localitatea)
- întrebari de opinie
- întebari de control (ex. întrebarea nr. 28 controleaza întrebarea nr. 7).
- Plecarea parintilor influenteaza deciziile copiilor ramasi în tara în privinta alegerilor facute
pentru cariera profesionala.
ESANTIONUL
Deoarece grupul tinta al cercetarii noastre (copiii cu parintii plecati la munca în strainatate)
nu am avut posbilitatea sa-l identificam în statistici2 si, din aceasta cauza, prin cercetarea pe
baza de lot nu se pot extrapola rezultatele la întregul întregii populatii tinta, am recurs la doua
metode de selectie a subiectilor:
1) Metoda “bulgarului de zapada” în cadrul careia fiecare operator a identificat un emigrant
din grupul tinta, care, dupa completarea chestionarului, a recomandat un alt emigrant care a
plecat la munca în strainatate, realizându-se o înlantuire a parintilor aflati în aceeasi situatie.
Aceasta metoda a fost folosita în special în cazul parintilor ce au o vechime in medie de +/- 5
ani.
2) Metoda selectiei în institutie care a presupus aplicarea chestionarelor tuturor parintilor
despre care se stia ca au o familie lasata in tara sau care au declarat operatorilor prezenti ca au
plecat la munca în strainatate. Aceasta metoda s-a aplicat în special în situatia celor care au o
vechime mai mare de 7 ani.
Având în vedere specificul metodei de cercetare folosite, respectiv chestionarul cu
autocompletare, am stabilit si o esantionizare pe cote astfel încât 75% dintre subiecti sa fie cu
1 sau mai multi copii, distribuiti în proportii relativ egale pe fiecare clasa sociala.
ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR
Prelucrarea rezultatelor obtinute în urma aplicarii instrumentului de cercetare a fost realizata
cu ajutorul procedurilor statistice incluse în programul computerizat SPSS for Windows,
versiunea 11.0.1, SPSS Inc, 1989-2002.

1. Care dintre soti sunt plecati in strainatate ?

Sales

sotia sotul ambii

Care dintre soti Sex Feminin Sex masculin Total

 lucreaza in strainatate?
1. Mama 3% 2% 5%
2. Tata 2% 2% 4%
3. Ambii 45% 46% 91%
Se poate observa o egala distributie între cei care au doar mama plecata si cei care doar tata
plecat, situatie ce sugereaza anumite diferente fata de situatiile anterioare în care barbatii
constituiau procentul cel mai însemnat. Având în vedere modelul traditional de familie în care
mamele detin rolul cel mai important în cresterea si educarea copiilor, consideram faptul ca
mamele pleaca în acelasi procent cu tatii drept o situatie care accentueaza problemele copiilor; în
acelasi timp, acesta este unul din factorii importanti care contribuie
la schimbarea modelului familiei. Pot fi mai multe explicatii pentru aceste date: fie unele
obiective, datele noastre redând o situatie concreta ce poat fi rezultatul mai multor transformari
sociale (o „liberalizare” a plecarii femeilor datorata riscurilor mai scazute odata cu intrarea în UE,
o crestere a cererii de forta de munca de acest gen în special pentru sectorul casnic 3, reîntregiri ale
familiei), fie unele obiective, ce tin de structura esantionului4. Este evident faptul ca, raportat la
structura esantionului, fetele au fost în mai mare masura lasate singure prin plecarea ambilor
parinti.

1. Care dintre soti lucreaza in strainatate vs domiciliul

Sales

femei rural femei urban barbati rural batbati urban

Se poate remarca diferenta urban/rural în ceea ce priveste plecarea parintilor, în urban pleacând
mai mult fata de rural mamele, în timp ce din mediul rural plecarile tatilor sunt mai frecvente.

2. Ce factori credeti ca a determinat plecarea dv in strainatate?

 Chart Title

un trai mai bun

lipsa studiilor

lipsa unui loc de munca bine platit

lipse unui loc de munca in tara

0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5

Column1 batbati femei

Dorinta unui trai mai bun este considerat singurul motiv al plecarii parintilor la munca în
strainatate de catre 41% dintre copii; cumulat si cu alte variante el este invocat în total de 63%
dintre copiii chestionati. Având în vedere procentul mic al celor care indica drept motiv de
plecare lipsa unui loc de munca în tara (8%; cumulat si cu alte motive nu depaseste 19%) este
evident faptul ca nivelul câstigurilor salariale ce pot fi obtinute în România este prea mic raportat
la aspiratiile acestor cetateni.
3. Considerati ca fiind intemeiate motivele plecarii dv in strainatate?

Sales

da nu
Doar 70% dintre repondenti considera ca fiind întemeiata plecarea , restul oscilând între „nu
stiu”(2%) si „nu” (28%).

4. Au participat si copiii dv la luarea deciziei de plecare in strainatate?

 Sales

nu da

Se remarca faptul ca 72% dintre copii nu au fost consultati de catre parinti în ceea ce
priveste decizia de a pleca la munca în strainatate, ceea ce da seama despre un anume mod de a
responsabiliza copiii în fata unei decizii care-i priveste.

5. Cu cine au ramas copiii in tara?

Sales

unul dintre parinti cu bunicii cu alte rude

Raportul demonstreaza ca 59 % au aspuns ca au ramas cu unul dintre parinti, alti 23% au
raspuns ca au ramas cu bunicii, 10 % cu alte rude.

6. Comunicati cu familia?
 Sales

da nu
Raportul demonstreaza ca 72% tin legatura , iar alti28 nu mai tin legatura.
În ceea ce priveste parintii plecati situatia este urmatoarea: 38,8% dintre copii au mama
plecata la munca în strainatate, 38% au tatal plecat iar 23,2% au ambii parinti plecati. Având
în vedere modelul traditional al familiei, în care mamele detin rolul cel mai important în
cresterea si educarea copiilor, care este dominant la noi, consideram faptul ca mamele pleaca
în acelasi procent cu tatii drept o situatie care accentueaza problemele copiilor; în acelasi
timp, acesta este unul din factorii importanti care contribuie la schimbarea modelului familiei.
Este evident faptul ca desi 76,8% dintre repondenti au numai unul dintre parinti plecati, doar
58% locuiesc cu celalalt parinte ceilalti locuind cu alte persoane. Daca în cazul plecarii tatilor
copiii au fost lasati cel mai adesea cu celalalt parinte (34% din totalul de 38% care au tatal
plecat) în cazul celor care au mamele plecate copiii au fost lasati într-un procent mult mai mic
(23,2% din 38,8% care au mama plecata) cu tatal ramas în tara, fiind preferati fie bunicii
(4,9%), fie alti membri ai familiei (5,4%). Dintre cei 23,1% copii care declara ca au ambii
parinti plecati mai putini de jumatate locuiesc cu bunicii (10,3% din totalul repondentilor), o
mare parte dintre ei locuind cu alti membri ai familiei
(6,8% din totalul repondentilor) sau singuri (4% din totalul repondentilor).
8,4% dintre copii declara ca au fost lasati singuri de catre parintii plecati la munca în
strainatate. Putem constata ca 3,9% (aproape jumatate) dintre copiii care declara ca au fost
lasati singuri au doar mama plecata, ceea ce ne sugereaza ca ar putea fi vorba de familii
monoparentale. 24% dintre copiii cu parintii plecati declara ca vorbesc sporadic (13%) sau rar
cu parintii lor plecati la munca în strainatate; 4,6% din acestia au ambii parinti plecati; în
3,1% din cazuri este vorba de plecari de mai mult de 5 ani iar în 2,5% din cazuri de mai mult
de 3 ani. Aceasta situatie sugereaza un puternic deficit de comunicare între acesti copii si
parintii lor. În principal cei care au
tatii plecati reclama aceste deficiente de comunicare, diferentele fata de cei care au mamele
plecate fiind totusi mici. Datele indica faptul ca în cazul unei comunicari permanente între
copii si parintii lor plecati relatiile dintre ei au ramas la fel sau au devenit mai strânse, în timp
ce o comunicare deficitara deterioreaza relatiile dintre copii si parintii plecati la munca în
strainatate.
Perioda scursa de când parintii sunt plecati se situeaza pentru 50% dintre repondenti în
intervalul cuprins între câteva luni si un an, fapt care ar sugera o accentuare a migratiei în
ultima perioada; în acelasi timp, 26% dintre repondenti au parintii plecati de mai mult de 3
ani, ceea ce îi face mai vulnerabili la diferitele modificari ce intervin în cazul absentei
parintilor.
44% dintre copiii cu parintii plecati declara ca au observat modificari în comportamentul
celorlalti fata de ei; dintre modificarile sesizate pe primul loc se situeaza faptul ca ceilalti se
poarta mai frumos cu ei fie pentru a-i menaja fie pentru a obtine daruri.
45,67% dintre copiii cu parintii plecati la munca în strainatate declara ca le lipsesc foarte mult
parintii; se remarca faptul ca cea mai mare parte dintre acestia au mamele plecate, ceea ce ne
determina sa consideram ca suferinta este mai mare atunci când mama este plecata decât
atunci când este tatal plecat; fetele sufera mai mult decât baietii de absenta parintilor. În
aproape jumatate din cazurile în care copiii simt ca le lipsesc foarte mult parintii (deci
aproape un sfert dintre repondenti; mai exact 21,7%) ei constientizeaza importanta si rolul
acestora considerându-se mai apropiati de parintii lor, si apreciind ca relatiile dintre ei au
devenit mai strânse
Conform opiniei copiilor în 67,6% din cazuri relatiile de familie (relatiile dintre parinti, si
dintre parinti si copii) nu sunt afectate. 4% dintre copii considera ca relatiile lor cu parintii
plecati la munca în strainatate s-au înrautatit iar 19,27% ca s-au schimbat, fara însa a deveni
mai strânse.
15,29% dintre copiii care au parintii plecati la munca în strainatate considera ca relatiile
dintre parintii lor s-au deteriorat; se observa faptul ca plecarea mamelor la munca în
strainatate deterioreaza în mai mare masura relatiile dintre parinti decât plecarea tatilor.
27,42% dintre copii afirma ca parintii lor plecati la munca în strainatate nu intentioneaza sa se
întoarca definitiv în tara; 42% nu stiu daca parintii lor or sa se întoarca. Analiza comparativa
indica faptul ca în cazul în care este numai mama plecata sau ambii parintii procentul celor
care cred ca parintii nu vor sa se întoarca este mai mare decât atunci când este numai tatal
plecat.
Retine atentia procentul parintilor care au cumparat o locuinta (16,72%) care semnifica, în
acelasi timp, faptul ca acestia au au ajuns la un anumit nivel de bunastare si integrare sociala
dar si posibilitatea ca acestia sa fie mai reticenti la varianta întoarcerii în tara, intentionând în
acelasi timp sa ia si copiii cu ei.
Procentul celor care locuiesc împreuna cu alte persoane în aceeasi locuinta este de 43,73%.
Este vorba de situatii foarte complexe din punct de vedere social, în care locuiesc deseori în
acelasi apartament mai multe familii, sau persoane apartinând unor familii diferite, uneori
ajungându-se si la situatia în care locuiesc mai multe persoane din familii diferite în aceeasi
camera. Apar modalitati diferite de cuagulare a grupurilor, cuplurilor, cauze diferite de
prietenii si conflicte atât între cei de acolo cât si între ei si cei din tara. Se adauga la asta
situatia cuplurilor despartite, cel plecat în strainatate locuind cu mai multe persoane în aceeasi
locuinta, uneori unele fiind de sex opus. 31% dintre copiii cu parintii plecati la munca în
strainatate doresc sa plece în strainatate din care: 15% doresc sa plece în strainatate pentru a
munci (4% ar vrea sa abandoneze scoala), procentul cel mai însemnat alcatuindu-l elevi din
clasele a X-a si a IX-a, iar 16% dintre acesti copii ar vrea sa-si continuie studiile în
strainatate.
Se poate remarca aprecierea predominant pozitiva de catre copii a schimbarilor care s-au
produs în viata parintilor odata cu plecarea în strainatate la munca, pe primul loc situându-se
faptul ca acestia „câstiga mai multi bani” urmat de „au un nivel de trai superior celui din
România”, cumulat acestea fiind indicate de 63% dintre tinerii intervievati.
Peste 55% dintre repondenti considera ca plecarea parintilor la munca rezolva o parte din
problemele stringente ale familiei, respectiv acopera nevoile de subzistenta si înlatura
datoriile familiei. 35,88% dintre repondenti considera ca s-au schimbat în bine, 54%
considera ca nu s-au schimbat si 8,56% cred ca s-au schimbat în rau, fara însa a putea
identifica la acest moment în ceconstau aceaste schimbari.
Opinia copiilor cu parintii plecati la munca în strainatate despre profilul celor care pleaca (si
implicit despre motivele care i-au determinat pe parintii lor sa plece) este împartita: 47% cred
ca motivul este dorinta unui trai mai bun iar 32% considera ca motivatia plecarii este data de
situatia din tara, fiind vorba fie de persoane cu posibilitati materiale reduse (21%) fie de
someri (11%). Credem ca dorinta unui trai mai bun trebuie interpretata într-un sens mai larg,
ea incluzând evident realizarile financiare dar si mai mult decât atât (cum ar fi nivelul de
civilizatie), fapt ce poate sugera o raportare negativa la contextul general existent în tara. Se
remarca rata mare de non-raspuns (13%), ceea ce înseamna totodata ca acesti copii nu cunosc
motivele care i-au determinat pe parintii lor sa plece la munca în strainatate. În ceea ce
priveste caile de a câstiga bani în strainatae majoritatea tinerilor cu parintii plecati au indicat
munca cu forme legale (63%) si afacerile (16%), aceasta situatie fiind un indiciu clar al
schimbarii de mentalitate în sensul orientarii acestor tineri catre munca. Diferenta de 21%
este împartita între „munca la negru” (8%), „casatoria cu o persoana bogata” (6%) si
„câstiguri ilicite” (3%). În ceea ce priveste efectele migratiei asupra tarii 71% dintre tineri
considera ca migratia masiva a fortei de munca este benefica, 37% considerând ca este
benefica din punct de vedere financiar, 22% indicând faptul ca ajuta la integrarea cetatenilor
români în mediile socio-economice europene iar 10% ca este benefica din puncte de vedere
social. De cealalta parte 26% dintre repondenti au indicat aspecte negative legate de
distrugerea valorilor traditionale.

Concluzie
Dreptul la familie şi protective lipsa mamei este mai des şi mai intens resimţită de majoritatea
grupului ţintă, atât pentru că aceasta este cea care se ocupă de majoritatea treburilor
gospodăreşti care, în lipsa acesteia, revin în grija copiilor, cât şi pentru că mamele reuşesc în
general să construiască o relaţie apropiată şi o comunicare deschisă cu copiii; apar probleme
de comunicare în special între copii şi bunici, percepute a fi cauzate de diferenţa foarte mare
între sistemul de valori adoptat de fiecare, de stilul de viaţă diferit şi de capacitatea redusă a
celor în vârstă de a se adapta noilor valori sociale, a stilurilor de viaţă moderne, apropiate de
tineri; problemele de comunicare apărute s-au evidenţiat a fi mai grave în cazul tinerilor
adolescenţi, asupra cărora bunicii nu reuşesc în general să aibă control; adolescenţii resimt
nevoia unei comunicări constante şi apropiate cu un părinte sau cu o rudă în care să găsească
un sprijin în cazul în care trebuie să ia anumite decizii considerate a fi foarte importante
pentru viaţa lor; adolescentele par a se adapta mai uşor în relaţionarea cu bunicii, însă percep
a avea nevoie de o comunicare mai strânsă şi mai deschisă cu ei aşa cum o aveau cu mama;
relaţia pe care părinţii plecaţi o stabilesc cu copiii rămaşi acasă a fost percepută atât de către
copii cât şi de către cei care rămân cu aceştia ca având o importanţă deosebită în atitudinea şi
comportamentul copiilor: o relaţie apropiată, constantă, bazată pe încredere şi sinceritate îi
ajută pe copii să accepte mai uşor lipsa lor, să fie în continuare implicaţi în viaţa socială şi să
aibă un comportament dezirabil social, pe când lipsa relaţiei cu părinţii s-a dovedit a avea
efecte de izolare, scădere a încrederii în sine, scădere a rezultatelor şcolare, absenteism şi
chiar abandon şcolar, lipsa implicării şi a participării la acţiuni extra-şcolare ajungând chiar la
comportamente şi atitudini indezirabile social (ca infracţionalitate, violenţă etc.). Rezultatele
studiului relevă faptul că există o categorie de minori care nu se află sub directa supraveghere
a unui adult (părinte, rudă sau cunoştinţă); astfel, aceştia nu beneficiază de un mediu familial
adecvat pentru dezvoltarea lor psiho-emoţională normală. Ei au în general peste 13-14 ani şi
fiind consideraţi aproape maturi, sunt lăsaţi de părinţi singuri, fără bunici sau alte rude. S-a
evidenţiat faptul că, pentru această categorie de copii, riscurile de a abandona şcoala, de
infracţionalitate, de consum de droguri sunt mai mari

Bibliografie
UNICEF.RO
Salvati copiii-pagina principala
Campania ” Sentimente prin fotografii ”
Migratie si politici europene 2018- Iasi